Federatiunea, octombrie 1874 (Anul 7, nr. 69-72)
1874-10-10 / nr. 70
Buda-Pest’a Domineca, 10. Okt. 1874. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV Redactiunea se affla in Strat’a lui Leopoldu Nr. 44. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espre sa se retorna. Diurnalu politicu, literariu, commercial!! si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretinln de Prenumeratinne : Pre trei lune.....................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annului intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Huiuani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru fiecse-care publicatiune separata. In loculu descldsu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. Invitumn la renoirea prenumeratiunei pre trei luiiiuni Oct.—Dec. si ro^tim totodată pre p. t. domnii restantiari, se aiba binetate a-si rafui socotelele, pentru apoté si noi impleni mai cu înlesnire detorinitele nostre. Red. in t. B.-Pest’a, 10. Get. st. n. 1874. „Finis sanctificat media.“ Acést’a este devis’a barbatiloru de statu, cari conduci astadi destinele poporeloru. Mii si millione de omeni au trebuitu se cadia victima perversitatei si nemoralitatei acestei assioine, si inca pocalulu tota nu s’a implutu. — Santieni’a căminului familiaru, onestitate, caractere candide, merite estraordinarie, dreptu, adeveru, onore, vietia — tote, tote au fostu calcate cu infioratoria necrutiare, numai ca politicii cu devis’a de sus se-si ajunga scopulu. Si ei, dorere, mai totdeun’a si l’au ajunsu. Si l’au ajunsu, pentru că este nemesurata pacienti’a poporeloru si crassa necunoscinti’a poterci loru inerinte, pentruca si unde poporele au pierdutu pre unu momentu rabdarea si au voitu se-si manifeste demnitatea — demonulu invidiei, n’entielegerei, neunirei i-a paralisatu mai totudeun’a poterile. Sperămu inse că tote acestea se voru schimbă, sperămu, că nu este departe timpulu, in care nu numai la arestarea unui barbatu stralucitu cuntele Arnim, de care vorbimu mai la vale, ci la celu mai micu atacu indreptatu contra drepturiloru omenesci, se va rădică nu numai diurnalistica, ce lupta pentru dreptate, ci se va rădică tota poterea poporeloru, pentru a protestă cu selenitate contra violarei drepturiloru sale. Sperămu acést’a cu atâtu mai vîrtosu, căci numai atunci va fi cu potintia se ne smulgemu din precari’a situatiune in care ne gasimu, parte din caus’a evineminteloru trecutului, parte din caus’a slabitiunei proprie. Numai daca poporulu nostru si-va cunosce poterea propria, daca si-va cunosce drepturile si detorinitele ce le are catra sâtie insusi, numai atunci este prospectu se ne potemu aretă demnitatea cu efectu si se ne castigamu o sorte mai buna. Joi la 8. c. s’a cetitu in diet’a Boemiei memorandulu, ce Rieger, in numele a 77 de deputaţi cehi,lu prededemaresialului tierei, pentru a justifică neintrarea loru in dieta. Memorandulu intre altele dice: „Pana ce unu judecatoru nu decide intre ambele partite, capelulu luptei nu se pote prevede. Unu is voru nesecatu alu nefericiriloru este nedreptatea regulamentui electorale, care face possibile eschiderea adeveratiloru proprietari mari prin contielegerea proprietariloru mici. Ori ce potere, care va intrebuintiă câteva milione cumperandu bunuri, pote eserce influintia decidietoria asupra sortei Boemiei si a Austriei. Pentru minoritate s’au conservatu privilegiuri cari contradicu nerevocabilei diplome din Octobre, departeza pacea tierei si făcu impossibile o adeverata vietia constitutionale. Domnirea unui poporu asupra celui alaltu, privilegiulu de rare nu-lu pretindemu, dar’ neci nu-lu gomu suffer!. Daca ambe poporele au se traiesca că frați in tiera, trebue se se faca intre dinsele invoiela libera seu se decidă unu judecatoru mai inaltunepartiala. Neconditionatu nu ne vomu supune neci odata. Deslegarea nu stă in majorisare, ci in impaeatiune cu miedilocirea coronei. — După cetirea acestui memorandu, diet’a a dechiaratu vacante cercurile deputatiloru cehi. Sperămu vnse, că facundu-se alegeri noue, cehii nu se voru portă că Hatieganii