Federatiunea, septembrie 1872 (Anul 5, nr. 92-99)

1872-09-17 / nr. 96

Camer’a representantiloru Ungariei. Siedinti’a de la 24. sept., 1872. Presiedintele Stef. Bittó deschide siedinti’a la 10 ore a. m. Guvernulu a fostu representatu prin ministrii : Pauler, Tréfort, Lónyay, Wenckheim, Szlávy si Tisza. După verificarea procesului verbale alu siedintiei d’in urma, presiedintele anuncia, ca deputatulu Antoniu Mocioni este impedecatu d’a partecipa la lucrările comissiunii judi­­ciarie a trei’a, dreptu­ ce invita camer’a, ca in siedinti’a prossima să alega unu membra suplinte. Mircea B. Stanescu face doue interpellatiuni : un’a câtra ministrulu de agricultura, industria si comerciu, or’ cealalta câtra ministrulu de interne. Cea de antâiu suna astfeliu : Considerandu, câ limb’a magiara, in sensulu articlului de lege II. d’in 1844, este limb’a oficiale de statu , conside­­randu, câ ministeriulu magiara pentru affacerile comerciali este independinte de guvernulu nemtiescu d’in Vienn’a , ve­­diendu apoi cu tote acestea, că la officiele postali si telegra­fice unguresci, ca atari, tote tabelele, recepisele si formula­­riele officiale nu se tiparescu eschisivu numai in limb’a magiara, sau pre langa cea magiara si limb’a trenutului respectivu, ci ele se tiparescu de regula in doue limbe, si anume in limb’a magiara si germana, — vinu a intreba pre dlu ministru : 1. D’in ce motivu afla dlu ministru de necessariu, cu tabelele, recepisele si formulariele officieloru postali si tele­grafice se se tiparesca pre langa limb’a magiara si in limb’a germana ca officials ? (Aplause vile in stang’a.) 2. Are dlu ministru de cugetu se turme acesta procedero illegale si nepolitica astfeliu, incatu pre venitoriu, tabelele, recipisele si formulariele officieloru postali si telegrafice se se tipa­resca seu eschisivu numai in limb’a magiara, séu d’in punctu de vedere alu ecuitatii pre langa limb’a officiale magiara se se tiparesca si in limb’a ,ce se vorbesce in trenub­lu respec­tivu, si aceea pote se fia limb’a romana, slovaca, serbesca si nu numai cea nemtiesca. Da scu ba ? Onorab. Camera ! Dlu fministru pote sé purceda in acésta privintia d’in trei puncte de vedere. Unulu este propa­garea germanismului si a germanisatiunei pre cale officiale. Alu duoilea punctu de purcedere pote sé fia, ca dlu minis­tru vrea se prevină publicului, se-i faca ore-care plăcere. Dar’ se scie, si este lucru prea-cunoscutu, ca in aceasta pa­ria nu locuiescu numai germani, ci si alte nationalitati. Deci, daca acele tipariture se redacteza si in limb’a germana, atunci ar’ fi cuviintiosu si ecuitabilu, ca ele sie se tiparesca si in limb’a ce se vorbesce de poporatiunea trenutului res­pectivu. — Alu treilea punctu de purcedere este, pote, că dlu ministru vré se faca prin acest’a mare si prea-bunu ser­viciu dualismului. Daca acestu­a e principiulu dlui ministru, atunci lu provocu cu tota onorea, ca se binevoiesca, conformu principiului de paritate, a casciga limbei magiare aceea­si valore in provinciele de d’incolo de Latt’a. (Aprobare viua in stang’a.) A dou’a interpellatiune a dlui Sta­nes­cu catra mi­nistrulu de interne se referesce la unu casu, in care s’au rescumperatu diecimele de vinu, fara ca pretiulu de rescum­­perare se se fi datu respectivului indreptatîtu. — Ambele interpellatiuni se transmittu ministriloru concerninti. Iuliu G­y 8 r ff y presenta camerei, in numele lui Gu­­body, una legătură de acte contr’a alegerii lui Albertu Ap­­ponyi. Aceste acte s’au fostu asternutu camerei inca mai de inainte si s’au fostu datu comisiunii judic­iare III. spre deli­berare, dar’ unu membru alu comissiunii le-a perdutu. A­­flandu-se actele era­ si dsa le presinta de nou. Ladislau Kvassay dechiara, ca elu a perdutu ace­le acte, dar’ perderea loru n’a avutu nici una ink­ub­atia a­supr’a procederei­ comissiunii, de-ora­ ca