Federatiunea, februarie 1874 (Anul 7, nr. 10-16)
1874-02-21 / nr. 14
Buda-Pesta. J°i15 Mariu 21 Fauru, 1874. Nr.’ 14—918. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV. Refta«tiune* ^ se /vffl» n a far at’a talonului (L 6 ’ zu *pZ aL Nr. 5. Scrissode n«fr«®SafftP~sa^ ^nmescu decati numai de la correspundintii reginaid ai „Federatiunii.“ Scrissori monime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicu, literariu, commercialu si economicu. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretiuln de Prennmeratione: Pre trei lune....................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertion! : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru fiesce-care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. —^ « . • 4 Martiu. 1874. B.-FeSt O, 20. Fauru 1874. Imperatulu-rege, reinternatu d’in calletori’a sa la Petrupole, a sositu in resiedinti’a sa imperiale, unde va petrece pana mane si apoi pleca in capital’a Ungariei, unde are sa petreca vre o doue septamane spre a poté concurge cu presenti’a sa la deslegarea crisei ministeriale, care au devenitu d’in celle mai acute. Neci una data iaca, de siesse anii decandu s’au inauguratu dualismulu, situatiunea n’au fostu mai grea si mai încurcata decâtu cum este asta-di, candu disolutiunea partitei domnitorie este completa si candu tate încercările d’a o cimenta remasera sterili. Afara de calamitatea financiaria, rivalitățile corifeiloru cu luptele desperate 3i cu intricele loru spre a veni la potere, sunt caus’a principale a destrămării totale,— adeca „cestiunea de potere“ este ceea ce agitedia partitele camerei. Originea acestui reu se datedia, decandu prin manoperele contelui Andrássy, d’a scapa de periculosulu seu rivalu, majoritatea partitei deakiane in frunte cu intretleptulu tierei, dedesse consensulu si concursulu seu, spre restornarea de la potere a noului conte Lonyai. Se scia că acest’a successe prin coalitiune cu centrulu stângei si că eliminarea lui Lonyai se fece prin scandalu parlamentariu. De atunci pana indiu’a de asta di ministeriulu lui Szlávy, constituitu si de altmintrea cea mai mare parte d’in mediocrități si papusie de alle lui Andrássy, nu potu ave pace. Attacurile oppositiunii nu au stricatu atât’a ministeriului, câtu i-au stricatu neîncetatele subsapari alle Longaistiloru, caroru a prin scissiunea operata in sinulu partitei deakiane, successe a paralisa tota acţiunea ministeriului. Attacurile condusse cu multa dibacia se indreptara antâiu in contr’a ministeriului de financie. Kerkapolyi, sacrificatu de insasi partit’a sa si de collegii săi, ca din victima. Se credea că animositatile voru inceta si că ministeriulu se va poté consolidă. Lovitur’a orba vnse, nu fusesre indireptata in contr’a personei salle, ci prin ellu partitei ce sprijinia ministeriulu lui Szlávy si prin acestua, in ultim’a linia au fostu îndreptată in contr’a lui Andrássy. „Necdum causae harum... Exciderant animo, manet alta mente repostum.“ Longaistii incurcara fidele astfelu, câtu tote staruiutiele lui Szlávy, d’a consolida ministeriulu său, remasera fără cellu mai micu resultatu. Se duce că Szlavy in desperatiunea sa, ar fi comissu si imprudenti’a, d’a sari la estreme, offerindu lui Sennyei portofoliulu financieloru. De este adeverata acesta faima, atunci Szlavy au gressîtu forte, nu atâtu pentru că n’au reflectatu la diverginti’a de principie, ci mai alessu prin incovenientulu că offeri rolu de subalternu omului creatu a comanda, a conduce si neci decâtu a fi suppusulu subalternului seu deodiniora. (La 1865, pana la inaugurarea erei dualistice, Senyei, ca tavernicu, fusesse capu allu tierrei si atunci D. Szlávy, ca prefectu Bihariei, modestu subalternu allu lui Sennyei.) Szlávy, vediendu că tote încercările salle sunt in desiertu, se opri locului, nu mai fece ulteriore încercări ci cu resignatiune crestinesca asceptă reintorcerea domnitoriului, resolutu fiindu a-și cere demissiunea. — Numai decâtu după sosirea imperatului Szlávy plecă la Vienn’a, unde intr’una audientia, ce se dîce a fi duratu doue ore intrege, fece reportu asupr’a situatiunii, arretandu că se affla in deplina nepotintia d’a mai trage la carrulu cellu greu allu statului Ung. Domnitoriulu l’a demissu fără a fi luatu vre o mesura decisiva,reservendu-si a face dispusetiunile necessarie după unu mai de aprope studiu in faei’a locului. Asia stau asta-di lucrurile. — Ce schimbare se va face? Nimene nu scie. — Lónyaistii amenintia in gur’a