Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)
1872-02-25 / nr. 18
privinti’a censului de alegere, se se baseze pre date statis- | tice si in care se se omită scăderile inserate ; acestu projectu se-lu presenteze apoi camerei astfeliu, ca inca in cur- sulu acestei sessiuni se se redice la valore de lege. — In fine oratorele întreba, că ce a facutu partit’a drepta, care se numesce pre sine partit’a reformeloru ? A introdusu denumirea judiloru si voturile virile, or’ cautiunea diurnaleloru a pastratu-o. Primirea proiectului de lege d’in discutiune ar’ fi una peta de rusîne pentru parlamentulu magiaru, pentru aceea oratorele roga camera se primesca projectulu seu de resolutiune. Ministrulu de interne Vilhelmu Toth, dupa ce amenintia ca si-va da demissiunea la casu candu projectulu de lege nu s’ar’ primi nici chiaru in liniamintele principale, enumera si dsa scăderile legii de alegere d’in 1848 bi areta intru câtu acestea se delatura si emendeza prin noulu proiectu de lege, care in liberalitatea sa merge pana acolo, incâtu intr’unu punctu se abate cu totu de la legea d’in 1848, si acestu punctu este, ca dreptulu de alegere alu onoratoriloru transsilvaneni d’in cetati si orasie se estinde si asupr’a aceloru onoratori, caii locuiescu la sate. Danielu Irány cere, ca alegerea se se faca prin votare secreta, de ora ce votare publica servesce numai spre a usiera corrumperea cu bani si alte midiloce. O alta scădere a proiectului de lege d’in discutiune este, câ in elu s’a pastratu impartîrea d’in 1848 a cercuriloru electorali. Ministrulu pentru aceea n’a voitu se faca alta impartîre, câ nu cumva partit’a contraria guvernului se ajunga la majoritate in câteva cercuri transsilvane. Inse politic’a Ungariei nu pote fi, d’a oprime nationalitatile. In fine oratorele desaproba, ca noulu projectu de lege nu face mentiune despre cestiunea incompatibilităţii, si presinta unu projectu de resolutiune in intielesulu in care a vorbitu. Siedinti’a se redica inainte de 2 ore d. m. Logosiu, 1/13 februariie 1872. (Fine.) * 5. In testamentulu lui Iova Popoviciu sta apriatu, cu averea lui, ce va intrece preste spese passive, etc. (si acestea, asiguru pre D. nepotu, nu sunt neconsiderabili) e de a se imparti in 3 părți, d’in cari */, parte se se prefaca in unu fundu de stipendie pentru studintii miseri romani, intre cari se aiba preferintia elevii, — macaru se fia numai elevi de industria si meseria, — d’in famili’a sa, era d’in celea2, părți se se credie unu institutu educatoriu de tetitie misere romane. — Deci scopulu e curatu filantropicu, natiunale. Pentru ce dara Dlu nepotu totusi se vaiera asupr’a cuprinsului acestui testamentu ? si descritinitu pentru ce catédia Dnn’a lui a afirmă, că d’in rentele acestui capitalu va sé se ingrasie ven. Ordinariatu d’in Logosiu ? Caus’a e invederata, si in parte, acést’a o marturisesce singuru D. nepotu, pentru ca consangeniloru sei nu li-a lasatu repausatulu in bani mai nemica, (recuius pentru că dinsulu nu si-a lasatu tota averea nepotiloru) si pentru ca administrarea fundatiuniloru a concrediutu-o ordinariatului logosianu, va se dîca Episcopului si consistoriului la care in acesta causa sé se atraga si mireni, era d’intre consângeni neci pre mulu nu l’a facutu partasiu la epitropia. — Eu nu credu ca omu cu minte si nepreocupatu se poata deduce d’in tote acestea, ca ordinariatulu d’in Logosiu este in stare, a se ingrasia singuru d’in rentele capitalului, care i s’a incredintiatu spre administrare, pentru unu scopu santu. — Dar’ se esplicu lucrulu mai pre largu : 6. Iova Popoviciu si soci’a lui Ecatarin’a născută Panaiotu, inca in anulu 1856, la doue lune după venirea episcopului Dobra la Logosiu, asie dara candu nu erau sânți părinți pre aice, ci numai episcopulu si unu parintielu secretarielu langa elu, au trecutu la unire. D’in ce causa au facutu ei acéstea, nu e chiamarea mea, neci a altoru a a ispiti, sé fia de ajunsu a sei, si soe totu Logosiulu, ca dela trecerea loru ambii au fostu cei mai zelosi uniti, cei mai