Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)
1872-02-21 / nr. 16
Locuinti’a. Redactorului si Cancelari’« Redactiunii e in Strat’« tragatoriului [1.8- venzutoza]. Nr 5. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decâtu numai de la coreapuudintii regulari ai „Federatiunii.“ Artierii tramisi si nepublicati se voru arde. Is*. IG-616. Pest’», Mercuri, 9./21. febr., 1872. Anulu alu cincilea MDCCCLXXII. Diurnalu politicii, literariu, comercialii si economicii. Va esa Mercuiia, Vineri»» si Ilontinec’». Pietruin d«» Prenumeratutrn« . Pre trei lune • . . 3 fl. v. * Pre siese lune . . . 6 „ „ » Pre anulu intregu • 12 „ „ „ alfeflhi Itomani’a : prV^HPl 30 Fr. 30 Lei n é fW “it**.:: : Pentru Insertion! : tpi.0 or. de linia,si 30 or. taos’a timbrale pentru nespecare publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr• » JPest’a, 8./20. fauru, 1872. Intrega press’a .anglesa se ocupa merku cu estravagantele pretensiuni ale stateloru unite americane, privitorie la funest’a cestiune Alabama. Diuariulu „Times“ dechiara, ck Angli’a nu si a revocatu si neci ek si va revoca consentiementulu datu la conventiunea d’in Yasingtonu, d’in contr’a ea e gat’a si resoluta a lu respecta cu strictetia, dar’ nu se pote si neci ce se va demitte in una certa, ce avea a se aplana, si nu a se deschide prin conventiunea inchiaiata. In fine affacerea ajunse înaintea parlamentului, si decllaratiunea ministrului Gladstone, cu conventiunea de Wasingtonu inchiriata in 8. maiu an. trec. nu concede alta interpretare de câtu cea anglesa, si ca competinti’a tribunalului de arbitriu d’in Genev’a nu pote atinge neci câtu e mai putienu cestiunea rebonifickrii dauneloru indirecte, afla resunetu viu in sinulu natiunii anglese, — de unde se vede chiaru si evidentu, cu ministeriulu, consoiu ch esistinti’a sa e in strinsa legătură cu energi’a ce o va desvolta in acésta cestiune de cérta, nu va recede neci unu pasu de la principiele si pretensiunile ce le-a desvoltatu in protestulu seu tramisu la Wasingtonu, ci va merge mana in mana cu natiunea. — De altmintrea tote scirile, atâtu d’in Angli’a câtu si d’in Americ’a, constata, ca ambele parti litigante discuta affacerea d’in cestiune sine ira et studio, prince cestiunea Alabama a perdutu multu d’in caracterulu seu bellicosu de plina aci. Asik Gladstone refuse mai de una di cererea d’a presintă parlamentului actele referitorie la cestiunea Alabama, si acést’a pentru cuventulu, ca una asemenea procedura ar’ fi inconvenienta facia cu Americ’a, — si totu in aceea dî camera representantiloru d’in Wasingtonu respinse propunerea generalului Butler d’a intebaprepresietintele Uniunii, daca este adeverata scirea, ck Angli’a voiesce sa repasiesca de la conventiunea d’in Wasingtonu. In Germani’a lupt’a clericaliloru si feudaliloru contr’a principelui Bismarck e uniculu obiectu de discutiune alu intregei dinamatice. Adversarii lui Bismarck intrebuintieza la curte tote medilecele spre a lu scote d’in sica, dar’ plina acum’a cu putienu, ba chiaru fara neci unu resultatu, de *orace legea de inspectiune a scoleloru — carea formeza basa acestei lupte nafructifere — s’a acceptatu de camer’a representantiloru, si despotulu vice-tiaru vasei grigi, ca ea se treca si prin camer’a boieriloru. D’in Franci’a primimu pre tota diu’a sciritele pentru consolidarea republicei. Factorii cari brdisputa domnirea in Adunarea nationale, si prin urmare asupr’a Franciei, sunt partit’a drepta, centulu dreptu si centrulu stangu. — Cam la trei-dieci membri d’in partit’a drepta elaborara datele trecute unu programmu, in care se cere : restituirea monarciei ereditarie, libertatea religionaria si de pressa, egalitatea inaintea legii, responsabilitatea ministriloru si sistemulu parlamentariu. Programmulu d’in cestiune si& presintatu contelui Chambord, care ar’ avé sk ocupe tronulu Franciei sub numele de Enricu V., dar’ presumptivulu rege nu voiesce sk primescu conditiuni neci chiaru de la cei mai devotati aderinti ai sei, ci tote concesiunile constitutionale le reserva eschisivu initiativei, sale regesei. — D’in contr’a centrulu dreptu se occupa, cu consolidarea republicei si a gatitu urmatoriulu projectu : 1) Proclamarea definitiva a republicei , 2) Introducerea unei camere superiore, ai careia membri, si anume câte diuci