Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)

1872-02-23 / nr. 17

ta projectele de legi sanctionate de Majest­­sa, si anume­­ legea de velatu si despre spessele pentru administratiunea juredictiuniloru pre 1872. Projectele de legi se publica si se tramitu apoi ca- S merei magnatiloru spre acelu­a­si scopu. După acésta intrerumpere cameraa trece era­ si la des­­baterea afacerii bancei, la care objectui mai vorbescu Massi­­mil. F­a­l­k, Danid­u Irányi, Mauritiu Jókai si Tadeu P­r­i­­­e­s­z­k­y, si cu acést’a. Siedinti’a se redica la 2 ore d. m. S­i­e­d­i­n­t­i’a de l­a 20. f­a­u­r­u, 1872. Vice-presiedintele Bela Perczel deschide siedinti’a la 10 ore a. m. Guvernulu a fostu representatu prin ministrii : Kerkapoly, Lónyay, Pauler, Szlávy si Bittó. Se verifica procesulu verbalu alu siedintiei precedinte. Presiedintele anuncia una petitiune privata, carea se trece la comissiunea petitionaria d’impreuna cu petitiunile presen­­tate de deputaţii I. Rónay, C. P. Szatmáry si Iul. Gyürffy. Carolu B o b o r y interpelleza pre ministrulu de jus­­tiîa in privinti’a unui punctu d’in instructiunea, ce a datu-o tribunaleloru de prim’a instantia. — Se va comunica mi­­tuistrului concerninte. Ernestu S i m o n y i reclama soeotelele finale ne­distribuite inca cari sunt puse degia la ordinea dîllei, dar’ nu se afla in manile deputatiloru. — Presiedintele i deslucesce, ca nu soeotelele finale sunt puse la ordinea dîllei, ci numai cestiunea, ce are se se intemple cu ele. După ace’a camer’a trece la ordinea dîtlei si continua desbaterea generale a­supr’a bancei. Ign. H­e­­­f­y vede caus’a calamitatiloru financiarie d’in Ungari’a in impacatiunea d’in 1867. Oratorele privesce in conduit’a actuala a guvernului si a partitei drepte ne­­stiinti’a d’a crea una noua afacere comuna. In fine critica propunerile deputatiloru Ghyczy siTréfort si reco­­menda camerei acceptarea votului separatu alu comissiunii de ancheta, p­esintatu prin Ernestu S­i­m­o­n­y­i. — Ne mai fiindu inscrisu neci unu oratore, ieu cuventulu finale propunetorii, Ernestu S­i­m­o­n­y­i , Col. G­h­y­c­z­y si T­r­é­f­o­r­t , aperandu-si fia­care propunerea sa. După ace’a vousce a lua cuventulu ministrulu presie­­dinte Lónyay, dar’ fiindu tempulu innaintatu, Siedinti’a se inchiaia la 2 ore d. m. Lngosiu, 1/13 februári,u, 1872. Stimate Die Redactore ! De­sî sciu forte bine, că, de regula replîc’a in ori ce cestiune polemica, mai vertosu per­sonale, ar’’ fi de a se îndreptă la acea foia, in carea a apa­­rutu ataculu , totu­si jfiindu-câ articlulu la care voiescu se respundu, a essîtu in „Albin’a, “ in Loculu d­e s c h i s­u, prin urmare in unu locu forte supsitiosu, si inca introdusu d’in partea on. Redactiuni a „Alb.“ cu acea, ca e unu articulu memorabile, eu avendu pre­­si-care téma, cu respunsulu mea nu va fi primitu in acea foia, cu atâtu mai vertosu, cu on. Red. neci cu unu cu­­ventu nu ni da acesta sperantia : se-mi permiti a me adresa la Stim. Din’a­sa cu acea rogare, câ să aibi bunetate a pu­blică respunsulu meu in pretiuit’a foia a Dniei Tale, fia iu locu deschisu seu inchisu , mie mi este to­­tu un’a +) Acestu articulu memorabile alu locului deschisu d’in „Alb.