Federatiunea, septembrie 1873 (Anul 6, nr. 62-68)

1873-09-17 / nr. 64

alegerei netemeinice si nestatornice, congres sulu verifica pre Dlu Dr. Puscariu. Commiss. verific, assemene nu pote recumenda spre verificare pre deput. Nicolau Cristea, asess. constit. si redact. „Tel. Rom.“ pentru ca la allegerea acestuia consistoriulu si presiedintele seu arcimandrit, si vicariulu Popea a commissu calcare de lege, abitriu, eludere si ignorare a statului organicu, annullandu alegerea prima si dispunendu pre caile telegrafica alta alegere si altu commissariu consistoriale, ceea ce de locu nu i-a fostu ertatu a dispune astfelu. Acum’a se’pornescu interpretările părţii respective d’in statutulu organicu, cari au datu occasiune d’a ne convinge, că tempulu va avé se mai complete die acestu santu Statutu org. fără aceea destullu de liberale si constitutionale. Discussiunea devine d’in momentu in momentu totu mai animata, mai interessanta; membrii se insinua la cuventu ca ploi’aseră preludiulu luptei decidietorie intre partesanii si nepartesanii vicariului Popea. Inse eră, totu-odata si momentulu in care, pre nesentîte, proiectulu de resolutiune allu lui Branisce stâ in prim’a linia, asie dîcundu, in desbattere. Eră criticulu momentu, in care maritulu congressu avé se se pronuncia daca consistoriulu si presiedintele seu au comissu illegalităti, daca gravaminele si inculpatiunele d’in proiectulu lui Branisce sunt adeverate si daca acestu consistoriu este demnu d’a merită blamarea si desapprobarea, ce i se pregătea, seau ba. Pentru verificarea D. Cristea vorbescu cu multa elocintia, in frunte cu vicariulu Popea, inca domnii Popasu, Batiu, si era Popea, contr’a verificării: V. Romanu, Babosiu, Macellariu, Filipescu, Desseanu. Candu discussiunea eră in cursulu cellu mai bunu, cineva se trediesce si întreba, daca proteste au incursu contr’a alegerii Dlui Cristea, seau ba. D. referinte allu com. verit, respunde, că ba, n’au incursu. Nou deu pre focu. Unii, affirmandu că numai de giab’a au perdutu tempulu cu atât’a disputa de umbr’a magariului, cereau trecerea la ordinea diliei; era alții asserau, că este detorinii’a commissiunii a censură essactu si a reportă fidelu despre ori ce illegalităti seau gresiele afflate in actele respective, chiaru si daca n’aru fi incursu proteste, ceru deci continuarea discusiunii. Era altii strigau, că da, au incursu proteste, sunt aici, s’au afflatu. Facia de astfelu de discussiune, candu oratorii se redicau ca valurile de pre mare, candu gingasiele admontări alle clopotielului presidiale se perdeau in panur’a verde intreleptulu presiedinte n’a potutu face altu ce, de câtu a suspinde siedinti’a prefora, pana ce se voru afflă protestele essistente. In acestu restempu protestele se afflara, si siedintia se redeschise. Continuarea discussiunii este assemene începutului. Pentru verificarea Domniloru Cristea vorbescu , Ioanu Puscariu, Hania care concesse, că d’in partea consistoriului s’ar fi comissu unele iregularități usioru de ertatu d’in caus’a graveloru impregiurări neevitabile, si in fine d. Graetanu , era contra vorbescu P. Cosma, A. Onitiu s. a. In mediloeulu discussiunii D. adv. Dr. Racuciu arunca stereotipulu seu : „propriu inchiaiarea discussiunii,“ si astfelu tota discussiunea se curmă, remanendu se mai vorbescu D. Desseanu ca oratoriu generale, in numele oratoriloru degiă inscrisi inse nu ajunși la cuventu, si se se pronuncie contr’a verificării, si D. Dr. Pecurariu assemene in numele celloru-a, cari voira se vorbesca pentru verificare. După ce ambii oratori generali finiră D. referințe, sustienendu parerea corn. verii, rafflectă oratoriloru, cari vorbiră contr’a reportului commiss. In fine, la cererea a 20 deputaţi, se facu votare nominale la care 59 votara cu „nu“ si 47 cu „da“■ Astfelu D. Cristea remasse neverificatu, era proiectulu de resolutiune allu lui Branisce acceptatu. Cu acest’a siedinti’a se inchiaiă la ora d. m. anuneiandu-se