Federatiunea, august 1872 (Anul 5, nr. 79-91)
1873-08-04 / nr. 80
ZSr. 80-680. Fest’a, Domineca, 4. augustu, 23. iuliu, 1872. Locuinti’a Redactorului fli Cancelari’« Redactiunii a in trat’a tragatoriului [X.Ovészutoza], Nr. 5. Scrisorile nefrancate nu se vor primi decata numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se vorn arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialii si economicii. Va esî Mercuria, Vineria si Dominec’a. Anulu alu cincilea MDCCCLXXIL Predula la Prenumerndlune Pre treilune . . . a fi. v. Pre idese lune. . . 6 „ „ Pre aaulu intregu . 12 „ „ Pentru Uouiuni’a : prea. intregu 30 Fr. = 30 Lei n „ 6 lune 16 „ = 16 , „ ” ^ — ® i» = 8 „ „ Pentru Insertion! : 10or. de linia,si 30 or. tacs’a timbrale pentru fiespe-oare publicatiune separatu- In loculu deschis« 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr- Pest’a,22' - 1872. Faimele despre fusiunea opositiunii asie numite moderate cu una parte a partitei deachiane păru a disparé de nou, celu putienu limbagiulu organeloru ambeloru partite ne indreptatiesce a deduce ori ce alt’a, numai intielegerea necessaria spre unu asemene pasu nu. Si neci nu ne mirimu, ceci stagiunea presinta nu e neci decâtu acomodata spre a lascenaria acțiune politica potinta, si a lua, fara causa sufficienta, una inițiativa energica. De aci inse totu nu urmiza, tr dora partitele respective aru fi renunciatu la ideea fusiunii, si ca acést’a nu s’ar’ poté dora resuscită de nou sub respiratiunea vivificatoria a nouei activitati parlamentarie. D’in contr’a se pare, ck chiaru necessitatea parlamentaria ar fi nastulu celu mai bunu alu acestei idee, si d’in luptelede partite ce se voru reincepe in sessiunea venitoria se va poté mai bine aprecia utilitatea unei coalitiuni intre anumite eleminte. Nu incape neci cea mai mica indoiela, ca partit’a guvernamentale merge cu pasi rapedi spre descompunere, si reflessiunea cea mai ecclatanta a acestui procesu e, fara indoiela, transformarea cabinetului Langayanu. Diet’a venitoria se va vedé surprinsa cu unu ministeriu nou, si de aci apoi se nasce intrebarea, ce pre d’in acesta transformare radicale resulta-va vre-o consolidare a partitei, gen ea va influintia chiaru in modu desorganisatoriu, caci partita nu va recunosce mai multu in barbatii de pre bancele ministeriale pre conducatorii sei, desî acestia si in specie dlu Lanyay trage atâtu de tare la indoiela connivinti’a partitei in tote fractiunile sale. Relativul a nou’a lista ministeriale aflamu, cu numirea Dlui Hollan de ministru pentru aperarea tierei, mai departe repasîrea dlui Szlăvy si alegerea lui de presidinte alu camerei representantiloru, precum si primirea portidului comerciului din partea dlui Lónyay ar’ fi sigure. Péchy inca ar’ fi venitu de mai multe ori in combinatiune, dar’ fiindu impopularu, s’a trecutu preste elu la ordinea dl lei. Pentru Colomanu Ghyczy inca totu e reservatu unu portfoiu, si se ascepta numai realisarea fusiunii. Evenimentulu celu mai importantu ce avemu a inregistra d’in strainetate este, fara indoiela, resultatulu splendidu alu împrumutului francesu. Precum se scie, Franci’a detoresce inca Germaniei trei milliarde, bi acést’a tiene ocupate mai multe departemente francese, dreptu garanția pentru jefuirea detorlei, — deci Franci’a, pentru ck se-si implinesca obligațiunea primita prin tratatulu de la Francofurtu, si estu-modu se-si véda cfttu mai curendu eliberatu pamentulu seu sacru de lipitorile si locustele nemtiesci, cerb de la Europ’a, de la lume, unu imprumutu de trei milliarde — si Europ’a, lumea, offere nu trei, ci trei-dieci milliarde ! Unu votu de încredere acestua, care nu are essemplu in istori’a poporeloru ! Da, creditulu Franciéi reesî câtu se pote mai splendidu d’in acésta proba de focu. Ce a perdutu imperiulu Franci’a, asta di a recascigatu republic’a Franci’a, adeca increderea Europei, a lumii intrege, in renascerea si marea missiune civilisatoria a Franciéi, caci nu incape neci cea mai mica indoiela, ck Europ’a si-offere milliardele republicei francese pentru ck capitalulu are încredere in esistinti’a acestei republice, si prin urmare e pre deplinu convinsu despre soliditatea garantieloru ei. Daca acestu resultatu preste tota asceptarea splendidu mai are inca trebuinlia de vre-unu documentu, apoi acestua lu aflamu in diuariele monarciste d’in Parisu, cari se întreceau dîilele trecute a areta publicului loru, ck lumea nu si împrumuta banii dlui Thiers si republicei, ci Franciei. Da, lumea si de banii Franciei, acelei tiere miraculose, carea