Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)

1872-02-25 / nr. 18

privinti’a censului de alegere, se se baseze pre date statis- | tice si in care se se omită scăderile inserate ; acestu pro­­jectu se-lu presenteze apoi camerei astfeliu, ca inca in cur- sulu acestei sessiuni se se redice la valore de lege. — In fine oratorele întreba, că ce a facutu partit’a drepta, care se numesce pre sine partit’a reformeloru ? A introdusu de­numirea judiloru si voturile virile, or’ cautiunea diurnaleloru a pastratu-o. Primirea proiectului de lege d’in discutiune ar’ fi una peta de rusîne pentru parlamentulu magiaru, pentru aceea oratorele roga camer­a se primesca projectulu seu de resolutiune. Ministrulu de interne Vilhelmu Toth, dupa ce amenintia ca si-va da demissiunea la casu candu projectulu de lege nu s’ar’ primi nici chiaru in liniamintele principale, enumera si dsa scăderile legii de alegere d’in 1848 bi areta intru câtu acestea se delatura si emendeza prin noulu proiectu de lege, care in liberalitatea sa merge pana acolo, incâtu intr’unu punctu se abate cu totu de la legea d’in 1848, si acestu punctu este, ca dreptulu de alegere alu onorat­oriloru transsilvaneni d’in cetati si orasie se estinde si a­supr’a aceloru onorat­ori, caii locuiescu la sate. Danielu Irány cere, ca alegerea se se faca prin vo­tare secreta, de ora­ ce votare publica servesce numai spre a usiera corrumperea cu bani si alte midiloce. O alta scădere a proiectului de lege d’in discutiune este, câ in elu s’a pas­­tratu impartîrea d’in 1848 a cercuriloru electorali. Ministru­lu pentru aceea n’a voitu se faca alta impartîre, câ nu cum­va partit’a contraria guvernului se ajunga la majoritate in câte­va cercuri transsilvane. Inse politic’a Ungariei nu pote fi, d’a oprime nationalitatile. In fine oratorele desaproba, ca noulu projectu de lege nu face mentiune despre cestiunea in­compatibilităţii, si presinta unu projectu de resolutiune in intielesulu in care a vorbitu. Siedinti’a se redica inainte de 2 ore d. m. Logosiu, 1/13 februariie 1872. (Fine.) * 5. In testamentulu lui Iova Popoviciu sta apriatu, cu averea lui, ce va intrece preste spese passive, etc. (si aces­tea, asiguru pre D. nepotu, nu sunt neconsiderabili) e de a se imparti in 3 părți, d’in cari */, parte se se prefaca in unu fundu de stipendie pentru studintii miseri romani, intre cari se aiba preferintia elevii, — macaru se fia numai elevi de industria si meseria, — d’in famili’a sa, era d’in celea2­, părți se se credie unu institutu educatoriu de tetitie misere romane. — Deci scopulu e curatu filantropicu, natiunale. Pentru ce dara Dlu nepotu totu­si se vaiera asupr’a cuprinsului acestui testamentu ? si descritinitu pentru ce catédia Dnn’a lui a afir­mă, că d’in rentele acestui capitalu va sé se ingrasie ven. Ordinariatu d’in Logosiu ? Caus’a e invederata, si in parte, acést’a o marturisesce singuru D. nepotu, pentru ca con­­sangeniloru sei nu li-a lasatu repausatulu in bani mai ne­­mic­a, (recuius pentru că dinsulu nu si-a lasatu tota averea nepotiloru) si pentru­ ca administrarea fundatiuniloru a con­­crediutu-o ordinariatului logosianu, va se dîca Episcopului si consistoriului la care in acesta causa sé se atraga si mi­reni, era d’intre consângeni neci pre