“ an. 1872 Nr. 8, — de care cre­­du ca vei fi datu si Dni’a Ta — suna despre „Testamentulu lui I o v a P o p o v i c i u.“ — Bine e ! Ast’a Tar’ face nemicu. Candu am cetitu titululu, si după ace’a am cantatu la subscriere „Unu nepotu,“ am cugetatu, ca celu multu se face vorb’a despre validitatea sau nevalidarea acelui testa­­mentu. Fia­care omu in lume pote se discuta asupr’a validi­tate! seu nevaliditatei unui documentu că acestu­a, cu atâtu mai vertosu „unu nepotu," pre care trebue se lu dora câ in acelu testamentu neci pomena nu s’a facutu des­pre elu. Inse cufundandu-se in cetirea acelui articulu, vediui numai decâtu cu scopulu lui e de totu altulu. Unu scopu majestaticu infernale! •— Infernale ? Me rogu, acestu terminu si alti termini de acestu calibru i-am invetiatu chia­­ru d’in articululu amintitu. Scopulu acelui articulu nu e neci mai pucinu, neci mai multu, decâtu a inferă înaintea publi­cului romanu, adeca acelui­a, care cetesce „Albin’a,“ atâtn pre ordinariatulu, câtu si pre Capitularii d’in Logosiu de in­­stelatori, de jafuitori, de intriganti jesuitici, de machinatori egoistici, cari pre Iova Popoviciu l’au impresuratu si cople­­sîtu, că să faca testamentulu cunoscutu, cu scopu, c­ă d­in­si­i s­e rapesca averea d’in man’a nepo­ților­u, s­a mance totu­si s­a se in­­g­r­a­s­i­e. **) Eu, după prim’a cetire a articulului, am statu uimitu, si nu sciam cum să-mi esplicu logic’a acést’a ? — Pentru ca vedi, daca testamentulu spre norocirea consangeniloru, cum dice d. nepotu, e illegale, daca provedinti’a n’a voitu ast’a si ce’a, atunci cugetu ca e forte bine pentru consânge­ni, apoi pentru­ ce nu ni dau noe pace ? — Eh ! dara noi sânţii părinţi d’in Logosiu totu­si amu intrigatu, amu ma­­chinatu, amu voitu si jafuimu, se rapimu averea ! — S­e r­­m­a n i intriganţi, sermanijesuiti, ser­­mani jafuitori ce suntem­u, daca noi n’amu fostu in stare a înduplecă de timpuriu pre „b­­­e t­u­­­u betranu*, „omu bunu, simplu si credulu“, că s­ă-s­i pro­­veda testamentulu cu formalitățile ester ne prescrise prin lege!! Numai meditandu si mai afundu asupr­a logicei aces­­tei­a a Dlui nepotu, dădui de chiae lucrului si strigai : Eureka ! — Mi se pare câ pre langa totu illegal­tatea pre­tinsa a testamentului, Din’a loru totu­si au f­ica , câ altii, cei mai competenți, nu lu voru afla de totu illegale, nu pen­­tru­ ca dora faimosulu Episcopii ar’ poté influintiă organele justiției, — asta presupunere a priori credu, ca scaunele judetîali ale tierei nu o voru află premagulitoria pentru sine, ci pentru­ ca subversédia totu­si aici unele mominte, cari ierta disput’a pro si contra. Disei dara, ca Din’a loru porta pre­ si care frica, si pentru acest’a apelédia la opiuiunea publica, vrendu s- o cascige acést’a in partea sa, si totu odata a eserce de tem­­puriu si pre-si­ care pressiune morala asupr’a tribunaleloru competiute, macaru si cu infamarea si calumniarea altora-a- Candu venit la acestu resultatu, cugetai intru mine : cauta ! cauta ! D. nepotu ni imputa nae cestoru­ alti apucature ie­­suitice, malituose, infernali, si mi se pare ca noi suntemu avisati, a invetia de la Dnn’a Sa, totu odata mi adusei aminte de o anecdota vechia carea spre edificarea