Familia, 1871 (Anul 7, nr. 1-52)

1871-02-14 / nr. 7

74 nerali. Famili’a lui se bucura de gradi’a cea mai mare la curtea din Petropole. Murindu tatalu junelui Hauke , tiarulu primi asupra sa crescerea acestui favoritu alu seu, si ca aprodu, in etate de 17 ani, lu facu locoteninte in gard’a imperatesca. Cine ar fi credintu, ca acestu june, va rumpe legaturele sale sociale innalte , va sacrifică venitoriulu seu frumosu, si toate sperantiele lui sigure? Si elu face aceste toate, pentru o ideea, ideea libertății, care adi face in pulvere, e presecutata, si sub spiritulu despoticu de adi, te conduce numai la — carceru, la estafodu! In 1863, erumpendu resbelulu de libertate a poloniloru, bravulu june, a cărui portretu se afla in fruntea, foii nostre, rupse cu armata rusésca, si si-oferi servitiulu seu regimului secretu polonezu, care lu numi generalu, inse armata nu i-a potutu dă, caci insusi regimulu nu avea, — trebuia dara sâ-si creeze. In decursu de optu-spre-diece lune, intre lupte continue, elu se luptă atâtu de admirabilu, incâtu poporulu lu-supranume: „Bossak“, ceea ce insemneaza: „descultiatulu“, câci uneori conducea pe soldatii sei descultiu prin tina si zapada. După sugrumarea acestei revolutiuni, dinsulu petrecu parte prin Rusi’a, parte prin Svitier’a, ca membrulu ligei de pace si libertate. In urma, după capitularea trista de la Sedan , candu se proclamă republic’a francesa, elu, si toti amicii lui, alergara sub stindardulu ei, alu libertății. Garibaldi lu numi in armat’a sa comandantele primei divisiuni. In diua prima din batali’a de la Dijon, nimeritu de unu glontiu, Bossak si fiul cariera vieții sale, in etate de 38 de ani. Betranulu Garibaldi, versa lacremi audîndu de scirea acést’a trista, si intr’ unu ordinu de dîaretă meritele lui, si si-esprimă dorerea sa cea mai petrundiatoria. Trei Budiesci. ntr’o sera lina, la Mihaiu celu mare, ,, S’ospetau boerii plini de resfauiare. Timpulu sbera iute, dalbele plăceri i cununa adi cu flori de primăveri. Dup’a auria se’nchinâ de traiu, Mai desu vnse pentru marele Mihaiu. Dar ospetiulu veselu se’ntrerumpe-odata, Câci in fuga mare unu solu se areta: „Inalttate vodă, mariloru boeri, Sabi’a tatara e ’n tiera de eri; Clopote in dunga n’audîti sunandu, Focurile’n noapte nu vedeţi ardiendu ? Mamele plangende, cu baetii’n bratie, Ratacescu prin noapte se-i scape’n viétia ; Câ-ci dusmanii grosnici, Hanulu ne’mpacatu, Somnulu si liniscea noptii a turburatu; Urm’a lorue numai pulbere si focu, Si s’apropia-acuma chiar p'aici de locu ! Domnulu cu boerii de locu se scolara, Câci p’atunci Romanulu bravu era in tiera, Si cu spad’a ’n mana la hotare stâ, Aperandu-si falnicu libertatea sa. „Mergemu dar’cu totii, se luptâmu curendu“, — Dîce apoi vod’a, sabi’a ’ncingendu. „Se scapâmu onoarea falnicului nume, Ca si care n’a fostu, nici va fi in lume !„ — „Se scapâmu! s’aude intre căpitani, Si-atunci est nainte trei voinici romani, Trei fraţi pui de lei ce’n lupte au crescutu, Unulu si-altulu sdravenu, pe lupta facutu. „Inalitate vodă! fâ-ni norocirea, D’a conduce-acuma pe tatari oştirea, S’are tâmu la lume pe alu luptei plaiu, Câ suntemu atletii bravului Mihaiu!“ — „Ura ! se traesca trei Budiesci eroi! Dice domnului mergeţi, ve urmediu pre voi !“ In poterea nopţii, bucinulu resuna, Flamur’a fâlfâia, C3tea se aduna; De cantâri resuna codrii’n urm’a loru ; Lun’a dalba intra sub unu velu de noru, Cum gresnic’a scena si ea-ar prevede. Langa unu riu de vale ostea se opriu! Turmele tatare, se diarescu pe vale, Ostea romanesca arde’n resbunare. Trei Budiesci cu patru sute de fetiori Jura toti pe cruce, sau învingători, Sdu pe campulu luptei liberi voru mori Dar’ tatari in tidra nu voru suferi! Ostile se’nsîra, lupt’a este crunta, Sangele’n paraie din răni se desfunda, Dar nu pierdu curagiulu fiii lui Traianu, Ridu de moartea cruda, ridu si de dusmanu ; Bratiele luptace mii de morti impartu, Turmele tatare toate-au desperatu.