ca si prin potere magica s’a redicatu d’in ruinele fumigande asemenea unui fenice luminosu, tierei cu venituri nesecate si cu spiritu pururiu creatoriu. Dar’ acestea se fia pre consideratiunile, cari îndemna pre capitalisti, cetatieni, agricultori si lucratori de a-si ofiferi, unulu avut cele, era celuilaltu cruceri sei adunati cu sudore crunta ? Cu greu potemu crede ! Candu agricultorii si lucratorii, cari accurgu in massa la biurourile de subscriptiune din tote cetatile si barricadeza primariele si mesele officialdori financiari, se despartu de crucerii loru, atunci ei nu considera in atStea isvoreîe de venitu ale tierrei, căreia si concredu sudorea loru, ci mai vertoau prospectele păcii interne, ce offere acea tiera. Motorulu principale pentru ei e asecurarea, căci bine sciu, ca neci chiaru prosperitatea cea mai splendida nu pote ofiferi garantie unde form’a de statu e asiediata pre basa debila. Daca subscriitorii aru fi toti francesi, atunci acestu zelu straordinariu alu loru l’amu poté celu multu attribui patriotismului ; dar’ sunt si străini, cari partecipa la imprumutu cu summe enorme, si chiaru in impregiurarea acést’a face unu' votu de incredere triplu, mai antâiu in capacitatea de solvire a Franciei, apoi in onestitatea guvernului ei, si in fine in stablitatea republicei. Capitalistii sunt intielepti ; ei de siguru nu s’aru fi aretatu atatu de zelosi, daca aru prevedé vre-o restauratiune monarcica, seu vre-unu resbelu civilu. Nu e multu de candu dlu Thiers dechiar in camera : „Se punemu, daca vi place, cestiunea de incredere.“ Asésta cestiune e pusa acum’a, si resolvita in favorulu republicei francese. D’in Turci’a primimu sciri de totu triste. Turcii graseza contr’a crestiniloru câ neci candu alta data, si nenumerate familie bulgare fugu in Serbi’a, spre a scapă acolo de furi’a turcesca. Pre cum se affirma d’in mai multe părti, acesti fugari sunt mare parte seraci, si numai arare ori succede anuia sau altuia a duce cu sine câte unu capu de vita, sau alta avere. De altmintre acestu barbarismu si-are si partea sa politica. Persecutările si maltratările turciloru sunt îndreptate mai alesu contra bulgariloru, cari locuescu la confintele Serbiei. Bulgariloru de aici se impunu dari nesuportabile, si daca nu le potu jefui, sunt scosi si alungati fara mila d’in casele si pamenturile loru. Estu modu voiesce Turci’a a stirpi intrega poporatiunea bulgara d’in numitulu tienutu, si se duce cu preste 200.000 cerchesi stău gat’a, pentru că apoi se fia espedati la confintele Serbiei si se se imparta in averile bulgariloru, avendu missiunea da isolă cu tempulu pre serbi de celelalte popore slave d’in Orientu. Serbi’a, ce e dreptu, grigesce după potintia de nefericiții bulgari cari scapa acolo, dar’ nu va concede la neci unu casu că confintele sale se fia assediate si devastata prin răpitori cerchesi. ___Caus’a romana la 187S. 1 Al. I. Gravaminele romaniloru ardeleni facia cu legislatiunea incordeza opiniunea publica de mai multu tempu, facundu-se nu numai obiectu de discussiune prin adunări publice si prin pres’a de tote dîtele, ci si materia de cugetare si pertratare in regiunile mai inalte, ale regimului si legislatiunei, devenindu tocmai de aceea totu de odata si ca cestiune de urgentia. Al. N. Caus’a, pentru care cestiunea acést’a pana acum nu se potu resolvi după cuviintia, a provenitu — după cum se vede — atâtu d’in lips’a de tempu si de ocasiune binevenita, câtu mai vertosu d’in acea impregiurare, cu factorii legislatiunei neavendu-o infacisiata asié, ca sé o potu cuprinde in adeveratulu ei intielesu, si-o au intipuitu-o ori de o natura cu multu mai străină, decâtu se-si dificulteze cu ea agendele sale curente, ori apoi o au privitu-o de unu caracteru cu multu mai indiferente, decâtu se se fi vediutu îndemnati, d’a o studia mai cu deameruntulu si cu scopu seriosu d’a o si deslegă meritorie. Al. III. De aceea atâtu spre lămurirea lucrului, câtu si spre cascigarea acelei încrederi mutue intre poterea statului si naţiunea romana, care se vede a fi urmatu d’in incidentulu acestoru gravamine si postulate, — ne aflamu îndemnaţi d’a ne adressu d’in nou câtra autoritățile statului, recapitulandu aceste gravamine si postulate ale romaniloru de sub coron’a Ungariei, si in specialu a natiunei romane d’in Ardelu, intr’unu modu, care să nu lase nici o indoida despre aceea, precum ca caus’a acést’a romana nu e nici asie greu de intielesu, si nici asie dificile de deslegatu, incâtu se pota — după cum adeseori se imputa — câtu de departe periclita