siedinti’a urmatoria pre mane la 9 ore. (Finea va urmă.) FOISIOR’A. Refflesiuni asupra applicatiunii si interpretatiunii legiioru. Discursu pronunciata de d-lu procurore generale Romulu N. Opranu, cu ocasiunea deschiderii curtii de appellu din Bucuresci. (Urmare) *) Interpretarele legii va trebui se argumentedie astfelu in câtu rationamentulu seu se-lu pota duce la unu resultatu. Se pote intemplă inse ca legea ce are in vedere se-i presinte mai multe sensuri: in acestu casu, va trebui se prefere pe acellua care i se pare că corespunde mai essactu influintiei eleminteloru diverse cari au trebuitu se influintieze asupra intentiunii legiuitorelui. Legea este obscura la unu locu ? Trebuie se caute daca intr’altu locu, intr’unu casu analogu, ea nu se esprime mai claru. Se compare, se combine împreuna differitele dispositiuni alle legii, relativu la casulu care i se presinta seau la altele analoge. Se aiba totu-de-un’a in vedere că dispositiunile generali trebuiescu se aiba precădere asupra celloru particularie, că accesoriulu trebuie se urmeze principalulu, că principiulu trebue se predomine asupra consecintieloru si că partea trebuie se se intiellega in sensulu ce intregulu presinta. Legiuitorele, in confecționarea acestui testu obscuru, a trebuitu se aiba una tienta. Ei bine, se va admite ca regula că tient’a *) A vedea numerulu trecutu, determina midilocele, seau că midilocele au trebuitu se fia create pentru ca acea tienta se fia pusa in applicatiune, ceea ce este totu una cu aceea, că legea trebuie interpretata după sensulu vrutu de autorele ei. Ori câtu de utile aru fi aceste regule interpretului, ori câtu de multu l’aru ajută in essaminarea si esplicatiunea unui testu, se pote intemplă ca legea ce voiesce a se interpretă se resists loru. Ce va face interpretulu, căci, inca una-data, legea totu-deun’a pentru densulu trebuie se aiba unu sensu, ori-câtu de obscura aru fi, si ellu trebue gasesca una esplicatiune. Va mai esamină motivele ei, tienti a ce si-a propusu legiuitorele. Nu va uită că legea posteriore trebuie se aiba precădere asupra legii anteriore, legea speciale asupra cellei generale, esceptiunea asupra regulei. Isvorele de unde legea a fostu luata trebuescu consultate si essaminate de densulu : legile vechi, chiaru abrogate, voru poté de multe ori se-i serve la interpretarea legiioru posteriore. Se mai cerceteze, se citésca, se întrebe discursurile cari au preparatu-o: practic’a, datin’a (optima legum interpres) nu va trebui negligiate de densulu mai cu seama daca eile sunt vechi si constante ; se nu se teama a intinde una dispositiune de dreptu communu prin identitate de motive; se restringa inse catu va pote dispositiunile esceptionali si essorbitante. Se cantaresca cu atențiune avantagiele si inconvenientele fia-cărei interpretatiuni ce aru pote da unui testu de lege. Se consulte jurisprudinti’a, mai cu seama a curții de Cassatiune, insarcinata specialminte de a mantiené essact’a applicatiune a legiioru; se studieze scierile autoriloru cari s’au occupatu cu materi’a ce are inainte. După cum duce d. Demolombe, „se consulte ecitatea, acea etitate de jurisconsultu, care nu se revela numai prin inspiratiunile consciintiei si ratiunei naturale, daru inca si mai cu seama prin studiulu atentivu, prin applicatiunea intelliginte a testeloru legii, a principieloru sciintei juridice si a trebuintieloru societății !