Familia, 1880 (Anul 16, nr. 1-100)
1880-02-14 / nr. 13
78 ! Moise Toma. Sibiiu 18 februarie. Omul este flore, Viéti’a lui e visu, Sufletelor blânde Ceriul e deschisu cânta poetul în inspiraţiunea sa, si credemu câ si noi, nu putemu găsi moto mai corespundetoru la corespondenti’a presenta, de cât acest’a. O suprindere din cele mai dureroase nepătrunse pe toti, lunea trecuta, când ni se comunica scirea trista, ca sufletul nobilu al junelui admin, protopopescu Moise Toma, a trecutu la cele eterne. Da. Nu a fost faima. A fost trista realitate. Căci acel’a, cu care conversaramu încă în septemân’a trecuta pe strade, nu mai este între cei vii! Moise Toma, fiiul unor părinţi terani, a fost nascutu la Buciumu-satu, în munţii Abrudului în anul 1846. Studiele sale le-a începutu în Alba-Iulia, le continua în Blasîu până în a V dl. gimn., ier gimnasiul îl termină în Beiusiu. După acestea întră în seminariul de aici terminându astmodu si cursul teologico-pedagogicu peste totu cu unu succesu forte bunu. Caracterul lui blându, inima sa nobila nici nu-si putea alege o cariera mai acomodata. îndata după absolvirea studielor teologice, Toma fu denumitu archivaru la consistoriul archidiecesaru. La 1874 se casatori cu inteligent’a dsîpra Anastasia Leonovicîu, cu care în decursul unei vieţi fericite, de modelu, dar forte scurta, au avutu trei copii. Mai târdîu fu alesu de parocu în vacant’a parochia a suburbiului infern, ier în toamn’a anului trecutu, Esc. Sa, părintele mitropolitu Mironu, vediându zelul si cunoscându capacitatea lui M. Toma, îl denumi de administr. protopresbiteral al tractatului I al Sibiiului, al celui d’ântâiu tractu al archidiecesei, care până în momentul din urma l’a administratu cu unu zelu extraordinaru, câstigându-si iubirea si simpati’a tuturor cu cari avea oare-cari afaceri. Am putéa sustîne, cu Toma chiar si „sufletul, numai pentru turm’a sa si l’a pusu“, căci în butul asprei ierni actuale, el, continuu n’a încetatu a cercetă scolile si bisericele de sub conducerea sa. Spațiul îngustu, de care îmi este permisu a me folosi prin bunavointl’a onor. Red., nu-mi concede a me estinde prea departe în espunerile mele. Voiu aminti numai, câ regretatul defunctu, chiar si pe terenul literaru, a datu frumoase probe de inteligentî’a sa. Lectorii „Fam.“ îsi vor aduce aminte de unele poesii dragalasîe esite din pen’a lui. Asemene, a scrisu mai multi articoli instructivi, si după cum mi-a marturisitu ânsusi, a prelucratu încă demultu unu „Catechismu“, pentru școlele poporale, care deja s’ar fi aflându spre censurare la vener. consistoriu. Deca crud’a mórte nu ni-i rapid asia de timpuriu din mijlocul nostru, spiritul lui activu, de siguru ne îndreptatiă a aşteptă si alte lucrări folositóare, înmormântarea lui s’a celebratu cu o pompa solemna. In fruntea preoţilor funcţiona par. archimandritu N. Popea. Inteligintî’a si poporul din locu, asistentu, a fost forte numerosu. Afara d’aceea din gîuru s’au presentatu apróape intréga preoţimea. Cuvântul funebru rostitu cu multa elocintîa de câtra părintele ases. cons. Z. Boiu, a storsu lacrimi de durere din ochii tuturor asistenţilor. FAMILIA. II jalesce sosi’a-i neconsolabila împreuna cu orfanii mititei, şcolele si bisericele subordinate înteleptei sale conduceri, dar i-1 jalescu toti, câţi au avutu cunoscintia cu densul! Amicul seu PETRA PETRESCU. Cronic’a lumei. Diet’a a începutu desbaterea budgetului pentru anul cuvinte. Pân’acuma a vorbitu raportorul Ales. Hegedűs; Ignat Ilelfy, carele în numele stângei estreme refusa votarea budgetului; contele Apponyi, în numele oposiţiunii întrunite, îl votâ, fără înse că se aiba încredere în guvernu; dintre ceialalti oratori amintimu pe Bela Grünwald, carele asemene vota budgetul, dar atacă aspru politic’a administraționala a guvernului. Cu acéasta ocasiune luă pentru prima-oara cuvântul si fostul ministru Széli, votându budgetul, dar combatându politic’a financiara de adi. Acestuia i-a respunsu apoi ministrul-presedinte Tisza. Independinti’a României recunoscuta în camer’a deputatilor, ministrul de externe a comunicatu recunoscerea oficiala a independintîei României, de câtra regin’a Engliterei si împeratul Germaniei, precum si de câtra republic’a Franciei. Acesta comunicare, scrie „Românul“, a fost primita de adunare cu viui aplause. Dl vice-presedinte G. Chitîu tînându locul de presiedinte, a rostitu unu discursu, prin care a aretatu însemnătatea actului ce se îndeplinesce, actu care sancționeza pe deplinu intrarea României, de dreptu si de faptu, în concertul statelor independente din Europa. A amintitu lupt’a cea mare ce a trebuitu se susțină Români’a, lupta care astadi se recompenseaza prin recunoascerea independintîei, terminându a adausu, ca nou’a situațiune indatoreaza încă si mai multu de a lucră cu staruintia si întielepciune pentru desvoltarea si radicarea statului românu. Cuvintele dlui Chitîu au fost salutate de camera cu aplause entusiaste. Totu în dîu’a aceea ministrul plenipotenţiaru al reginei Marei Britanii, dl White, singurul care a primitu deja scrisorile sale de acreditare dela guvernul seu, a fost primitu în audientia solemna de Domnitorul, căruia i-a presintatu scrisorile prin care este acreditatu că tramisu estraordinaru si ministru plenipotenţiaru al Engliterei pe lângă curtea A. S. Regale. Dl N. Cretiulescu, a fost primita, în audientia solemna, de regele Italiei, spre a-i remite scrisorile de creantia, prin cari se acrediteza, pe lângă regele, în calitate de tramisu estraordinaru și ministru plenipotentiaru al Domnului României. Regele, primindu scrisorile trimisului României, s’a esprimatu în termenii cei mai simpatici si afectuosi pentru Domnul si pentru Români’a. Sesiunea parlamentului italianu s’a deschisu la 17 febr. Discursul tronului anuncia numerose proiecte, mai alesu pe acelea relative la desfiintarea treptata a impositului asupra măcinatului, la reforma dreptului electoral, la executarea marilor lucrări necesare salubrității si împodobirii capitalei. „Italia — dece discursul — are via’a dorintia de a vedea pacea perpetuându-se ; interesele sale cele mai mari sunt de altmintrele angajate la acesta; ea va observă deci cu scrupulositate tratatul din Berlin si-i va fi ustora de a împlini promisiunea făcută Europei, ca odata ce si-a recâștigatu unirea, Italia va fi unu puternicu elementu de concordia si de progresu în concertul puterilor“. Adunarea imperiului germanii a începutu discuțiunea bugetului pentru 1880. Dl Scholz, secretari Anul XVI.