intregitatea statului, seu se pota irîgreună adminstratiunea lui; — dara nici — după cum se vede a se pare la multi — asie de indiferente, incâtu se se pota asie lesne trece cu vederea — ori — după cum cu durere amu observații pana acum — se se mai pota tragană d’intr’o di intr’alt’a, fara d’a periclita cele mai vitali interese, nu numai ale unei impoporatiuni asie de considerabile de sub coron’a Ungara, precum e națiunea romana, care după numerositatea bratieloru ce o apera, ocupa primula locu după natiunea magiara, in acestu statu, — dari chiaru si ale acestuia insusi. Al. IV. Gravaminele si postulatele nostre, desî sunt multe, varie, se potu totusi reduce cu respectu parte la meritulu, parte la form’a in care s’au adusu legile de pana acum, privitorie : 1) la dreptulu publicu alu statului, — 2) la dreptulu nationale, si 3) la dreptulu representativu. — Aceste trei cestiuni cardinali — după cum vomu areta — stau nu numai in strinsa legătură un’a cu alt’a, dara ele incurgu d’a dreptulu si asupr’a drepturiloru private ale singuraticiloru civi ai statului, adeca asupr’a sigurantiei personale de onore, de avere si de viétia. Al. V. Ce se atinge asie dara mai antâiu de cestiunea dreptului publicu de statu, romanii nici odata nu si-au arogatu sie si competinti’a eschisiva de a schimbă sistem’a politica de statu, si cu atâtu mai putienu, după cum vedemu că cu nedreptulu li se imputa adese ori, de a alteră seu periclitâ unitatea si intregitatea coronei ungare, ci d’in contr’a istori’a Ungariei nn martore, cu romanii d’in tote tierele tienetorie de acesta corona, totu-de-un’a, de câte ori a cerutu trebuinti’a, au fosta gât’a de a-si jertfi averea si de a-si versă sângele nu numai că cei mai bravi luptători in rândulu celoralalti concetatieni, dara adese ori si că cei mai credintiosi conducători in aperarea sigurantiei si intregitatii ei. Al. VI. Daca totusi romanii in enumerarea gravamineloru si postulateloru sale atingu si cestiunea dreptului publicu de statu, apoi acést’a e sau numai intr’atâtea, ia câtu se vedu nu numai indreptatîti dara si necessitati d’a pretinde, că dreptulu publica alu statului, a cărui membri sunt si ei, se nu se schimbe tara concursulu, si cu atâtu mai putienti cu ocolirea si cu ignorarea natiunei romane. Al. VII. Pretinderea acéstea nu e o aparitiune noua, nici momentana, ci ea e o cestiune istorica, in a cărei posessiune amu fostu si neamu luptatu de mai multi secii cu tota determinatiunea si constanti’a, si care, după cum vomu constată mai pre largu, ne constringe de a o eluptă mereu si pana atunci, pana candu ea va află indestulitori’a ei deslegare in mesur’a, ce i se cuvine, pentru siguranti’a atâtu a ei propria, câtu si a statului. Al. VIII. D’in datele istorice si diplomatare anume : d’in istori’a lui Keza, care in lib. I. capu V. §. 6 duce : „Isti enim Zaculi Hunorum residui, qui dum hngaros in Panoniam iteratos cognoverunt, — non tamen in plano Panoniae, sed cum Blackis in montibus confiniis sortem habiterunt, unde Blachis comixiti literis ip sorum uti perhibentur* ; — apoi d’in istori a anonimi Belae regis notarii, care la c. 27 duce : tune habitatores (Blachi) terrae (ultra silvanae) violentes mortem domini sui (Blachi Gelu), sua propria voluntate dextram dantes dominum sibi eligerunt Tubutum qui a die ille terram illum obtenuit pacifice et feliciter“ ; — mai departe d’in diplomele regelui Andreiu dela a. 1211 si 1222 date cruciatiloru teutoni, carorua li se conferise tier’a Borza (Barcia — Barsa) cu dreptulu ,ut multum tributum debeant persolvere cum transferit per terram Siculorum aut Blachorum, homines nunc quoque terram habitantes.“ — Apoi d’in diplom’a aceluiasi rege dela a. 1223,prin care se reguleza referintiele de dreptu ale colocuitoriloru fundului regiu sasi si romani, — intre altele dice : Silvam Blachorum et Bisenorum cum aquis usus comunes exercendo cum praedictis Blachis et Bissenis, eisdem Contulimus, ut praefata gaudentes libertate nulii indeservire teneantur“ ; — precum si d’in diplom’a regelui Andreiu III dela a. 1291, in care se dice : „Cum nos universis nobilibus Saxonibus, Siculis et Olachis in partibus transilvanicis apud Albam Jule pro reformatione status eorundem congregationem cum iisdem fecissemus, ab eisdem nobilibus, Saxonibus, Siculis et Olachis diligenter, inquir fecissemus etc.“ si d’in alte nenumerate acte publice se vede, ca sistem’a de naţiuni politice, in Transilvani’a, care s’a sustienutu cu atât’a scrupulositate până la an. 1848 a avutu sergentele seu dela primitiv’a ve