Familia, 1876 (Anul 12, nr. 1-52)
1876-09-12 / nr. 37
Anulu XII FAMILI A se scie, asîsdere numai doue ocupatiuni tieneă demne de omeni liberi : belulu si agricultura, celelalte despretiuindu-le, adeseori in asia mesura, câtu, precum ingeniosii oserba unu scrietoriu romanu, Mercuriu era la ei in aceeasi persona dieulu comerciantiloru si alu talhariloru. *) Nici nu mai lungimu si latîmu vorba de pecuraifitu seu ciobanitu. Că di au nu si numele, ce ni-lu dau străinii, fu dedusu de la aceasta ocupatiune predilecta a Romanului?* 2) Da, Romanulu asia de incantatu e de acesta ocupatiune a vietii indicata prin insasi firea si clim’a patriei sale, incâtu ciobanulu din balada inca si la mórte-si doresce a fi ingropatu in strung’a de oi si la capu a i se pune fluerasiulu de fagu, ce duce doiosu, cu focu si cu dragu, pentru că „ventulu candu va bate, prin elu va resbate, si oile se voru stringe, si pe elu lu voru plânge cu lacremi de sânge.“ 3) Asia fluerulu, adeca cantulu si cu elu impreuna saltulu sunt cele doue petreceri de predilectiune ale Romanului, sunt aromele, cu cari elu si mai indulcesce amaritiunile vietii: cantulu, carele intru atât’a ie soclu nedespartîtu la ori ce lucru ca si la repausu, in bucuria ca si in intristare, câtu poporulu romun’a cu frate-so italianu s’ar pute nu fara cuventu numi poporulu cantaretiu ; câtu in poesi’a nostra poporala amoresii pe intrecute se provoca unulu pe altulu, „sâ-si cânte fiacare canteculu, căci li e dragu ca sufletulu“; 4) câtu unu Gruia chiar si candu duşmanii prepară tiepele, „cântă in nepăsare, par’ că ar fi la mesa mare“ ;5) era saltulu, in generalu atleticii saritoriu că alu Romaniloru antici („tripudiando“ 6), fara carele după imaginatiunea Romanului nici chiar sânții din ceriu nu potuesiste („joaca S. Petru pe unu plaiu chiar in usi’a cea de raiu“, ') in carele emuledia Moldovanulu, Ardeleanulu si Tieranulu, „facandu trei jocuri in trei locuri, că si par’a cea de focuri“ si laudandu-si fiacare precelentiele provinciei sale respective, 2) si de carele atâte soiuri (calusiariulu, Romanulu, batut’a, lugosian’a, hatiegan’a, ardelén’a, delungat’a, brâulu, arcanulu scl.) abiă de mai poste de vreunu altu poporu, câte téte chiar si după marturirea strainiloru care de care mai frumosu si mai cu gustu esteticii. Apoi deca barbatulu rom. susține in respectulu laboriositătii comparatiunea cu vericare altu conlocuitorii! neromanu, care muiere de alta limba va pute susţine asemenarea si macaru pe departe cu laboriositatea Romanei! ? Cu femeile rom., despre cari unu caletoriu strainu marturesce, ca nu cunosce mai laborioase si mai harnice muieri pe lume?! Cu nevést’a rom., care tiene cas’a, cresce copiii, face de mancare bărbatului si o duce la campu departe, grigesce de gradina, vite, galitie, mulge vacele, stringe canep’a, o topesce, melitia, tarce, inca si mergandu la campu cu furc’a de brâu, si trese din ea pandia, ce o albesce, cum si panur’a trebuincioasa pentru imbracamintele familiei intregi, coase pe firu elegantile camesie ale sale si ale bărbatului si prelanga toate aceste ambla la sapa, la secere, la adunaturu fânului, scurtii (dera afara de casa) la toate lucrurile câmpului, cari lucruri grele si acumulate in regula isi vescediescu de timpuriu gratîele soiului frumosu, din care se trage si de care e soiulu Romaneloru?! 3) Care neromana de sub sere, repetîmu, poate emulă cu acesta laboriositatea Romanei ?! Respunda-ne adversarii, de potu! Respunda-ne, in care lume si tiera se 1) Giorgiu Baritiu in „Gaz. Transilv.“ 1876, art. „Politica cea mai buna.“ 2) După una oserbatiune a Anei Comnene despre Romani (BAu/oi) se pretended, cum se sei, de mai multi istorici din seclulu trecutu si curente, ca „blachu“ slavonesce ar fi insemnandu pastoriu de vite, alesu de oi. Dara insusi slavistulu Miklosich restorna acesta părere. 3—5) Alesandri o. c., pg. 2, 98. (cfr.) Marienescu , Balade, pg. 12 s. a.) 77. 6) Köváry L. Erdélyorsz. Statistik., pg. 190. Mart. Ogitz in „Zlatn’a“ sa duce : „Wie dann ihr (der Walachen) Tanz bezeigt, In dem so wunderbar gebückt wird und geneigt, Gesprungen in die Höh auf Art der Capreolen... Bald wird ein Kreis gemacht, bald wiederum zertrannt, Bald gehn die Menschen recht, bald auf der linken Hand.“ 1—2) At. 31. Marienescu : Colinde, pg. 74, 116. 3) Fényes E. si Köváry L. oo. cc. „Neue illustr. Zeitung“ din Viena, 1876 nr. 23, vorbindu de Romani dîce, câ ei au pastratu cu fidelitate tipulu strabuniloru loru; câ sunt de statura marétia, robusti, frumoşi la facia, cu peru intunecatu si ochi negri, si cu nasuri de forma romana antica; câ fisionomie de o frumosetia clasica se afla la Romani mai desu decâtu la ori-care altu poporu; apoi descriendu specialminte frumoseti’a femeiloru romane, inchiaia : „Bei solch einem Anblicke fühlt man sich unwillkührlich wie vom Geiste des classischen Alterthums umweht. Über die regelmässig schönen Züge dieser Menschen ist aber ein Ausdruck von weicher Melancholie gegossen, der sie noch um vieles simpathischer macht, und der ganzen Erscheinung- des Rumänen eine gewisse Würde und einen überaus edlen Ausdruck gibt. Das Auge trennt sich nur schwer von diesen, an eine längst entschwundene poetische Heldenzeit mahnenden Gestalten“; (după „Albina“ 1876 nr. 71 — 72.) 37 435