Federatiunea, septembrie 1871 (Anul 4, nr. 91-99)

1871-09-18 / nr. 96

JPest’a* Sambeta, 30./18. sept., 1871. 4 Locuinti’a Redactorului si Cancelari’a Rtfdadiur«i£ 0 ÍD Strat’a tragatoriului [JLn vészutoza], Nr 5. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la corespun­­dintii regulari ai ,,Federatiunii.“ A­rticlii tramisi si nepublicati se voru arde. Oiurnalu politicii, iiterariu, comerciala si economicu. Un est Mepcupi­a, Vinert­a si în omin­ec’a. Pretiulu di* PrenumeratiUne Pre trei lune . . . 8 fl. v. a Pre »iese lune . • . 6 „ „ „ Pre anulu intregu • 12 „ „ „ Pen teu Mont»ni’a : prea. intregu 30 Fr. = 30 Lei n­­„ 6 lune 16 „ = 16 „ „ » 3 ~ 8 „ _ 8 „ „ Pentru Insertion! : 10 or. de liniă,si 30 or. taos’a tim­brare pentru fiesoe-oare publica­­tiune separatu. In loculu deschisu 20 or. de linia Unu esemplariu costa 10 or Pest’a, 29/17. sept., 1871. D­upa protestările nemtiloru, dietele d’in Cis­laitaui’a se ocupa acum’a eschilsivu cu deliberările :­face­riloru provincieloru respective, cari se reducu ivai cu sém’a la scole si institutele umanitarie, séu la cestiunile financiarie. Deci prin acést’a lupt’a Începută se continua cu tenacitate mare intre ele­­mentulu nemtiescu si celu slavu, carui­a celu d’an­­tâiu nu voiesce la neci unu casu să-i recunosca ce’a ce suveranulu lom comunii i­a recunoscuții. Nemții, prevediendu preponderanti’a ce va ave in Reichsratb elementulu slavu prin tramíterea depu­­tatiloru sei, făcu una opusetiune decisa in aceste diete, crediendu câ estu modu vom­ ajunge a pa­ralisa acţiunea slaviloru, spre a nu poté intra in drepturile ce îi s’au promisu. Astu feliu de pre to­­tu­ vndeni nemţii s’au retrasu protestandu: d’in die­­t’a Boemiei acusandu politica ministeriului Hohen­wart, d’in diet’a Moraviei sub pretestu că alegeri­le n’au fostu legale si d’in ditt’a Carnioliei sub pretestu că ea nu voiesce să recunosca drepturile fundam­­ntali ale statului. Lupt’a natiunalitătiloru deci e mare in Austri’a si nu mai esiste modu d’a o suprime. In mani’a totu­l orii incordariloru ele­ment,ului nemtiescu, vedemmu possibilitatea ca sla­vii să si dobendesca drepturile pre cari le recla­ma de atât’a tempu si cu cari guvernuilu austria­cu privilegiase până acum’a numai pre­ nemti si unguri. Camer’a representantiloru Ungariei si­ tiemâ­eri, 28. sept., siedinti’a sa de inchiaiare. Ministru­­lu-presiedínte Andrássy presintă legea sanctionata de Majestatea Sa, despre imprumutulu celu nou. După aceea ministrulu de financie Kerkapoly pre­sintă projectulu de lege, relativu la quot’a darilo­­ru publice ce are a se asigna juredictiuniloru, cu scopu ca aceste să si pota acoperi cu ele erogatiu­nile loru interne In fine presiedintele redica sie dinti’a cu observatiunea, ca cea prossima se va tiene in 28. octomvre. Amaritiunea causata prin prorogarea dietei croate se manifesta in tote locurile locuite de sla­vi. Asie dinarii lu serbescu d’in Neoplant’a „Na­­rod“ intreba daca prorogarea acest’a a urmatu la propunerea banului „titularii“ Bedekovics, sau numai cu aprobarea banului faction, a contelui Andrássy. De câte­ ori se dissolve diet’a croata, totu-de-un’a se loveste in facla națiunea croata, si aceasta vatemare nu se va ierta atâtu de usio­­ru. „Narod“ constata, ca guvernulu a vatematu de mai multe ori poporatiunea regatului triunitu in onorea ei, si câ eiu si bate numai jocu de con­­stitutiune. Intre asemene impregiurâri, guvernulu croatu trebue seu să se dăe in partea poporatiu­­nii, sau să abdice. La casu candu regatulu triu­nitu ar’ fi, cu privire la afacerile sale interne, autonomii si nedependinte, banulu Bedekovics ar’ fi trebuitu să fi demissionatu ii ca de multu. Dar’ chiaru de aci deriva neplăcerea ce resulta d’in impacatiune, si a­nume e evidentu, ca gu­vernulu croatu nu se sustiene de popor, ci de guvernulu ungurescu. Daca n’ar fi Andrássy, Be­dekovics inen ar’ precede altu-cum. Poporulu gu­vernulu si Andrássy, fia care voiesce alta-ce. E una rusîne pentru tiera, una insulta pentru fiii regatului triunitu, că s’au dejositu a fi portatorii de sirepui ai ministrului presiedinte ungurescu. Pentru ce nu demissioneza Bedekovics ? De ce nu si parasesce loculu, pre care — asie voieste po­pomba — nu lu mai pote