Federatiunea, mai 1874 (Anul 7, nr. 31-38)

1874-05-30 / nr. 37-38

Buda-Pest’a Domineca, 30 Maiu 1874. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV Redactiunea se affla in Strat’a lui Leopoldu Nr. 44-Scrissorile nefrancate nu se prim­escu decâtu numai de la correspundintii re­gulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tra­­misi si nepublicati se voru arde si nu­mai la cerere espressa se retorna. »fr. 37-38 —839 840. Diuraalu politicii, literarii­, commercialii si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Prctiuln de Prenumerntinne : Pre trei lune . . . . . 3 fl. y. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulti intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Inscriiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru fiecse­care publicatiune sepa­­rata. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. B.­Pest’a, 18/30. Maiu, 1874. Dram­ele unguresci atâtu celle magi­­are câtu si celle in limb’a nemtiesca, au datu, ca d’un seninu, allarmu in con­­­tr’a nationalitatiloru imputandu acesto- tru­a că ar fi inimice statului ungurescu si ca ar fi conspiratu a lucra in solida­ritate spre ruin’a lui. Sîrulu insinuati­­uniloru si a denunciatiuniloru l’a de­­schisu officiosissimulu diariu judantscu „Pester Lloyd“ cari se lauda a fi de­­scoperitu antâiu conjuratiunea Croati­­loru si apoi conspiratiunea feluriteloru eleminte federalistice, centralistice, si reactionarie asia numeece „P. L.“ oppo­­sitiunea nationale d’in tierra, despre care observa ca neci odata nu s’au mi­­scatu mai tare ca acum. Despre Croati dîce cu acesti­a voru ruptur’a de câtra Ungari’a, si in unine cu Dalmati’a voru sa întemeieze Slavi’a meridionale etc. etc. După „P. L. ca oile după ber­bece incepura a allerga să bata câmpii tote cellelalte dîam­e mai alessu celle magiare, cari nesciindu cum sa-si justi­fice maimutiarea s'au appucatu pana si de innocentele serbări alle dîllei de 3/15 Maiu, de care romanii si-adducu a­minte cu pietate in toti annii si prin urmare de 25 anii in coce. Deocam­dată le voma da pace să vedemu pana unde ajunge nerusinarea si orbi’a loru marginindu-ne a observă ce ventu bate că­ci acestu allarmu surdu trebue să aiba pre care motivu ascunsu, seau cu suffla ventulu de unde­va si insuifla grige celloru cu consciinti’a rea. Noulu cabinetu francesu se dice a se fi nascutu intru ciudate impregiurari. Anume: Presiedintele utarescalcu Mac- Mahon, vediendu, cu doii Audiffret-Pa­­squier, Goulardu si Decazes, caroru­ a li dedesse deplina libertate d’a consti­tui noulu cabinetu, —­tandamandeza prea multu, i suprinse ser’a in 21 i. c. cu urmatori’a al locutiune militaresca „Daca nu-mi veti pr­ienta pana mane la ami dia­ di noulu ministeriu, mi­ voiu fa­ce eu insu­mi unulu.“ Asia s’a si intem­­platu ca­ci alta dî nefiindu inca consti­­itu ministeriulu se appucâ insu-si d’a impart! portofoiele, insarcinandu pre secretarii sei ca se alerge in tote par­tile spre a-i adduce pre deputaţii desig­naţi de miniştri, si fiindu că unii faceau felu de esceptiuni spre a se subtrage, acestora­ a fi dîsse „reclamaţi mai tar­­dîn candu apoi poteti cere si demis­­siunea inse numele dv. trebue sb appara in Monitorulu officiale, ca­ci Vineri am să primescu pre solulu Germaniei si neapperatu trebue să fiu assistatu de noulu ministeriu.