Familia, 1879 (Anul 15, nr. 1-99)
1879-11-08 / nr. 86
554 Farse literare. înainte de câțiva ani Paul Lindau, spiritualul biografu a lui Alfred de Musset, a patîtu una si buna dela unu autoru din Germania, ale cărui producte poetice refusase de a le publica în revista sa „Gegenwart“. Autorul, atinsu de poştea cam brusca a redacțiunii, a tramisu redactorului mai multe poesii copiate din operile lui Goethe, Platen s. a. iar ochii critici ai dlui Lindau nu le-au recunoscutu isvorul, ci le-au tacsatu de mediocre si superficiale. Dela o vreme încoce înse pare a fi unu facutu cu redactorii pretenţioşi din Berlin, că se para totu asemenea ca si dl Lindau. Unu publicistu din Berlin redigéza o foia literara, în care dii minorum gentium, sub pseudonime pompose si romantice, neliniscescu lumea cu productele condeielor lor. Unu omu din Viena ambiţionase de multu fericirea de a întră şi el în nobil’a societate a colaboratorilor acelei foi si avându destula avere, pentru a nu reflecta la onorata, ci numai la o buna tratare, scutura într’o buna diminetia colbul de pe pecatele tineretelor lui, le pecetlui bine plicu si le trimise onoratei redactiuni din Berlin. Punctu în unul celu mai recentu aparu în poşt’a redacţiunii o corespundintîa de câteva şiruri, în cari nefericitul autoru al poesiilor trimise, se vedii esecutatu pe fat’a criticei berlinese si tacsatu de „cretin“. Ofensatul turbă de mânia. El se retrase în singurătate si gândiâ numai la resbunare. Ieta, ca într’ una din dile el apare zimbindu si frecându-si mânile în biuroul seu c’unu volumu colbaitu subsuori, se puse la pultu si scrise o epistola forte politicoasa, în care-si esprima parerea sa de reu, cum ca cele ântâiu probe nu găsise aprobarea onorabilului criticu si prin care îsi lua permisiunea de a tramite unu nou productu al musei sale, pentru care îndrasnia se spere opiniune mai buna. După aceea omul nostru copia după volumul, pe a cărui spate era tiparitu cu mari litere de auru numele renumitului poetu austriacu Grillparzer, unu poemu destulu de cunoscuţii, îl anecsâ epistolei si-l duse singur la posta. Duminec’a cea mai apropiata post’a revistei literare contîne următorul respunsu : „dlui I. C. Viena. Séu câ esti unu barbatu forte tineru încă, séu o dama isterica mai betrâniora. Lips’a de maturitate si nervositatea versurilor citale ne făcu hotarirea grea“. La primirea acestui respunsu, dl I. C. suspină de satisfacere; dar îsi stăpâni simţirile si păzi cea mai adânca tăcere asupra celor întâmplate, si scrise, cu adânca bucuria sufleteasca, o a treia scrisoare câtra renumitul publicistu berlinesu. în sutele sale de scuse si rugăminţi el învali din nou o poesia, nu tocmai poporala, dar compusa de unu oarecare . . . Goethe. Si iota ier după optu (Iile post’a redacţiunii : „Dl I. C. Viena. Lasa-ne în pace cu balbariile dtale copilaresci! Mai bine ai strînge cu lopat’a ometu, de cât sâ neliniscesci omeni cinstiţi cu poesiile dtale“. Dl I. C. se puse ier la pultu — resbunarea sa era împlinita — si scrise urmatoarea epistola : „Stimate domnule, Critic’a dtale plina de spiritu si energia a avutu asupra mea acelu efectu, pe care admoniţiunile părtinitorilor amici nu l’au pututu avé nici odata , cu inim’a înfrânta, me dau învinsu, într’ unu timpu, în care Grillparzer si Goethe — precum se poate vedé din probele tramise si din critic’a dvostra bine-voitóare — nu sânt vrednici de-a înmultî numeral colaboratorilor