Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)
1872-02-23 / nr. 17
ta projectele de legi sanctionate de Majestsa, si anume legea de velatu si despre spessele pentru administratiunea juredictiuniloru pre 1872. Projectele de legi se publica si se tramitu apoi ca- S merei magnatiloru spre aceluasi scopu. După acésta intrerumpere cameraa trece era si la desbaterea afacerii bancei, la care objectui mai vorbescu Massimil. Falk, Danidu Irányi, Mauritiu Jókai si Tadeu Prieszky, si cu acést’a. Siedinti’a se redica la 2 ore d. m. Siedinti’a de la 20. fauru, 1872. Vice-presiedintele Bela Perczel deschide siedinti’a la 10 ore a. m. Guvernulu a fostu representatu prin ministrii : Kerkapoly, Lónyay, Pauler, Szlávy si Bittó. Se verifica procesulu verbalu alu siedintiei precedinte. Presiedintele anuncia una petitiune privata, carea se trece la comissiunea petitionaria d’impreuna cu petitiunile presentate de deputaţii I. Rónay, C. P. Szatmáry si Iul. Gyürffy. Carolu B o b o r y interpelleza pre ministrulu de justiîa in privinti’a unui punctu d’in instructiunea, ce a datu-o tribunaleloru de prim’a instantia. — Se va comunica mituistrului concerninte. Ernestu S i m o n y i reclama soeotelele finale nedistribuite inca cari sunt puse degia la ordinea dîllei, dar’ nu se afla in manile deputatiloru. — Presiedintele i deslucesce, ca nu soeotelele finale sunt puse la ordinea dîllei, ci numai cestiunea, ce are se se intemple cu ele. După ace’a camer’a trece la ordinea dîtlei si continua desbaterea generale asupr’a bancei. Ign. Hefy vede caus’a calamitatiloru financiarie d’in Ungari’a in impacatiunea d’in 1867. Oratorele privesce in conduit’a actuala a guvernului si a partitei drepte nestiinti’a d’a crea una noua afacere comuna. In fine critica propunerile deputatiloru Ghyczy siTréfort si recomenda camerei acceptarea votului separatu alu comissiunii de ancheta, pesintatu prin Ernestu Simonyi. — Ne mai fiindu inscrisu neci unu oratore, ieu cuventulu finale propunetorii, Ernestu Simonyi , Col. Ghyczy si Tréfort , aperandu-si fiacare propunerea sa. După ace’a vousce a lua cuventulu ministrulu presiedinte Lónyay, dar’ fiindu tempulu innaintatu, Siedinti’a se inchiaia la 2 ore d. m. Lngosiu, 1/13 februári,u, 1872. Stimate Die Redactore ! Desî sciu forte bine, că, de regula replîc’a in ori ce cestiune polemica, mai vertosu personale, ar’’ fi de a se îndreptă la acea foia, in carea a aparutu ataculu , totusi jfiindu-câ articlulu la care voiescu se respundu, a essîtu in „Albin’a, “ in Loculu de s c h i su, prin urmare in unu locu forte supsitiosu, si inca introdusu d’in partea on. Redactiuni a „Alb.“ cu acea, ca e unu articulu memorabile, eu avendu presi-care téma, cu respunsulu mea nu va fi primitu in acea foia, cu atâtu mai vertosu, cu on. Red. neci cu unu cuventu nu ni da acesta sperantia : se-mi permiti a me adresa la Stim. Din’asa cu acea rogare, câ să aibi bunetate a publică respunsulu meu in pretiuit’a foia a Dniei Tale, fia iu locu deschisu seu inchisu , mie mi este totu un’a +) Acestu articulu memorabile alu locului deschisu d’in „Alb.“ an. 1872 Nr. 8, — de care credu ca vei fi datu si Dni’a Ta — suna despre „Testamentulu lui I o v a P o p o v i c i u.“ — Bine e ! Ast’a Tar’ face nemicu. Candu am cetitu titululu, si după ace’a am cantatu la subscriere „Unu nepotu,“ am cugetatu, ca celu multu se face vorb’a despre validitatea sau nevalidarea acelui testamentu. Fiacare omu in lume pote se discuta asupr’a validitate! seu nevaliditatei unui documentu că acestua, cu atâtu mai vertosu „unu nepotu," pre care trebue se lu dora câ in acelu testamentu neci pomena nu s’a facutu despre elu. Inse cufundandu-se in cetirea acelui articulu, vediui numai decâtu cu scopulu lui e de totu altulu. Unu scopu majestaticu infernale! •— Infernale ? Me rogu, acestu terminu si alti termini de acestu calibru i-am invetiatu chiaru d’in articululu amintitu. Scopulu acelui