Federatiunea, mai 1871 (Anul 4, nr. 44-54)
1871-05-26 / nr. 53
Anulu alu patrulea MDCCCLXXI. Htr. 53-531. Inest’a, Vineri, 26/14. maiu, 1871. Locuinti’a Redactorului si Cancelari’a Redactiunii e in atrat’a tragatoriului [Lavészutoza], Nr 6. Scrisorile nefrancate nu se vom primi decatu numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se voru arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialii si economicii. Va esi Mercuria, Vineria si Dominec’a. Predula de Prenumeratidne: Pre trei lune . . . 8 fl. v. a- Pre siese lune . • . 6 „ „ , Pre anulu intregu • 12 „ „ „ Pentru lioumnl’a : prea- intregu 30 Fr. = 30 Lei n„ 6 lune 16 „ = 16 „ „ n ® 8 It = 8 „ „ Pentru insertiuni : 10 or. de linia, si 30 or. taos’a timbrare pentru fiespecare publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr- Pest’a, 25/13. maiu, 1871. Reapucandu firulu articlului nostru intreruptu in ur. 51., venimu a continuă apretiuirea, d’in punctulu nostru de vedere, a situatiunii d’in Romani’a libera. Candu press’a străină, mai alesu cea nemtiesca (la noi in Ostrungurl’a judanesca si magiara) plesnesce in iaca tota societatea romana inteligente (vedi bine pururea sub nume de boieri) de corupta de necapabila d’a se guvernă, prin urmare — de-sî făcu poporului romanu complimentulu, d’a fi bunu si necoruptu — afirma că națiunea romana nu ar’ fi demna a figură că statu liberu si independinte, pentru că i-ar lipsi tote conditiunile necessarie spre acést’a, — noi pricepemu bine intentiunea si ceea ce dore,scimu că toti romanii liberi si asserviti cum sunt mau, esistinti’a nostra singura si loculu ce ocupămu in Europ’a este spinu in ochiloru ; deci nu ne vomu frementă că să placemu inimiciloru noștri neplacabili, căci scimu prea bine că de ar’ depinde numai de la ei, numele nostru s’ar șterge d’in cartea poporeloru vine. Nu trebue inse că să desconsiderămu ori că să despretiuimu cu totulu critic’a loru desî reutatiosa, nedrepta, ci să meditămu seriosu asupr’a scaderiloru, cari, negresîtu, le avemu si noi că tote alte popore si cari inimiculu le descopere fara crutiare, ce e dreptu, mai incornurata decâtu cum sunt intru adeveru si decâtu cum ni le ar’ descoperi amiculu, care adeseori ne lingusiesce si ne face prea incredinti. Avendu cunoscinti’a scaderiloru nostre, a releloru ce grasedia in societatea romana, a pedeceloru cari stau in calea consolidării si prosperării mai repede a statului romanu, avemu imperativ’a deterintia cătra noi rusine, a statul d’in tote poterile si prin tote mediulecele possibile, a le înlătură. Noi, Romanii de d’incoce, mosceni suferintieloru secularie, crescuti insine in suferintie si indurandu inca asupririle, ne am otielitu, ne-am purificatu si tindemu a ne perfectiună in tote acelea calităţi cari dau dreptulu de naţiune. Cu mediulece minime amu ajunsu si păna acum la resultate neasceptate, cari punu in uimire, ba, ingrijire pre adversarii nostri, insuflandu-li respectu poterea vitala a elementului nostru. — Fraţii noştri d’in RomaDe’a libera, au induratu si ei destule suferintie, au trecutu prin apa si focu, dar’ au fostu si sunt domni pre mosiora loru, sunt insisi faurii fericirei loru proprie, a sortii loru viitorie, dar’ nu numai a loru ci, in mare parte, si a nostre a fratiloru loru............... Fiindu că suntemu un’a prin sânge, limba, datine, — sortea nostra inca este si trebuie ca să fia strinsu unita ; aspiratiunile nostre sunt identice, trebue dar’ să fia si staruintiele nostre converginte cătra scopulu celu mare salvatoriu. Acestua să nu-lu perdemu neci unadata d’in vedere. Nu se pote superă fratele pre frate, candu d’in curatu indemnu si d’in consideratiuni mai innalte, si nu d’in alta passiune, decâtu a iubirii fraterne, este necessitatu a spune fratelui seu genuinu, adeverulu neinfasciuratu in scutecele facioriei, ci lu presenta golu golisioru, că fetulu nou nascutu. — Fraţii noştri d’in Romani’a libera, de la tratatulu de Paris, fecera opulu celu mai mare, celu mai de lipsa ce eră, si inca este, d’a se face pentru romani „uniunea“, si dedera constitutiunea, cu libertăţile ei celea frumose, fara de parechia in Europ’a. Dar’ vai ! se opriră aci si