Familia, 1880 (Anul 16, nr. 1-100)
1880-02-21 / nr. 15
BUDAPESTA 21 Februarie st. v. 4 Martin st. n. Va esî joi’a si duminec’a. Redacţiunea: Strad’a arborelui verde nr. 13.II. 15. TISTUL XVI. 1880. Barbu Strimbu în Evropa. — Eomanu originalu cu ilustraţiuni. — (Fine.) Inse până a realisa densul acesta dorintîa, întreveni unu incidentu, care conturba toti calculii sei. Suntemu la finitul narațiunii noastre, îl vom relata dara cât se poate de scurtu. John si Rinaldo tocmai se rentorceau din o escursiune făcută spre a studia terenul, când Horace fugi înaintea lor, strigându : O /v 7 6 — Intoarce-ti-ve iute ! ■— Ce-i ? ce-i? — întreba John cu mirare. — Ve apropiaţi de pericolul celu mai mare, — respunse Horace. — Dar ce s’a întâmplatu ? •— întreba Rinaldo restitu. — Ve cauta poliţi’a, — respunse Horace. — Po—po—liţi’a ! — gângavi Rinaldo. Ce fel de poliţia ? — Cea locala, — respunse Horace. — Asta ! Acuma resuflu mai uspru. Si totusi cum m’ai spariatu ! ? — rîse John. — Dar nu e numai singura acesta politia, — continua Horase, — ci e însusita si de unu individu strainu. — Strainu! — esclamara amândoi deodata. — Precum am observatu, acela e unu americanu. — Brr! — se ’nfiora John. Si ce ai mai aflatu ? — Câ nici americanul nu e singuru, ci mai are unu cameradu, unu ostasîu pare-mi-se austriacu . . . — Si ? — întrebă John cu frica crescânda. — Mai ales ostasîul acela îsi dă tota silintîa se regasesca. •—• Ce fel de ostasîu pote se fia acela ? — se întrebă John, — eu nu cunoscu nici unu ostasîu austriacu. — Iata-l ai! — dâse Horase, aretându spre unu oficieru, care viniâ din partea opusa. John și Rinaldo priviră într’acolo, și recunoscură numaidecât pe oficierul, pe care îl vedîura ântâiaoara în Angli’a stându la patul bolnavei maghiare; mai apoi în Africa, unde ei îl păcăliră a dou’a ora. Si Rinaldo îsi mai revocă în memoria si a treia întâlnire cu el, si anume în balul ambasadorului rusescu din Paris, întâlnire care era p’aci se devină fatala pentru densul. Zarindu-1, ei voira s’o tulesca la fuga, înse oficierul , carele asemenea observă, strigă încă departe : — Stati locului seu ve împuşca! Acesta ameninţare înse, ori cât de aspru suna ea, totuşi nu putu se opresca pe John si Rinaldo în realisarea intenţiunii lor de a fugi. Dar abia făcură câţiva pași, nişte omeni i prinseră și predetera oficialului austriacu, după care veni numai decât, însoşitu de poliţi’a locala, poliţistul americanu, care — s’o spunemu pe scurtu — cautase pretutu-indene pe John si Rinaldo, pentru omorul sevârşitu în America în famili’a Wartensfield, si care i găsi în Moldova. Prinşi ambii făcători de rele, numai decât fure arestaţi şi poliţistul americanii începu instrucţiunea procesului. Lordul Montpeare si ginerele seu Zorcoff, trecură si ei din întâmplare prin oraş celul acela, si la hanu audîndu acestu mare evenimentu, mersera si dânşii la poliţia se vedea pe acei eroi ai dîlei. Mare fu mirarea lor, când ambii recunoscură. Numaidecât dictara si dânșii la procesul verbalu totu ce scieau despre acei omeni ticăloşi. A trei’a dî apoi John si Rinaldo fure transportaţi la America, spre a-si lua resplat’a meritata : morte prin strenga. Si Barbu ? Bucurându-se, câ a scapatu de compromisiunile eventuale în viitoru, venunciâ d’a îngreuna si densul acus’a în contra lui Rinaldo si John, despre a câror infamia în fine totuşi s’a convinsu; deci plaţi lui Horase serviciul facutu, carele apoi se si rentorse la Paris. Horase înse nu plecă singuru, căci la sfatul lui a primitu si Almadina recompens’a oferita de Barbu, si astfel, precum veniră laolalta, se si rentorsera asta. Si după aceste, Barbu remasu în linisce, se putu pune la studiu, spre a suplini acasa ceea ce n’a învetîatu „în Evropa“. Dar studiul era nespusu de greu, căci trebuia se-l faca în ascunsu si nóaptea, pentru ca se nu-1 vedia cineva si se nu afle lumea, ca el nu scie nimica. De multe ori si suspină adâncu si tota viéti’a lui geli cu mare durere anii sei perduti însedar la Paris. Dar îndesîertu ! Timpul risipitu în tinerete, nu se mai poate suplini la betrânete! IOSIF VULCANU.