Federatiunea, mai 1872 (Anul 5, nr. 44-53)
1872-05-26 / nr. 52
TXr. 53-652. FéSt’a, Domineca, 14./26. maiu, 1872. Locainti’a Redactorului si Cancelari’a Redaction!!e in Strat’a tragatoriului [Levéizutoza], Nr 5. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi decati numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Aritorii tramisi si nepublicati se vor arde. Diurnalu politicii, literariu, comercialu si economicu. Va esi Mercuria,Tineria si Dominec’a. Anulu alu cincilea xMDCCCLXXII. Predomn da Vrenameratian« Pre trei Iunp ^ • • B fl. v. Pre eiese lune. • • 6 » »Pre anulu intregu • 12 „ ^ Pentru Romanl’a : prea. intregu 30 Fw = 30 Lei ti ,7 6 lune 16 ,, == 16 „ ,, „38 „ = 8 ,, ,, Pantra Insert lau! : 10or. de linia.si 30 or. tacs'a timbrale pentru fiespe-carer publicatiune separatu. Xu locuia deschisu 20 or. de linia- Uuu esemplariu costa 10 er. Pest’a, 25./13. maiu, 1872. De eftte-va dîile se vorbeace merku de crisa ministeriale atâtu in Ciscotu si in Translaitani’a. Se dice ck coconulu principe Auersperg ar’ avé mare trebuintia de unu „Spiritus familiaris“ in person’a cavalierului de industria Weiss, pre care ar’ vre sa-lu veresca in consiliulu ministeriale, si ck d’in acesta causa unii d’in collegii actuali ai ministrului presisdinte vrendu a-i paralisa intentiuriea lucra in contra si estu modu contribuescu la grăbirea crisei ministeriali. Yomn vedé ce va fi. Despre cris’a ministeriale ungurescu, — ce deocamdată nu ar’ fi inca acuta, — unu corresp. d’in Vienn’a allu dinariului „Politica“ afla, ca aceea s’ar fi nascutu in urmarea allarmatorieloru solri sosite d’in Zagrabi’a (Agram) despre ominos’a ferbere ce domnesce intre poporu in Croatî’a. Caus’a agitatiunii este necuviinciosa purcedere a locotenentelui banale Yacanoviciu si a organeloru salle la conscriptiunea electorale. Inca pre timpulu candu negotiatiunile cu barbatii de încredere ai Croatiloru se curmassera, una fractiune in consiliulu ministeriale — Slavi, Kercapoli si Bitta luasse resolutiunea d’a se retrage de la resorturile loru, dar’ că intrevenindu contele Andrássy, acesti domni ar’ fi revenitu de la propusulu loru. Acum acești ministri ar’ fi reinnoitu resolutiunea loru după ce se convinseră (numai acum, după atata amaru de timpu ?) că dissolverea camerei croatice n’au fostu dictata de necessitate si cu interitatiunea Croatiloru si anume a celloru mai moderati nu se pote atribui d câtu numai neintrellepteloru mesure alle Dlui Lonyai. D. corresp. nu Cunosce bine pre dd. ministri ung., acestia toti se tieau cu mani cu peciore de stran’a ministeriale, incâtu neci cu carligulu nu se potu trage d’acolo. Numai nou’a camera va stracolă prin ciuru seau de s’ar intempla ca să i se die drumulu coconului Auersperg , carele după legde atractiunii ar’ trage totodată după sine si pre coconulu Andrássy, atunci firesce ca si mai nainte de deschiderea camerei, coconasii nostri translaitani inca ar’ merge, ca si calulu motiului pre ripa. De pagubitu i-ar’ păgubi reactiunea, dar noue nar, piaie cum mergu si inca cu o dî mai nainte. De la guverne lucrurile pretindu respunsu, si cestiunile deslegare. Nu numai opiniunea publica li cere respunsu si deslegare, ci inse si guvernele au consciinti’a acestei detorinde. Membrii ambeloru guverne ostrunguresci, in Cisca si in Translaitani’a, trebue ca pre tota diu’a sk-si dîca , noi intrandu in functiune, seau venindu la potere, găsiramu situatiunea cutare si cutare, am vrutu s- o schimbamu in modulu cutare, dar’ pana acum nu am schimbatu-o inca după placulu nostru, cum si candu in fine vomu face acestea ? Aci e aci. Acestu sentiementu trebue sk torturede pre membrii ambeloru guverne ostrunguresci, pre unii mai multu decâtu pre alţii 5 differinti’a apoi se urca pana la contrastu prononciatu si daca contrastulu nu se ecuilibredia prin acţiune, atunci nu regiunile ministeriali este scrisa. D. Auersperg, neci după victori’a d’in Cehi’a nu isbutesce a face ordine in Cislautani’a. Cehii interritati, Polonii nemultiumiti. Clericalii si feudalii coalisati cu natiunalii, adeca eleminte oppuse inca collucra spre restornarea elicei auersperg-andrassiane. In Translaitani’a, Croati’a, bub’a Ungariei, sparta si mai reu de Lónyai, insufla ingrijire ; — ce*tiunea de nationalitate cere imperiosa deslegare ; virilistii in municipie si comune făcu a tîpâ la ceriu poporatiunile, pentru vatemarea sacrilega a dreptului de egalitate. Ce resulta d’aici ? neharoici’a guvernatoriloru si defectele pactului d’in 1867. Ca acestua sa se pota reformă spre multiumirea comuna a toturoru factoriloru a marei majoritati, era nu numai a micei minoritati, mai nainte de tote. Josu sustienutorii * sistemului actuale ! Josu falsuaplicatorii si esploatatorii pactului dualisticu! Susu federalistii, distribuitorii drepturiloru egali ! Consiliulu federale allu Elvetiei au conchiamatu, pre diu’a de 27. maiu, adunarea federale. Scopulu acestei convocatiuni straordenaria este comunicarea official© a resultatului votisarii asupr’a revisiunii constitutiunii federali, pote fi ca domnii consiliari federali se voru consultă si asupr’a ulteriorei conduite a loru după lectiunea capetata pentru tendintiele loru centralisatorie. Este de interessu a cunosce statistic’a votisarii. Cantonele nemtiesci, aplecate a primi revisiunea si prin urmare centralisatiunea, Zarien, Bern, Glarus, Soloturn si Basilea numera 1,524,190 suflete . Canto nele oppositionali respingatorie, francese si nemtii catolici : Luzern, Uri, Zug, Friburg Swtz Obwalden, Nidwalden, Appenzell intra Rhodann, Graubunden si Wallis, 554 944 suflete, si cantonele oppositiunali italice Waadt, Noucastellu, si Genf 542,477 suflete si in fine cantonulu Appenzellu estra Rodanu, 48,734 sifl. Sum’a totale a sifleteloru in cantonele respingatorie 1,146,155 sufl. adeoa cantonele cari avura caorea d’a succumbe (a cadé) numera 378,035 suflete mai multu. Fenomenulu se splica prin absentarea votantiloru. Ceea ce inca însemna respingere. Discursulu funebru pronunciatu de d. tonst. JEsarcu ca din partea societăţii pentru invetiatura poporului romanu cu ocasiunea immormentării repausatului Heliade Radulescu. D-l o r u s i pre iubiticoh cetati ani. Posteritatea începe asta-di pentru marele barbatu alu României I. Heliade Radulescu, si vine a depune cunun’a nemuririi pre numele celui mai illustru d’intru fiii sei. Provedinli’a tramite d’in candu in candu natiuniloru geniuri esceptionali, cari concentra, resuma si incarneaza intr’iasii tote aspiratiunile, tote sperantiele, tote sentiemintele, tote cugetările, tote gloriele loru , care le deschide perspectivele viitorului in cari se va aventă una seria de generatiuni succesive, cari iau una naţiune intrega in bratiele loru poteraice că s’o incaldiesca la foculu animei loru, că s’o lumineze la radiele sciintiei divine ce Dumnedieirea a depusu intr’insii si sa-i dee unu aventu a căruia impulsiune se va sentî mai multi secuii. Acelua ce se afla înaintea nostra, i..biti concetatiani, fu unulu d’in acele geniuri esceptionali. In timpu de una jumetate de seculu elu brazdui in tote sensurile si in tote direcţiunile, solulu patriei, si aruncă pretutindeni, cu mani fecunde, seminție abundinte de lumina, de adeveru si de vietia. In timpu de una jumetate de seculu elu făcu să tréca sufletulu seu in sufletulu naţiunii si conduse, instrui, emotiona, incanta, intusiasma pre contimpurani sei că profi sore, câ literatore, că poetu, că cugetatoriu, că publicistul că omu de Statu. Scolele romane, dice unu emininte publicistu *), teatrulu romanu, literatur’a romana, limba romana, patri’a romana, voru pomeni in vecii veciloru, Heliade ! Heliade ! Heliade ! Heliade pretotindeni. Heliade in tote, Heliade a implutut tote si a fostu in tote una jumetate de seculu intregu.“ Nu veniu a face biografi’a intrega a illustrului barbatu ale caruia remasîtie mortale avemu inaintea nostra. A face completu acesta biografia este a scrie istori’a intrega a intregei Românie in timpu de una jumetate de seculu in tote direcțiunile activității sale. Voiu schitiă numai, in trasurele sale principale, viéti’a marelui literatore si marelui propagatore alu atâtora mari si fecundatore idei. Ionu Heliade se născu in Tergoviate la 6 Ianuariu, 1802. Primele sale studiuri pre la dascalii greci d’in acea epoca, primele sale Încercări poetice inca de la verst’a de noue ani, denotă una inteligintia precoce, una natura superiora. Vocatiunea lui inse nu se revelă de câtu audîindu lectiunile ce predă Lazaru in ruinele de la Santu-Sav’a unui micu numeru de elevi ce se imbulziau plini de intusiasmu impregiurulu nemuritorelui dascalu. Atunci amorulu patriei romane si a Românismului in flacară anim’a sa si de atunci până la morte, victima sa nu fu de câtu una lunga si continuă lupta pentru regenerarea, marirea si glorificarea naţionalităţii romane. Succedandu lui Lazaru, elu