Federatiunea, februarie 1873 (Anul 6, nr. 9-16)

1873-02-25 / nr. 16

Cancelari’» Redactiunii e in Stat’a tragatoriului (Lövész-utcza), Nr. 5. Scrisorile nefrancate nu se vor­ primi decatu numai de la corespun­­dintii regulari ai „Federatiunii.“ Articiii tramisi si nepublicati se voru arde. Xr. 16-741. JPest’10, Domineca, 9. Martiu, 25. Februariu, 1873., Anulu alu sieselea MDCCCLXXIII. Locuinti’a Redactorului si Diurnalu politicii, literariu, comercialu si economicii. Va esst Joui­a­nt ]d»minec’a. Pretiulu de Prenumeratiune: Pre trei lune..................3 fl. v. a. Pre siese lune . . . . 5 „ „ „ Pre anulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a : prea intregu 30 Fr. = 30 Lei n. „ 6 lune 16 „ == 16 „ „ ,,3 8 „ =1 8 „ „ Pentru Insertiuni: 10 ar. de linia, si 30 cr. tacs’a tim­brale pentru fresce-care publicatiune separata. In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr. Schri electr. pârtie, a „Feder.“ Data in Siomcut’a-Mare, in 7 Martiu la 10 ore 40 min. d’in dt. Sosita la Pesta in 7 Martiu la 12 ore 30 min. d’in dt. Prin corruptiune infama si pressiune diregatoresca conservativuluBartal György reesi deputatu in Ciăoru cu majoritate de 50 voturi, contr­a candidatului nationalu Vasiliu Indre, advocatu, care a avutu 525 voturi. Insuffletîrea partitei natio­nale a fostu admirabila. Muciu. Pestra, 24. Febr., 8. Martiu. 1871. Observassemu in Nr. tr. că res­­punsulu Dlui E. Macellariu fusessse communicatu in estrasau „enig­m­aticu“ in diariulu „P. Lloyd,u dar’ că pentru publiculu romanescu ar fi destullu de bine intiellessu si asia; asta­­di, după ce respunsului i se dede ce­tire si in siedinti’a publica a Camerei deputatiloru trebue să constatamu, că testulu scrissorii Dlui Macellariu, este intru adeveru cam enigmăticu, o repe­­tîmu, nu pentru noi ,ci cetitorii rom. ci pentru străini si d’in acestu punctu de vedere de si caus’a passivitatii, resp. a abtienerii Romaniloru Trans­­silvaneni este destullu de cunnoscuta, am fi doritu totu­si ca D. Macellariu să fi datu unu respunsu mai esplicitu, că ce Jud’a cellu fără de lege n’a vrutu se intiellega si avu bunu pretestu d’a se face prostu. Inse quod differtur non aufertur, occasiune va mai fi după ce allegatorii lu voru fi allessu de a dou’a ora, de altmintrea prossim’a occasiune i se ofference Dlui Joach. Mure­­s­­­a n­u. Sperkmu­ck se va face, dar respunsului mai esplicitu nu credemu sk i­ se dee cetire in camera, ck­ ce atunci Jud’a nu s’ar poté preface or nu in­­tiellege. Siedinti’a de eri a camerei deputa­tiloru Ung. ni infacisik o scena forte instructiva si de importantia mai alles­­sa pentru omenii carora fam’a fi prog­nostic» de multu eredîrea potestatii si inca in cellu mai apprope viitoriu. Discursulu de alalta eri allu deputa­tului Maas. Vermeni, a­supr’a institutiunii militieloru (Lonvédi) fa­­cu­se impressiune atâtu de adânca, in­­eâtu m­ulu din capii oppositiunii D. Col. T­i­sz­a, eredik a fi necessaria des­cinderea sa in arena spre a combate pre mascatulu inimicu allu honvedito­ru si a appera institutiunea in contra armatei com­muni ce, după a sa păre­re, servesce mai multu interessele cel­­loru ce sustinuu centralisarea imperiu­lui pre socotel’a independentiei Unga­riei, carei­a militariamulu de Vienn’a pururea i-au fostu inimicu. Dep. Ver­meni, intr’unu discursu forte diploma­­ticosu, dedesse a se intiellege ca hon­­vedii si mai allessu progressiva loru immultira este de pucinu folosu si de mare greutate tierrei, pentru ck de una parte organisatiunea loru este forte superficiale, era de alta parte aven­­du monarchi’a armat’a ei commune