Familia, 1870 (Anul 6, nr. 1-52)
1870-11-08 / nr. 45
530 lulu frumosu este lumin’a ideiloru. „Cele mai bune cârti sunt cele frumose“, dice ilustrulu Americanu Channing. Totu astfeliu judeca Alfred de Musset, in urmatoriele viersuri, rapitu de suflulu poeticu la innaltîmea idealului, a cărui radecina e pururea adeverulu. La beautd, sur la terre, est la chose supreme, C’est pour nous la montrer qu’est faite la clarté. Rien n’est beau que le vrai, dit un vers respecte; Et moi, je lui reponds sans crainte d’un blasphéme : Rien n’est vrai que le beau, rien n’est vrai sans beautd. *) — In literatur’a noastra romana, ce cârti preferi, in vederea stilului? — Cărțile cari sunt scrise romanesce, intielegu in limb’a poporului, care e multu mai naturala, mai simpla si mai frumoasa decâtu limb’a intrebuintiata de unii dinaristi si de unii autori. Nici o limba poporala n’a avutu atât’a unitate, atât’a dulcetia si armonia, si atât’a bogatîa de forme si de cuvinte, in starea sa de cultura. Romanii mai potu dîce c’au avutu o limba, inainte de a avé o literatura, ce nu s’a intemplatu la altu poporu. Si câta gratia si frumusetia au aflatu intr’ins’a candu au sciut’o scrie. Simtîmu in noi o reînnoire morala cetindu o balada istorica de ale lui Bolintineanu, seu o poesia din poesiele poporale ale lui Alessandri, seu o pagina din Sîncai, Neculcea sau Mirona Costinu. Literatur’a si adeverat’a nóastra civilisatiune se va desveli numai din anim’a poporului. Si in anim’a lui generoasa, simpatica si plina de curagiu se afla si neatârnarea, si reunirea, si marirea nóastra nationala. — Dar poporulu necultivatu e ca vânele de auru din Carpati, a caroru strălucire e acoperita sub tierina si necunoscuta, sau ca unu blocu de marmure, din care artistulu ar poté face capu d’opere, dar a cărui frumusetia sta ascunsa sub moleculele inerte ale materiei. Educatiunea, după frumoas’a asemenare a unui oratoru francesu, este ca statu’a lui Pigmalion, înaintea careia autorulu ei cadiii in genunchi plini de adoratiune. — Si scii unde se afla artistulu care nu poate da acesta mare arte, temeli’a toturoru art tiloru? Elu este in fia-care casa, in fia-care familia, pentru ca antâiulu educatoriu este femei’a, este mam’a. El la o etate înaintata e totu insulu care vru a se cultiva.... — Intielegu, si midilecele pentru acest’a sunt scól’a si literatur’a; dâ-mi voia sâ revenimu la literatura. Vorbirea nóstra mi desceptâ o intrebare : literatur’a si artile trebue sâ fiu cosmopolite seu nationale ? Ai dîsu câ criteriulu esentialu este omenirea, insusîre prin care ele apartienu némului omenescu intregu si domnedieiescului seu idealu. Si ai dîsu apoi câ isvorulu literaturei, poesiei si toturoru artiloru este in anim’a poporului, va sâ dîca ele trebue sâ poarte chipulu originalu alu națiunii de care tienu. — Foarte bine, asie e. — Dar eta ai in contradîcere doue principie opuse, principiulu cosmopolitismului si alu nationalitâtii. — Nici decum, ai respunsu insuti intrebarei ce ai pusu. Singur’a diferintia intre noi este, câ ceea ce numesci tu contraducere, eu numescu armonia. Numai nu trebue a lua vorb’a cosmopolitismu in intieresu superficiala, pentru ca atunci nu insemna decâtu nepasarea, care e slăbirea si stingerea toturoru simtieminteloru umane; prin urmare e tocmai contrariulu adeveratului cosmopolitismu, care e identicu cu omenirea. El natiunalitatea e originea si temelica , santa si neviolabila, pentru ca natiunalitatea cuprinde in sine dreptulu naturalu alu fia-carui individu colectivu, numitu natiune, de a se desvolta liberu, conformu legiloru eterne ale naturei, care a datu fia-caruia organismulu seu propriu. Gine se opune acestoru legi, face unu sacrilegiu, pentru ca impedeca man’a naturei in lucrarea sa, si ea atunci nu mai poate produce decâtu sclavi sau monstri. Asie o literatura, care nu e nationala, n’are originalitate, si n’are viétia, este sterila, superficiala si efe-I mera ca ori ce imitatiune. Ba e chiar cu nepotintia o literatura, care sâ nu fia de feliu nationala, ori câtu de cosmopoliți aru fi autorii ei. r — Era o cestiune, ce mi-ar placé a o vedé tratata pe largu Dar sâ nu ne depărtămu de la obiectulu nostru. Incâtu pentru literatura ti concedu, ea este icon’a societății, si ca atare trebue sâ porte chipulu originalu alu naţiunii ce a produs’o. Dar. ... — Si cu câtu o naţiune are mai multa viétia, cu câtu geniulu ei este mai vigurosu, cum atâtu imaginea sa este mai adancu întipărită *) Frumseti’a pa paraentu e suprem’a eerintia, lumin’a e facuta s o vedemu. Nimica nu e frumosu, decâtu adeverutu, dice unu versu respectata; si eu i respundu, far’ a me teme do blastemu: nimica nu e adeveratu, decâtu frumosulu, nimica nu e adeveratu, decâtu frumsuti’a.