aduse la îndeplinirea misiunii sale ardorea intusiasta a apostolatului. Racit gramatic’a, séu mai bine scose d’in midiloculu caosului glosicu elemintele limbei, traduse matematicele lui Francoeur, compuse seu compila geografie si cursuri de stilu, întreprinse cu unulu d’in condiscipulii sei traducerea *) C. Bolliacu, si tipărirea metodului si tableloru lancasteriane si fonul» una pleiada de primii profesori ce se îespandira in tiera la deschiderea scoleloru romane prin judetie. Eu compuse atunci si caută d’impreuna cu pruncii ingenunchiati înaintea Dumnedieului parintiloru nostri Cantarea demanetiei D’in buze nevinovate Cui altul se cuvine Poternice părinte De câtu tre a dâ. D’in slav’a stramosiesca Da amu cadiutu, ne ’naltia De amu uitatu unirea Ce ne intarea intru tote, Acum ne fa uniti. Si depunendu, cum se esprime singuru, ca una ofranda, semintiele ce semenă in acea primavera a naţionalităţii nostre, adaugă : D’aceste saduri urniţi Recoritore ploia De adeveru se pice, Sk cresca, sk dea rodulu Sk fimu pre fericiţi, La 1828 Heliade, impunendu-şi una noua missiune : misiunea de a lucră asupr’a naţiunii sale prin presa, fonda primulu jurnalu ce apară in Romani’a, Curieralu romanu, ce esî regulata in timpu de doue-dieci de ani, si nu incetu de câtu d’in caus’a eveniminteloru de la 1848. „Curierulu romanu“ deveni unu centru de rediare ce tramitea ide’a si lumin’a in tota tier’a, si in aceluasi timpu unu centru de atractiune impregiurulu caruia gravită totu ce eră inteligintia, talentu seu sciintia in treia. N’a fostu june, n’a fostu incepetoru in carier’a literara care sa nu afle colonele .Curierului romanul deschise, pline de ospitalitate si de afecţiune. La 1836 Heliade crea una alta publicatiune periodica. »Curierulu de ambe sexe“ foia mensuale care remane si până asta-di modelulu publicatiuniloru de asemenea natura. Aci Heliade publică cele mai multe d’in productiunile sale poetice, precum : Mi c h a i d’a, Ruinele Târgoviș tei, Serafimulu, Visul u, 20 Decembrie, Sburatoriulu, etc. Elu publici» asemenea una multîme de traductiuai d’in Lamartine, Cervantes, Lord Byron, Valtarre, Moliere, Boileau, Tasso, Guizot si altii. »Curierulu de ambe sexe“ apară regulatu in timpu de 12 ani si esercită una mare influintia asupr’a culturei nationale. Si notâmu aci, cu Heliade fu care pentru prim’a introduse (in alu 5-le periodu alu »Curierului de ambe sexe“) literele romane străbune, cu cari ne servimu toti asta-di, cu tote marile si periculosele pentru dinsulu obstacule ce se redicara d’in partea inamiciloru ascunsi ai naţionalităţii romane. Dar’ nu eră obstactlu, nu eră periclu care să intimideze pre acestu energicu luptatoriu candu eră vorb’a de cultur’a limbei nationale. Elu scă ca nu poteamu ajunge la regenerarea nationale de câtu prin cultur’a limbei si literaturei nationale, si in luptele ce urmărirea marei ‘sale idei provocă, elu desfasiura una energia de defindere si una audada de ataca, care atrase asupra-i multe, varie si durerose loviri. Satira eră una arma la care elu adesea aveă recursu, si pre care o mamă cu una terribile cutezantia si energia. Câtu de poternicu eră Heliade candu se inarmă de biciulu satirei, si-aducu aminte contimpuranii sei : aparitiunea satirei Macesiulu si florile isbieă fulgerulu pre aceia in contr’a carorua Heliade indrepta terribil’a sa verva satirica. Vedemu, domniloru, ca daca figur’a lui Heliade apare incongiurata de acea si aureola că figura lui Lazaru la inceputulu scoleloru romane, ea apare asemenea grandiosa si imposante la inceputulu jurnalismului si regenerării limbei si literaturei nationale. Professori, publicisti si omeni de litere, si veuimu dar’ a depune omagiele nostre la piciorele marei figure a initîatorelui nostru, a apostolului nostru inaintemergatoriu. Dar’ vedu asemenea impregiurulu carului funebru una corporatiune de demni si laboriosi lucratori, acést’a este corporatiunea tipografiloru, cari au venitu si ei a-si depune omagiele inaintea patronului loru, caci Heliade a fostu asemene mnulu d’in primii nostri tipografi, tipografi’a sa fiindu stabilita chiaru acilea, in loculu numitu cismeu’a lui Mavroghexi, locu ce a vediutu adesea pre Heliade venindu nu numai cu manuscrisela atâtora juni literatori, ai caroru scrieri, după ce li corigeă stilulu, le tipariă gratis in teascurile ospitaliere si amicali ale tipografiei sale. Printre lucratori in aceste tesciîi se aflau doui tineri