articulu nu e neci mai pucinu, neci mai multu, decâtu a inferă înaintea publicului romanu, adeca aceluia, care cetesce „Albin’a,“ atâtn pre ordinariatulu, câtu si pre Capitularii d’in Logosiu de instelatori, de jafuitori, de intriganti jesuitici, de machinatori egoistici, cari pre Iova Popoviciu l’au impresuratu si coplesîtu, că să faca testamentulu cunoscutu, cu scopu, că dinsii se rapesca averea d’in man’a nepoțiloru, sa mance totusi sa se ingrasie. **) Eu, după prim’a cetire a articulului, am statu uimitu, si nu sciam cum să-mi esplicu logic’a acést’a ? — Pentru ca vedi, daca testamentulu spre norocirea consangeniloru, cum dice d. nepotu, e illegale, daca provedinti’a n’a voitu ast’a si ce’a, atunci cugetu ca e forte bine pentru consângeni, apoi pentru ce nu ni dau noe pace ? — Eh ! dara noi sânţii părinţi d’in Logosiu totusi amu intrigatu, amu machinatu, amu voitu si jafuimu, se rapimu averea ! — Se rma n i intriganţi, sermanijesuiti, sermani jafuitori ce suntemu, daca noi n’amu fostu in stare a înduplecă de timpuriu pre „be tuu betranu*, „omu bunu, simplu si credulu“, că să-si proveda testamentulu cu formalitățile ester ne prescrise prin lege!! Numai meditandu si mai afundu asupra logicei acesteia a Dlui nepotu, dădui de chiae lucrului si strigai : Eureka ! — Mi se pare câ pre langa totu illegaltatea pretinsa a testamentului, Din’a loru totusi au fica , câ altii, cei mai competenți, nu lu voru afla de totu illegale, nu pentru ca dora faimosulu Episcopii ar’ poté influintiă organele justiției, — asta presupunere a priori credu, ca scaunele judetîali ale tierei nu o voru află premagulitoria pentru sine, ci pentru ca subversédia totusi aici unele mominte, cari ierta disput’a pro si contra. Disei dara, ca Din’a loru porta pre si care frica, si pentru acest’a apelédia la opiuiunea publica, vrendu s- o cascige acést’a in partea sa, si totu odata a eserce de tempuriu si pre-si care pressiune morala asupr’a tribunaleloru competiute, macaru si cu infamarea si calumniarea altora-a- Candu venit la acestu resultatu, cugetai intru mine : cauta ! cauta ! D. nepotu ni imputa nae cestoru alti apucature iesuitice, malituose, infernali, si mi se pare ca noi suntemu avisati, a invetia de la Dnn’a Sa, totu odata mi adusei aminte de o anecdota vechia carea spre edificarea on. pupi cu petitoriu voiu se oenarediu . Unui bietu calugaru, in tempu de postu, i veni pecatosulu apetitu de a mancă si ceva de fruptu. Publice in monastire, ast’a nu se potu intemplă, pentru ca regulele disciplinarie erau de totu aspre ; ce face dar’ calugarulu ? Avendu unu ou, — cu buna sema remasu d’in tempuri mai fericite, — si neavendu focu in chilia, l’au pusu pecatele sa incépa a-lu frige la caldur’a luminei ce ardea pre mésa. In acesta ocupatiune, seu mai bine esperimentare naturala-filosofica, cum, cum nu, lu surprinse superioarele, — acum nu sciu fostu a archimandritu seu numai egumenu — si restindu-se spre elu, cum de cutéza a face astu-feliu de pecatu mare, si cine l’a invetiatu ? — Sermanulu calugaru infiicatu si incremenitu răspunse, ca diavolulu l’a invetiatu- Eh ! dara ce se vedi ? diavolulu, care, precum se scie, la astu-feliu de ocasiuni mai totu-de-un’a e in apropiare, numifi decâtu esî de sub patu, si desavu a pre sermanulu calugaru, dîcundu câtra superiorele : nu crede santî’a ta, nu l’am invetiatu eu, ci eu invetiu acum de la elu. Acum eu nu intarescu cât nepotu să fia chiaru calugaru, si noi sânţii părinţi chiaru draci, desî Doi’a lui, precum se vede, si dâ trud’a a ne împodobi cu epitete si atribute dracesci , numai eu aflu, câ provestea se lovesce minunatu la casulu nostru, pentru câ eu d’in parte-mi in viéti’a mea neci candu am avutu ocasiune a invetiâ si a-mi apropriă — daca s’ar’ prinde de mine — apucature mai iesuitice, mai infernali, mai diavolesci, decâtu chiaru d’in articululurniei sale. Pentru ca intrebu pre ori si cine, pre este ceva mai