“ Candu differitele regule lu conducu la differite interpretaciuni, se adopte interpretatiunea care face ca legile se producă unu effectu care le pune in armonia intre densele, de câtu pre aceea care le aru paralisă, neutraliandu-le un’a pro alta. Că daca legea, intr’unu casu pre care, essige una mențiune espressa seau una vointia formale esprimata, elu va poté sé admitta termini ecuivalinti, căci asta di espressiunile sacramentale nu se mai recunoscu. Una lege vechia potea se se interprete printr’un’a noua, atunci candu cea din urma reguleza una materia analoga. Applicatiunea fiacarei legi trebuie se se faca după ordinea de lucruri asupra carorva ea statueza. Obiectele cari sunt de o ordine differita nu potu fi decise de acelleasi legi. Nu trebuie se se raționeze de la unu casu la altulu, de câtu candu e acelluasi motivu de-a decide. Candu legea, de tem’a vr’unei fraude, declara nulle pre-cari acte, dispositiunele salle nu potu fi eludate sub pretestu că s’aru fi probatu că aceste acte nu sunt de locu fraudulose. Discursulu de mult intuire, pronunciata de d. Georgiu Sionu in siedintia de inchidere a Societăţii academice romane,indata după cetirea testamentului generalului in vietia Nasturelu Herescu, care diumetate din venitulu averii salle lassa „Societ. acad.“ ca fondu de premie pentru opere scientifice, literarie si de belle arte. (Mai pre largu a se vedé „Fed.“ nr. tr.) „Nu este anima de omu, dice d. Sionu si cu atâtu mai pucinu de Romanu, care sé nu se emotioneze in fati’a unui actu atâtu de patioticu. Venerabilele nostru donatore, nobilulu generale Nasturelu Herescu, descendintele unei familie patriciane, care numera in istori’a patriei romane mai multe generatiuni, ce s’au distinsu prin devotamentulu patrioticu, si prin fapte pietose, asta-di vine a aciiă o nobila emulatiune in tóte suffletele generose. După ce a percursu o vietia indelungata, distinsa prin fapte cari au caracterisatu pre adeveratulu cavaleru, pre adeveratulu crestinu, pre adeveratulu patriotu, elu in vietia inca, pune temeliele unui monumentu, destintu a perpetuă memoi’i’a sa in eternitate. Intr’adeveru, candu ni vomu pune inainte effectele ce are se provoce acesta generosa donatiune in viitoriu; candu ni vomu represintă realitatea aceea că generatiuni de juni si de barbati parasindu vieti’a de petreceri desierte au se se puna pe lucru, spre a capetă premiele fundate de generosulu donatore; candu nu vomu pune in perspectiva, că in fiacare annu Romani’a are se serbeze încoronarea unei opere literarie cu premiulu Nasturelu, candu vomu consideră că inavutîrea literaturei romane va avé de resultatu cultur’a intellectuala a unoru generatiuni intrege, in stare d’a produce si a formă atâtia soldaţi de civilisatiuna in fruntea poporeloru Orientului; candu ni vomu închipui tote aceste, cade-se domniloru, se affirmamu că viitorulu naţiunii nóstre nu este de disperatu. In desiertu pessimistii se voru lamentă de turpitudinile isolate alle societății de asta din virtutea romana, inoculta in vinele gentai nostre si manifestata prin atâtea fapte de cari istori’a nostra este cu mandria plina, va germină, fără indoiela, cu neincetare pre solulu patrei, si va produce mereu patriorii ca Năstureii, demni de glori’a stramosteasca. Da, domniloru, Romani’a nu va fi niciodata lipsita de patrioți; proba surprinderea ce ni face asta-di venerabilulu generalu Nasturelu Herescu. Dara vocea mea, talentulu mau sunt pre debile, pote, spre a face elogiulu unei fapte atâtu de romanesci. Să nu placa a crede, că nobilii straraosi ai lui Nasturelu, si cu osebire nemuritorele Udristea Nasturelu, care, sub domniia cumnatului seu Mateiu Voevodu Bassarabu, traduse si tipări cellu mai antâiu cârti romanesci, in choru cu toti acei ce după secolli au facutu sacrifice pre altarulu patriei, asta-di, in momentulu acestua, de susu din ceruri bine-cuvinteza nobil’a inspiratiune cu care vine a contribui la pregătirea elementeloru de regenerare a naţiunii nostre. Nu ni remane asta-di noe, cari ne cercamu a păstră tabernacolulu in care se pune acestu sacru depositu allu sacrificiului nationale, de cât a-lu primi cu respectu si veneratiune profunda. Totu-de-odata mi permittu a propune sotietatei academice : 1. Ca alaturi cu busturile primiloru donatori, fericitii Ev. Zapa si Alessandru Ionu I, se se asiedie si bustulu generalulu Constantam Nasturelu Herescu, sculptatu in marmoria din fondurile societății. 