pentru unu departementu, se voru alege de Adunarea natiunale ; si 3) Rtinnoirea Adunării natiunale de acum’a. — In fine centrulu stangu e preocupatu cu alegerea unui vice-presiedinte alu republicei, si, judecandu după diuariulu „Bien Public“ , neci din Thiers nu ar fi contrariu acestei novatiuni, numai câtu ck in casulu acestua dsa doresce sa fia proclamatu presiedinte pre vieti a. Ucflessiuni la articlulu „Ce e de facutu“ allu Dlui losifu Hossu, consil. supr. la curtea de comptabilitate. -----------Quaenam ista jocandi Saevitia ? „Pactele, conventele“, etc. nu obliga decâtu pre cei ce au luatu parte la eile. „Ale ignoră nu este ertatu.“ Daca D. I. H. intiellege aici legea de uniune, apoi Romanii n’au ignoratu-o, ma d’in contra au combatutu-o chiaru si cu armele in mana; nu mai pucinu au combatutu romanii si legile elect, d’in 1791 si 1848 si le combătu si in diu’a de asta di le voru combate, pana acellea se voru arunca in armamentariulu cellu ruginitu de unde sunt scose. — Câtu pentru fraseala nu ne espune eventualității, ca legile asta di sanctiunate, mane sk se nemicesca, ceea ce D. I. H crede ca neci cavalerii autonomiei nu dorescu“, la acestea nu ne espunemu ci ne espunu altii necontenitu de 22 de anii in coce. Au numai noi am facutu ca sa se perondedie atâte sistemuri si legi „sanctiunate“ câte s'a nemicitu de la 1848 in coce ? Au dora in vieti’a constitutionala legile se făcu pentru eternitate? Si candu eile sunt nedrepte,facutefkravoi’a,ikra concursulu nostru si chiaru in contr’a nostra, trebue ca sa fia stabile, immutabile ? Asie se pare a crede D. I. H, eu inse nu numai nu credu acest’a, ci credu ca trebue sa staruimu cu tote poterile de cari despunemu ca factori de statu in vieti’a constitutionale, d’a se nemici cu o dî mai nainte tote acelle remasitie ruginite alle feudalismului, conservate spre opressiunea nostra si numai a nostra. D. I. H. amintesce si legea elect, d’in 1863, adaugindu ca n’a fostu sanctionata si vorbindu constitutionalminte neci c’a pututu fi, pentru ca insasi diet’a d’in Sabliu fiindu illegale, tote affacerile ei inca sunt iilegali. — Daca diet’a d’in Sabiiu a fostu illegale, nu au fostu pentru ca nu s’ar’ fi potutu conchiama legalminte, d’in caus’a uniunii sanctiunate, ci au fostu d’in alte cause, d’in cari neci insasi legea de uniune, de si sanctiunata, nu are tote atributele legalitatii. Reactiunea care s’a jocatu intr’unu modu forte crudelu cu poporele, prin urmare si cu romanii, atâtu la 1848 câtu si la 1863/4, au facutu ca nemica sa nu fia legalu d’in tote câte s’a facutu in acelle tempuri. Legale este uniunea candu nu s’a essecutatu insesi prescriptele legii de uniune, si anume §. IV. si V. art. de lege VII. d’in 1848. ung . ? apoi §. II. art. I. 1848. Transs. ? Candu atâtu in aceste, câtu si in art. II. 1848. Transa, se cuprindu prescripte cari neci pana in diu’a de asta-di, după a dou’a lege de uniune, si după a dou’a sanctionare, au remasu neesecutate ? Ar fi de prisosu a le cita cu de amenuntutu, pentru ca D. I. H. le cunosce forte bine, dar’ le cunosce si publiculu cetitoriu atâtu d’in legile insesi, câtu si d’intr’unulu d’in processele de pressa alle „Federat.“, candu Redactoru nu se apere cu acelle legi in mana si fii — acuitatu (absolutu) de curtea juratiloru magiari d’in Pest’a. — Dar ore legale numesce D. I. H. acea uniune care s’a facutu fara învoirea majorității locuitoriloru tierrei ? D. I. H. vise dice d’impreuna cu toti magiarii „Romanii n’a potutu coopera la crearea legii de uniune si daca li place si au primitu desrobirea (desfiintiarea iobagiei) placa li si primescu si uniunea, căci cei ce avuse dreptulu d’a-i desrobi au avutu si dreptulu d’a decretă uniunea ? Acésta argumentatiune este totu ce pote fi mai falsu, mai sucitu. După desfiintiarea iobagiei nu mai aveau dreptu privilegiaţii de mai nainte a decide numai ei asupr’a destineloru patriei, ci trebuia sk asculte si pre cei desrobiti, deveniţi liberi. Poteau face inse ca sk nu desrobesca pre tierrani si sk decrete die uniunea, dîca unii, dar’ mie mi-ar’ place ca Dloru să-mi spună cum ar’ fi potutu face la 1848, ca sk nu desrobesca pre tierrani, candu neci privilegiatii cei mai tari d’in Ungari’a n’a potutu si Contele Seceni intrandu in I siedinti’a dietale, in carea se decrete desrobirea, i