infernale, mai diabolicu, decâtu pentru unu lucru, care nu este spre plăcerea nostra, a invinui pre umilu alu treilea, alu inferă de intrigante, de roachinatoriu, de rapitoriu de avere, de vampiru, si ce mai sciu eu, fara inse a aduce cea mai mica dovada, spre comprobarea asertiunei, cu acelu alu treilea intru adeveru le moriia acestea titule onorifice, ci vorbindu numai asile in ventu si inca in o foia publica, spre a seduce opiniunea publica in contr’a personeloru inferate, si in favorea sa propria, urmandu diavolescului principiu : calumniare audacter, semper aliquid adhaerebit ? Inse mi se pare ca ar’ fi tempulu agată in acestea reflesiuni generali si de a me apucă cu totu seriositatea de refutarea ceroru afirmate in acelu articulu memorabi-e. Am cugetatu se comunicu articlulu intregu, seu baremu pasagiele principali d’in elu, apoi se le restornu de a rondulu. Inse me temu, cu astu-feliu a-si ocupă pre multu spatiu d’in „Federatiune,“ si totu-odata a-si prb osteni si paciinti la oncetitori ; deci aflu mai cu scopu a respunde in câte va puncte numerisate, — si asia va fi respunsulu destulu de lungu, — cari totu odata voru servi si că replica la învinuirile si afirmatiunile celea efronte ale articulului. Asie dara : 1. Mai multi Logosieni , si nu numai sânţii părinți ai dlui nepotu, sciu cu ideea favorita a repausatului Iov’a Pooviciu, ba inca si a sociei sale, până ce a traitu, a fostu de multu, a-si lasă partea cea mai mare a averei sale pentru fundatiuni pie, filantropice, si totu-odata natiunali. Ma se screă, cu repausat’a Ecatarin’a Popoviciu, soci’a lui Iova, deosebit, se ocupă cu ide’a de a fundă unu institutu de fetitie serace romane. Daca se va pofti, sum in stare a dovedi acést’a cu martori inca vi, nu numai preoti, ci si mireni. — Prin urmare n’a potutu sa fia nemicu surprindietoriu nici pentru consângenii, nici pentru amicii si cunoscutii repausatului, daca in testamentulu seu, — desî neperfectu — a datu espressiune acestei intentiuni a lui ; c,i atâtu mai pucinu a potutu acesta impregiurare a dă ansa cuiva să afirme, câ repausatulu a fostu sedusu, intrigatu si asupritu prin cineva, ori si cine să fia fostu acelua, — si ast’a cu atâtu mai virtosu, pentru ca : 2. Iov’a Popoviciu, după cum scie tota lumea, n’a avutu neci o ereditate de la părinți, neci unu ajutoriu de la neamuri, ci tota averea a cascigatu-o cu sudorea si sirguinti’a sa, avendu de base, pote fi, numai zestrea muierei, carea pre tempulu cununiei loru s’a potutu urcă la vr’o 3000 fl. valut’a vienosa. — Prin urmare, a fostu volnica si indreptatîtu a dispune despre averea sa astu-feliu, că să fructifice natiunei, si totu-odata se remana si numele lui nemuritorii, ce’a ce nu s’ar’ fi intemplatu neci decâhi, daca averea sa ar’ fi lasatu-o consangeniloru laterali, cari, numerandu aici si rudeniele muierei, — carea d’in urma inca a fostu coacuisttrice — se urca la unu numeru atâtu de mare, in câtu impartîndu-se averea intre ei, s’ar’ fi stinsu si urm’a acelei averi, fâra de a folosi ceva natiunei, si fâra de a folosi multu si consangenitoru. 3. Repausatulu lov’a Popoviciu, fiindu inca in vietia, si-a implinitu detorinti’a sa si facia cu rudeniele sale laterali, si anume, — neamintindu ajutoriele însemnate distribuite d’in candu in candu pre la nepoti, mai alesu cu peasiunea visitarii locului nascerei sale, si spesele considerabile, cari le-a portatu cu restaurarea si infrumsetiarea besericei d’in corum’a sa natale, onorandu cu acést’a memori’a parintiloru sei, — facia cu unii nepoţi ai sei, pentru ca totu Logosiulu scieă, ca i-a tienutu si crescutu la sine cu spesele sale, si a pusu fundamentu pentru viitoriulu loru, de care se bucura in presentu. Alta întrebare este, pre cum au multiumitu aceşti nepoţi pentru acésta binefacere ? si pre contribuitu-au acestia cu sirguinti’a si fidelitatea loru la immultîrea averei repausatului ? Ace’a scie totu Logosiulu, cu