2. Conformu art. 9 din statutele societătei academice, se proclamamu pred. generalu Nasturelu Herescu de membru do- I natore. Acesta sacra detoria împlinita, nu me indouiesti, domniloru collegi, că ve veti uni cu mine a salută cu recunoscintia acesta nobila figura sia dice „Se traesca generalulu Constantinu Nasturelu, Herescu!“ * 248 Stergerea Seminariului gr. cath. de Vienna si inca ceva. Romanulu dice că „de ce te temi nu scapi“. Adeverulu acestui proverbiu nu odata sa probatu, si facia cu noi d’in dî in dî se probedia prin tote actele, tote ordinatiunile legile, institutiunile acellorua, cari dirigu asta di frenele guvernării, nu trece dera una dî, in care se nu intempină cu ceva, ce nu vedesce că incâtu se framenta, cum lucra si se ingrigesce guvernulu că se nu scapamu de ce ne amu temutu, diurnalele unguresci buciuma cu o gura si cu o anima — de-orece candu e vorb’a de nationalitati sunt de accordu — iubirea si bunavointi’a unguriloru facia de naţionalităţi, tote aceste inse sunt numai siamatanie, de cari ne tememu, gî intru adeveru raru si scapămu. — La actele celle multe, se adaugemu inca unulu, prin care guvernulu nostru a arretatu chiaru, câtu irace la anima cultur’a si prosperea nostra, a doveditu, că intru adeveru n’amu scapatu de ce ne-amu temutu; si acestu actu allu guvernului este Stergerea Seminariului gr. cath. de Vienna. Nu am de cugetu a descrie statulu seminariului noci a nue demitte in desemnarea reformelor1.* prin cari a trecutu acestu seminariu de la fundarea pana la nimicirea sa prin ucasulu ministerialu — deorece aceste receru unu lucru mai estinsu si o perna mai abila, — ci voiu numai sé me restringu a arretă caus’a stergerei seminariului amintitu adaugandu inca ceva. Fundamentulu seminariului de Vienn’a — precum mi se pare — l’a pusu Maria Theresia. La inceputu eră numai asie numitu convictu guvernatu prin Piaristi, mai tardîu vise sub Iosifu, acestu convictu se făcu seminariu punendu-se fundatiuni si pentru anumiti clerici gr. cat. d’in Ungari’a si Calici’a. Din diecesele gr. cath. romane din Transilvani’a si Ungaria inca erau tramisi câtiva teneri in numeru cam determinatu, candu mai multi candu mai pueini, după placulu celloru mai mari, ca cellu pucinu câtiva d’intre romani se participe din bunulu castigatu cu sudorea si sângele atâtoru mii de Romani. Seminariulu acestua, pentru noi si alte naţionalităţi nemagiare atâtu de Unu punctu importante romane : daca e errore materiale in lege, provenita din impressiune rea a testului, ce trebuie se se faca ? Trebuie se se distingă: in materi’a penale, judele nu pote face nimicu; ellu trebuie se applice legea astu-felu după cum este imprimata. — In materi’a civile, daca errorea in care legiuitorele a cadiutu este demonstrata prin lege chiaru, trebuie se se corriga aceea prin acestea si se se faca a prevală spiritulu legii asupra terminiloru in care una dispositiune e conceputa. Daca inse errorea nu reesse din terminii sei chiaru, nu se pote decide astu-felu, căci numai lagiuitorelui appartiene de a face si corrige legea. Poterea judiciara nu pote de câtu a o interpretă, si s’aru face mai multe de câtu daca s’aru contradîce dispositiunile salle. Acestea sunt principalele regule pe cari trebuie se se baseze interpretulu in applicacatiunea legii. Essaminandu-le bine, nici odata sciinti’a lui nu se va poté opri inaintea unui testu seau nu se va găsi in dificultate de a applică principiele legii la unu casu datu. Jurisconsultii evului medîu au mai descoperitu si altele, pre cami, in inflacarat’a loru passiune de latinismu, le boteză in acesta limba. Astu-felu sunt: „qui de uno dicit, de alteron gat“ „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus“ „nisi subsit ratio distinguendi.“ Aceste regule se cunnoscu sub numele de „brocarde alle palatului.“ Judele vi se va fugi de densele, căci adesse ori sunt lipsite de rațiune, seau si daca s’aru găsi casuri unde s’aru poté applied, apoi voru fi mai multe unde intrebuintiarea lor.