Familia, 1880 (Anul 16, nr. 1-100)

1880-02-14 / nr. 13

78 ! Moise Toma. Sibiiu 18 februarie. Omul este flore, Viéti’a lui e visu, Sufletelor blânde Ceriul e deschisu cânta poetul în inspiraţiunea sa, si credemu câ si noi, nu putemu găsi moto mai corespund­­etoru la cores­­pondenti’a presenta, de cât acest’a. O suprindere din cele mai dureroase ne­pătrunse pe toti, lunea trecuta, când ni se comunica scirea trista, ca sufletul nobilu al junelui admin, protopo­­pescu Moise Toma, a trecutu la cele eterne. Da. Nu a fost faima. A fost trista realitate. Căci acel’a, cu care conversaramu încă în septemân’a trecuta pe strade, nu mai este între cei vii! Moise Tom­a, fiiul unor părinţi t­erani, a fost nascutu la Buciumu-satu, în munţii Abrudului în anul 1846. Studiele sale le-a începutu în Alba-Iulia, le continua în Blasîu până în a V dl. gimn., ier gim­­nasiul îl termină în Beiusiu. După acestea întră în se­­minariul de aici terminându astmodu si cursul teolo­­gico-pedagogicu peste totu cu unu succesu forte bunu. Caracterul lui blându, inim­a sa nobila nici nu-si putea alege o cariera mai acomodata. îndata după absolvirea studielor teologice, To­ma fu denumitu archivaru la consistoriul archidiece­­saru. La 1874 se casatori cu inteligent’a dsîpra Anas­tasia Leonovicîu, cu care în decursul unei vieţi fericite, de modelu, dar forte scurta, au avutu trei copii. Mai târdîu fu alesu de parocu în vacant’a parochia a suburbiului infern, ier în toamn’a anului trecutu, Esc. Sa, părintele mitropolitu Mironu, vediându zelul si cunoscându capacitatea lui M. Toma, îl denumi de administr. protopresbiteral al tractatului I al Sibiiu­­lui, al celui d’ântâiu tractu al archidiecesei, care până în momentul din urma l’a administratu cu unu zelu extraordinaru, câstigându-si iubirea si simpati’a tuturor cu cari avea oare-cari afaceri. Am putéa sustî­­ne, cu Toma chiar si „sufletul, numai pentru turm’a sa si l’a pusu“, căci în butul asprei ierni actuale, el, continuu n’a încetatu a cercetă scolile si bisericele de sub conducerea sa. Spațiul îngustu, de care îmi este permisu a m­e folosi prin bunavointl’a onor. Red., nu-mi concede a me estinde prea departe în espunerile mele. Voiu aminti numai, câ regretatul defunctu, chiar si pe terenul lite­­raru, a datu frumoase probe de inteligentî’a sa. Lectorii „Fam.“ îsi vor aduce aminte de unele poesii dragalasîe esite din pen’a lui. Asemene, a scrisu mai multi arti­­coli instructivi, si după cum mi-a marturisitu ânsusi, a prelucratu încă demultu unu „Catechismu“, pentru școlele poporale, care deja s’ar fi aflându spre censu­­rare la vener. consistoriu. Deca crud’a mórte nu ni-i rapid asia de timpuriu din mijlocul nostru, spiritul lui activu, de siguru ne îndreptatiă a aşteptă si alte lu­crări folositóare, înmormântarea lui s’a celebratu cu o pompa so­lemna. In fruntea preoţilor funcţiona par. archiman­­dritu N. Popea. Inteligintî’a si poporul din locu, asis­­tentu, a fost forte numerosu. Afara d’aceea din gîuru s’au presentatu apróape intréga preoţimea. Cuvântul funebru rostitu cu multa elocintîa de câtra părintele ases. cons. Z. Boiu, a storsu lacrimi de durere din ochii tuturor asistenţilor. FAMILIA. II jalesce sosi’a-i neconsolabila împreuna cu or­fanii mititei, şcolele si bisericele subordinate înt­elep­­tei