pentru apperare, bonvedii nu numai devinu de prisosu, dar subtragu multa potere de omu de la agricultura, meserie, etc. Col. Tiss’a, facundu allusiuni dra­­galasie la tendintielle Viennese in cur­­su de 300 de anii indreptate in con­­tr’a Ungariei cere, firesce ca la locu d’a se reduce bonvedii, cari appera libertățile tierrei, mai bine să se reducă armat’a commune, carea de altmintrea inca s’a doveditu insufficiente a appera monarchi’a, era la 1848 au luptatu in contr’a libertatii poporeloru si a­nume a Ungariei sustienuta cu bucuria de honvedii caroru asta­di se refusa nu numai pensiunea ce­le de toturoru ini­­miciloru de odeniora a libertății Ungariei, ci li se refusa inca si recunoscinti’a pu­blica. Profunda impressiune a facutu cu­­ventulu, de altmintrea destullu demode­­ratu allu lui Tiss’a a­supr’a majorită­ții Camerei si respunsulu ce bar. S­e n­­nyei statul a da, ca esplicatiune cu­­vinteloru lui Verményi, nu avi acellu sucessu stralucitu ce avusse prim’a de­but­re a cestui barbatu de statu, care d’in parte-i Inca dechiar­ a fi unulu d’in cei d’antâiu, cari lupta pentru funda­rea si consolidarea statului magiaru, dar câtu pentru honvedi, dsa poterea loru o repune nu in desvoltarea estensiva, ci mai multu in cea intensiva.Bar. Sennyei avu curagiulu a vorbi nu numai ca­merei ung. ci, si pote mai allessu, ca omu allu viitoriului, ca sk fia audîtu si intiellessu preste riul­ Lait’a, unde negressîtu va castiga multi amici, dar ni­ se pare ca va perde pre atâti­a d’in cei de d’in coce. — Cu tote applausele m­ie ce primisse D. Col. Tisza si cu totu effectulu deprimetoriu allu cuvin­­teloru dlui Sennyei majoritatea Camerei refusk si asta data propunerea deputatului Varadi, d’a se da pensiuni honveditoru d’in 48, prin care proprnetorii staruin­­du in toti annii, au inceputu a deveni forte inopportuni. Proiectulu de lege pentru reform’a legii electorali au fostu primitu in sied, de eri a Camerei deputatiloru senatu­lui imp. de Vienn’a. Centralistii serbe­­dia triumfulu loru, dar învingerea sé­­mena multu cu a regelui Pirrhu. Le­gea s’a votatu intre posomoritele si de­­primetoriele resunete alle cuventului de despărţire a deputatiloru Poloni, cari intonară unu „remasubunu! firesce in amicabilu, si intorsera dossulu cktra nemţii centralisti, cari voru sk nemicesca si ultimulu refugiu allu autonomiei pro­­vincieloru. Cine au votatu dara legea ? nemţii si vre­o 5. deputaţi d’in Dalmati’a pre carii­ au ademenita clic’a stapanîtoria. Nationalitatile absentara si neci ck se voru mai preseata pana va fi in vigore nou’a lege. Vedia nemţii cum voru scote-o la caile. Nemţii voru sk imi tedie pre magiari, dar situatiunea nu este aceea­si, apoi sk mai ascepte stă­pânii dîllei, cri­ ce situatiunea se va schimbă si in Ungari’a. Croati’a si Transsilvani’a sunt rane deschise ori câtu ar affectă magiarii a le fi vinde­­catu. Minciuna este, precum minciuna devine si legea de naţionalitate cal­­cata mereu prin cei ce au facutu-o, incâtu oppositiunea nationale are sk iee in scurtu proportiuni la tari jiu se ascepta stapanii dîllei, Sil’a mai pote domni in Europ’a, omenii silei sunt judecati in ochii lumei, Reallessulu presiedinte allu state loru Unite Americane, D. Grant, c.. occasiunea inaugurarii,salle solemne, in nunciulu sku au pronunciatu cuvin­tele de mare importantia ca, după convicţiunea sa lumea civilis­a­­ta se pleca spre republi­­c­a. Acesta enunciatiune au facutu profunda impressiune in statele mo­­narchice alle Europei si nu unu dorm­­­itoriu d’in „mil’a“ lui Ddieu lu va fi imprecatu in inim’a sa pre importa­­nuilu profetu, pentru