on. pu­pi cu petitoriu voiu se o­enarediu . Unui bietu calugaru, in tempu de postu, i veni peca­­tosulu apetitu de a mancă si ce­va de fruptu. Publice in monastire, ast’a nu se potu intemplă, pentru­ ca regulele disciplinarie erau de totu aspre ; ce face dar’ calugarulu ? Avendu unu ou, — cu buna sema remasu d’in tempuri mai fericite, — si neavendu focu in chilia, l’au pusu pecatele sa incépa a-lu frige la caldur’a luminei ce ardea pre mésa. In acesta ocupatiune, seu mai bine esperimentare natu­­rala-filosofica, cum, cum nu, lu surprinse superioarele, — acum nu sciu fostu­ a archimandritu seu numai egumenu — si restindu-se spre elu, cum de cutéza a face astu-feliu de pe­­catu mare, si cine l’a invetiatu ? — Sermanulu calugaru in­­fiicatu si incremenitu răspunse, ca diavolulu l’a invetiatu- Eh ! dara ce se vedi ? diavolulu, care, precum se scie, la astu-feliu de ocasiuni mai totu-de-un’a e in apropiare, nu­­mifi decâtu esî de sub patu, si desavu­ a pre sermanulu calu­garu, dîcundu câtra superiorele : nu crede santî’a ta, nu l’am invetiatu eu, ci eu invetiu acum de la elu. Acum eu nu intarescu câ­t­ nepotu să fia chiaru ca­lugaru, si noi sânţii părinţi chiaru draci, de­sî Doi’a lui, precum se vede, si­ dâ trud’a a ne împodobi cu epitete si atribute dracesci , numai eu aflu, câ provestea se lovesce minunatu la casulu nostru, pentru­ câ eu d’in parte-mi in viéti’a mea neci candu am avutu ocasiune a invetiâ si a-mi apropriă — daca s’ar’ prinde de mine — apuca­­ture mai iesuitice, mai infernali, mai diavolesci, de­câtu chiaru d’in articululu­rniei sale. Pentru ca in­­trebu pre ori si cine, pre este ce­va mai infernale, mai diabolicu, decâtu pentru unu lucru, care nu este spre plă­cerea nostra, a invinui pre umilu alu treilea, a­lu inferă de intrigante, de roachinatoriu, de rapitoriu de avere, de vam­­piru, si ce mai sciu eu, fara inse a aduce cea mai mica do­­vada, spre comprobarea asertiunei, cu acelu alu treilea intru adeveru le moriia acestea titule onorifice, ci vorbindu numai asile in ventu si inca in o foia publica, spre a seduce opi­­niunea publica in contr’a personeloru inferate, si in favorea sa propria, urmandu diavolescului principiu : calumniare au­­dacter, semper aliquid adhaerebit ? Inse mi se pare ca ar’ fi tempulu a­­gată in acestea reflesiuni generali si de a me apucă cu totu seriositatea de refutarea ceroru afirmate in acelu articulu memorabi-­­­e. Am cugetatu se comunicu articlulu intregu, seu baremu pasagiele principali d’in elu, apoi se le restornu de a ron­­dulu. Inse me temu, cu astu-feliu a-si ocupă pre multu spatiu d’in „Federatiune,“ si totu-odata a-si prb osteni si paciinti la on­­cetitori ; deci aflu mai cu scopu a respunde in câte­ va puncte numerisate, — si asia va fi respunsulu des­­tulu de lungu, — cari totu odata voru servi si că replica la învinuirile si afirmatiunil­e celea efronte ale articulului. Asie dara : 1. Mai multi Logosieni , si nu numai­­ sânţii părinți ai dlui nepotu, sciu cu ideea favorita a repau­satului Iov’a P­ooviciu, ba inca si a sociei sale, până ce a traitu, a fostu de multu, a-si lasă partea cea mai mare a averei sale pentru fundatiuni pie, filantropice, si totu-odata natiu­­nali. Ma