adicti confesiunei loru celei noue, d’in care causa Episcopulu repausatu a si esoperatu pentru Iova Popoviciu ordulu cavalerescu papale alu stului Gregoriu ; — mai departe sé fia de ajunsu a sei, si scie totu Logosiulu, ca repausatulu de atunci pana la mortea lui a traitu in cea mai buna armonia si amicétia atfttu cu Episcopulu repausatu si Episcopulu de acum,câtu si cu Capitularii, de unde dar’ nu e mirare, ce dinsulu pentru esecutarea vointiei sale ultime n’a aflatu epitropia mai potrivita, organu mai conveniente, decâtu chiaru pre ordinariatulu in care a avutu tota încrederea. Cu atâtu mai vertosu câ : 7. Iova Popoviciu, care — intre parentese sé fia dîsu — a fostu omu forte bunu, inse precum sciu toti Logosienii, cari l’au cunoscutu mai de aprope, neci decâtu a fostu simplu si credulu, precum afirma nepotu lu seu, ci d’in contra in astu-feliu de lucruri, adeca in afaceri peeuniarie, a fostu mai intreleptu si mai cu minte de câtu noi sautu părinţi, dar’ si decâtu toti nepoţii lui la olalta luaţi, a dîcu, Iova Popoviciu, de la inceputulu acestei Episcopie a potutu observă si s’a potutu convinge, coordinariatulu d’in Logosiu, nu numai ca n’a mancatu neci candu bani publici, si nu s’a ingrasiatu d’in avere străină, ci d’in contra micele fundatiuni diecesane, cari esistu, le-a administratu si le administra si asta-di cu cea mai mare fidelitate, zelu si acuretetia, incâtu d’in unu fondu de 7 mii si câteva sute de florini, cari i-a capetatu dieces’a Logosiului de la dieces’a Oradii, cu ocasiunea dismembrarii parochieloru banatiene, in restimpu de 16 anni, a immultîtu capitalulu fundationale la 20 mii fiorini (neintielegandu-se aici lasamentulu episcopului Dobra), impartîndu pre langa acéstea pensiuni moderate si amesurate poterei funduriloru la veduvele si orfanii preutiloru, si stipendie la unii studinti mai seraci. — Despre acést’a se pote convinge D. nepotu, si oricine daca va vré, d’in socotelele fundatiunali ale toturoru aniloru de la inceputu pana in diu’a de asta-di, precum si d’in starea casseloru cum se afla asta-di. Asié dara Iova Popoviciu cu totu dreptulu a potutu avé Încredere in acestu ordinariatu, ca fundatiunile lui le va administră cu fidelitate si conformu intentiunii lui, era dlu nepotu si consângenii lui, — pre cari pentru ce nu i-a facutu repausatulu partasi la administrarea averei, elu singuru va fi fostu sciendu mai bine, — neci decâtu n’au avutu dreptu a presupune, ma ce o mai multu a publică cu positivitate in lumea larga, despre acestu ordinariatu, ca acestua „dorinttele repausatului le va realisă ad calendas graecas, si până atunci se va ingrasia singuru d’in rentele acestui capitalu.“ — Ast’a, Die nepotu, e apucatura, calumnia a priori mai multu decâtu infama — ast’a e intru adeveru infernale ! Apoi 8. Ce se tiene de modernulu Episcopu alu Logosiului, vedi Dni’a ta, lu poteti atacă d’in punctu de vedere politicu-natiunale, cum vi place, — desî unu omu onestu si maturui aici padiesce regulele moderatiunei si a bunei cuviintie; si apoi e lucru cunoscutu, cu Episcopulu Logosiului cu intrevenirea sa energica pre multi romani i-a asiediatu in oficie, cari altu cum nesmintitu aru fi remasu pre diosu, cu ocasiunea ultemiloru denumiri judecatoresci, si a alegerei municipali, si prin acéstea a doveditu, ca totusi nu e romanu aste reu, precum pretindu unii si altii, d’intre cari multi ambla cu nasulu in ventu si porta frase mari in gura, dar’ in fapta nu areta nemicu, — inse astea tréca duca-se , numai a descinde plina la atacarea caracterului lui privatissimu, a lu numi si publică prin foi publice de rapitoriu de avere, de vampiru pre acelua, care, precum e de comuuu cunoscutu, d’in dotatiunea sa subtire episcopesca sacrifica sume considerabili, atâtu pentru intersele diecesei si a natiunei sale, câtu si pentru ajutorarea celoru lipsiți, asie incâtu mai ca nime, fia ori de ce confesiune ori natiunalitate, nu recurge la elu pentru ajutoriu, fara a fi mangaiatu, — ast’a, domnulu meu, e mai multu decâtu numai infernale, — e diabolicu ! 