Familia, 1870 (Anul 6, nr. 1-52)

1870-11-08 / nr. 45

530 lulu frumosu este lumin’a ideiloru. „Cele mai bune cârti sunt cele frumose“, dice ilustrulu Americanu Channing. Totu astfeliu judeca Al­fred de Musset, in urmatoriele viersuri, rapitu de suflulu poeticu la innaltîmea idealului, a cărui radecina e pururea adeverulu. La beautd, sur la terre, est la chose supreme, C’est pour nous la montrer qu’est faite la clarté. Rien n’est beau que le vrai, dit un vers respecte; Et moi, je lui reponds sans crainte d’un blasphéme : Rien n’est vrai que le beau, rien n’est vrai sans beautd. *) — In literatur’a noastra romana, ce cârti preferi, in vederea stilului? — Cărțile cari sunt scrise romanesce, in­­tielegu in limb’a poporului, care e multu mai naturala, mai simpla si mai frumoasa decâtu limb’a intrebuintiata de unii dinaristi si de unii autori. Nici o limba poporala n’a avutu atât’a unitate, atât’a dulcetia si armonia, si atât’a bo­­gatîa de forme si de cuvinte, in starea sa de cultura. Romanii mai potu dîce c’au avutu o limba, inainte de a avé o literatura, ce nu s’a intemplatu la altu poporu. Si câta gratia si frumusetia au aflatu intr’ins’a candu au sciut’o scrie. Simtîmu in noi o reînnoire morala ce­­tindu o balada istorica de ale lui Bolintineanu, seu o poesia din poesiele poporale ale lui Ales­­sandri, seu o pagina din Sîncai, Neculcea sau Mirona Costinu. Literatur’a si adeverat’a nóas­tra civilisatiune se va desveli numai din ani­­m’a poporului. Si in anim’a lui generoasa, sim­patica si plina de curagiu se afla si neatârnarea, si reunirea, si marirea nóastra nationala. — Dar poporulu necultivatu e ca vânele de auru din Carpati, a caroru strălucire e aco­perita sub tierina si necunoscuta, sau ca unu blocu de marmure, din care artistulu ar poté face capu d’opere, dar a cărui frumusetia sta ascunsa sub moleculele inerte ale materiei. Educatiunea, după frumoas’a asemenare a unui oratoru francesu, este ca statu’a lui Pigmalion, înaintea careia autorulu ei cadiii in genunchi­­ plini de adoratiune. — Si scii unde se afla artistulu care nu poate da acesta mare arte, temeli’a toturoru ar­t tiloru? Elu este in fia-care casa, in fia-care fa­milia, pentru ca antâiulu educatoriu este fe­­mei’a, este mam’a. El la o etate înaintata e totu insulu care vru a se cultiva.... — Intielegu, si midilecele pentru acest’a sunt scól’a si literatur’a; dâ-mi voia sâ reve­­nimu la literatura. Vorbirea nóstra mi­ desceptâ o intrebare : literatur’a si artile trebue sâ fiu cosmopolite seu nationale ? Ai dîsu câ crite­­riulu esentialu este omenirea, insusîre prin care ele apartienu némului omenescu intregu si domnedieiescului seu idealu. Si ai dîsu apoi câ isvorulu literaturei, poesiei si toturoru artiloru este in anim’a poporului, va sâ dîca ele trebue sâ poarte chipulu originalu alu națiunii de care tienu. — Foarte bine, asie e. — Dar eta ai in contradîcere doue prin­cipie opuse, principiulu cosmopolitismului si alu nationalitâtii. — Nici decum, ai respunsu insu­ti intre­­barei ce ai pusu. Singur’a diferintia intre noi este, câ ceea ce numesci tu contraducere, eu nu­­mescu armonia. Numai nu trebue a lua vorb’a cosmopolitismu in intieresu superficiala, pentru ca atunci nu insemna decâtu nepasarea, care e slăbirea si stingerea toturoru simtieminteloru umane; prin urmare e tocmai contrariulu ade­­veratului cosmopolitismu, care e identicu cu omenirea. El natiunalitatea e originea si teme­lica , santa si neviolabila, pentru ca natiunali­tatea cuprinde in sine dreptulu naturalu alu fia-carui individu colectivu, numitu natiune, de a se desvolta liberu, conformu legiloru eterne a­le naturei, care a datu fia-caruia organismulu seu propriu. Gine se opune acestoru legi, face unu sacrilegiu, pentru ca impedeca man’a na­turei in lucrarea sa, si ea atunci nu mai poate produce decâtu sclavi sau monstri. Asie o lite­ratura, care nu e nationala, n’are originalitate, si n’are viétia, este sterila, superficiala si efe-I mera ca ori ce imitatiune. Ba e chiar cu nepo­­tintia o literatura, care sâ nu fia de feliu na­tionala, ori câtu de cosmopoliți aru fi auto­rii ei. r — Era o cestiune, ce mi-ar placé a o vedé tratata pe largu Dar sâ nu ne depărtămu de la obiectulu nostru. Incâtu pentru literatura ti­ concedu, ea este icon’a societății, si ca atare trebue sâ porte chipulu originalu alu naţiunii ce a produs’o. Dar. ... — Si cu câtu o naţiune are mai multa vié­tia, cu câtu geniulu ei este mai vigurosu, cu­m atâtu imaginea sa este mai adancu întipărită *) Frumseti’a pa paraentu e suprem’a eerintia, lumin’a e facuta s o vedemu. Nimica nu e frumosu, de­câtu adeverutu, dice unu versu respectata; si eu i res­­pundu, far’ a me teme do blastemu: nimica nu e ade­­veratu, decâtu frumosulu, nimica nu e adeveratu, de­câtu frumsu­ti’a.

Next