Familia, 1882 (Anul 18, nr. 1-52)
1882-05-30 / nr. 22
ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) Ese in fiecare dumineca. 30 Maiu st. v. Redacţiunea în 11 luniu st. n. Közep utcza nr. 395. Nr. 22. ANUL XVIII. 1882. Preţul pe un an 10 fl. Pe *12 de an 5 11.; pe *1, de an 2 11. 70 cr. Pentru România 2 galbeni. Elmira. — Roman original. — (Urmare.) Ziua eră frcsată. Presăra ei fu năgră, şi posomorită. Nori întunecați gorgoniau ca urieși, despicați de câte un fulger ce lumină ceriul şi pământul, cu flacăra sa. Urmară apoi tunete, ca întâiele acorde în concertul naturei, și-o ploaie biciuită de vânt, prin care câteodată se audia sunetul clopotelor ce chiemau la rugăciune, căci eră ajunul unei sărbători prăznuite de locuitorii români. Sub streşina scundă a casei ei Severin şi Elmira contemplând furtuna, ce îndoia arborii până jos. Tăcură lung, ea cu capul proptit de zid, el stând cu braţele pe pept. Fiesce care avea gândul seu, şi-o emoţiune din care întrerupse un trosnet, şi-o şerpuire fulgerosă. Elmira tresări privind in sus, iar Severin dise »Aşa îmi eşti incorporatul ideal!* Atâta grăi, mai mult nu. Dar în asta sombrosă acţiune a elementelor, ochii lui spuneau mai mult, de ce poate spune limba omenăscă. Niciodată nu-1 vedii ea aşa pătruns, ca în acest amurg. Drept cum sta, având fruntea descoperită, şi-o flacără umedă in ochi, eră o vedenie fantastică şi mărăţă. .. La alt fulger întinse drăpta cu vorbele : ,Adu-ţi aminte, de memorabila sără 3t juliu". Atâta a fost tot, ce vorbiră, atâta şi mai mult nu, fără martori. în ziua următore venind din pescursiune, Elmira eră în o grupă, după ea Marta şi Severin. în schimbul unor întrebări şi respunsuri glumeţe, numai ei doi păstrau seriositate. Ea vorbi ceva rar şi Mara din vale.