mare, că ori care ministeriu constituitu prin — seu fără coalitiune, in care Lónyay nu ar fi insarcinatu de nu cu presiedinti’a, „cellu pucinu“ cu portofoliulu financieloru, nu se va poté sustiené delocu. Dar acestea, adeca impacatiunea intre Lónyai si Andrássy este a priori impossibile, prin urmare: au unulu, au altulu, amendoi nu se potu impartî pre potere si accidintiele ei. De n’au apusu inca stea’a lui Andrássy, acestua va găsi dora mediuloculu, d’a constitui prin influinti’a sa unu nou ministeriu petecitu d’in satellitii săi, care apoi va mai traganu pana cătra tomna, ceea ce este probabile, pentru că sessianea delegatiuniloru stă la asia, apoi lucrandu acest’a, camer’a nu tiene siediutie, in lunele de vera voru lassa ca deputatii să rumege a casa „operatulu“ ce commissiunea de 21. Iu va doci dora in scurtu timpu si daca neci după acest’a nu s’ar poté consolida partit’a deakiana neci ministeriulu d’in sinulu ei, atunci va urma negressîtu ceea ce de multu se prognostica: venirea vechiloru conservatori, cu Sennyei, sau altulu de tagm’a lui in frunte. După noi venirea lui Lónyai este impossibile, pentru că majoritatea actuale l’au compromissu forte înaintea tierrei si venirea lui ar semna: sancţiunea corruptiunii si a demoralisatiunii, ceea ce domnitoriulu nu pote face. Daca inse ori Lónyay, ori Sennyei ar veni la potere, Andrássy in ambe casurile trebue se se cobora de la innaltîmea unde l’a redicatu partit’a deakiana. Mai este unu singuru espedientu, ca Andrássy slo venia era a se pune insusi in capulu partitei deakiane ; ellu ca ministru presiedinte, ar mai avé dora prestigiulu d’a poté consolida dissolut’a partita deakiana, dar firesce in acestu casu inca va trebui sa descinda d’in Olimpulu diplomaticu de Vienn’a. — In curau de un’a séu doue septemane credemu, ca vomu vedé mai chiaru si vomu poté amunda cetitoriloru nostri ceva positivu si in totucasulu mai multu decâtu numai connecture. Asta di nimene nu pote mai multu, câci situatiunea este accoperita cu velu negru si desu. Cu plăcere avemu să constatâmu câ apretiarile noste despre activitatea clubului deputatiloru naţionali oppositionali, au avutu resultatulu immediatu, d’a se tiené in viitoriu conferintie de doue ori in septemana, mercuria si sambet’a ser’a de la 5 ore înainte. Apretiarile nostre au atinsu susceptibilităţi cunoscute, dar n’avemu ce face, amu avutu cuvintele nostre, cari nu vomu intardia a le si arreta. — Doue conferintie se si trenura, asta-di va fi a treia; sunt conversatiuni confidentiale, membrii sunt poftiti a veni cu propuneri cari apoi se ieau la discussiune. In prim a conferintia s’a vorbitu si despre, eventualitatea unei transactiuni cu vreun’a d’in partitele camerei, la care s’ar allatura deputații nat oppos, seu chiaru cu fiitoriulu ministeriu pentru unu felu de modus vivendi. Pana acum vise ideile, asupr’a modalității: cum s’ar poté acest’a? nu sunt inca destullu de lămurite, dreptu aceea ne abtînemu asta data de venturarea cestiunii de altmintrea inca de natura forte delicata. Timpulu inse nu pote fi departe, candu initiativ’a luata in asta directiune, va lua trupu si vointi’a acum in embrione se va formulă cu precisiune. Pana atunci clubulu va temporisa, lamurindu pre cari cestiuni previe si principale. Diamele unguresci se occupa ora de una epistola a es-guvernatorului Lud. Kossuth, adressata deputatului Ios. Madarász si publicata in multi d’in urma allu feiei septemanale „Szombati lapok“. — Kossuth promitte in acesta epistola, că va descoperi părerile salle despre arrondarea municipieloru cu tote FOISIOR’A. Introducere la scrierile lui Constantim Negruzzi de V. Alessandri. IV. In privirea sociala spectaclulu nu era mai pucinu curiosu Averile fiindu inca neattinse de cangren’a camerei jidovesci, desi forte espuse la periclulu jocului de carti allu stossului introdussu in tiera de officierii moscali, permitteau boeriloru unu comfortu de unu lussu cu totulu orientalu. Iassu nu devenisse inca prad’a Evreiloru si afara de Beilicu, care forma unu soiu de ghetto, tote celle-lalte mari arterie alle orasiului arau locuite de boeri, de negutiatori si de meseriasi Romani. Pre strada mare, in dughenile Mitropoliei duei Evrei *) vindeau marfa de Lipocea si in tote casele cu dupe renduri, in cari asta di se plodescu fii lui Israelu, traiau familie odiniora avute si poterice, astadi ruinate si chiaru dispărute. Comfortulu consista in belsiugarea camarei si a gerghirulm cu feluri de