sale conduceri, dar i-1 jalescu toti, câţi au avutu cunoscintia cu densul! Amicul seu PETRA­ PETRESCU. Cronic’a lumei. Diet’a a începutu desbaterea budgetului pentru anul cuvinte. Pân’acuma a vorbitu raportorul Ales. Hegedűs; Ignat Ilelfy, carele în numele stângei es­­treme refusa votarea budgetului; contele Apponyi, în numele oposiţiunii întrunite, îl votâ, fără înse că se aiba încredere în guvernu; dintre ceialalti oratori amintimu pe Bela Grünwald, carele asemene vota bud­getul, dar atacă aspru politic’a administraționala a guvernului. Cu acéasta ocasiune luă pentru prima-oara cuvântul si fostul ministru Széli, votându budgetul, dar combatându politic’a financiara de adi. Acestuia i-a respunsu apoi ministrul-pres­edinte Tisza. Independinti’a României recunoscuta­ în ca­­mer’a deputatilor, ministrul de externe a comunicatu recunoscerea oficiala a independintîei României, de câ­tra regin’a Engliterei si împeratul Germaniei, precum si de câtra republic’a Franciei. Acesta comunicare, scrie „Românul“, a fost primita de adunare cu viui aplause. Dl vice-pres­edinte G. Chitîu tînându locul de presiedinte, a rostitu unu discursu, prin care a are­­tatu însemnătatea actului ce se îndeplinesce, actu care sancționeza pe deplinu intrarea României, de dreptu si de faptu, în concertul statelor independente din Eu­ropa. A amintitu lupt’a cea mare ce a trebuitu se sus­țină Români’a, lupta care astadi se recompenseaza prin recunoascerea independintîei, terminându a adausu, ca nou’a situațiune indatoreaza încă si mai multu de a lucră cu staruintia si întielepciune pentru desvol­­tarea si radicarea statului românu. Cuvintele dlui Chitîu au fost salutate de camera cu aplause entusias­­te. Totu în dîu’a aceea ministrul plenipotenţiaru al re­ginei Marei­ Br­itanii, dl White, singurul care a primitu deja scrisorile sale de acreditare dela guvernul seu, a fost primitu în audientia solemna de Domnitorul, că­ruia i-a presintatu scrisorile prin care este acreditatu că tramisu estraordinaru si ministru plenipotenţiaru al Engliterei pe lângă curtea A. S. Regale. Dl N. Cretiulescu­, a fost primita, în audientia solemna, de regele Italiei, spre a-i remite scrisorile de creantia, prin cari se acrediteza, pe lângă regele, în calitate de tramisu estraordinaru și ministru plenipo­tentiaru al Domnului României. Regele, primindu scrisorile trimisului României, s’a esprimatu în terme­nii cei mai simpatici si afectuosi pentru Domnul si pentru Români’a. Sesiunea parlamentului italianu s’a deschisu la 17 febr. Discursul tronului anuncia numerose pro­iecte, mai alesu pe acelea relative la desfiint­area trep­tata a impositului asupra măcinatului, la reform­a dreptului electoral­, la executarea marilor lucrări ne­cesare salubrității si împodobirii capitalei. „Italia — dece discursul — are via’a dorintia de a vedea pacea perpetuându-se ; interesele sale cele mai mari sunt de altmintrele angaj­ate la acesta; ea va observă deci cu scrupulositate tratatul din Berlin si-i va fi ustora de a împlini promisiunea făcută Europei, ca odata ce si-a recâștigatu unirea, Italia va fi unu puternicu ele­­mentu de concordia si de progresu în concertul pu­terilor“. Adunarea imperiului germanii a începutu dis­­cuțiunea bugetului pentru 1880. Dl Scholz, secretari Anul XVI.

Next