Familia, 1879 (Anul 15, nr. 1-99)

1879-10-18 / nr. 80

BUDAPESTA Va esî joi’a sidnininiee’a. Ir. 80. 1 '­18 Octombre st. v. Redacţiunea: Strad'a *»■ 30 Octombre st. n. I arborelui verde nr. 12. Pretîul pe unu aim 10 fl. Pe */s de anu 5 fl.; pe l/t de anu 2 fl. 70 cr. Pentru Români’a 2 galbeni. I Barbu Strimbu în Evropa. — Romani originalii cu ilustraţiuni. — (Urmare.) In locul lui John vi se response dam’a : — Pentru Dumnedieu, iubitul meu barbatu, nu ataca pe (Inii acestia, ci n ici densii ne vor mântui din prinsoare. ^ — întocmai câ pe iubit’a-ti mama ! Dar nu vedi, câ densii sânt acei medici falsi, acei sîarlatani, cari au omorât'o prin recet’a cu totul străină belei de care pa­­timiâ ?! Acesta păşire cutezatoare a husarului faşîa de profeţii dieului spre produse mare minune în omenii adunaţi. De­si ei nu întielegeau cuvintele, vedeau înse si din gesticulatiuni, cii acele, departe de a fi niste espresiuni ale devoţiunii, sunt niste atacuri cât de aspre. In mirarea lor, ei asteptau ce va face John si Rinaldo. Inse acestia nu cutezară se­dica nici o vorba, căci se temeau, cii vediendu omenii cum ca densii sciu limb’a husarului, se vor destepta din pacalitur’a lor si vor afla ca au de a face cu niste simplii însîelatori, si atunci — vai de ei! Ei nu grab­a, înse John Jach semnu cu mânia oamenilor se iesa, si după ce aceia ieșiră, se adressâ catra husaru astfel: ■— Dl meu, n’am onoarea a te cunosce. Deci tre­­bue se te însîeli facîa de noi. Ne-ai ofensatu cât de tare. E bine, dreptu respunsu, afla dara, ca viéti’a dtale se afla în manile mele. Unu semnu din partea mea, si dta nu vei trai. — Die, — esclama dam’a, — îndura-te de noi! Crutia viéti’a bărbatului meu ! — Nu me temu de dta! — respunse husarul, — si scoase iute unu pistolu spre a-1 descarcă asupra lui John. Inse Rinaldo, destern în astfel de afaceri, sari iute spre husaru si cu o apucatura i smoci pistolul din mâna. — Dl meu, — zise atunce John, — vedi ca to­tusi te afli în ntânile mele. E bine, la rugarea doamnei sotie nu voiu asa de puterea mea. Mai multa : ve voiu reda libertatea ! Mâne deminetia veti pute pleca unde voiți! — Multiamu, — esclamâ cu nespusa fericire da­m’a tinera. — Si acuma, — încheiâ John, — noapte buna ! La o5r’a plecârii ve voiu avisa. Si după aceste John si Rinaldo eșira din odai’a aceea, lasându femei’a singura cu bărbatul ei, care se uitâ urâtu­­lupa ei. Ajunși în odaia,­­John dise: — Si acuma la lucru, frate ! Acuma urmeaza par­tea a doua a aventurei noastre. Amu venitu cu norocu, trebue se ieșimu cu același succesu, adeca se ducemu cu noi totu ce putemu, obiecte și prețiose. — Si eu stim de părerea acesta. Aice multu timpu nu putemu remâne. Până deminétia trebue se fimu duși departe. Neblesnicul acesta de husaru era p'aci se ne faca o încurcătură. — încât pentru el, putemu se fimu linisciti. So­­si’a sa, care are toata speranti’a în noi, îl va tine de frâu. Ei vor sta în pace până la deminétia, așteptându semnalul mântuintiei. Putu se-l aștepte pana la în­viere.^ într’aceste ei împachetam iute, si peste jumetate de ora ieșiră neobservați de nimene. — Timpul nu e forte favorabilii, — s­opti John. — E întunericu, încât abia te vedu, — respunse Rinaldo. Cu toate aceste, dânșii însemnându-si bine pe un­de veniră, găsiră ierasi calea aceea, si pe când diorile reversara, se aflau ierasi la locul unde lasara pe Barbu. Dar acesta nu mai era acolo. IV. Din gura morții. Ore unde a disparutu Barbu ? Ieta întrebarea ce de sigur îsi vor pune-o cetitorii nostrii. Vom grăbi dar a le da deslucirile în asta privintîa. Barbu, lasatu singuru în adăpostul unei casulii, astepta cu resignaţiune sortea de care avea se fiu par­­tasiu. Necasitu spiritualminte si slabitu în corpu, dân­­sul nu era dispusu a nutri vr’o sperantia de mântuin­­tia; lipsitu cu totul de ori­ce ilusiuni, el stetea cu ne­păsare în locul seu de așteptare. Trecu o ora, trecură doue, trecu­ si jumetate de aoi, înse mântuitorii lui, John si Rinaldo, nu mai viniau. ’ La începutu suportă cu rabdare acésta absen­­tare a lor, înse încetul cu încetul lumea îl cuprinse totu mai multu, si slabitu ce era, îl coplesi o ametieala ce i întuneca vederea si­­­slei si putinele puteri ce i mai remasera. (Va urma.)

Next