nostri. „Pesti Naple“ in mului seu de asta di consacra primulu articlu manevreloru militari din Romani’a, spunendu că armata stabile a acesteia trece preste 60,000, la cari adaugandu-se armat’a teritoriale, militîele si gard’a natiunala—Romani’a dispune deo considerabile potere armata. P. N. se bucura de acest’a si doresce progresu armatei romane că si honveditoru nostri. Cu mai mare placere in se constata, „că poporulu romanu a inceputu a se desteptă din visurile amagitorie ; o noua, salutaria direptiune se observa in vieti’a politica a României, guvernulu acu de multu s’a emancipatu de sub influinti’a nebunateciloru dacoromanisti, cari ne’ncetatu vreau se aduca in flacare orientulu Europei, neobservandu, că aceste flacare ar preface in cenusia mai antâiu statulu romanu.“ Daca P. N. ar’ fi remasu la esprimerea bucuriei sale de buna starea armatei romane, si nu s’ar’ mai fi silitu a constată si lucruri neconstatate m’asiufi, bucuratu si eu de bucuri’a lui. Situatiunea esterna. (d.) Expresiedintele republicei francese, caruntulu barbatu de statu dlu Adolf Thiers in caletori’a sa prin Itali’a si-a castigatu si mai mare popularitate si stima. La ori ce ocasiune in respunsurile sale catra veneratori intonă, că numai republic’a e salvarea Franciei, republic’a se va proclamă de sene, câ ce atătu monarchi’a cătu si imperiulu suntu impossibile. Aceste mai lipsiră, că se aiba de ajunsu Mac-Mahon cu sfetnicii sei după umilirea cea rusinosa d’in Meine et Loire. La acestea se mai rostogolesce preste capulu guvernului si manifestulu dlui Gambetta, prin carele republicanii areta, că toti voru se apere republica conservativa. O ! ce calamități ! Coumont si da dimissiunea, dar’ maresialulu nu i-o primesce; pote se mai socotesce si elu, si ascepta pana după finirea alegeriloru de consiliari, care pana acumu au unu resultatu forte imbucaratoriu pentru republicani atunci o se chiame langa sene unu ministeriu, carele se fia adeveratulu representante alu tierei. Că balsamu la plagele de mai susu ale guverniului insemnămu aici conversarea cea de cinci patrare de ora a dlui Thiers cu regele celu galantomu alu Italiei. Ce caracteru vă fi avutu acea conversare, nu sciinu, fora cetimu pr’tre sirurile duiaristicei germane, că se-a pertratatu alianti’a intre Franci’a si Itali’a. Conversarea acést’a a spariatu pre multi, dar’ pre neme altulu că pre Bismark. Abiă ajunsesse la Berolina acea faima, si etaEurop’a e suprinsa cu una noutate neasceptata. Contele Harry de Arnim fostulu ambassadoru alu Germaniei mai antaniu la curi’a papala, apoi in Franci’a, aflandu-se in 4. c. la mosi’a s’a Nassenheide, se trediesce de odata, că locuinti’a sa e incungiurata de gendarmi, si in asistenti’a a loru doi representanti ai afaceriloru esterne unu comissariu de politia ludechiara de arestatu in numele legei. Faim’a se latî că fulgerulu, si lumea tota mirandu-se disse, că aici e numai una intriga Bismarkiana. — Se scie adeca, ce predilectiune are cancelariulu se puna la umbra persone nalte. Temnittele Germaniei gemu de prelaţi bisencesci. Bismark si disse: de ce se nu fia intre acestia si unu diplomata ? Fara amanare si-si puse planulu in mişcare, dar sub ce pretestu? După ce principele Hohenlohe fu denumiţii la Paris ambassadoru in loculu lui Arnim, dlu de Bismark făcu sgomotu in cancelari’a sa si disse, ce lipsescu din archivu mai multe documente, că le-a tramissu densulu lui Arnim, pre candu acest’a eră ambassadoru la Paris. Bismark le ceru numai de cătu de la Arnimu, dar’ acest’a i refusă pretensiunea, dicundu, că acele suntu de natura privata, nu attingu statulu, le vă păstră pentru sene. In urm’a acestui respunsu cancelariulu a trebuitu sé taca; dar’ cătu ce audi de convenirea dlui Thiers cu Victoru Emanuel, si că Wilhelm nu vre sé caletoresca la curtea regelui gelantomu, l’au cuprinsu fiori, si-a vediutu de nou crucisiate planurile cele olympice-pariginose, si s’a temutu, că nu cumuva contele de Arnim se joce pre unu alta Lamermora si se lu compromitia in faci’a Europei pote mai amaru de cătu marele patriotu italianu. — Cu