pretruitei dvóstre reviste, într’unu asemenea timpu, talente modeste, ca al meu, se ’ntrelege câ nu se potu aretâ la lumin’a dilei. Am voitu se făcu o încercare finala, câ se câștigu grati’a dvostra. Dar, sfatuindu-me cu gândul, —renunciu. Dreptu care ve mai roftu se bine-voiti a lua cunoscintia de alaturat’a O poesia, întitulata „Clopotul“ si scrisa înainte de câtava vreme de unul Schiller, si se primiţi totu-odata asigurarea deosebitei mele consideraţiuni. C. FAMILIA. Anul XV. Cronic’a lumei. Diet’a după o desbatere de 7ile, cu o majoritate de 19 voturi, luni a primitu în genere proiectul guvernului raferitoriu la administrarea Bosniei si Hertiegovinei. Guvernul dara a învinsu si de asta-data. Corpurile legiuitore ale României, întrunite acuma în sesiune estraordinaria, vor mai lucră încă până la 8/20 nov., căci unu mesagiu domnescu a prelungitu sesiunea lor pân’atunce. După emanciparea evreilor, acuma o alta cestiune importanta agita cercurile politice de acolo, si anume rescumperarea cailor ferate. Secţiunile camerei au primitu proiectul presentatu de guvernu referitoriu la acesta cestiune, si pentru compunerea referadii sa denumitu o comisiune. Guvernatorul Basarabiei a ordonatu tuturor jidanilor cari siedu acolo, ca se se mute cu cinci-deci de versti mai în afara, adeca spre România. Senatul si camera Franciei sânt convocate prin unu decretu al presedintelui republicei, în sesiune estraordinaria, pe diua de 27 nov. Amândoue corpurile se vor aduna pentru ântâia ora din 1870 în Paris. Principele Napoleon. Corespondintele din Paris al dinarului „Times“ scrie, ca principele Ieronim Napoleon va parasi starea sa de reserva de pân’acuma, si se pregatesce a se în facis ia cu aspirantu la fotelul de presiedinte al republicei seu la tronul de imperatu. El a compusit cu multa atenţiune curtea sa de pretendinte de tronu. Brunet, capitanu de marina, care la caderea împeraţiei a petrecutu pe principess’a Clotilda în esiliu, va fi primu-secretaru în cabinetul principelui. Unii Adélon si Philis vor conduce căuşele private, vor purta registru despre aderinti, vor conduce la principele, si vor fi mijlocitorii între ei si principele. Raoul Duval va avea resortul căuşelor si dinarelor politice. Serviciele parlamentare si diplomatice sânt concredînte principelui Murat, carele ensusi e deputatu. E de însemnatu, cu averea principelui Napoleon, care pân’acuma era multu mai modesta, decât sa fi pututu duce casa de principe, de când dânsul a devenitu pretendinte de tronu, a ajunsu mai strălucită. Maniera lui asemenea trecutu prin mare schimbare, a devenitu mai precautu, și pe când odiniora vorbia atât de multu — acuma a ajunsu forte laconicu, se servesce de espresiuni sibilice, că se-și ascundea cugetele. In cercurile politice din Paris nimeni nu voiesce acum se auda de politica esterna. Nesce buni observatori, cari au fost de curând în Paris, asigura ca Parisul e acum mai stralucitu de cât oricând. Otelurile cele mari sânt pline îndesate cu străini, Bois-de- Boulogne abia cuprinde toate echipagjele strălucite cari se învertescu pe acolo, afacerile mergu bine si financiele dovedescu mareti’a putere de contribuțiune a tierei, cu toata recolt’a sa cea nefavorabila. Guvernul lui Grévy e otarîtu a se împotrivi cu energia tuturor adversarilor republicei si după toate aparintiele el se va mantíné încă, celu putînu unu timpu oarecare. Si Gambetta a devenitu mai blându, Francia a amânatu