“ — Lucru nou in an­­ualele constitutionali, dar acestu espedi­­endientu asta data ajută, pana candu se va sustiene noulu ministeriu, se va vede in scurtu. In cestiunea functiuniloru dua­­riulu „Pesther Lloyd“ adduce urmato­­riulu communicatui: „Precum se vor­­besce in cercurile de aici bine informate, negotiatiuniie cu guvernulu României relativu la junctiunile cărtiloru ferrate romane cu celle un­guresci nu au doritulu si lungu timpu speratulu resultatu. Guvernulu ung, — care mai înainte tienea la conditiunea, ca junctiunea de la Rusiav’a (Orsiov’a) sa se admitta de odata cu essecuta­­rea junctiunii de la Brassieu, — fece in timpulu d’in urma concessiunea, ca li- I ni’a de la Pr­o ies ci pana la passulu T i m i s i u l u i (adeca functiunea Bras­­sieului sa se deschidia la unu annu si jumetate (mai tardîu) după deschiderea liniei ce duce la Orsiovi’a. Prin acesta concessiune guvernulu ung. au mersu pana la estremele margini alle defer’in­­tiei, cu tote că este inca sub întrebare: prediet’a (camer’a) Ungariei approba-va acesta prevenire? Se intiellege de sine, că guvernulu ung. facandu atât’a con­cessiune, trebui sa se ingrigesca si de­spre acelea, ca contr’a­ servitiulu, de si avendu sb Urmedie mai tardîu, sb nu devenia inse cu totulu illusoriu prin aceea, că lini’a Ploiesci-Predealu s’ar clădi, vnse liniei ce duce la Rusiav’a i­ s’ar face astfelu de favori, câtu totu commereiulu s’ar trece pre acesta linia, era câtiile nostre Transilvane, ar remané pustie cu tota functiunea de la Timisiu. Deci guvernulu ung, prin mediulocirea ministeriului affaceriloru străine, prin care seurmedia negotiatiuniie cu guver­nulu romanu, — puse cererea peremp­toria, ca Romani’a să se oblege a tra­­ctâ totudeaun’a egalu lini’a de l­a Rusiav’a — si cea de la Timisiu, atâtu in privinti’a tarifei, câtu si in alte favori eventuali, asia ca nu cum­va unei­a aceste doue linie se i­ se temne vre unu castigu, fara ca si cea­lalta linia sa pota numai decâtu a pretinde aeea­si favore. Acesta pretensiune se dice că ar fi in­­tempinatu mari greutati la Bucuresci, pretestandu-se că ar involve unu­colu de umilire daca s’ar admitte , ca vre o putere străină sa aiba voi’a d’a dicta guvernului României ori si ce felu de instrucțiuni se au regule de conduita in politic’a cărtiloru salle ferrate, care este puru si simplu affacere interna. Dar acesta părere este au ratecita, au involve vre o reservatiune mentale, ce nu vre a se spune. Ratecita este, pentru că gu­vernulu ung. nu stabilesce unilate­­ralu conditiunea ce ar vre s- o im­pună României, fara a-i face unu contraservitiu; vorba este despre unu „tratat­e“ internationale, in a cărui potere, precum de sine se intiel­lege, fia­sce care d’in poterile contrac­tante castiga nu numai drepturi, ci pri­­m­esce si indetoriri, avendu a consideră nu numai eschisiva interessele salle proprie, ci si alle cellei­lalte parti. — Atari stipulatiune (conditiune de tra­­tatu) este pretensiunea mai susu amin­tita relativa la egalitatea ambeloru linie romane unguresci, si daca guvernulu României se invoiesce, acest’a este nu­mai ecuivalintele pentru concessiunea incontestabila făcut­­ d’in partea nostra intru interessulu României, ca func­tiunea de la Rusiav’a sa se realisedie cu unu annu si jumetate mai nainte, decâtu cea de la Timisiu. Era inchiaiarea unui tractatui inter­nationale, care stipuledia drepturi si de­­torin­tie pentru amendoue partile, nu pote involve umilire, neci se pote con­sideră ca ingerintia in affacerile interne alle