Familia, 1875 (Anul 11, nr. 1-52)
1875-02-23 / nr. 8
Anulu XI. FAMILIA. Todosiei. Si se incepe intre ele unu cioroboru. Intru aceste se audi tonulu clopoteloru de la biserica, si sfar’a se fini. Clopoteau de vecernia. — Fete ! — dise sfates’a Irina, — sie mergemu acasa si si impletimu cununile, ca pe candu va esî pop’a de la vecernia se le svîrlimu, apoi mane la jocu ni-omu spune, ca la care ce i s’a aretatu. — Si, mergemu! — aprobara tóte. Copiii si fetele se adunara cu totii si intre vorbiri si glume porniră pe carare catra satu, fiacare ducându câte unu snopu de San-Saene, in care era legatu secretulu viitoriului!... Candu au ajunsu in capulu satului, s’au imprastiatu care in catr’o, catra casa. Irina a mersu pe după grădini. De abuna séma sa se intelnesca cu cutarea fetioru. Ea totu-de-una era vesela. Si aci, pana ce celelalte fete, si mai alesu Anitia, cugetau la viitoriu, ea mergea cantandu: De-asiu sburâ eu cu cuculu, Nu m’asiu maucâ cu lucrulu , Ci-asiu sburâ din crénga ’n crénga, Pana la mandruti’a draga , Si-asiu maucâ frundia si orba. Asiu sburâ tare, usioru, Si i-asiu duce alu meu doru !... Netedindu-mi penele, Si la ea sprincenele! I. III. Anitia a sositu acasa cu florile de San- Saene si a siediatu pe prizma, sie impletésca cununile. I-a ajutatu mama-sa si matusi’a-sa. Au impletitu patru cununi, un’a pentru tataluseu, un’a pentru mama-sa, a trei’a pentru matusi’a-sa, si a patr’a pentru dins’a. Cu dragu ar fi impletitu ea un’a si pentru Florea! Candu tóte au fostu gata, a chiamatu afara pe tatalu seu si pe mama sa. Sórele chiar apunea, reflectandu pe orizonui o cétia rosietica, care incetu a disparutu. Cu sórele de adi multe planuri au apusu, si multe ilusiuni ale fetitieloru au disparutu!... Tatalu Anitiei, badea Constantinu lui Timoftei, cu o fatia serioasa a luatu prim’a cununa in mana si a svârlit’o pe casa dîcându: — Acest’a e a mea ! Cunun’a a stătu indata in loculu, unde a picatu. Toți au aclamatu de odata: — Esti cu norocu! Vei trai multu! — Die Ddieu! — respunde elu indestulitu. Asie s’a intemplatu si cu cunun’a muierii sale. A matusiei Iléna a picatu de 6 ori josu si numai a steptea óra a statu pe acoperisiulu casei. Din acést’a s’a dedusu, ca numai 7 ani va mai trai. — Apoi cum mi-i renduit’a, si cum va voi celu de susu, — duse acést’a, cautandu mângâiere in provedintia. Ach veni rondulu la cunun’a Anitiei. Toti erau cu atentiunea încordata. Si cum se numea e unic’a fiica a bocotanului Constantinu lui Timoftei, si toti se interesau de viitorulu ei. La prim’a svîrlire cunun’a a picatu rosu. Cu totii s’au inspaimentatu, caci acest’a e semnu reu. O svîrle si a dou’a óara, si cunun’a era cade rosu. Ach temerea s’a prefacutu in bucuria, caci acest’a insemna: norocu! Ach, badea Constantinu lui Timoftei cu mana tremuratoria svîrle era cunun’a pe casa , si spre bucuri’a tuturoru a statu de asupra celoralalte. Acést’a insemna, ca Anitia e norocoasa si inca in anulu acest’a s’a marita. Tieranulu superstitiosu, in mestesigurile vragitorei, in cautaturu cu bobii, crede cu o temere a nesciintiei, caci aici se invoca spiritele necurate si acestea decidu peste viitoriu . . . Inse in misteriil religiose, in datinile vechi, împreunate cu atare actu religiosu, precum e si rugulu de la San-Greorgiu in contra strigoiloru, crede cu o pietate firma, caci aici se areta voi’aCelui de susu!... Famili’a lui Constantinu lui Timoftei a fostu indestulita cu reesîtulu cununei. Si cum si, nu, candu la toti li s’a sfetitu bine !... Betranii voru trai multu, si unic’a fiica a loru, Anitia, se va marita in anulu acest’a si inca bine!? ... Cin’a a petrecut’o veselu. Toti si vedeau sperantiele, nutrite in ascunsu, deja realisate. Apoi s’au culcatu si au adormitu in pace. Numai Anitia era cam confusa, si numai ea nu se culcase inca. După ce cu totii s’au asiediatu, ea a esitu afara si asiediatu pe prizma, cauta la luna si la stele, ca si candu le-ar intreba, ca in adeveru fi va ea norocoasa, si marita-se va?!... 8 87