in locu de a superedifica pre acésta temelia poternica, in locu de a pune in aplecare frumosele institutiuni, in locu de a le desvoltă, se apucara de părți, resipindu si poterile in lupte sterile. Partitele politice, de altmintrea necessarie in fiacare statu, pentru a impedecă stagnatiunea, in locu de a fi conduse de nobila emulatiune in progresare, edificare, reconstruere, reconstituire a nationalitătii romane, — sunt conduse de interesse egoistice, cautandu a se perondă la potere si a venă folose materiale. Patriotismulu afectatu este mai multu unu medilocu de a mască viclenele intentiuni si scopulu celu reu. Romani’a este avuta in barbati de statu, in omeni de spiretu, înzestrati cu sciintia si insufletîti de innaltu patriotismu, o scimu ast’a si o constatamu cu bucuria, dar’ lipsesce poterea morala, tarl’a convictiuniloru, cu unu cuventu sunt rare inca caracterele mari, si numai aceste potu impune masei; superioritatea spiretului singura nu multu pote mai alesu acolo unde intelliginti’a este naturale, este atributulu intregei natiuni. Superiositatea inteligentiei unita cu a caracterului, este ceea ce pote tote. Mai multi d’in capii partiteloru in Romania, superiori prin intelligentia si chiaru si prin caracteru nu potu impune neci partitei proprie numai cu pretiulu concessiuniloru ce sunt siliti a face pre socotel’a convictiuniloru, principieloru, adeca a caracterului loru moralu, cu ce altmintrea nu mergu cu dinsii, ba am avutu ocasiunea de a vede cum legiuni d’in partit’a cutare asta-di, se fecera manedî cele mai indemanatece organe ale celeilalte si chiaru a perendateloru ministerie. Am vediutu de sub ministeriulu lui Brateanu omeni, cari lu combateau, numai pentru a lu combate, nealegandu mediulecele , nepasandu-li daca acele sunt oneste scu ba, si nepasandu-li chiaru că compromitu tierea in ochii Europei, apoi am vediutu, totu pre acei omeni combatendu pre insisi partesanii loru, ajunsi la potere, la carea, d’in intemplare, nu i associase, in fine i vedemu asta-di aliați cu aceia pre cari nu numai i combătuse cu arme vile si compromise, dar’ prin ei compromisese si tier’a. Acestu fenomenu provine d’in lips’a moralității in educatiunea politica nationala, acesta scădere trebue suplenita, si, avemu firma credintia că, se va supleni. Situatiunea presenta este, după noi, emineminte chiamata a servi multu spre lămurirea caractereloru politice. (Finea va urmă.) Cartea Rosîa. Cetitorii nostri cunoscu că dietele Cis- si Translatiane numai prin delegatiuni potu eserce drepturile loru constitutionale in afacerile comuni, de cari se tienu si celea esterne. Cartea rosîa, — carea cuprinde in sine corespundintiele diplomatice ale ministeriului de esterne, cu poterile străine, — se presenta delegatiuniloru întrunite, decâte ori acestea se aduna in sessiune annuala. Asie si estu tempu. — Cartea e destulu de voluminosa, dar’ lipsescu d’intr’ins’a tote corespundintiele urmate cu Itali’a ; depestele schimbate cu Rom’a, mai nainte d’a se tramite acolo solulu contele Calnochi ; not’a guvernului prussianescu ce se tramisese că respunsu la prevenitori’a, ba servil’a, depesia de la Craciunu, a contelui Beust, in cestiunea germana, etc. totu atâtea detaiuri, cari pentru dejudecarea situatiunii esterne a Ostrunguriei, ar’ fi de mai mare interesu, decâtu intregu fasciorulu de depesie asupra cestiunii pontice (Marii- Negre) de multu complanate, prin cari ni se areta totu ce au potutu storce Russi’a si totu ce n’a potutu cascigă Austri’a. Nu e dar’ mirare, că delegaţii au fostu suprinsi mai multu prin ceea ce lipsesce d’in cartea rosîa, decâtu prin ceea ce cupride ea. Lacunele acestea, delegații voru că să le suplinesca prin interpelatiuni corespundietorie. — Cartea r. cuprinde corespundintiele ministeriului i. r. alu afaceriloru comuni de esterne de la Noemvre 1870 pana la aprile 1871. Celu mai mare spatiu cuprinde cestiunea pontica adeca : d’in 105 acte nu mai pucinu decâtu 83, carora s’a mai adausu si unu apendice voluminosu, protocolele conferintiei de Londonu si tractatulu d’in 13. martiu 1871. D’in celea 83 acte 58 se referescu la revisiunea pacei de Prag’a si 25 la cestiunea