se screă, cu repausat’a Ecatarin’a Popoviciu, soci’a lui Iova, deosebit, se ocupă cu ide’a de a fundă unu in­­stitutu de fetitie serace romane. Daca se va pofti, sum in stare a dovedi acést’a cu martori inca v­i, nu numai preoti, ci si mireni. — Prin urmare n’a potutu sa fia nemicu sur­­prindietoriu nici pentru consângenii, nici pentru amicii si cunoscutii repausatului, daca in testamentulu seu, — de­sî neperfectu — a datu espressiune acestei intentiuni a lui ;­­ c,i atâtu mai pucinu a potutu acesta impregiurare a dă ansa cui­va să afirme, câ repausatulu a fostu sedusu, intri­gatu si asupritu prin cine­va, ori si cine să fia fostu acelu­a, — si ast’a cu atâtu mai virtosu, pentru ca : 2. Iov’a Popoviciu,­ după cum scie tota lumea, n’a avutu neci o ereditate de la părinți, neci unu ajutoriu de la neamuri, ci tota averea a cascigatu-o cu sudorea si sir­­guinti’a sa, avendu de base, pote fi, numai zestrea muierei, carea pre tempulu cununiei loru s’a potutu urcă la vr’o 3000 fl. valut’a vienosa. — Prin urmare, a fostu volnica si indreptatîtu a dispune despre averea sa astu-feliu, că să fructifice natiunei, si totu-odata se remana si numele lui nemuritorii­, ce’a ce nu s’ar’ fi intemplatu neci decâhi, daca averea sa ar’ fi lasatu-o consangeniloru laterali, cari, nu­­merandu aici si rudeniele muierei, — carea d’in urma inca a fostu coacuisttrice — se urca la unu numeru atâtu de mare, in câtu impartîndu-se averea intre ei, s’ar’ fi stinsu si urm’a acelei averi, fâra de a folosi ce­va natiunei, si fâra de a folosi multu si consangenitoru. 3. Repausatulu lov’a Popoviciu, fiindu inca in vietia, si-a implinitu detorinti’a sa si facia cu rudeniele sale late­rali, si anume, — nea­mintindu ajutoriele însemnate distri­buite d’in candu in candu pre la nepoti, mai alesu cu pea­­siunea visitarii locului nascerei sale, si spesele considera­bile, cari le-a portatu cu restaurarea si infrumsetiarea besericei d’in corum­’a sa natale, onorandu cu acést’a me­­mori’a parintiloru sei, — facia cu unii nepoţi ai sei, pen­­tru­ ca totu Logosiulu scieă, ca i-a tienutu si crescutu la sine cu spesele sale, si a pusu fundamentu pentru viitoriulu loru, de care se bucura in presentu. Alta întrebare este, pre cum au multiumitu aceşti nepoţi pentru acésta binefa­cere ? si pre contribuitu-au acesti­a cu sirguinti’a si fideli­tatea loru la immultîrea averei repausatului ? Ace’a scie totu Logosiulu, cu acelu-a care a contribuitu­ la acést’a, n’a fostu consangenu. Ci a fostu unu strainu, domesticu fidelu, care aprope de 40 ani a fostu atasiatu la acesta casa. Era in privinti’a nepotiloru, daca asiu voii sl isbescu si cu cu insulte in facia, pre usioru asiu poté enumeră unele date cam siode, cari sunt cunoscute in Logosiu, inca d’in tem­pulu acelu­a, candu sânții părinți nu erau inca pre aici, si neci cu visau sa vina candu-va chiaru in calitatea acé­st’a la Logosin. — Si cu tote câ 4. Scrietorium­ acestoru­ a, — care intre multe alte slabitiuni ale sale, are si ace’a un’a, câ nu cam scie mintî, si care e unulu dintre acei­a, cari se potu laudă cu ami­­ceti’a si încrederea continua, neintrerupta a repausatului, — asigura cu tota seriositatea pre D. nepotu d’in Brasiovu, ca