acelu-a care a contribuitu la acést’a, n’a fostu consangenu. Ci a fostu unu strainu, domesticu fidelu, care aprope de 40 ani a fostu atasiatu la acesta casa. Era in privinti’a nepotiloru, daca asiu voii sl isbescu si cu cu insulte in facia, pre usioru asiu poté enumeră unele date cam siode, cari sunt cunoscute in Logosiu, inca d’in tempulu acelua, candu sânții părinți nu erau inca pre aici, si neci cu visau sa vina candu-va chiaru in calitatea acést’a la Logosin. — Si cu tote câ 4. Scrietorium acestoru a, — care intre multe alte slabitiuni ale sale, are si ace’a un’a, câ nu cam scie mintî, si care e unulu dintre aceia, cari se potu laudă cu amiceti’a si încrederea continua, neintrerupta a repausatului, — asigura cu tota seriositatea pre D. nepotu d’in Brasiovu, ca d’insulu d’impreuna cu faimosulu si vampirulu de Episcopu, — precum nu ve sfiiti alu porecli, — pre atunci secretariu diecesaru, in anulu 1870 cu acea ocasiune, candu Iova Popoviciu si-a descoperitu cu gur’a înaintea loru vointia sa cea d’in urma, l’au rogatu, l’au provocatu, ba potu se dicu, l'au fortiatu pre repausatulu, ca să nu se uite neci de nemurile sale, la ce betranulu a respunsu : „li-am datu, i-am ajutoratu flestulu in viéti’a mea, acum nu mai au ce se ascepte de la mine.“ — Presupunu despre mulu că acelua, care scie să publice astu-feliu de pamflete , frumose, câ va dice la acestea : nu credu, tote sunt numai flecuri, mintiuni. Inse in adeveru, neci câ le descoperu acestea de dragule domniei sale, ci mai multu pentru a informă opiniunea publica, carea dul’a sa tinde in unu modu atâtu de infamu a o seduce in defavorulu nostru. — Apoi afirmatiunea mea de susu, la tota intemplarea, are atât’a valore că si afirmatiunea Dlui nepotu, câ Iova Popoviciu in Brasiovu ar’ fi dusu cât i s’ar fi intinsu curse periculose de câtra sânţii părinţi din Logosiu,“ cea ce eu, cu permisiunea dlui nepotu, nu credu se fia dîsu betranulu, si n’a potutu sl dîca, pentru câ elu insu-si scieă forte bine , că n’a fostu asile. (Finea va urmă.) *) Fiindu câ cestiunea este de interessu publicu si de mare importantia, dâmu locu acestui articlu in tota estinderea lui. Red. **) Rogu pre D. nepotu a reflectă câ acelu-a care a insocitu pre Iova la Marienbad, l’a insocitu chiaru la poft’a lui, si câ acelu-a n’a fostu unu părinte Canonicu, ci unu simplu secretariu diecesaru ; apoi ce amintesce Dni’a lui in modu satiricu despre mangaiarea purgatoriului, nu e alta decâtu o insultare a confesiunei carea Iova Popoviciu o a primitu de a sa propria de buna voia. Cr. 66____ Si’in îioditliî Transilvaniei. Credemu ca este inca in memoria prospeta correspon- i dinti’a publicata in „Federat.“ nr. 124 si „Gaz. Trans.“ nr. 95—96 a. tr. sub titlu „Fapte illegale si scandalose.“ Aceste descoperiri nu se făcuse, pre cum li placed unoma a a crede, cu scopu de a compromite pre eroulu acelora fapte, — ci cu scopu de a trage opiniunea ceiora competing asupr’a acelora, fapte, si prin acést’a a li pune capetul prin alegerea nimerita de jude procesuale in cerculu Lapusiului, că asm sl fia asicurata macaru person’a si averea individuale, daca nu-i sunt asicurate alte celea. Inse dorere ! cu tóate ca acele fapte erău cunoscute comitelui supremu înainte de alegere, si in diuda alegerei intregu comitetului cottensu, totusi eroulu acelora fapte, care, după lege, nice in candidatiune nu potea veni, fii alesu de rude procesuale in cerc. Lapusiului, pote in semnu de recunosciinlia pentru ca a comisu acele illegalitati ! O tempora !o mores ! Dara sa trecemu la obiectu. Finindu-se alegerile de amploiati, si rentornandu fiacare acasa liniscitu in cunosciiutia ca a facutu câtu au poturi, — o clica magiara d’in giurulu Lapusiului a inceputu a bucină prin diuariulu mag. „Kolozsvári Közlöny“ nr. 8, 9 si 12 d’in a. cur. scorniture si mintiuni grosolane demne de pseudonimulu „Dókai“ si „Sokan“ cari le-au scrisu, asupr’a romaniloru d’iu