Familia, 1888 (Anul 24, nr. 1-52)

1888-02-14 / nr. 7

Ese in fiecare duminecă. Redacțiunea in Közép-utcza nr. 3'.*.'». II. 1. ORADEA-MARE IN­AGY VÁR­ADJ 13 febuarie st. v. 26 februarie st. n. ANUL XXIV. Prețul pe un an 10 fl. Pe V* de an 5 fl.; pe l/4 1888. de an 2 fl. 70 cr. 1 Pentru România pe an 25 lei. Din casa mea — cândva pustie — Un raiu de dulce veselie. La naşcerea fiului meu celui de al doilea. ^^^e dim­ineţă ’ncântătore ! E di de mare serbatoare, 5 * Şi tunuri bubite pe rând. Din somn poporul deşteptând. Pe strade musica resună, Născând in inimi voe bună ; Şi Bucureşci ’nveselit Cu steguri e împodobit. In totă ţara-i veselie. Căci glorioasa Românie Şi-armata-i tineră, viteză, »Luarea Plevnei« ar fi serbeză. II. Şi ’n casa mea e serbătore, Şi ’n vîaţa mea este şi mare, Şi ’n pieptul meu in acest cias Resună-al veseliei glas. Căci până adi in giur de mine Numai o stea versa lumine, — Er cerul adi mi-a dăruit Un nou lucefer strălucit. Ah, etă-l! învelit in faşe, Cu faţa-i mică, drăgălaşe, Cu peru-i lucitor, bălaiu : El pare-un vis sosit din raiu. .. III. Acum un an — ce întâmplare ! — In ţară-aceeaş serbătore, Şi-acelaş vis de bucurie, Ca aţii, zâmbitu-mi-a şi mie. Şi-atunci, ca astăzi, dup’o noapte De mari dureri, de triste şapte, In cer — cu chipu-i drăgălaş — se transportase-un ângeraş. Eră întâiul meu născut. — Acum sunt doi. Ei au făcut IV. Ah ! când îi ved uniţi cu dor La sinul blând al mamei lor. Ca doi boboci in înflorire , h­i tineresc de fericire . . . Iubiţii mei, drăguţi copii, Lucaferi dulci cu rade vii, Veniţi, ca să ve string in braţe ! Frumosă ţii v’a dat vieţă ! Pe lume voi când aţi sosit, Românii ’n luptă-au sevârşit Minuni de rară vitejie, Sdrobind un lanţ vechiu de robie. V. Ah, dare-ar Dumnezeul sfânt S-aveţi şi voi p’acest pământ Noroc şi parte din renume, — Ca voi puţini să fie ’n lume. Să cresceţi mari, să ve luptaţi Cu mintea şi cu-al vostru braţ Şi pentru-a vostră fericire, Şi pentru-a ţerii înflorire. Şi să vedeţi ades sub sare Pe România ’nvingătore, Purtând pe cap cununi de glorii, Serbând, ca astăzi, mari victorii. — J e a n a. — Novelă. — ylBSünt unele mici fiinţe intr’aripate, cari trec vera jwng pe suprafaţa apelor, ca nişte patinatori micros­copici, fără a-şi mută câtu-ş de puţin picioa­­rele in unda adesea ori forte puţin poetică şi forte puţin perfidă a lacurilor. Tot astfel sânt unele făpturi omenesti, cari se strecora pe oceanul vieţii, fără a fi atinse de nici una din infamiele la cari se află inglobită rasa ome­­nescă. Fericirea este un sarcasm. Durerea este o poemă. Fericirea şi durerea formeaza viaţa. 7 P. Dulfu.

Next