Dimnarii. A dou’a parte este mai interesante, actele de la Nr. 84—94 se referescu la recunoscerea republicei francese. De interesu parteculariu pentru noi, că romani si că cetatiani ostrunguresci, sunt actele d’in partea III. de la nr. 95 — 100 referitorie la R o m a n ’a, pecatu că actele acestea nu cuprindu in sine mai multu si mai multe, d’ar’ comentariele organeloru oficiose, de regula mai limbute, de câtu cele oficiale, ni voru da desluciri sperămu noi, asupr’a politicei guvernului ostrungurescu facia de Romani’a. Inse si aceste siese acte se voru ceti cu interesu atâtu la noi, câtu si la fraţii noştri Transcarpatini, anume depesi’a nr. 95 contele Wimpfen cătra contele Beust, documentedia viu’a interessarea dlui Bismarcu facia cu intentiunea de abdicare a principelui Carlu. Vomu publică tote depesiele referitorie la cest. romana. Actele de la nr. 101 —105, tratedia despre initiativ’a luata de cabinetulu de Vien’a pentru revisiunea determinatiuniloru asupr’a dreptului maritimu. Lăsămu să urmedie depestele referitorie la cestiunea romana. Nr. 95. Cont. Wimpffen cătra cont. Beust. Telegramu. Berolinu, 28. martiu 1871. Principele Bismarck m’a chiamatu la sine pentru a-mi spune, că a telegrafatu dlui de Radowitz si va reinnoii asta di telegramulu, prin care propune principelui Carolu cu causa de onore, că, radiematu pre ministeriulu conservativu să persevereze. Consiliulu acestua a lasatu se i se dee prin principele Hohenzollern. Daca cu tote aceste nu s’ar pote evită repasîrea principelui Carolu, principele Bismarck crede a privi in initîativ’a Portei, basatapre articlulu 27 d’in conventiunea parisiana, mediu-loculu celu mai siguru pentru incungiurarea complicatiuniloru revolutionarie. Inse, inainte d’a face in pusetiunea sa reservata si nu directu angagiata vreunu pasiu de intrevenire in Constantinopole, doresce sa cunosca opiniunea Dvostra in acesta privintia. Elu se va informă numai decâtu despre dispositiunea cabinetului de Petrupole si o va comunică cu noi. Nr. 96. Con. Beust cătra cont. Wimpffen in Berolinu. Telegramu. Vien’a, 29. martiu 1871. La telegramulu de asta di voiu respunde câtu mai curundu. De-o-camdata multiumesce principelui Bismarck pentru impartesîre si dâ espressiune dorintiei, că principele Carolu să persevereze, ce’a ce o spriginimu d’in tote poterile. Nr. 97. Cont. Beust câtra bar. de Pottenburg in Bucuresci. Telegramu. Vien’a, 29. martiu 1871. Spriginesce pre dlu de Radovitz in nestiinttele sale d’a înduplecă pre principele Carolu că se remana. Nr. 98. Cont. Beust câtra cont. Wimpffen in Berolina. Vien’a, 30. martiu 1871. Mi-am espresit degiu pre cale telegrafica viu’a indestulire carea mi-au causatu-o impartesîrile mai recinti ale principelui Bismark cu privire la opiniunea sa despre evenimentele ce se petrecu in Principatele danubiane. Nu m’am potutu de câtu imbucura, că, ce se atinge de remanerea principelui Carolu in Bucuresci, să fiu pre deplinu de unu acordu cu părerile dlui cancelariu imperialu, si in sensulu acestua m’am nesuitu a dă insemnetatea cea mai possibile si decisiva ideeloru emanate d’in partea lui. De asemenea si cu privire la toti pasii ulteriori me voiu ingriji cu staruintia d’a sustiené una contielegere cu guvernulu imperialu si regescu, pre care punu chiaru in afacerea acést’a pondu atâtu de mare. Scirile mai recinti din Bucuresci ni făcu intr’adeveru se sperâmu inca de acuma in unu resultatu alu acestoru nestiintte comune. Principele Carolu pare resolutu a pune de nou man’a la stabilisarea reporteloru, si a intimpină cu ministeriulu formatu de elu miscarea revolutionaria d’in tiera cu seriositate si energia. Nu se pote negă, câ primele sale incercâri in aceasta direcțiune n’au remasu fara efectu, si ele sunt accomodate alu incuragiă d’a perseveră si mai departe in nestiinti’a sa. Nu incape indoiela, câ prin acest’a s’a delaturatu in câtu va periclulu immininte alu unei incurcâture, carea s’ar’ estinde in modu amenintiatoriu preste confintele Principateloru si ar’ cuprinde una crisa mai multu de câtu numai locala. Possibilitatea unei asemenea incurcâture ni s’a presintatu mai multu de câtu una-data, si guvernulu imperialu