9 In câtu pentru legalitatea seu illegalitatea testamentului de sub cestiune, despre acést’a nu voiu sé me disputu cu D. nepotu , asupr’a acestei intrebari voru decide alţii mai competenţi decâtu noi, pre cari a priori a-i inferă de nedrepţi, si a strigă in gur’a mare, ca nu au neci „umbra de lege si de dreptate in tiera“, daca caus’a se va decide in contr’a dorintiei Dlui nepotu, — precum a scorni si ace’a, ca faimosulu Episcopu se lauda inainte cu favorulu regimului „care e dusmanu demnităţii omenesci“, — este o întreprindere forte audace pentru carea D. nepotu nu sciu cum se va respunde la tempulu seu. — Acela vnse potemu se venturâmu pucintelu, pre neprovederea testamentului cu formalitatile esterne esîtua intr’adeveru d’in intentiunea precugetata a repausatului ? precum afirma Dlu nepotu, sau cu alte cuvinte, pre in acelu testamentu neperfecta cuprindese adeverat’a intentiune a repausatului ? — Eu, cu permisiunea Dlui nepotu, catediu a fi de părere contraria, că Din’a Sa, si argumente din asie : Daca repausatulu înaintea morții sale ar’ fi fostu morbosu greu, baremu o dî numai, si totusi nu s’ar’ fi ingrijitu de suplinirea acestui defectu, atunci si eu asiu fi de acea părere, câ d’insulu intr’adinsu n’a voitu se lase după sine unu testamentu in tota privinti’a perfectu, si cum cu cuprinsulu acelui testamentu n’a fostu adeverat’a intentiune a d’insului. — Inse nu e asie ! — Repausatulu in anulu trecutu, desî betranu mai bine de 70 ani, s’a bucuratu de o sanetate perfecta, ma chiaru in preser’a mortii sale repentine, precum si D. nepotu scie forte bine, a cinatu bine si a fostu de totu voiosu, ora a dou’a dî demaneti’a inca cu 5 minute înaintea morţii sale a vorbitu cu domesticii sei necaindu se despre ceva alternatiune in sanetate, prin urmare dinsulu necum se-si aştepte or’a morţii, ci inca si poteă apromite baremu câtiva ani de vietia. Apoi testamentulu de sub cestiune l’a pastratu repausatulu cu conscientiositate in dolapulu seu inchisu, unde si tienea si banii gata, si unde l’a gasitu derogatoriulu publicu, care a venitu, pentru constatarea casului de morte. — Eta d’in aceste, si d’in alte cause mie mai de aprope cunoscute, nu numai nu potu fi de parerea Dlui nepotu, câ testamentulu a remasu neperfectu cu intentiunea si vointi’a repausatului, ci d’in contra sum convinsu, câ acelu testamentu neperfectu cuprinde adeverat’a intentiune a dinsului. — Mai in urma , 10. D. nepotu asigura pre publiculu romanu, câ : „consângenii repausatului voru dedică o parte d’in averea remasa pentru o fundatiune nationale spre asigurarea memoriei unchiului loru“, si apoi apelledia la opiniunea publica, că „se se interesedie de acesta cestiune, carea nu mai e o cestiune a familiei numai, ci si nationale.* — E forte frumosu ! Eu d’in parte-mi contediu la împlinirea acestei promissiuni solene , — in casulu candu justitî’a va dă dreptu consangeniloru, si asteptu cu o linisce de anima, cu multu mai mare finitulu procesului. Numai trebue se insemnu , câ asiu fi doritu sé an iu apromissiune mai pucinu vaga, si mai multu precisa ; asiu fi doritu ca D. nepotu se numesca o cifra , seu und perceutu pre carele. — Pentru ce ? Pentru câ eu sciindu, — cum avui onore a aminti si mai susu, — câ némurile repausatului contandu aici s la némurile repausatei Ecatarina Popoviu, cari me rogu a nu le lasă afara neci decâtu d’in calculu, făcu unu numeru considerabile de vr’o 40 de insi, prevedu ca daca lasamentulu netto va fi se se impartiesca intre acestia, macaru după o proportiune moderata, nu soiu dieu, ce suma va fi ace’a, carea va remane pentru o fundatiune natiunale; candu d’in contra, daca fundatiunea aceea natiunala se va realisă in intielesulu testamentului, siguru ca va fi o fundatiune frumosa si considerabila, carea va face gloria numelui si memoriei lui Iova Popoviciu la posteritate. — Si pentru aceia sé-mi permită D. nepotu, că se enunciu si se sustienu, cu ordinariatulu d’in Logosiu si va tiené de deferintia conscientiosa, impusa lui prin ultim’a