d’insulu d’impreuna cu faimosulu si vampirulu de Epis­­copu, — precum nu ve sfiiti a­lu porecli, — pre atunci secretariu diecesaru, in anulu 1870 cu acea ocasiune, candu Iov­a Popoviciu si-a descoperitu cu gur’a înaintea loru voin­­tia sa cea d’in urma, l’au rogatu, l’au provocatu­, ba potu se dicu, l'au fortiatu pre repausatulu, ca să nu se uite neci de nemurile sale, la ce betranulu a respunsu : „li-am datu, i-am ajutor­atu flestulu in viéti’a mea, acum nu mai au ce se as­­cepte de la mine.“ — Presupunu des­pre m­ulu că acelu­a, care scie să publice astu-feliu de pamflete , frumose, câ va dice la acestea : nu credu, tote sunt numai flecuri, mintiu­­ni. Inse in adeveru, neci câ le descoperu acestea de dragule domniei sale, ci mai multu pentru a informă opiniunea pu­blica, carea dul’a sa tinde in unu modu atâtu de infamu a o seduce in defavorulu nostru. — Apoi afirmatiunea mea de susu, la tota intemplarea, are atât’a valore că si afirmatiu­nea Dlui nepotu, câ Iova Popoviciu in Brasiovu ar’ fi dusu câ­t i s’ar fi intinsu curse periculose de câtra sânţii pă­rinţi d­in Logosiu,“ cea ce eu, cu permisiunea dlui nepotu, nu credu se fia dîsu betranulu, si n’a potutu sl dî­­ca, pentru câ elu insu-si scieă forte bine , că n’a fos­tu asile. (Finea va urmă.) *) Fiindu câ cestiunea este de interessu publicu si de mare importantia, dâmu locu acestui articlu in tota estinde­­rea lui. Red. **) Rogu pre D. nepotu a reflectă câ acelu-a care a insocitu pre Iova la Marienbad, l’a insocitu chiaru la poft’a lui, si câ acelu-a n’a fostu unu părinte Canonicu, ci unu simplu secretariu diecesaru ; apoi ce amintesce Dni’a lui in modu satiricu despre mangaiarea purgatoriului, nu e alta decâtu o insultare a confesiunei carea Iova Popoviciu o a primitu de a sa propria de buna voia. Cr. 66____ Si’in îio­­ditliî Transilvaniei. Credemu ca este inca in memoria prospeta correspon- i dinti’a publicata in „Federat.“ nr. 124 si „Gaz. Trans.“ nr. 95—96 a. tr. sub titlu „Fapte illegale si scandalose.“ Aces­te descoperiri nu se făcuse, pre cum li placed unom­a a a crede, cu scopu de a compromite pre eroulu acelora fapte, — ci cu scopu de a trage opiniunea ceiora compe­ting a­supr’a acelora, fapte, si prin acést’a a li pune cape­­tu­l prin alegerea nimerita de jude procesuale in cerculu Lapusiului, că asm sl fia asicurata macaru person’a si averea individuale, daca nu-i sunt asicurate alte celea. Inse dorere ! cu tóate ca acele fapte erău cunoscute comitelui supremu înainte de alegere, si in diuda alegerei in­tregu comitetului cottensu, totu­si eroulu acelora fapte, care, după lege, nice in candidatiune nu potea veni, fii alesu de rude procesuale in cerc. Lapusiului, pote in semnu de re­­cunosciinlia pentru­ ca a comisu acele illegalitati ! O tempo­ra !­o mores ! Dara sa trecemu la obiectu. Finindu-se alegerile de amploiati, si rentornandu fia­care a­casa liniscitu in cu­­nosciiutia ca a facutu câtu au poturi, — o clica magiara d’in giurulu Lapusiului a inceputu a bucină prin diuariulu mag. „Kolozsvári Közlöny“ nr. 8, 9 si 12 d’in a. cur. scor­­niture si mintiuni grosolane demne de pseudonimulu „Dó­kai“ si „Sokan“ cari le-au scrisu, asupr’a romaniloru d’iu

Next