m­ulu nu l’a facutu partasiu la epitrop­ia. — Eu nu credu ca omu cu minte si nepreocupatu se poata deduce d’in tote acestea, ca ordinaria­­tulu d’in Logosiu este in stare, a se ingrasia singuru d’in rentele capitalului, care i s’a incredintiatu spre admi­nistrare, pentru unu scopu santu. — Dar’ se esplicu lu­­crulu mai pre largu : 6. Iova Popoviciu si soci’a lui Ecatarin’a născută Panaiotu, inca in anulu 1856, la doue lune după venirea episcopului Dobra la Logosiu, asie dara candu nu erau sân­ți părinți pre aice, ci numai episcopulu si unu parintielu secretarielu langa elu, au trecutu la unire. D’in ce causa au facutu ei acéstea, nu e chiamarea mea, neci a altoru­ a a ispiti, sé fia de ajunsu a sei, si so­e totu Logosiulu, ca de­­la trecerea loru ambii au fostu cei mai zelosi uniti, cei mai adicti confesiunei loru celei noue, d’in care causa Episcopu­lu repausatu a si esoperatu pentru Iova Popoviciu ordulu cavalerescu papale alu stului Gregoriu ; — mai departe sé fia de ajunsu a sei, si scie totu Logosiulu, ca repausatulu de atunci pana la mortea lui a traitu in cea mai buna armonia si amicétia atfttu cu Episcopulu repausatu si Episcopulu de acum,câ­tu si cu Capitularii, de unde dar’ nu e mirare, ce dinsulu pentru esecutarea vointiei sale ultime n’a aflatu epitropia mai po­trivita, organu mai conveniente, decâtu chiaru pre ordinaria­­tulu in care a avutu tota încrederea. Cu atâtu mai ver­­tosu câ : 7. Iova Popoviciu, care — intre parentese sé fia dîsu — a fostu omu forte bunu, inse precum sciu toti Logosienii, cari l’au cunoscutu mai de aprope, neci decâtu a fostu sim­plu si credulu, precum afirma nepotu l­u seu, ci d’in contra in astu-feliu de lucruri, adeca in afaceri peeuniarie, a fostu mai intreleptu si mai cu minte de câtu noi sautu­ părinţi, dar’ si decâtu toti nepoţii lui la olalta luaţi, a dîcu, Iova Popoviciu, de la inceputulu acestei Episcopie a potutu observă si s’a potutu convinge, coordinariatulu d’in Logosiu, nu numai ca n’a mancatu neci candu bani publici, si nu s’a ingrasiatu d’in ave­re străină, ci d’in contra micele fundatiuni diecesane, cari esistu, le-a administratu si le administra si asta-di cu cea mai mare fidelitate, zelu si acuretetia, incâtu d’in unu fondu de 7 mii si câte­va sute de florini, cari i-a capetatu die­­ces’a Logosiului de la dieces’a Oradii, cu ocasiunea dismem­­brarii parochieloru banatiene, in restimpu de 16 anni, a im­­multîtu capitalulu fundationale la 20 mii fiorini (neintiele­­gandu-se aici lasamentulu episcopului Dobra), impartîndu pre langa acéstea pensiuni moderate si amesurate poterei fundu­­riloru la veduvele si orfanii preutiloru, si stipendie la unii studinti mai seraci. — Despre acést’a se pote convinge D. nepotu, si ori­cine daca va vré, d’in socotelele fundatiunali ale toturoru aniloru de la inceputu pana in diu’a de asta-di, precum si d’in starea casseloru cum se afla asta-di. Asié da­ra Iova Popoviciu cu totu dreptulu a potutu avé Încredere in acestu ordinariatu, ca fundatiunile lui le va administră cu fidelitate si conformu intentiunii lui, era dlu nepotu si consângenii lui, — pre cari pentru­ ce nu i-a facutu repausatulu partasi la administrarea averei, elu singuru va fi fostu sciendu mai bine, — neci decâtu n’au avutu dreptu a presupune, ma ce o mai multu a publică c­u positivitate in lumea larga, despre acestu ordina­riatu, ca acestu­a „dorinttele repausatului le va realisă ad calendas graecas, si până atunci se va ingrasia singuru d’in rentele acestui capitalu.