acést’a a avutu spre dispusetiune unu alu duoilea essemplariu de acelu­ a-si cu­­primu. Dsa se folosesce deci de ocasiune spre a presenta raportulu comissiunii III, carea a verificatu pre dr. Albertu Wodianer. Acestu raportu se respinge cu observarea, ca in sie­dinti’a prossima se­ lu presente person’a competenta, carea a presideatu in acea siedintia a comissiuni. După verificarea definitiva a mai multoru deputaţi, in­tre cari si nefericitulu Petru Nemesiu, camer­a trece la or­dinea dîlei : presentarea projecteloru de adressa. Fr. Palszky, presenta projectulu comissiunii de adressa, or’ Col. Tisza presinta unu projectu in numele centrului stangu, si se roga ca si acestu­a se se tiparesca si se se puna la ordinea dîlei de-odata cu celu-a-laltu. Aseme­nea si Aless. Trifunatiu presinta unu projectu de adressa, care inse de-o-cam-data nu se cetesce. Ernestu S i­m o n y i anuncia, ca in siedinti’a prossima si dinsulu va asterne unu asemenea projectu. Tote projectele de adressa se voru tipări si pune la or­dinea dîlei pre siedinti’a de sambeta. Urmeza apoi a trei’a cetire a projecteloru de legi per­­tractate in siedinti’a de ieri ; se primescu definitivu si se tramitu camere: magnatiloru. Siedinti’a se redica la 12 ore m. projectulu de adressa a stângei estreme, anunciata in sie­dinti’a trecuta ; de asemenea si Iuliu S­c­h v a r z presinta unu projeetu de adressa d’in partea partitei reformistiloru. Se voru tipări si pune la ordinea dîtlei in siedinti’a de sambata, 28. 1. c. Presiedintii comissiuniloru judiciarie 6., 7., 8. si 3. si­­presinta raporturile loru. Referințele Massimilianu V er­mé n­y­i pune pre biuroulu camerei registrulu petitiuniloru deliberate de comissiunea petitionaria. Se va tipări si pune la ordinea dîllei. — Referințele Col. Széli presinta ra­portulu comissiunii centrale privitoriu la trei credite suple­­mentarie pentru erogatiunile comune, pentru conventiunea Lloydului si pentru institutulu militariu Ludoviceu. Refe­rintele Alad. Molnár presinta raportulu comissiunii cen­trale despre conventiunea postale inehiaiata cu Germani­a. — Raporturile se voru tipări si pune la ordinea dîllei. După aceea camer­a trece la ordinea dîllei, si accep­ta in generalu si specialu proiectele de legi despre infiin­­tiarea academiei militare unguresci si despre allocarea pro­­visoria a obiecteloru destinate pentru espusetiunea de la Vien’a d’in annulu venitoriu. Urméza alegerea unui membru substitutu in comissiu­nea judiciaria III. Resultatulu scrutimului se va publică in siedinti’a prossim­a, si cu acést’a siedinti’a se inebaia la 1 ora d’in dî. S i e d i n t i’a d e la 26. sept., 1872. După verificarea procesului verbalu alu siedintiei pre­­cedinte, Ernestu S i­m­o­n­y i pune pre bim­oulu cameeri 378 Discuksu funebralu, la immormentarea lui AUR­AMU IANCU, fostu Prefecţi­ alu legiunei I. romane, in lupt’a pen­tru libertatea nationala si independenţi’a Transilva­niei, la anulu 1848/9, tienutu cu ocasiunea immor­­mentarei defunctului la 1/13. septemvre 1872., prin GEORGIU SECUL­A, advocatu in Bai’a-de-Crisiu. (Fine.)*) Libertate, egalitate, nationalitate, era principiu-trinitate, prin care singura destinatiunea umanitatei aduse la gradulu perfectiunii sale posibile, pote se constate ca si­ indeplinesce misiunea la care este chiamata in esistenti’a sa prin crea­­tiune ; éta calea progresului prin educatiune si cultura adeverata morala, nefatiarita, nepangarita, in vestma­ntulu albu alu luminei ; éta bas’a fericirei omenesci, mai solida de câtu ce este solidu candidulu cultu alu sântei religiuni! Domniloru, Dvostra ati aflatu ca Avramu Iancu a fostu agera luptaciu pentru introducere in practica a acestui principiu-trinitate! libertate, egalitate, na iu­alitate! Si acum, dati-mi voia, Domniloru, se ve rogu a-mi permite, ca se vi punu in vedere o scurta sebitia biografica a eroului