veracitatea sa. „Eppur si muove“ au dîssu Gallileu, asia dice si Grant, după celle vediute in Franci’a si mai de currendu in Is­pan­i’a, adeca in tier rele unde mai pu­cinu se sperâ. Nemtii affirmau ca nu­mai ei ar fi cei cu missiunea d’a inte­­meia republice stabili, candu tempulu va fi sositu, or­ce elementulu latinu, pururea mobile, ca argintulu cellu viu, d’in caus’a inconstantiei salle nu este aptu pentru institutiuni republicane. Se pare inse ca nemtiloru nu li-a so­­situ inca tempulu si elementulu latinu, i-a prevenitu, luandu li si aci, ca pre­­totindene palm’a initiativei. Resultatulu desbateriloru gener. a supr’a repportului de constitutiune, in Camer’a Franciei, este provisoriulu in­definita, adeca era unu compromissu intre poterea essecutiva si cea legisla­tiva, care de trei anui tiene pendin­te cestiunea vitale, daca are sk se proclame republic’», ori sk se res­­taure monarchi’a in Franci’a. După nunciulu D lui Thiers­ki după celle pe­trecute in sin­lu commissiunii de trei die■ i lumea se ascepta ca republic’a are sk fia proclamata ca forma defini­tiva de guvernare, dar lumea s’a in­­stellatu si mai tare poporulu francesu, ck­ce D. Thiers nu cutedia, fia ck nu crede a fi sositu inca tempulu (care ar fi mai propiiiu după evacuarea territoriului fr. de ostile străine, după cum dice dsa) fia ck nu-si pote de­­vinge simpathiele salle pentru fostii ski stapini , Orleanistii. Unu annu inca! si atunci se va allege, noi spe­­rkmu ck republic’a va triumfa in Fran­ci’», si ck ea nu va sufferi ca s- o intreca in asta privintia spr’a cea mai monarchiea dintre sororile latine. Interregimlu in Zarandu lncordat’a atentiune cu care sclavii poli­tici, noi romanii, intempinnamu schimbările ce provină d’in nou’a sistema dualistica ce ne apposa, a caroru effetta reale pentru noi nu este altulu decâtu mangaiarea in sufferintie de o parte si consolidarea d’in dî in dî totu mai tare a consciintiei natiunaie de alta, a acellei consciintie, care nutrindu-o cu scumpetate sengura va fi in stare a sparge porţile infer­nului lacomu de predomnire, in tocm’a cum triumfară stapanitorii noştri de asta­ di facia de absolutismulu rigurosu, care nu suferiâ as­­semene consciintia nationale, i­mi impune detorinti’a morale, a intretiene pucinu on. publicu romanu cu descrierea unoru obiecte mai importante, d’in celle ce s’au pertractatu de curundu in adunarea estraordinaria a re­­presentantiei Comitatului Zarandu tienuta la 25 Februariu a. c. Este memorabila acesta adunare pentru noi Zarandanii, in tocm’a precum fusesse odata memorabila diua de 19. Januariu 1869, candu se făcură cunoscutele proteste solemne pentru denumirea d’in partea guvernului ma­giaru a Comitelui magiaru, c. Alessandru Haller, cu violarea §-lui 27. d’in legea de na­­lionalitate. — Nu voiu de asta data a face parallela intre 19. Januariu, 1869. si intre 25. Febru­ariu, 1873. unu intervallu abia de 4. anni, nu, astea o lassu in judecarea nepartiala a acelloru romani de anima, cari voru percurge cu atentiune decursulu eveneminteloru inainte de asta cu 4. anni, asia precum intru ade­veru s’a intemplatu, era nu precum s’a des­criau acelle pre acellu tempu pentru marele publicu romanu, in multe privintie neesactu si facia cu unele persone singuratece, ce a avutu role însemnate — cam partîalu. De asta data trecu la obiectu. Iu siedinti’a representantiei de la 25. 