Familia, 1880 (Anul 16, nr. 1-100)

1880-07-10 / nr. 51

ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) |nj lOJuliu st. v.­­ Va esi joi’a si duminec’a. Redactiunea în ir. 51. Pretiul pe unu anu 10 fl. Pe Jh de anu 5 fl.; pe *14 de anu 2 fl. 70 cr. 22 Juliu st. n. Közép-utcza nr. 395. Pentru Români’a 2 galbeni. ANUL XVI. 1880. Scoli pentru fete ! Multe sunt trebuint­ele nóstre, căci multe nu lip­­sescu. Cea mai grabnica necessitate, după parerea nos­tra, este înfiintiarea de şcoli bune în toate satele, pentru ca prin ele să deşteptămu şi întarimu poporul, care e temeiul clasei inteligente şi al națiunii întregi. Până ce noi nu vom avă şcoli bune în toate satele noastre, popo­rul nostru nu va înainta, pân’atunce nu putemu se în­­treprinde cu a realiza nici o ideia la care se cere şi concursul poporului nostru. Dar întocmai ca pentru poporu­l şcolile dela sate, astfel şi pentru clas­a mai inteligenta a naţiunii şcolile pentru fete formă ca o necessitate ardenta, o mare lipsa ce ar trebui suplinita cât mai curând. Nu înţelegu şcoli elementare, unde se învăţia a ceti şi scrie şi unde elevele îşi câştiga noţiunile prime din sfer­a sciint­elor menite pentru ele , ci vreu se vorbescu de şcolile mai înnalte, aşa numitele pensionate său in­stitute de crescere, unde fetele classei de mijlocu se crescu conform cerinttelor timpului în care traiau. Avemu noi în ţăra destule institute bune, unde fe­tele se potu cresce bine atât pentru viătima mai casnica, cât şi pentru cea din saloane; avemu multe fete culte, înse — durere! — la cele mai multe le lipsesce farme­cul care le face atât de graziose în ochii tinerilor ro­mâni cu sentimente naţionale, ele adeca nu scîu să converseze românesce, căci în institutele în cari s'au crescutu, n’au avutu ocasiune să studieze limb’a şi lite­­ratur’a româna. Şcoli mai înnalte pentru fete, iăta de ce are tre­­buintîa inteligintî’a româna! Şcoli în cari limb’a propu­nerii şi ceea a conversaţiunii să fia românăsca. Acăst’a e o cestiune forte importanta, căci ea are o mare înm­urire asupra mersului nostru culturalii. Căca fetele nu scîu să vorbăsca românesce, maritându-se, nici ca neveste nu vor vorbi; barbatii lor, de altmintre cu bune sentimente naţionale, vor fi siliţi a vorbi şi ei totu în limbi străine, şi — unu ce naturalu — pruncii lor nu vor sei românesce de fel. Este de prisos se mai adaugemu, că o astfel de familia e perduta pentru noi; accentuămu numai, că de multe ori tocmai din asemene familie se ivescu renegaţii cei mai turbat! Reul este dara mare şi periculosu, deci ar trebui să-l reparămu cât mai curând ! Şi ast’a n’ar fi unu ce greu. S’ar pută face şi prin iniţiativa privata. Siîm­ convinsu, că dăca unu individu singuraticu ar deschide atare institutu, ar fi sprijinitu de cătra părinţii români cari acuma sânt siliţi a-şi dă fetele în institute străine. Eu ănsu­mi am auditu pe multi plângendu-se, că nu-si potu da fetele în cutare institutu românescu. Dar dăca nu s’ar găsi vr’unu individu, care să ia risicul iniţiativei, ar trebui ca societatea se se puna în fruntea întreprinderii. Şi alte damele române aru avă unu rolu frumosu, unu mare teremui de activitate, pe care to­ta naţiunea le-ar aplaudă. Ele sânt chiamate în rondul primu d’a lua în mâna şi d’a conduce acăsta causa. Adune-se dar damele ro­mâne, ţină consvatuiri, formeze reuniuni, şi faca totu ce va fi cu putintia pentru scopul d’a înfiintîă institute mai înnalte pentru fete ! Să ne crescemu mame române, dăca voimu ca gene­­raţiunea viitore să fia româna, dăca voimu să mai tra­imu ! I. V. Mi­steriul Nopţii. —- Romanu, de Claire de Chandeneux. — (Urmare.) Ochii ei se paingenara şi pe buze­ i se ivi o spuma roşia. — De ajunsu, dlor, în interesul dvastre ve rogu, —­ dise medicul vivace. Sabine se aplecă asupra patului, unde parea că arangăza perinele, să-şi ascunda confusiunea, ce i-a pro­­dusu suprinderea mare. Dar nime n’ar fi observata marea sa iritaţiune spi­rituala. Atenţiunea totala a celor presinti fu absorbita de evenimentul tristu, pe care numele pronunciatu pa­rea a-1 lumină. Cei doi amploiaţi, la recomandaţiunea medicului, se retraseră în ferăsta şi înfirara a conversaţiune vina, pro­dusa de numirea făptuitorului. — Iustin Reboux! — repeţi judecătorul de instruc­ţiune. Acesta e o acasa formala, care în asemene împre­­gîurări este menita a juca unu rolu forte importanta.­­— Cine e acel Iustin Reboux? — întrebă procu­rorul de stata. — Fără ’ndoiăla șede în gîurul acesta. Darae apli­cata în fabric’a de sticla. — Domnișor’a Forster ni-ar pută da deslucire. La pronunciarea numelui seu Sabine întră între ei. — Ce poftiți dela mine, dlor ? — Amu dori să scimu, dăca cunosci acesta nume : Justin Reboux? — Da. — Cine e omul acesta ? — Şeful secţiunii de transportare a fabricei de sticla.

Next