unui­a d’intre paciscenti. Sperămu că acesta ratecita părere se va rectifică la Bucuresci si a tractatulu in urma totu se va inchiaiă. Era daca preste asceptare nu ar isbuti d’in căușele amintite de noi atunci marturisimu cu sinceritate, că preferimu, ca acest’a să se intemple acum mai nainte d’a se da conces­siunea liniei Timisior’a-Orsiov’a, pen­tru că atunci este intreptatîta presup-I punerea, că se tinde a se face illusoria pentru Ungari’a functiunea de la Timi­siu (Brassieu) si folosele ei si, in fapta, essiste reservatiunea mentale, ca prin favorile ce s’ar da liniei de la Rusiav’a, a doua linia a nostra de împreunare cu Rom.­ni’a, sa remana cum am dice in­­tietenita. Astfelu situatiunea este cellu pucinu chiara si atâtu guvernulu ung, câtu si camer’a voru sei ce au sa faca.“ N’avemu sa ne indoimu despre cu­­prinsulu acestei communicatii, că­ci sorgintea lui officiosa este evidinte. D’in revellatiunile lui „P. Lt.“ transpira a maritiune mestecată cu superare a­supr­a guvernului României, la a cărui adressa sunt inadinsu făcute. Guvernulu Româ­niei face dara greutati, si el nu trebue sa scia pentru ce le face, noi nu potemu decâtu sb-lu felicitămu, pentru că porta grige de interessele tierrei si sl credia, că prin acesta conduita patriotica ca­stiga mai vertosu respectulu veciniloru superati, cari se voru dessuperâ vedien­du, că nu potu merge tote după dorin­­ti’a loru si recunoscandu, după cum insi­si marturescu, că partile contrac­tanti sunt egali in dreptu, de si nu totu deaun’a in potestate. Noi am consideratu cestiunea func­­tiuniloru ca unu torrinte, carei­a, pre unu timpu i­ se pote pune stavila, dar in fine trebue sa i­ se deedrumulu, de nu vremu, ca essundandu, sa faca daune stavilitoriloru. Cestiunea este: d’a-i pre­găti bine albi’a, ca sa pota decurge fara a periclita tierrin’a. Candu se vdndesec vi­e unui ufilit fer­rate, mai nainte de tote se iea in consi­­deratiune momentulu commerciale, nu­mai acestu­a dă direcţiunea, alte mo­mente precum este si cellu strategicu este secundariu. Căllile ferrate alle Ro­mâniei sunt aprope clădite si pentru potentiarea intatilitatii loru nu lipsesce decâtu junctiunea loru cu retieu’a câlli­­loru ferrate unguresci. Commereiulu cere imperiosu junctiunea la Rusiava acestu­a este punctulu principale de impreunare tote celle­lalte, pentru Romani’a sunt se­­cundarie. Assemene si interessulu vitale allu societăţii căllii ferr. de statu au­­striace inca este totu functiunea la Or­siov’a, parte pentru că au luatu in re­­gi’a sa esploatarea cărțiloru ferrate ro­mane, parte pentru că pre acesta caile spera ea a poté pune man’a prechiarea intregu commerciului României. Afara de aceste doue cause financiari cari se insarcinara pentru realisarea impru­­mutului ung. inca sunt interessati la acesta functiune pentru că estu­ modu d’insi­ credu a pote scote carnetele după capitalele loru alocate in cărțile ferate romane. — Câtu pentru celle­lalte func­­tiuni, d. e. Sabiiu-Pitesci, Brassieu-Plo­­iesci, etc. Romani’a nu este atâtu de in­­teressata precâtu este Ungari’a precum am mai dissu si alta data, pentru ca fara junctiune, celle doue linie Transil­vane sunt pentru totudeaun’a ruinate. D’aici statuiati’a guvernului ung. d’a-si assecură aceste doue junctiuni mai îna­inte d’a concede clădirea liniei de junc­tiune, pre la Orsiov’a. Guvernulu si Camer’a României si nu perdia d’in vedere, că gressierele fă­cute