occupa ? Pentru ce vacileza, candu poporulu nu lu mai voiesce ? Pentru ce insulta poporulu fără neci una, causa si dreptu ? Pentru ce calea in pitiore numele croatu, pentru ca să servesca de instrumentu unui guvernu strainu. Cu câtu se indoiesce mai lungu tempu, cu atâtu mai rusînosa i va fi caderea, cu atâtu mai josu va cadé­r­elu, servitoriulu lui Andrássy ! Diet’a croata i-ar’ fi ertatu multe, tote , inse nou’a prorogare a ruptu legatur’a ce a esis­­tatu până acum’a intre banulu si diet’a tierei. — Estu modu se pronuncia foiele slave a­supr’a nouei prorogări a dietei croate. De candu cu conferintiele diplomatice d’in Gastein si Salisburgi’a, dinaristic’a europena se ocupă de repetîte ori cu faim’a despre una apro­­piare intre Russi’a si Franci’a. După una corres­­pondintia d’in Constantinopole a diuariului ser­bescu „Vidovdan“ d’in Belgradu, in Petrupole, in­cependu de la tiaruîu Alessandru si până la celu mai d’in urma officialu de statu, domnesce mia iritatiune mare contr’a lui Bismarck pentru alian­­ti’a austriaca prusesca. Russi’a imputa lui Bismarck ca e nerecunoscătorul facia de bunele servitie, of­­ferite de Gorciacolu Prussiei in anulu 1866 si anumitu sub decursulu resbelului d’in urma intre Germani’a si Franci’a. Deci pentru sustienerea equilibrului europénu cancelariulu si betranulu diplomata alu Russiei cugeta la una contra-alian­­tia intre Russi’a, Franci’a, Turci’a si Danemarc’a, si se duce, cu consululu rusescu d’in Constantino­­pole, Ignatieffu, a si facutu degiu pasii necesari la marele veziru alu Turciei. D’in Romani’a avemu a relata despre unu ac­­tu diplomaticu alu guvernului romanu, intielege­­nm not’a dnui ministru Costaforu, adresata catra agintii diplomatici d’in Bucuresci, in cestiunea ca liloru ferate romane. Acesta nota dateza d’in 4 augustu, dar’ ajungandu abiă acum’a la publicitate, ne implinimu deforinti’a a da onorabi. nostri ceti­tori pre-si­ cari desluciri a­supr’a ei. Ministrulu României atinge in acésta nota doue puncte de una importantia férte mare : cestiunea Strousberg propriu dîsu, si drepturile Romaniioru de statu suveranii, garantate si recunoscute de poterile ma­ri ale Europei, cari asigura României pusetiunea ei de asta di. Dlu ministru, facundu mentiune de art. 9 dân actulu de concesiune, duce in acea no­ta: „Concesiunarii, abusandu de facultatea discre­­tionara ce aveau, au emisu prin intermediarulu ban­cherului Jacques toate obligatiunile cu pretiulu de 66 la suta. Scopulu ascunsu alu acestei vendiâri premature n’a intard­atu de a fi desveluitu, câ­ci cu toata dispusetiunea formala a actului de conce­siune, care exige ca fondurile să fie depuse intr’o casa de banca, pentru a servi la constructiunea linieloru si la plat’a dobendeloru obligatiuniloru emise, Strousberg si compri’a, după ce au dispusu de sume superiorie lucrariloru esecutate, materia­­luriloru liberate, dobendeloru detorite, au deturna­­tu in cele d’in urma de la dest­inatiunea sa depo­­situlu in valori si numeraru incredintiatu banche­­riului Jacques ; ei au parasitu neterminate si reu construite fote lucrările linieloru Romanu-Galati- Bucuresci; au incetatu de la 1. ianuariu 1871 platra cuponului obligatiuniloru contr’a­rt-ului 6. art. 15 precum si § 2. art. 7, cari prin acesta plata in sarcin’a loru in timpula duratei construc­tiunii.“ După ce s’a aretatu apoi in acea nota, cum guvernulu romanu a cautatu să dăe o solutiune, câtu se pote mai urginta, acelei grave cesti­uni, ca­re apesa tier’a atâtu de tare, venindu la votulu Camerei dlu ministru dîce: „A trebuitu să intru in tote aceste detaiuri, die agentu, pentru a stabili, câ n’ar fi neci justu, neci equitabele, de a dâ ac­­cesu la, suposîtiuni gratuite si la critice precipitate asupr’a dispositiunii Camerelor­u Romane si as­u­pr’a con­d­uit­ei Cabinetului. Statulu romanu a scîutu totu de­ un’a ca să faca onore ingagiaminteloru contractate directamente de tiera ; a tienutu să mantiena creditulu seu ne- i atinsu in midiloculu cercumstantieloru celoru mai critice si a­ îu preserva de injurios’a supositiune , ca ar’ fi voitu să se imbogatiesca in det­rimentulu altui­a. Pre de una parte indoitulu procesu inten­­tatu de guvernu inaintea tribunaleloru d’in Be­­­­rolinu, si care va fi urmăritu conform­ art. 1. alu nouei legi, va statui a­supr’a responsabilităţii si pedepsei ce cade a­s­upr­a aceloru­a, cari s’au pusu in contraventiune cu noţiunile cele mai elementa­­rie ale onestului si dreptului; pre de alta par­te ,­oulu procesu care se va deschide la Bucuresci inaintea judecatoriloru arbitri, in virtutea totu acelui articlu, pentru a efectua rea­­lisare­a­ concessiunii, va curma preste putienu, ave­mu firm’a sperantia, difficultatile ce mai suspindu inca regularea definitiva a drepturiloru celoru d’alu treilea purtători de obligaţiuni.