meselicuri, dulcetiuri, vutce, etc., tote fabricate in casa sub privighiarea cuconeloru gospodine, caci pre atunci gospodaria, de si cuventu slavonu, esprima inse o cualitate ce facea glori’a Romaniloru. Lussulu se manifestă prin multimea servitoriloru, mai toti cigani, prin scumpetea blaneloru, a sialuriloru turcesci si a haineloru de matase, prin frumseti’a cailoru essiti din hergheliele tierrei, prin eleganti’a equipageloru cu patru cai, si prin Arnauti imbracati in dulame aurite, cari din ostasi Domnesci ajunseseră a fi potirasi, si din potirasi servitori de parada acatiati dindaretrulu calesceloru. Atelagiulu cu petru cai, falduri, parea inse a fi o prerogativa a Classei I., câci una cucona din starea II, permitiendu-si intr’o dî a essî la preamblare cu faleturi, a produssu unu mare scandalu si a patîtu o mare rusîne. I s’au taiatu hamurile de la careta in mediu loculu stradei. După acestu incident comicu se pote lesne intrevede mulțimea nuantieloru distinctive ce essistau intre differitele classe alle societatii, nuantie in gesturi si intonări protectorie din partea celloru mari catra cei mai mici, nantie in alegerea locuriloru si a personeloru la baluri, acei din starea I. dantiuindu împreuna in fundulu salonului, era ceilalti langa usia in sunetulu asurdatoru allu lautariloru sauallu musicei militare, nuantie in proprietatea lojeloru de la teatru, boieri mari occupandu esclusivu renduri numitu belétage, nuantie comice, vise caracteristice chiaru in portarea, in convorbirea si in corespondenti’a unor’a catra altii. Asia de essemplu unu boerenasiu de starea III, saruta pofa anteriului unui Logofetu mare: boerulu de starea II saruta peptulu, era cei de o potriva in ranguri se sarutau pre barbe. Cellu micu sta in piciore cu giubea’a strinsa la peptu si intr’o positura umilita dinaintea Logofetului; altulu, ceva mai caftanitu se punea cu sfiala pre unu coltiu de scaunu după mai multe îndemnări quasi-poroncitoarie ; altulu avea dreptulu de a siedé pre jiltiu si altulu pre divanu. Cellu micu adressandu-se catra poterniculu dîllei, i dîcea: milostive stapane mari’a ta, luminarea ta; altulu intrebuintia cuvintele grecesci: evghenestate, celambrotate file, etc. la care magnatulu respundea arghonda, fratica, sau mon cher, după persone. Cellu micu scriea cellui coboritu cu hirzobulu din ceriu, sarutandu-ti talpele sum allu măriei talie prea plecatu si suppusu robu, si i se respundea cu unu: allu d-talle gat’a, era formul’a: allu d-tale ca unu frate se usita numai intre egali. Chiaru damele aveau unu vocabularu ad-hoc, celle mai mice in ranguri dandu celloru mai mari titlulu de cucona si primindu in locu unu simplu : iceramu. Pe langa aceste nuantie cari impestritiau tabloulu relatiuniloru sociale, mai erau si altele nu mai pucinu comice si ridicule? precum forma si proportiunile calpaceloru boeresci, numite slice sau islice, precum prerogativa de a se inchina pre la icone si a lua nafora la beserica înaintea tuturoru (trufia grotesca chiaru in locasiulu lui Dumnedieu, unde toti omenii sunt deopotrivă), precum dreptulu de a fi rasu pre capu si la cela de barbierulu domnescu, precum obceitulu orientalu de a fi redicatu de subsuori pentru sui scările, precum favorea adeseori scumpu plătită de a lua dulcetie, de a bé cafea turcesca si de a turna ciubucu la curte etc. etc. Marimea sliceloru cari abia se tieneau in ecilibru pre crestetulu boeriloru arretu inaltîmea ranguriloru, asia unii portau calpace mici si rotunde de pelicica de miellu, altii jumetati de slicuri cu fundu verde de postavu *), era Protipendistii se coronau cu oboroce atâtu de colosale, incâtu nu se gasea in Iassi radvanu destulu de incaputoriu ca se contiena duoi Logofeti mari in costumulu loru de parada. Candu o pariechia de Postelnici se urca in aceeasi calesca, slicele loru erau espuse a se turti sub desele caramboluri ce faceau intre eile pre stradele podite cu grindi de lemnu **) si pentru a le feri de o desformare inevitabila, bietii boeri se îndemnau a remane numai in fesuri, asiediandu balenele loru pre banca de dinainte a trasurei. Nimicu nu potea fi mai comicu decâtu acea sintrofia de capete fara slice si de slice fara capete. De pre timpulu acellua a remasu câteva fragmente de unu cantecu popularu. *) Vestitulu Barbu lautarulu a portatu tota viati’a assemenea slicu. **) Din acesta causa stradele se numiau poduri. *) Unulu numitu Ciora si cellu altu Leiba Grossulu, născuți in tierra si cunoscuți de intreag’a societate.