“ — Ast’a, Die nepotu, e apucatura, calumnia a priori mai multu decâtu infama — ast’a e intru adeveru infernale ! Apoi 8. Ce se tiene de modernulu Episcopu alu Logosiului, vedi Dni’a ta, lu poteti atacă d’in punctu de vedere politi­­cu-natiunale, cum vi place, — de­sî unu omu onestu si maturu­­­i aici padiesce regulele moderatiunei si a bunei cuviintie; si apoi e lucru cunoscutu, cu Episcopulu Logosiu­lui cu intrevenirea sa energica pre multi romani i-a asiedia­­tu in oficie, cari altu­ cum nesmintitu aru fi remasu pre dio­­su, cu ocasiunea ultemiloru denumiri judecatoresci, si a ale­­gerei municipali, si prin acéstea a doveditu, ca totu­si nu e romanu aste reu, precum pretindu unii si altii, d’intre cari multi ambla cu nasulu in ventu si porta frase mari in gu­ra, dar’ in fapta nu areta nemicu, — inse astea tréca du­­ca-se , numai a descinde plina la atacarea caracterului lui privatissimu, a lu numi si publică prin foi publice de rapi­­toriu de avere, de vampiru pre acelu­a, care, precum e de comuuu cunoscutu, d’in dotatiunea sa subtire episcopesca sacri­fica sume considerabili, atâtu pentru intersele diecesei si a natiunei sale, câtu si pentru ajutorarea celoru lipsiți, asie incâtu mai ca nime, fia ori de ce confesiune ori natiunali­­tate, nu recurge la elu pentru ajutoriu, fara a fi mangaiatu, — ast’a, domnulu meu, e mai multu decâtu numai inferna­le, — e diabolicu ! 9 In câtu pentru legalitatea seu illegalitatea testamen­tului de sub cestiune, despre acést’a nu voiu sé me disputu cu D. nepotu , a­supr’a acestei intrebari voru decide alţii mai competenţi decâtu noi, pre cari a priori a-i inferă de nedrepţi, si a strigă in gur’a mare, ca nu au neci „umbra de lege si de dreptate in tiera“, daca caus’a se va decide in contr’a dorintiei Dlui nepotu, — precum a scorni si ace’a, ca faimosulu Episcopu se lauda inainte cu favorulu regimului „care e dusmanu demnităţii omenesci“, — este o întreprindere forte audace pentru carea D. nepotu nu sciu cum se va respunde la tempulu seu. — Acela vnse potemu se venturâmu pucintelu, pre neprovederea testamentului cu formalitatile esterne esîtu­a intr’adeveru d’in intentiunea precugetata a repausatului ? precum afirma Dlu nepotu, sau cu alte cuvinte, pre in acelu testamentu neperfecta cuprinde­­se adeverat’a intentiune a repausatului ? — Eu, cu per­­mis­iunea Dlui nepotu, catediu a fi de părere contraria, că Din’a Sa, si argumente din asie : Daca repausatulu înaintea morții sale ar’ fi fostu morbosu greu, baremu o dî numai, si totu­si nu s’ar’ fi ingrijitu de suplinirea acestui defectu, atunci si eu asiu fi de acea părere, câ d’insulu intr’adinsu n’a voitu se lase după sine unu testamentu in tota privin­ti’a perfectu, si cum­ cu cuprinsulu acelui testamentu n’a fostu adeverat’a intentiune a d’insului. — Inse nu e asie ! — Repausatulu in anulu trecutu, de­sî betranu mai bine de 70 ani, s’a bucuratu de o sanetate perfecta, ma chiaru in preser’a mortii sale repentine, precum si D. nepotu scie forte bine, a cinatu bine si a fostu de