ori ce pretiu dar’ elu trebuie se punia man’a pre harthiele d’in cestiune. Arnim inse nu se pleca, dar’ politî’a lumeia si lupune la umbra. Investigatiunea s’a făcuta pre totu loculu, dar’ fora ver unu resultatu favoritoriu pentru Bismark. Arnim cu tote astea face in prinsore, de si famili’a s’a a oferitu garantia ori si,ce nu ajuta nemicu, de ora ce Germani’a e pentru Bismark, si nu acest’a pentru dens’a. Vomu vedé ce se vă alege ; atăt’a vise se pote predice, că dlu Bismark se va compromite amaru, si pote aici i-vă si apune steu’a. Scriu din mitologi’a grecesca, cumnu Actâona tractata cu carne de omu pre Dieulu, carele veni si i-facu, vedint’a. In diu’a urmatoria bietulu fiu alu lui Cadmus se duse la venatoria, dar’ dieulu batu-jocuritu lu-prefacu in ursu, si cânii sei lu-sfasiara. Atunci strigă sermanulu: „canes, canes! ne laniate me, ego sum dominus vester!“ Astă strigă mai alalta-ieri si carneficele genului umanu catra canii sei, catra Carlistii, cari revoltandu-se in Durango lu lovira in foie. Sermane Don Carlos ! Mane poimane o se intri in locasiurile Nr. 70-875, lui Orcus si Tuillerie-ls voru se jalesca amaru pre urmatoriulu eremitului din Frohsdorf! Asia siresbuna Nemesis asupra tiraniloru si a despotiloru. Se sperămu dar’, că prin casiilu acest’a republic’a ispaniola e salvata. Societatea ACADEMICA ROMAX A. Siedintia de la 22 Augusta, 3 Septemvre, 1874. Presiedinte: dr. A. Fetu. Membrii presenti: Laurianu, Masimu, Ionescu, Sionu, Aurelianu, Baritiu, Hodosiu, Odobescu, Caragiani, Romanu secretariu. La ordinea dilei fiindu continuarea discusiunei pre puncte asupra raportului comisiunei însărcinate cu facerea respunsului la raportuln delegatiunei si asupra bugetului, — D. Baritiu, că raportore, citesce de la punctulu C., in care se vorbesce despre lucrările de preste ani ale membrilora societăţii si despre discursurile recipiendariloru, conformu regulamentului. Mai multi dintre membrii spunu, că, spre a se face discursurile de receptiune, se cere timpu si studii seriose, spre a poté veni nu cu nesee estracte din autori străini ci cu lucrări din vieti’a nostra romana. Asemenea d. Baritiu reflecta la multele si variatele ocupatiuni ale membriloru si cere că membri se fia cu rabdare. D. Laurianu observa, că tote acestea se voru aduce inainte in cursulu sesiunei presinte, cu ocasiunea petractării diverselor cestiuni puse la ordinea zilei. Facendu-se prescurtarea punctului respective se aproba. Se urmeza cetirea părții II din raporta, despre situatiunea financiara. D. raportare dă esplicatiunile ceruta asupra diferintiei intre bugetulu facutu si celu escentatu, aretandu, că diferinti’a provine parte pentru că nu s’a chialtuitu că nu se alocase in bugetu parte pentru că s’au facutu spese neprevediute in bugetu, precum tipărirea analeloru etc. D. Masimu areta caus’a pentru care nu s’au cumperatu instruminte meteorlogice si acest’a eră că sum’a alocata in bugetu nu ajungea pentru cumperarea unoru instruminte de mai mare precisiune, neci chiar pentru unu singuru locu, cu atătu mai putienu pentru mai multe locuri, precum se prevediuse in bugetu. Presiedintele propune, că societatea se aprobe sumele chialtuita in anulu trecutu, ei’ pentru viitoru se se voteze o suma de reserva pentru spese neprevediute. Se aproba punctulu respectivu din raporta si se primesce a se urmă conformu propunerei d-lui presiedinte. D. Baritiu citesce mai departe despre sumele impartite intre sectiunea istorica si a sciintieloru naturale, din care a mai remasu economii. Se aproba. Se urmeza cetirea raportului despre fondulu Teleoramu. D. Laurianu dice, că fondulu acesta avea destinatiunea sa, eră adica menita, ca stipendiu pentru crescerea unui teneru macedonenu; prin urmare întreba, de are societatea dreptulu d’a trece banii altora la fondurile sale? Presiedintele respunde că societatea nu pote schimbă destinatiunea fondului. D. Ionescu propune, ca se continue cu administratiunea si capitalisarea acestui fondu, căci deca municipiulu Teleormanu a datu unu fondu, care atunci a fostu micu, se lu lasămu a cresce pana va