“ Relativu la punctulu alu duoilea de care vorbesce not’a,, ministrulu dîce : „Nu voiu termi­nâ, die aginte, fara a nu-mi esprime regretele profunde cu care cabinetulu M. Sale a luatu cu­­nosciiutia de comunicati­unea contienuta in not’a d’in 29. iuliu 1871, si prin care diu aginte si con­sulu generalu alu Germaniei anuncia, ca d. cancelarii f­alu imperiului a judecatu necessariu de a se adressa Sublimei Porti pentru a reclamă, de la ea protect­iunea interesseloru germane. Ori care arui fi consecintiele care voru resulta d­in afacerea drumuriloru nostre de feru, aveaiu spe­rantia, că cestiunea Strousberg nu va lua propor­tiuni mai mari, decâtu acelea ce comporta natur’a sa. Nu asta-di, candu după secole de lupte si de suferi­n­tie, esistiu­­ti’a nostra politica se gasesceiu fine asigurata, vomu poté a ne teme de a vedé aducandu-se lovi­rea cea mai mica, directu seu in directu, tratateloru garantate de tote poterile mari, cari ni asi­gura pusetiunea nostra actuala. Facundu dara tote reservele nostre in ceea ce se atinge de comunicatiunea susu m­entiunata, pune­­mu tota încrederea nostra in dispositiunile bine­­voitorie ale poteriloru garante, si avemu convic­ţiunea, cu solicitudinea Sublimei Porti, care nu ni a lipsitu neci­odata, ni va fi urantienuta si in aceasta cercumstantia.“ Acest­a este dar’ not’a ministeriului romanu, care, in cea ce p­rives­te modulu de a judeca de­spre romani si drepturile loru alu cancelariului nemtiescu, este o adeverata protestare­ Nr. 96-364. Anulu ala patrulea MDCCCLXXI. Mai nou de la Societatea acad. romana Bucur­esci, 10.­22. sept. 1871. Pana a poté urma cu processele verbali alle siedintie­­loru societății acad. romu a impartesî unele date de impor­tantia d’in actele mai recinti a­le societăţii. In siedinti’a de Marti 7/19. sept. a. c. a societăţii academice romane se eseeutâ conclusulu luatu d’a se alege noui membri. Resultatulu consultariloru fu ca se designara 5 candidaţi, a caroru votare este numai cestiune de forma­litate pentru câ alegere se făcuse in unanimitate. Membri actuali : D. Alessandru F­e­t­u , Dr. in Medicina (de Paris), Dr. in filosofia, Dr. in Legi (de Vienn’a), fundatoriu allu gradinei botanice d’in Iassi, fostu deputatu in mai multe randuri. D. P. S. A­u­r­e­­­i­a­n­u , directoru allu scolei de agricultura si silvicultura, cunoscutu d’in scrierile salle (Revist’a Romana.) D. Demitru S­t­u­r­z­a (archeologu, numismaticu.) D. Nicolau Cretiulescu (ministru actualu) cellu d’antâiu carele d’intre boieri au frantu prejudeciele timpu­lui, facundu-se Dr. in medicina si occupandu-se de litere. Dar’ titlulu seu cellu mai frumosu este zelulu si staruiuti’a ce pusese pentru intemeiarea societăţii academice romane (ceea ce pana in dîu’a de asta­ di preapucini o sciu.) D. Eudossiu Hormuzache istoriografii, capitauu allu Bucovinei, etc. (au adunatu mulţime de documinte is­torice relative la Romani. — Au adunatu mai alesu d’in bibliotec’a de Vien’a, unde avea intrare si in cabinetulu de manuscripte.­ Totu in acesta siedintia se alesera Membri Onorari : Pr. SS. Par. AE si Metrpl. Andreiu S i a g u n a (la propunerea lui Alessandru Romanu..) D. Br a jU­ e­y, Lord anglu, carele au tradusu mai multe poesie rom. si au editatu cunoscut’a Antologia (edi­­tiune ce figurase la espusetiunea universale de Londiniu 1857.) D. Adrianu Longperrié. D. A. D’A­vici, (fostu consule generalu in Rom.) D. Cav. Capellini. D. E. Biondelli, cav. (Cei doi francesi si cesti doi italiani literati sunt filoromani, cari au scrisu despre Romani, — au fostu pro­pusi de Al. Odobescu.) S’a alesu in fine totu in acesta sied. Membri Cores­­pondinti :

Next