totu voiosu, ora a dou’a dî demaneti’a inca cu 5 minute înaintea morţii sale a vor­­bitu cu domesticii sei necaindu se despre ce­va alternatiune in sanetate, prin urmare dinsulu necum se-si aştepte or’a morţii, ci inca si­ poteă apromite baremu câti­va ani de vietia. Apoi testamentulu de sub cestiune l’a pastratu re­pausatulu cu­ conscientiositate in dolapulu seu inchisu, unde si­ tienea si banii gata, si unde l’a gasitu derogatoriulu publicu, care a venitu, pentru constatarea casului de morte. — Eta d’in aceste, si d’in alte cause mie mai de aprope cunoscute, nu numai nu potu fi de parerea Dlui nepotu, câ testamentulu a remasu neperfectu cu intentiu­nea si vointi’a repausatului, ci d’in contra sum convinsu, câ acelu testamentu neperfectu cuprinde ade­­verat’a intentiune a dinsului. — Mai in urma , 10. D. nepotu asigura pre publiculu romanu, câ : „consângenii repausatului voru dedică o parte d’in averea remasa pentru o fundatiune nationale spre asigurarea memo­riei unchiului loru“, si apoi apelledia la opiniunea publica, că „se se interesedie de acesta cestiune, carea nu mai e o cestiune a familiei numai, ci si nationale.* — E forte frumosu ! Eu d’in parte-mi contediu la împlinirea acestei promissiuni solene , — in casulu candu justitî’a va dă dreptu consangeniloru, si asteptu cu o linisce de anima, cu multu mai mare finitulu procesului. Numai trebue se insemnu , câ asiu fi doritu sé an iu apromissi­une mai pucinu vaga, si mai multu precisa ; asiu fi doritu ca D. nepotu se numesca o cifra , seu und perceutu pre­ carele. — Pentru ce ? Pentru­ câ eu sci­­indu, — cum avui onore a aminti si mai susu, — câ né­­murile repausatului contandu aici s la némurile repausatei Ecatarina Popoviu, cari me rogu a nu le lasă afara neci decâtu d’in calculu, făcu unu numeru considerabile de vr’o 40 de insi, prevedu ca daca lasamentulu netto va fi se se impartiesca intre acesti­a, macaru după o proportiune mo­derata, nu soiu dieu, ce suma va fi ace’a, carea va rema­­ne pentru o fundatiune natiunale; candu d’in contra, daca fundatiunea aceea natiunala se va realisă in intielesulu tes­tamentului, siguru ca va fi o fundatiune frumosa si considerabila, carea va face gloria numelui si memoriei lui Iova Popoviciu la pos­teritate. — Si pentru aceia sé-mi permită D. nepotu, că se enunciu si se sustienu, cu ordinariatulu d’in Logosiu si­ va tiené de deferintia conscientiosa, impusa lui prin ultim’a voin­­tia a repausatului, a aperă validitatea si legalitatea testamentului cu tote medilocele iertate prin dreptu si lege ; se-mi permită totu-odata, ca se apeledin si eu la opiniu­­nea publica, si se o rogu, sa se interes­e­­die de caus’a acestui testamentu, carea neci decâtu este cau­s’a unei familie pri­vate, ci intru adeveru e causa curatu na­tionale, cu atâtu mai vertosu, cu testamentulu lui Io­va Popoviciu nu e facutu eschisivu in interessulu unei con­­fessiuni, precum sunt testamentele multora altoru­ a, a caroru nume sunt destulu de cunoscute. Aceste am avutu a le respunde la articululu memo­rabile alu „unui nepotu“ in privinti’a lui Iova Popovi­ciu, publicatu „după repetîte intetîri* in loculu deschisu alu „Albinei.