dîsse suridiendu ruginitiloru ciocoi : sk vediu cum veti opri asta di cursulu apeloru ? Sk lasskmu in se argumentatiunile acestea, sk strmu strinsu pre terrenulu legalitatii. Dato non concesso ck magiarii a potutu decretă uniunea fara a întrebă pre romani, carieră extra muros constitutionals, potutu au pre decretă ei (magiarii si secuii) fara de învoirea Sassiloru factoru egala indreptatîtu ? Singurulu veto allu Sasiloru este de ajunsu a nemici legalitatea „in repari petiorem esse prohibetis causam“ . . cici „Quando aliquid commune est ut universis, id ratum est, quod major pars statuerit ; quando vero commune est ut singulis, tunc petior est causa prohibentis.“ — Rescriptula I. imp. din 1861. dîce »Ceea ce privesce uuniunea (Transs. cu Ungari’a) care s’a decisu fara de liber’a învoire a natiunii romane si sasesci, se observa, ca acesta uniune neci odata n’a ajunsu la deplina potere de lege, după publicarea conduseloru aduse unilateralminte, s’a desfacutu in fapta si preste totu va fi neessecutabila pana atunci, pana candu locuitorii nemagiari ai Transsilvaniei si voru vedé periclitate interessele loru nationali prin acesta uniune“. . . . insusi rescript, imp. d’in 6. oct. 1865, critra diet’a d’in Clusiu, vorbesce despre revisiunea legii de uniune ca uniculu subiectu allu consultariloru inculcate si dietei ung. E bine, cei ce se opusesse uniunii la 1848, se oppusera si la 1865 si la 1868 si se oppunu asta-di. Uniunea s’a facutu totusi a dou’a ora, si legea fu sanctionata a dou’a ora. Acum lasskmu ca D. I. H. sk nu descurce „legalitatea.“ Cu legalitatea si totu cu legalitatea restignita si Judanii pre Lusu. Rogâmu dar’ pre D. I. H. sk mai labesca cu legalitatea si sanctiuni . . . Am dâssu ck : pacte, convente, etc. nu obliga decâtu pre cei ce le au facutu, totu asie sta treab’a si cu legea de uniune. Si asie are sk stkft prinn namiri rkrapnnl,, d J—p** tea voru avea vadere in lume, si eile au mai mare decâtu legalitățile fia si sanctiunate. Legalitatea nedrepta este illegalitate si ea neci prin sancțiune nu devine drepta, ci remane illegalitate sanctiunata, si acest’a in poterea drepturiloru atâtu divine câtu si umane. Istori’a genului omenescu este plina de iilegalitati, perjurie, etc. dar’ ea, prin judecat’a sa confirma in ultim’a instantia ceea ce este justa si persecuta, ca Nemesea, infracţiunile . . . Legea elect, făcută in diet’a d’in Sabliu, prin concursulu Rloru, cari aici fusesse domni (aoleo ! domni d’a face totu ce li se porunciă, adeca după doctrin’a autoritaria professata si urmata fidelu de D. I. H.) este ticalosa, dice D. I. H. si am dîssu-o si eu in „Concordi’a“ atunci candu se facusse si o dîcu si asta-di dar’ totu este ce-va si mai buna, ast’a va concede ai D. I. H. de câtu cea d’in 1848, adeca cea de asta-di si decâtu ceea ce se face acum, apoi de atunci au trecutu aprope 10 anii si s’au facutu si uniunea fara a se essecută si legile conditionate prin uniune. Eu credu in progres80, in poterea spiritului timpului (in care D. I. H. dîce, dar’ numai dice, ck dsa nu crede) umanitariu si civilisatoriu. De n’ar’ essiste acesta potere, sclavi am fi asta di si individualminte precum mai suntemu inca natiunalminte. Si luptamu inse cu spiritulu seclului pre callea progressului, era nu, urmandu doctrin’a autoritaria a Dlui I. H, si ne dâmu legati in plina domni’a vietiei constitutionali, multiumindu-ne cu câte unu ossu de roşu, neci pote fi missiunea nostra d’a urmă pre sasi, cari după ce protestasse se păru a fi multiumiti, pentru că „deocamdată“ se bucura, că mai nainte, de privilegiele conservate si după uniune. Noi nu vremu elemosina, noi ceremu drepturi, si, câtu pentru romanii Transsilvaneni, aceste mai usioru se potu eluptă si conservă in Transsilvani’a autonoma, decâtu in Ungari’a centralisatoria, in asta mare caldare si topitoria magiara, pre a căreia torta sunt inscrisse cuvintele ce Dante le pusesse pre portalulu infernului „Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate.“ (Lassati afara tota speranti’a, voi cari intrati.) In Transsilvani’a autonoma neci manoperele celle mai arteficiose, neci preferinti’a ce da magiariloru si (d’in grati’a acestoru a) Sasiloru favorabila impregiurare, ce dinsii se afla in possesosmulu privilegieloru, nu potu tiené pre romani in scla-