Familia, 1883 (Anul 19, nr. 1-52)
1883-01-16 / nr. 3
ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) Ese in fiecare dumineca. Familia, bosit me ’ntorc acasă, Cu a dilei suferinţi, Port în pieptu-mi sarcini grele De dureri şi de dorinţi. Şi cum porta se deschide, Micul Cesar credincios Da. din codă, sare, joc. Şi» se gudură voios, întru 'n casă, o fetiţă, Cu ochi verdi, cu păr buclat, Me întimpinăJicându-mi: „Tată ! ce mi-ai cumpărat ?“ Apoi dulcea mea soţie lin me strînge lângă piept Şi me ’ntrăbă : „Pân’acuma Unde-ai fost ? De mult te-aştept!“ Atunci uit ori ce durere, Ori ce grijă, ori ce chin, Raiul întră ’n a mea casă Cu tot farmecu-i de vin. Ah ! familia-i lăsată Dela sântul Dumnedeu Să ne-aline suferinţa Grigole şi traiul greu ! Bucureşti 3 ian. 1883. Carol Scrob. Cum cugetă Sasul. — Snovă. — Hanţ — nume ce va să dică Ion — eră un Săcăloiu voinic şi muncitor cât nu se poate spune. El se pomenise în curtea unui boer mare d’ai lor, căruia pe bmba namţului i dice baron. Moşu-seu, tată-seu îmbătrânise slujind la curtea acestui baron. El însuşi, după ce se mări, ajunse a fi rândaşul curţii. Boerul îl lăudă la toţi prietenii lui, că Hanţ este o slugă harnică şi de trăiră. Pentru aceasta toţi cu totul îl luau în nume de bine, într’o zi Hanţ remânănd acasă să păzăscă curtea, ca fiind că boerul cu ai sei se dusese la preâmblare, fără că vine popa al lor, ia aşa numit să vedâ ce mai face boerul. — Ce face boerul, Hanţ ? — Ce să facă, cinstite părinte, făcă s’a dus la preâmblare. — Aşa ! dară tu, Hanţ, cum te mai laudi ? cum o duci cu curtea boerului ? — Cum s’o duc domnule părinte! Iăcă, muncesc cât e diulica de mare şi pare că treaba isvoreşce din pământ, nu se mai sfîrşeşce. Grea viaţă mai ducem şi noi ăştia, muncitorii, pe lumea asta albă ! Dară de! ce săfici ? pe semne că aşa a orânduit Dumnedeu pe sărac ca să fie. — Lasă, Hanţ, nu te întrista, că are Dumnezeu grige de tot omul. Ai muncit pe lumea asta? pe cealaltă ai să te odihneşti. — Aşa o fi, taică părinte; dară mie mi se pare, că şi acolo greul tot noi săracii avem să-l ducem! Iăcă d’o pildă, când ţi-o fi şi ţie lumea mai dragă, să te odihneşti o făcă, te-i pomeni cu Dumnezeu că-ţi fice : »Hanţ! ia du-te de la o lună şi-o atârnă pe cer ca să lumineze oamenilor* şi tu trebue să te scoli şi să asculţi porunca. Ori i-o veni pofta să-ţi zică: »Hanţ, ia să mai iei ale stele să le mai ştergi niţel, să le mai freci ca să strălucască mai bine* ş:-atunci, poţi să nu faci ? câtă& ostenit ai fi. Sau, cine mai ştie ? poate să-ţi zică . »Hanţ, ia ciurul şi mai cerne niţică ploie oamenilor*, ori »ia lopata şi mai împrăştie niţel a zăpadă, ca să ningă pe pământ*; pute-se cineva împotrivi la tote poruncile astea ? Popa tacu, rîse pe sub mustaţă, cum se 4i ce, şi plecă la truba lui. Pasă-mi-te Hanţ, şciind rugăciunea Domnului unde zice : »cum în cer şi pe pământ*, el cu mintea lui a socotit, că tot una este dăcă ar întorce vorba şi ar 4ice : »precum este pe pământ aşa va fi şi în cer* şi find că el nu şciea pe pământ a face altceva decât a ciurul orbul cailor, a răni curtea, ar duce felinarul sara la grajdiu şi a curăţă alămurile dela hamuri, tot cam astfel de trubă credea el că are să facă şi în raiu. (Povestită de dl I. Manliu, profesor.) P. Ispirescu. ——m ANUL XIX. II 16 Ianuarie st. v. Redacțiunea în 1883. 28 Ianuarie st. n. Közép-utcza nr. 395. Prețul pe un an 10 11. Pe de an 5 11.; pe *1, de an 2 fl. 70 cr. Pentru România 25 lei.