vointia a repausatului, a aperă validitatea si legalitatea testamentului cu tote medilocele iertate prin dreptu si lege ; se-mi permită totu-odata, ca se apeledin si eu la opiniunea publica, si se o rogu, sa se interesedie de caus’a acestui testamentu, carea neci decâtu este caus’a unei familie private, ci intru adeveru e causa curatu nationale, cu atâtu mai vertosu, cu testamentulu lui Iova Popoviciu nu e facutu eschisivu in interessulu unei confessiuni, precum sunt testamentele multora altoru a, a caroru nume sunt destulu de cunoscute. Aceste am avutu a le respunde la articululu memorabile alu „unui nepotu“ in privinti’a lui Iova Popoviciu, publicatu „după repetîte intetîri* in loculu deschisu alu „Albinei.“ — Am avutu a le respunde aceste mai alesu d’in acelu motivu, că on publicu cetitoriu sé nu fia informatu unilateralminte despre caus’a acést’a importanta natiunale, prin unu nepotu interesatu in privinti’a materiale , si prin o foia interesata — dins’a scie in ce privintia. Mi place a crede, câ on. publicu cetitoriu va află, cu respunsulu meu, — incâtu numai a fostu cu potintia, facia cu unu astu-feliu de articulu, — e liberu de insulte si estravagantie personali, ma ca dora tonulu lui ici colo e si cam pre usioru. Caus’a este, ca întrebarea cea grava asupr’a cuprinsului acetui articulu se va pune on. Redactiuni a „Albinei“ seu eventualminte compunetoriului, seu tramitietoriului lui, pre alta cale. Unulu d’intre cei botediati de sanii părinţi. Clusiu, 16. fauru 1872. Die Red ! In Nrii 2 si 3 „Feder.“ apara „d’in Comitatulu Clusiului“ una corespondintia, in carea D. Corespondente are plăcerea, atunci candu lauda pre unii romani, in specie pre Dlu Gr. Vitezu d’in Teac’a pentru activitatea desvoltata in caus’a nationale romana cu asasiunea restauratiunei mai none a comitatului Clusiului, sa aruncă cu tina in altii intru unu modu nemeritatu. Nu vomu se detragemu nemic’a solidatei caracterului romanu alu personeloru laudate prin D. corespondente, ba neci nu voimu se aducemu la câtu de pucina indoiela zelulu celu inflacaratu alu raportoriului d’in Teac’a, carele debue câ e un’a cu profetîtoriulu d’in conferintiele nationale d’in Clusiu si o persona cu scriitoriulu corespondentiei mai susu mentionate, un’a inse ni tienemu de o deferintia nationale a nu concede, că prin articlulu Dsale sé fia sedusa opiniunea publica, a nu concede, că unii d’intre cei mai zeloși naționaliști romani, sé fia inferați prin Dsa intru unu modu nu numai nemeritatu ci si nesocotitu. Intielegemu aici person’a bravului romanu, L a d i s- au V a i d a, asupr’a caruia si indreptaiu corespondente in specie sagetele sale, inculpandu-lu, intr’unu modu, cum se inculpa numai cei slabi la angeru, si politicii de doue usie. Astfeliu intielegemu noi cuventulu „siovaitoriu,“ de carele se folosesce D. corespondente. Ere domnulu Vaida lu cunoscemu de a fi prea modestu de a se apucă, ca se se laude cu celea ce a facutu in caus’a naţionala până acum’a. Dlu L. vaida ni-ar’ poté spune multe lucruri, multe lupte avute-pentru căuşele nostre naționali cu atleti mari si poternici, cari au remasu ascunse sub velulu intunerecului, alu caroru efectu morale inse lu cunoscu bine conmilitarii Dlui Vaida. — Le lasamu acelea si vomu ametiti numai unele pre cari le scimu cu totii. Credemu cum câ Dta, die corespondinte , vei avéa inca in viua memoria desbaterile d’in diéta d’in Sabiiu. Daca da, ti vei si aduce aminte cum ca L. Vaida a fostu acelua, carele a redicatu cuventulu in contr’a tramiterei deputatiloru in consiliulu imperiale, până atunci, până candu Majestatea Sa nu va dăo diploma noua in loculu diplomeiLeopoldine garantatoria de autonomie a Transsilvaniei si a drepturiloru natiuniloru regnicolarie, pre carea M. Principe se o intaresca cu juramentu. — D. L. Vaida eră amploiatu guvernamentale, ce cugeti, die corespondinte , in tempulu acelua candu omenii eră aplecați de a se închină lui Reichenstein, o astu-feliu de procedere a D. L. V. potese numi politi ? *) Vedi Nr. trecutu alu „Fed.“ 70