Familia, 1873 (Anul 9, nr. 1-44)

1873-02-25 / nr. 8

Creatiunea femeii. — Din germana, — Candu celu atotpotinte cu man’a-i creatoria Formă pamentulu nostru cu parintesc’amare, A primaverei dulce zefiri eternu durau Si fortiele naturei intineritu lucrau, Si creatoru ’n tóate era glorifica­tu Si prin a lui putere maritu si laudatu; Chiama atunci pe angeri si astu­ felu li vorbi: „Frumóasa-i creatiunea, ce vrui eu a-mi zidi, E foarte si putinte ca omulu marinimu, Chiamatu, ca se conducă destinulu ei sublimu; Dar tocmai pentru-aceea fiindu asia perfecte, Me temu se nu incépa la lupte si la certe Creatîele mele, si omulu scie bine, Ce fortie spirtuale elu concentraza ’n sine, Desvólta dar adese plăcere de resboiu... Si nici nu mai intreba, déca-lu voimu si noi ? Io nu voiescu, pamentulu adi­mane se devie Terenulu pasiunei, ce poate se-lu sfasîe; Crea-voiu dar o rara, puternica fiintia; Si ea, de si plapanda si slaba ’n aparintia, Potol-va si mania si odiu a ’mblandi... Barbatulu, domnu a tote, supusulu ei va fi .. Si rosu descinde Domnulu pe campulu infloritu, Culege flori frumóse, cum nu s’au pomenitu. Iea lili­a frumósa, plăcută si curata, Simbolulu inocentiei, atunci nemaculata. Apoi se ’ntorce ’n drept’a l’unu dulce, veselu crinu, Si rumpe-o floricica din gingasiulu iasminu. Si angerii alerga s’adune floricele, Aduna flori de mirta, ce sémena cu perle. Si candu divinitatea formase o cununa Si ’ntinse peste dins’a puternic’a sa mana : O dina sta ’nainte-i ca ceriulu de frumoasa, Cam palida la facie, dar totu-si gratioasa. Unu angeru pare dins’a, atâtu e de plăcută, Dar rece ca statu’a de geruri străbătută. Si ora-si creatorulu intinde drept’a sa.. . Atuncea trandafirulu, ce veselu infloriu, O ramura bogata de rose purpuria Pe faci’a ei o lasa ... colórea-i este via. Garofa se grabesce, si printr’o sărutare Dedii dulcetia gurei si-o rumena colóre. Si ochiulu se deschide, si-unu farmecu ne privesce, Azurulu viorelei din elu ni stralucesce. Unu cercu frumosu de radie pe capulu ei s’asiédia Si perulu ei de auru lucesce, schinteieza. Si totu, ce produsese a Dieului amare Frumosu, unesce-acesta dieu­ia ’ncantatoria. Atuncea dice Domindu : „Tu corpu plinu de mân­dria, Se fii regin’a lumei, si numele se-ti fia: Femeia! Santa fia vieti’a, ce ti-am datu, Pecum e santu si scopulu cu care te-am creatu, Vieti’a omenesca in tine o basesu Si n man­a ta­ a ei sarte, femeia, o confiesu. Plapanda la vedere, se fii pentru barbatu Unu spriginu, candu durerea in doliu l’a ’mbra­catu.

Next