Familia, 1883 (Anul 19, nr. 1-52)
1883-10-23 / nr. 43
ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) Ese in fiecare dumineca.Nr.43. 23 Octombre st. v. Redacţiunea în 4 Novembre st. n. Közép-utcza nr. 395. ANUL XIX. 1883. II Preţul pe un an 10 fl. Pe 1a de an 5 fl.; pe 114 de an 2 fl. 70 cr. Pentru România 25 lei. L’a tale graţii. . . ’a tale graţii, desmerdări, La radiosul teu suris, tale mii de sărutări singur vers voios n’am scris, ceriu aşâ am fost ursit, m’a 'ncântat se resplătesc patimi care n’au sferşit, versuri ce me 'nebunesc. A ta zimbire . . . A ta zimbire,-a ta zimbire Plecând spre mine cu iubire, M'ai învăţat ce-i fericire. A ta zimbire,-a ta zimbire Me umple adi de îngrozire, Vestind a vieții-mi nimicire. 1881. M. Pompiliu. MIRON : Nu tocmai spornic; dar tot deca nu curge, pică; am mai adus la pocăință pe unul doi. ȘTEFAN: Tu te lasă de nevoe, prin făgădueli sau silă, botezu-i mereu ! Mi se pare, că lucrul merge mai bine, de când curăţirăm pe acel armean nesupus. MIRON: Aşâ este. Frica mână mai lesne cătră sinul lui Dumnedeu. Alaltă eri am trimis la Prea Sfinţia Sa mitropolitul ca se boteze pe un armean şi doi evrei, eri pe un turc şi adi pe un popistaş. STEFAN : Cu voe făr de voe? MIRON : Şi aşâ şi aşâ. STEFAN : Frate-meu Iliaș s’a turcit și ca să nu me creda lumea cu apucături rele, eu voi să fac din potrivă. Deci aș avea putere, aș aduce totă lumea la legea ortodoxă. Nu sub cuvântul, că e cea mai bună, dar sub cuvântul că este a mea. TRIFAN: O! s’avem putere, am merge să botezăm chiar pe sultanul şi pe marele muftiu. ŞTEFAN : Neavând, facem ce putem. Botezăm pe cei care ne stă mână. Prin urmare trebile ţării merg bine; mai imi rămâne ceva de regulat cu visterul şi cu marele vornic. .. Postelnic Moţoc, pricepi ce sarcină ţ-am dat . . . Logofete şi spătare, urmaţi-me! (Ştefan, Joldean Mirones.) Scena VII. TRIFAN, MOȚOC. TRIFAN : Adică, drept vorbind, cam are dreptate despre stolnicul Petrea, este cam sucit . . . MOȚOC : Cam are dreptate. TRIFAN : Apoi și Măria Sa o cam face de ce ; dar ce să cuici? E vodă, n’ai ce face. MOȚOC: Așa e! Dar poate să-și găsăscă băcăul odată. Și mi-ar parea forte reu. TRIFAN : Nu e vorbă; nu semená cu frate-seu Iliaș. MOȚOC: Nu e vorbă, dar nu prea semená nici cu tată-seu Petre. Adică calcă pe urme intru cât privesce asprimea. TRIFAN : Vrei să zici, că nu e viteaz ca Rareș cel bătrân; dar e tiner, mai are timp. MOȚOC: Vedi, iubite cumetre, pe lângă altele e prea mult poftitor la femei, cam sparge casele, cam necinstesce fetele și . . . se las că aceasta dorință de a creștini pe toți necredincioşii . . . se las că e prea iubitor de bani şi banii se string după spinarea țării, dar de când ar fi om vrednic, par că s’ar spela toate . . . Vorbim aci intre noi, că altminteri eu am dragoste pentru el. TRIFAN: Ca supus, negreșit. Stefan Rares. — Dramă istorică in 4 acte și 10 tablouri. — (Urmare.) STEFAN: Deci de seara, dv. sfetnicii cei mai de frunte, ve veți strânge la Joldea și veți face o cerere cătră regele și senatul Poloniei să ne dea pe Petrea sau să-l izgonesc de acolo. Aş luă și eu parte, dar alte treburi me opresc. Voesc a mărită pe soru-mea Rosandra și fiindcă am găsit un ginere vrednic de densa, voesc a pune la cale. Voiți a cunoasce pe ginere? Este însuş spătarul Joldea. TOȚI : Să dea Dumnezeu fericire Măriei Tale ! STEFAN: Voi avea a me înțelege de sora cu mumă-mea şi cu soru-mea. Presența lui Joldea nu e necesară, voi sluji eu de vichil. Pe când eu voi lucră pentru fericirea lui, va lucra şi el pentru binele meu. TRIFAN: Vom lucra cu toții. STEFAN: Cum se află oștirea, hatmane ? TRIFAN: Bine, Măria Ta, sonetoasa și .. . viteza. STEFAN : Mă bucur. Așa să fie. . . Ian spune-mi, logofete, dilele acestea cum ț-a mers cu creștinarea necredincioșilor?