muntiloru Transilvaniei, a nemuritoriului A v ra­m­ u I a n c­u. Dinsulu fu nascutu in Vidr’a-de-susu, prefectur’a Albei­­inferiore, la anulu 1824, d’in părinți tierani dejjd­as’a agro­­nomiloru, cari aveau multu respectu pre unde numai erau cunoscuţi, pentru onorabilitatea loru, si aveau si o stare considerabila intre impregiurarile clasei tieraniloru. Atâtu părinţii sei , câtu si baiatulu Avramu Iancu, nutriţi de dorulu d’a se lumină prin educatiune, a pusu la cale, de a percursu studiele pregatitorie până ce la anulu epocalu 1848 a obtienutu calitatea formale de advocatu, spre care scopu a facutu censur’a advocatuale la Tergulu-Muresiului, dar’ geniulu seu naturalu, câtu si pro­­­pensiunea sa d’o parte, de alta parte ocasiunea de minune potrivita, i-a atrasu atentiunea si laboriositatea pre alta cariera mai vasta, mai productiva, de câtu ce este rigid’a ocupatiune de procese parteculari, elu a luatu dificil’a sar­cina de operatoriu alu natiunei si patriei sale. Nascutu si crescutu la munte, in aerulu necoruptu si infectatu de pasiunile si siarlataneriele lumei, tota poterea animei sale ardea pentru libertatea nationale, pentru ferici­rea patriei. Condusu de aceste sacre idei, in tempulu fapte­­loru, elu a fostu d­intre cei d’antai buni, cari au luptatu cu tote fortiele sale ca se revindice drepturile eternu sacre ale natiunei si patriei, ce atâti secuii erau strivite si ajunse la agoni­a ce li-au preparatu-o inimicii natiunei romane, contrarii patriei mame a nefericitei Transilvanie. Lupt­a ce a portatu, a fostu puru natiunala, a fostu indreptata adeveratu pentru salvarea patriei d’in legaturele nefaste ce­ i se preparau, lupta eroica, sublima, si in parte l a isbutitu a păstră nemaculatu, necalcatu, acelu calcâiu alu­­ patriei, unde libertatea nationala eră mai in flore. Calitatile eminenti si firmitatea caracterului seu in oper­a a cărei faptuitoriu principalu eră, au fostu si sunt si asta­ di proverbialu intru candiditatea loru, elu eră barbatulu care seră folosi cele mai convingatorie argumente , ce necesitatea reclamă momentanu. — După sfaturile ce­­ romanimea trenuse la Blasiu in annulu 1848, candu ar­­­­gumentele oratorice, logice si morale se eshaum­asera, pentru­­ ca se arete mai elocentu, cu momentulu fapteloru a­u sositu, Avramu Iancu, redicandu-se pre tribun­a i improvisata, a desfasiuratu acésta grandiosa idea a faptei,­­ fara unu singura cuventu si cu o singura descar­­­­catura de pistolu, a cărei splendidu efectu s’a are­tatu in­admirabil’a resistintia si bravura ce au desvoltatu r­­­giunile romane in scurtu tempu. . . ! Nu multu vise, si amesteculu strainu in trebele nostre [ interne, a pusu capetu operatiuniloru lui Avramu Ian­cu, — si aci activitatea lui zelosa inceta.......... Asta-di, Domniloru, in doliu impresuramu acestu si­criu, care cuprinde cadavrulu acestui zelosu apostolu martira , alu libertății nationale . . . ! Domniloru ! Cunosceti, ca de la încetarea activitate lui Avramu Iancu până asta-di, se întinde o lun­a pausa de doue decenie . . vreti se refacu acestu ingrozito ,­­ intervalu ? nu ! dar’ poterile mele sunt multu mai debi , de câtu se vi potu dă icon’a acestui nefastu periodu. . . Prin vicisitudinele impregiurariloru, spiritulu seu cî. ..- i didu, au fostu atâtu de atacatu, atâtu de consternitu, câtu ■ anim’a sa a cautatu sé se franga... s’a frantu, si pen­tru ce ? Amar’a deceptiune in sperantiele instelate irresistibil­­mente au faptuitu decadinti’a poteriloru lui — ca­ci n’a pu­tu­tu îndeplini Coronarea celoru mai sacre dorintie ale sale, ca se véda salvata libertatea natiunei si patriei sale ? Martiragiulu seu si peregrinarea ce a induratu preste doue decenie, trebue se ve faca admiratori de convictiunea si vointi’a ce-a nutritu elu cu atât’a ardore ! In totu decursulu funestu alu perigrinarei sale, nici odata nu s’a departatu