la concessiunea si clădirea cutii­­loru ferrate, in celle mai multe casuri, sunt irreparabile, prin urmare spre a nu mai încercă pagube, ca si cu Strous­­berg, mai bine sa amane inca pre unu annu doi deslegarea cestiunii, decâtu sa faca unu lucru pripitu, luandu insarci­narea d’a clădi cu immense spese si de a o conservă totu cu assemene mari sa­­crificie lini’a de junctiune Ploiesci-Pre­dealu. Nu suntemu d’in principiu con­trari junctiunii Predealu-Ploiesci, neci d’in punctu de vedere strategicu, că­ci daca austro-ungari’a se affla in apro­­piare de 21/2 miile de fruntariele Româ­niei, necessitatea este imperiosa pentru Romani’a d’a se apropiă si ea de la Plo­­iesci spre Brassieu, suntemu inse con­trariu d’in punctu de vedere financia­­riu, câ­ci după ce commereiulu Euro­­peanu, neci candu nu-si va luă direc­țiunea prin Transilvani­a, ar fi risipa de bani a clădi una linia pucina pro­ductiva cu spese enorme si a o conservă cu mari sacrificie. Gasesca-se alta li­nia d­­es­pre la Sfantiu spre Ploiesci, a carei­a clădire n’ar intempină atâte greutati si immensele spese, atunci noi nu vomu combate acea junctiune, dar junctiunea de la Predealu o combatemu d’in punctu de vedere financiariu si ca Romani nu vremu pagubirea tierrei ro­­manesci, pentru ca si scoaia cu banii sii d’n gropa pre vecinii, cari au claditu orbesce doue linie potendu-se preabine multi anul si cu un’a! D’in Transilvania. La adress’a dlui ministru de justitia Dr. Teodoru Fauler a. Legislatiunea prin art. de lege XVI d’in an. 1870. au statoritu, ca tabl’a i’ngf'OncQ rPin M.­­Och­^vlioiu cU wiLai unu presiedinte, 3 presiedinti de senatu, 20 judi ordinari si 4 judi suplinti. Fostulu ministru Baltasaru Horvatu avendu in vedere referintiele de nationalitate d­in Transilvani­a, la denumirea presiedinti­­loru de senatu si a judiloru au luatu in consideratiune si poporatiunea romana care numera unu millionu si diumetate de sufflete si dintre fii acestei­a au nu­­mitu unu presiedinte de senatu in per­son­a lui Demetriu Mog­a si 5 judi ordi­­ordinari in personele dloru: Petru Pis­posiu, Ioanu Cergedi, Georgiu Bar­dosi, Servianu Popoviciu si Antoniu Stoic­a. — Acestu numeru de judi, de­si nu a po­­tutu multianul pre natiunea romana, care are unu numeru considerabile de juristi bravi si practici, dar cellu pucinu i-a molcomitu incâtu-va asceptarile si in sperantia că guvernulu va recunosce cu tempulu, ca dorintiele ei sunt juste si ecuitabile, nu a datu espressiune mai eclatanta nemultiamirei salle. Dorere inse că naţiunea romana d’in Transil­vani’a nu pote fi in placut’a pusetiune de a constată cumca ce au doritu de la veritoriu i­ s’ar fi implinitu, ci d’in con­tra trebue sa se planga, că si ceea ce castigasse mai inainte cu câti­va anni, e in periclu si dreptulu castigatu­­ este amenentiatu. Sunt acum 8 lune de candu au re­­pausatu eminentulu jurisconsultu si bărbatul­u neobositu Demetriu Mog­a presiedinte de senatu la tabl’a reg. Nu preste multu tempu au scadiutu miculu numeru allu juditoru tabulari romani prin mortea lui Georgiu Bardosî. După perderea simtîbila a acestoru barbati, toti cari se interesseza de justitî’a nostra Transilvana, si in specialu, toti cari au in vedere drepturile castigate si justele pre­­tensiuni alle natiunei romane, si-a pusu întrebarea, ca pre candu si prin cine voru fi inlocuiti judii romani defuncţi? Omenii s’au occupatu numai de persone, fiindu

Next