“ — Am avutu a le respunde aceste mai alesu d’in acelu motivu, că on­ publicu cetitoriu sé nu fia informatu uni­­lateralminte despre caus’a acést’a importanta natiunale, prin unu nepotu interesatu in privinti’a materiale , si prin o foia interesata — dins’a scie in ce pri­­vintia. Mi place a crede, câ on. publicu cetitoriu va află, cu respunsulu meu, — incâtu numai a fostu cu potintia, facia cu unu astu-feliu de articulu, — e liberu de insulte si estra­­vagantie personali, ma ca dora tonulu lui ici colo e si cam pre usioru. Caus’a este, ca întrebarea cea grava asupr’a cu­prinsului acetui articulu se va pune on. Redactiuni a „Al­binei“ seu eventualminte compunetoriului, seu tramitietoriu­­lui lui, pre alta cale. Unulu d’intre cei botediati de sanii părinţi. Clusiu, 16. fauru 1872. Die Red ! In Nrii 2 si 3 „Feder.“ apara „d’in Comi­­tatulu Clusiului“ una corespondintia, in carea D. Cores­pondente are plăcerea, atunci candu lauda pre unii romani, in specie pre Dlu Gr. Vitezu d’in Teac’a pentru activitatea desvoltata in caus’a nationale romana cu asasiunea restaura­­tiunei mai none a comitatului Clusiului, s­a aruncă cu tina in altii intru unu modu nemeritatu. Nu vomu se detragemu nemic’a solidatei caracterului romanu alu personeloru laudate prin D. coresponden­te, ba neci nu voimu se aducemu la câtu de pucina in­­doiela zelulu celu inflacaratu alu raportoriului d’in Teac’a, carele debue câ e un’a cu profetîtoriulu d’in conferintiele nationale d’in Clusiu si o persona cu scriitoriulu corespon­­dentiei mai susu mentionate, un’a inse ni tienemu de o de­ferintia nationale a nu concede, că prin articlulu Dsale sé fia sedusa opiniunea publica, a nu concede, că unii d’intre cei mai zeloși naționaliști romani, sé fia inferați prin Dsa intru unu modu nu numai nemeritatu ci si neso­­cotitu. Intielegemu aici person’a bravului romanu, L a d i s-­­ au V a i d a, asupr’a carui­a si­ indrepta­iu corespondente in specie sagetele sale, inculpandu-lu, intr’unu modu, cum se inculpa numai cei slabi la angeru, si politicii de doue usie. Astfeliu intielegemu noi cuventulu „siovaitoriu,“ de ca­rele se folosesce D. corespondente. Ere domnulu Vaida lu cunoscemu de a fi prea modes­­tu de a se apucă, ca se se laude cu celea ce a facutu in caus’a naţionala până acum’a. Dlu L. vaida ni-ar’ poté spune multe lucruri, multe lupte avute-pentru căuşele nostre naționali cu atleti mari si poternici, cari au remasu ascunse sub velulu intunerecu­­lui, alu caroru efectu morale inse lu cunoscu bine conmili­­tarii Dlui Vaida. — Le lasamu acelea si vomu ametiti numai unele pre cari le scimu cu totii. Credemu cum­ câ Dta, die corespondinte , vei avéa inca in viua memoria desbaterile d’in diéta d’in­ Sabiiu. Daca da, ti­ vei si aduce aminte cum­ ca L. Vaida a fostu acelu­a, carele a redicatu cuventulu in contr’a trami­­terei deputatiloru in consiliulu imperiale, până atunci, până candu Majestatea Sa nu va dăo diploma noua in loculu diplomeiLeo­­poldine garantatoria de autonomie a Transsilvaniei si a drepturilo­ru na­­tiuniloru regnicolarie, pre carea M. Principe se o intaresca cu juramen­­t­u. — D. L. Vaida eră amploiatu guvernamentale, ce cugeti, die corespondinte , in tempulu acelu­a can­du omenii eră aplecați de a se închină lui Reichenstein, o astu-feliu de procedere a D. L. V. potese numi politi ? *) Vedi Nr. trecutu alu „Fed.“ 70

Next