1 Februariu a. c. care s’a trenutu sub presie- i dinti’a Dlui vice-Comite. Dr. Ios. Hodosiu, deschidiendu presiedintele siedinti’a, la care a partecipatu si membrii si publiculu asculta­­toriu in mare numeru, cu cuvintele: ca sunte­­mu in interregnu, ni-a facutu cunoscuta, cum­­cu fostulu comite supremu cont. Aless. Hal­ler este demissionatu d’in acestu posta si in loculu lui este numita Diu Ferdinandu Kess­­ler. — Apoi după formalitatea ind­atenata facundu­­se rapportu despre activarea officialiloru si des­pre intratele de la ultim­a adunare a repre­­sentantii incoce, sa purcessu la pertractarea ordinatiunei ministeriului de interne, relativu la cassarea sigilleloru offic, provediute cu in­­scriptiune latina ori romana si înlocuirea loru cu inscriptiune eschisiva unguresca. Acesta ordinatiune ministeriale destullu de insemnata, a datu ansa la o discussiune mai animata, mai allessu d’in acellu motivu, ca prin publicu se stracorasse ce­va despre ace­sta ordonatiune, prin care se intentim­edia a­­se casca sigillele usuate de secuii, si confir­mate prin ordinatiuni mai innalte, precum si d’in acellu motivu, ca adunarea representan­tiei a fostu conchiamata estraordinarmente chiaru numai d’in incidentulu acestei ordi­­natiuni. Audi lume romana ! parintesculu mini­­steriu reg. ung. de interne vine cu o ordi­natiune in forma de acasu si demanda vice­­comitelui, ca dupa­ ce d’in protocollulu repre­sentantiei substernutu acellui­a­si ministeriu a luata acta cu mare uimire, cum­ ca in Comita­­tulu Zarandu, in centrulu officiolateloru se in­­trebuintiedia sigille cu inscriptiunea latina si romana, de unde deducundu trebue ca la offi­­ciolatele d’in cercurile pretoriale se voru in­­trebuintia sigille pure romane, care semnificare esterna, considerandu — auditi motivarea — ca toti locuitorii acestei patrie formedia u­n ’a si aceea­si natiune, indivisi­­bila natiune magiara, ministeriulu nu pote sufferi sigile cu alte inscriptiuni ne­­legale, afara de celle cu inscriptiunea statului, eschisivu magiare, ca si candu sigillele usuate de secii si introdusse pre caile legale cu con­­sensulu mai innaltu, s’ar poté cassa cu o tră­sură de perna ; — totu in acesta ordinatiune ministeriulu dispune a se intrebuiutia de aci inainte ca limba de manipulatiune pentru af­­facerile interne — limb’a magiara ! Represen­­tanti’a Comitatului, deci facia cu a asést’a or­dinatiune n’a potutu si nu i-a fostu ertatu a decide altmentrelea, decâtu câ : s­u s­t­i­e n­e sigillele si usulu de pana acum prefacutu in lege, si in acesta privintia face substernere la ministeriulu de interne. Trecandu apoi la acea parte a ordinatiunei ministeriale de mai susu, prin care totu acellu laudatu ministeriu nimicesce acellu conclusu allu representantiei, după care presiedintele re­presentantiei se indetoresce a enuncia ori deu­­sula, ori altu cine­va cond­usele comitetului si in limb’a romana, ca limb’a majoritatii pre­­cumpenitorie; representanti’a comitatului facia cu acesta ordinatiune a otarita a face suster­­nere la dieta, in forma de gravamenti. Resul­tatulu lu vomu vedé la tempulu seu, bunu de siguru nu va fi! Venindu apoi la ordine denumirea, noului Comite supreme D. Ferdinandu Hessler, repre­­sentantiva, după o desbattere seriosa, luandu in considerare, ci substernerea innaintata la mi­­nisteriu in annulu 1869, pentru ca pre viitoriu la numirea de comite supremu pentru acestu comitatu sa se observe legea de nationalitate si se se denumesca comite de natiunalitatea si religiunea romana, neci după espirarea a loru 4 anii n’a sositu neci unu respunsu, ci in locu de atare ni s’a respunsu cu faptulu, denumin­­du-se pentru acestu comitatu de Comite era unu neromanu, considerandu ca de la guvernu iu assemene impreguirâri nu potemu asceptâ vindecare, s’a decisu a se innainta substernere

Next