Familia, 1879 (Anul 15, nr. 1-99)

1879-11-22 / nr. 90

578 ^'V.'W'/V/WN Societatea de cultura Macedo-româna. Bucuresci 12/24 nov. Domnule Directoru al dinarului „Familia“ ! Avemu onóre d’a ve comunica, ac anecsatu, statutele Societăţii de cultura Macedo-Româna, (*) care s’a constituitu si a începutu a funcţiona. Rugându-ve, Domnule Directoru, câ se binevoiţi a da acestor statute cea mai întinsa publicitate prin stimabilul dv. organu, subsemnaţii ne credemu autorisati a declara, ca Societatea pune interessele ei, sub patronagîul nefalibilu al pressei naţionale, acestu mijlocu sublimu, de cultura, al măreţiei nóstre epoce. Noi nu ne îndoimu unu singuru minutu despre triumful causei ce sustînemu, d’îndata ce press’a, prin urmare si puternicul dv. organu de publicitate, ne va acorda concursul seu presiosu. Si care este, pre cestiunea naţionala, pe care press’a n’a sustînut’o si n’a triumfatu? Au dora Unirea, instrucţiunea publica graduita, împroprietărirea clacasilor, secularisarea averelor monastiresci, cutropite de călugării străini, regimul constituţionalu, independinti’a Tierii si altele, nu simt pe atâte triumfuri repurtate de Naţiune cu concursul înainte mergătorii al pressei române ? Câtra pressa dara facemu ântâiul nostru apelu, ca se deştepte si se atraga bagarea de sema a Naţiunii asupra românescei si plinei de viitoru Associaţiuni ce s’a înfiintiatu, spre a scapă din ghiarele ignorantiei, si a perirei doue milioane de fraţi ai nostii de peste Dunăre, ce cu lacrimi implora ajutorul României Libere, nu spre alt’a, ci spre facere de biserici, şcoli si tipărirea de cârti, în sânt’a si armonios’a nóstra limba. Astfel, au se pota si ei a se bucura, celu putîn, de astadi înainte, de dreptul pe care Creatorul l’a acordatu tuturor poporelor, dreptul d’a audî cuvântul lui Dumnedreu, dreptul d’a învetîâ datoriile si prerogativele omului, dreptul, în fine, d’a comunicâ cu semenii sei, în limb’a natala, care pentru toti Românii cis-Danubieni, câ si pentru trans-Danubieni, trebue se fia, secere se fia româneasca si numai româneasca. Au dara, nu traimu noi, în secolul XIX-lea, secolul deșteptării naționalităților ? Radicati dara, voi organe românesci, vocea voastra autorisata si ascultata ; radicati-o si nu puneți pân’a jos, pana ce în fiacare comuna româneasca de peste Dunăre nu se va înfiintia o scola si o biserica româneasca. Si fiți bine încredintata, ca în curând, cele doue milioane de Români de acolo nu vor mai roşi în fasî’a unui Bulgaru, a unui grecu, a unui sârbu sau turcu, ci vor avea si ei o biserica, o scola, o limba românésca, după cum bulgarul, şerbul, grecul si turcul cu cari împreuna vietiuescu fraţii noştri de secoli, au şcolele lor, templele lor, cârtile lor, fara ca nimene se-i persecute pentru eserciţiul acestui dreptu forte naturala, după cum, de secoli, simt persecutaţi şi şicanaţi, prin toate modurile, Românii din peninsula Balcanica. Acestu resultatu Dumnedieiescu dobândindu-se, se va datori în mare parte si concursului dv. domnule Directoru. Multiumindu-ve de mai nainte în numele întregului consiliu al Societâtii, ve rugamu, domnule Directoru, se binevoiţi a primi assigurarile noastre cele mai calduroase de stima si nalta consideraţiune. G. Chitiu. G. Goga. V. A. Urechia. G. Missail. (*) Le vom publică în anul viitoru. Eed. FAMILIA. Anul XV. Cronic’a lumei. Diet’a, după ce a primitu proiectul referitoru la numerul statului activu a armatei comune până la finea anului 1889, a desbatutu proiectul despre numerul recrutantilor pe anul viitoru 1880, care asemenea fost primitu prin majoritate în marimea de până aci. Totu asemene sa primitu si proiectul despre încorporarea Bosniei si Hertegovinei în uniunea vamala cu monarchia. In întielesul §1ui 13 din acestu proiectu provincielor amintite este a-li-se da din venitele vamei comune 600,000 fi. la anu ca subvenţiune. Sa votatu mai departe proiectul despre încorporarea porturilor Martinschizza, Buccari, Porto Re, Zengg si Carlopago, precum si a Istriei si Dalmatiei la teritoriul de vama austro-ungurescu, precum si cele referitorii la introducerea dârei de consumu de bere, spiritu si zaharu în Martinschizza, Buccari, Porto Re, Zengg si Carlopago. Schimbare de ministri. Foile politice ventileza scirea, cum ca în ministeriul ungurescu au se se întimple unele schimbări însemnate. Ministrul-presedinte Tisza se teme, câ va cadea cu votarea budgetului pentru anul viitoru, si de acea voiesce a-si împrospetâ puterile. Până acuma se dice, câ aru fi decisi a-si depune portfdul ministrul de finanția cont. Szapáry, ministrul de comunicațiune Péchy si ministrul de comerciu si agricultura baronul Kemény. Guvernul din Bucuresci a cerutu intervenirea Austriei pe lângă cabinetele din Roma, Paris si Londra spre a obtine recunoscerea oficiala a independintîei României. In consecintia guvernul austriacu a rugatu pe celu români ca se-i tramita oricari informațiuni de care are trebuintia pentru a incepe cu succesu intervenirea sa. Indata ce aceste informațiuni vor ajunge la Viena, Austria va începe tratările cu cele trei puteri occidentale: Waddington si Gambetta. Toate semnele areta, ca îndata ce se vor întruni camerele francese la Paris, guvernul va fi espusa la atacuri forte violente. Atitudinea lui Gambetta, desi dânsul în timpul din urma a convorbitu mai de multe ori cu presedintele republicei, o forte fatarnica, iar partisanii combătu în continuu cabinetul Waddington. Armatele statelor europene numera următorul contingentu de ostasi : Russi’a are 3.000,000, Franci’a 2.723,000, Germani’a 2.000,300, Itali’a 2.024,000, Austro-Ungaria 1.194,818. Bismarck nu s’a dusu la Berlin pe timpul petrecerii acolo a moștenitorului de tronu al Russiei, ieta unu faptu importantu al septemânilor trecute, despre care încă nu luaram notitia. Despre caus’a absentârii sale unu dinaru din Germania scrie aceste : „Principele Bismarck nu poate suferi, ca legaturele familiare între curţile din Petersburg si Berlin se esercieze înmurire asupra aliantei legate cu Austro-Ungaria. Cu toate aceste el s’ar fi dusu la Berlin, dar nişte barbati de statu, cu posiţiune atât de nalta ca el, nu potu întră în discuţiune asupra faptelor complinite.“ Cairoli, ministrul presedinte al Italiei si întregul minister, precum prevedîusemu într’unu numeru trecutu, în adeveru si-a datu dimisiunea. Regele a însarcinatu ierasi pe Cairoli cu formarea noului cabinetu, care s’a si compusu în următorul modu : Cairoli, ministru presedinte si de externe; Bepretis, la interne; Magliani, la finanţia; Villa, la justiţia; Boccarini la afacerile lucrului comuna ; de Sanctis, la culte ; Miceli, de negotiu si agricultura ; Bonelli, la armata; si Ferdinand Octon la marina.