de foculariulu eminentu natiunalu, in care a pusu in mişcare renascerea libertăţii natiunali — Dvostra sciţi, Domniloru, cu patri’a mai angusta a lui Avramu Iancu, munţii apuseni ai Transilvaniei si acestu siesu alu Crisiului albu auriu, au fostu pururia acelu locu, unde dorulu si arderea de libertate nationale au aflatu­n pamentu mai fecundu, mai roditoriu, si aici in aceste locu­ri, schintei’a eluptarei acestui odoru a gasitu materia mai omogena, aici a cercatu eluptare nemoritoriulu­i o­r­­­a , aici Avramu Iancu cu focu divinu in peptu, cu nobila amaritiune a luptatu, ... a luptatu — până s’a frantu. . . Lupt’a sa a fostu lupt’a luminei contr’a intunerecului, I lupt’a libertatei natiunali contr’a sclavismului antinatiunalu, i lupt’a adeverului contr’a strimbatatii! Si pre acéste lupte se fia perdute pentru totu-de- i a-un’a ? nu ! de o suta de ori nu ! Etern’a dreptate nu pote voi, că lumin’a adeverului si, a libertății nationali se fia stinsa pentru totu-de-a-un’a, cânci atunci ah r­esistenti’a candiditatei sublime pusa de divis’a creatiunei d’in punctu de vedere alu moralității umane, ar fi o chimera, unu chaosu fara nume, atunci creatiunea ar’ fi menita a indură unu inferau perenalu ! Luati esemplu stralucitu a fi mari in suferintie, pre­cum Avramulancu a fostu, dar’ nu uitati nici­odata , cu adoratiune a consacra totu viitoriulu vostru marei idei umanitarie morale, de care a fostu adeveratu insufletîtu acestu mare martira apostolu natiunalu, si atunci, mai cu- I rundu ori ma tardîu, dar’ sigura va veni ér’a ... va veni or’a, ! candu ideea de libertate natiunala va reesî mandra trinm- I fatoria. — Fia ! Ditiariulu „LaConfederazione La­­t­i­n­a“, care appare in Maccerata si este redac­tata de distinsulu si eruditulu publicistii italianu Amante, desemna Romaniloru callea, ce trebue­­ se urmeze pentru ca se scape patri’a loru si chiaru , latinitatea intrega de periclele ce o amenintia.­­ Propaganda in afara, acestu­a e, in resumatu,­­ sfatulu seu, pre care lu­du Romaniloru in arti­­­­olulu urmatoriu : *) A se vede m­ulu trec. alu „Federat.“ Misiunea Romaniloru. Amu aretatu alta data ca romanii sunt Polonii lumei­­ Latine. Si ei au­ fostu făcuti in bucati si impartîti intre Turci, intre Rusi si intre Magiaro-Nemti. Venindu, pentru unu scurtu timpu de ani, putienu no­­rocu in man’a latiniloru, acesti­a au isbutitu a da romaniloru libertate si ai face independinti si a le restitui de la Rusi’a o parte d’in Basarabi’a. Romanii inse ademeniti de instela­­torie fagaduinti au cadiutu in curs’a intinsa loru si s’au dusu se-si alega unu principe in Germani’a. Noi amu plânsu atunci pre romani pentru acésta alegere fatale, pentru ca ori câtu­­ de nemerita ar fi potutu ei face alegerea unui neamtiu acestu­a are detorie care-lu lega de maic’a-patria ; si daca­­ elu le-ar’ nesocoti, dreptu omagiu patriei sale adoptive, s’ar­­ aretă tradatoru patriei sale natale, precum tradatoru ar fi­­ câtra viti’a sa unu principe Latinu care ar necunosce până­­ intratât’a pre maic’a­ patria, incâtu se servesca interesele unui­­ poporu de rasa străină ce­­ar fi chiamatu la tronu. — Cu­­ tote aceste Bernadote si Murat, spre a servi politic’a tiere­­i loru, pre cari au isbutitu se le aiba in man’a loru, au fa- I cutu causa comuna cu inimicii Franciei si au vestejitu lau- I rele cascigate d’in inceputu si istori’a i­ a judecatu cu as­prime. Dar’ spre onorea lealităţii nemtiesci, nici unu principe­­ n’a deservitu interesele tierei sale. Astu-feliu a fostu preste , potintia de a dobendi de la Angli’a macar o buna midilo­­cire in catastrofa d’in urma in care s’a cufundatu Franci’a. Ca­ci Regin’a a avutu de barbatu pre unu Coburg si are pre­fetele sale măritate in Germani­a. Acest­a esplica grigea cea mare ce si­ dadea Marea­ Britania pentru a impedecă Europ­a de a interveni in favorea Franciei.

Next