Familia, 1872 (Anul 8, nr. 1-52)
1872-12-03 / nr. 49
Pesta 3/15 decemvre. Va esî dominec’a. Redact.: strad’a lui Leopoldu nr. 32. Nr. 49. Anulu VTII, 1872. Pretiulu pe anu 10 fl., pentru Romani’a 2 galbeni. Despre Sesonulu serateloru (spireuriloru) s’a inceputu. Asie dara va fi timpulu celu mai potrivitu a vorbi acuma câteva cuvinte despre serate. Serata! Ce frumosu suna acestu cuventu la audiulu amabileloru mele cetitorie, si cu ce interesare caldurosa voru apuca dinsele a ceti acestu micu articulandru, — dar me temu, câ peste câteva minute voru arunca desamagite aceste síre din micutiele loru mari. Dar sâ nu ve spariati de aceasta introducere ! Articulandrulu acestea totusi nu are se fia atâtu de sarbedu, precum dera cugetați după esplicatiunile date din capulu locului. Ce e dreptu, eu n’am se vorbescu despre cele mai noue toalete de baiu, nici despre figurele incantatorie ale unoru dantiuri mai noue, nu despre tonurile sirenice inspirate de compositorii musicali in music’a balului, ci voiu avé onóare a ve intretiené (de cumva adeca si dvóstre veti avé paciintia a me ceti) despre etichet’a si regulele, ce in asemene serate trebue sé le tiena atâtu cei din casa, — câtu si oaspetii. Nu arunca dar acésta fata din man’a ta, juna si frumós’a mea cetitoria, ci privesce-me ca pe unu amicu alu dtale, carele bucuranduse din anima la amusarea dtale in cutare serata , — doresce a te petrece acolo cu svatulu seu, serate. La serate, junele mele amice, domnulu casei dimpreună cu câtiva consângeni ai sei ascepta pe oaspeti in odai’a prima, acolo bineventa si saluta , apoi oferu dameloru bratiulu, spre a le conduce in salonulu de primire alu dóamnei de casa. Candu cea mai mare parte a celoru invitați deja s’a adunatu , societatea trece in sala de dantiu, unde tinerele dame jocatorie (cari sunt purure insocite de mam’a, rud’a loru mai betrana, sau de o cunoscuta a nume rogata spre a li fi „gar-de-dame“) ocupa locu langa aceste. Bun’a societate, dar si cultur’a poftesce cu totu dreptulu, si 'nea acuma mai rigurosu de câtu mai nainte, ca barbatulu care doresce se dantieze cu o dama pe care pan’atunci nu o cunoscuse, se fia recomandatii ei si insocitoriei sale prin unu cunoscutu comunu. Celu ce negliga ast’a, face o mare gresiela. Inserate din case private, de regula domnulu si doamn’a casei au rolulu de a-si recomandă oaspetii, si cu acesta ocasiune se numesce numai barbatulu recomandatu, caci se presupune , ca unu barbatu, care doresce a fi recomandatu unei dame, —sdre numele acesteia. Jocausiulu totu-de-una cu întrebarea: „Avé-voiu onóare a dantia cu dta?“ roga pe o dama a dantia cu elu. Ori ce alta frasa e nepo-