Federatiunea, octombrie 1874 (Anul 7, nr. 69-72)
1874-10-18 / nr. 71
Buda-Pest’a Domineca, 18/6. Oct. 1874. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV Redactiunea se affla in Strat’a lui Leopoldu Nr. 44-Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espre sa se retorna. Diurnalu politicu, literariu, commercialu si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretinln de l’renumeratiune: Pre trei lune.....................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annului intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre S lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru flecsecare publicatiune separata. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. Invitamn la renoirea prenumeratiunei pre trei Inniulu Oct.—Dec. si rogamu totodată pre p. t. domnii restantiari, se aiba binetate a-si ralii socotelele, pentru a poté si nei impleni mai cu înlesnire detorinitele nostre. Red. int. B.Pest’a, 17. Oct. st. n. 1874. Anulu acest’a este anulu visiteloru. Imperatii, regii si principii se cercetară unii pre altii, sau dupa vorb’a de tote dilele si facura visitele. Imperatulu nostru-si cercetă poporele spre a se convinge despre fericirea loru, si despre alipirea loru catra tronu. Manevrele militarie se bucurară in mare parte de visit’a personageloru celoru mai illustre. Chiaru si patri’a nostra, si in specie honvedii avura fericirea a salută in mediuloculu loru pre M. Sa si pre unu mare demnitariu din famili’a domnitoria. Binele cu carele este impreunata visit’a mai mariloru pentru cei mai mici este incontestabile. In man’a celoru mari este medicin’a, ei suntu chiamati că se-si véda de supusi, si déca afla unde va rane, se terne pre densele balsamulu mangaiarei, or’ unde va fi de lipsa, se aplice si piétr’a iadului, seu se taia cu totulu membrele infectate, spre a evită infectarea corpului intregu. Salutămu cu bucuria tote visitele celoru cu medicin’a, gafa spre servire. Salutămu vise cu mai mare bucuria visitatiunea întreprinsa de acele persóane inalte, caror’a — dupa s. scriptura — le suntu incredintiate sufletele cele scumpe. Dupa raportele, ce le aveau la mâna, doi capi bisericesci din Ardelu parte si facura, parte si continua visitatiunea loru canonica: Esc. S. metr. romanu Dr. Vancea si Dr. Teutsch superintendintele sasescu. In privinti’a visitatiunei Escel. Sale metropolitului nostru, avisămu la coresp. ce urméza mai la vale, căreia adaugemu espressiunea sentieminteloru nostre de bucuria si gratitudine pentru parintiesc’a ingrijire. Era despre visitatiunea superintendintelui sas. Dr. Teutsch cea ce ni se raporteaza. Primirea superintendintelui in tienutulu Sz. Régen — Bistriti’a este simpla, dar’ plina de devotamentu. înainte de a intră in vre-o comuna este intempinatu de comunu de o céata de călăreți; or’ la marginile comunei tinerimea scol, cu părinții — in buna ordene. Incungiuratu de poporulu intregu merge la biserica, unde dupa scurte formalități, Teutsch face in mijloculu bisericei unu cercu d’in tinerimea adulta, pre carea o esamineaza cu cea mai mare rigore d’in geografi’a patriei, a Europei si a lumei intregi, istori’a patriei si a Germaniei s. a., in urma pune pre fiacare secetesca. Si spre laud’a poporului sasescu, toti tenerii cetescu. Totusi o mica si rara esceptiune ni se pune înainte. In Teac’a unu teneru de vre-o 16 ani fiindu provocatu se cetescu, respunse in limb’a sa, că nu scie ceti. Ce face Teutsch vediendu acesta? Elu lasa pre baiatu la o parte si trage la respundere pre preotulu respectivu. Preotulu se legitima feliu si forma, dar’ legitimarea nu i se primesce, si ise impune, că in timpu de 4 septemane se raporteze consistoriului cumu că tenerulu a invetiatu a ceti si a scrie, abiă la intrepunerea fruntasiloru severulu Teutsch concesse unu timpu de 8 septemane pentru instruirea junelui necarturariu. Din beserica ... la scola. Aici superintendintele esamineaza cu aceeasi rigoare progressulu facutu de scolari din toate obiectele de invetiamentu, unde înfrunta si incuragiéaza, dupa meritu. De aci se incepe conversarea cu poporulu, provocandu pre unulu si pre altulu a-i spune despre modulu, cum si poarta economi’a, despre tractarea cu pruncii, despre viéti’a casnica si altele, dandu tuturoru sfaturi si lasandu pre toti uimiti, insufletîti si incantati. Aretandu cetitoriloru nostri, resultatele ce sasii dovedescu pre terenulu instructiunei poporali, nu potemu sb nu ne esprimemu fierbintea dorintia, că sb vina cătu mai curendu timpulu, in care si capii besericei nostre, in visitatiunile Loru sb nu intimpine de cătu pre unu singuru teneru, care sb nu sc faceti si scrie! Primiramu cam tardiu, dar cu plăcere comunicămu cerculariulu Pr. S. S. eppului de Gherl’a prin care se convoca sinodulu diecesanu pre 25. 1. c. Cel ce lucra in interesulu basericei romane făcu cele mai splendide servitie natiunei nostre. Ddieu încoroneze cu reusit’a dorita pasii si intentîunile salutarie ale Pr. S. Sale. Sessiunea a treia a Camerei Ungariei se va incepe la 24. 1. c. Situatii mea estonia. (d.) Diu de Bismark, in ale cărui mani se afla asta-di chilile politice, nu intardia a trage neincetatu asupra-si atentiunea publica, fia si prin medie necuvenintiose, dupa cumu vediuramu in numerulu trecutu. Arestarea dlui Arnim a scandalisatu si pre amicii si adoratorii cancelariului. Colonele diuareloru germane fara deosebire gemu de connecture, si tote areta, că numai dusmani’a lui Bismark a pusu pre Arnim la umbra. Arnim eră amicu sinceru lui Bismark, dar’ la annulu 1872, precandu se află ambassadoru la Paris, i tramise cestui’a una scrisore, in carea i trase atentiunea asupra dlui Thiers si asupra republicanism, cari se immultiescu mereu si orice restauratiune in Franci’a devine prin asta impossibila. Totu odaia i dîsse lui Bismark, se nu storca astă rapede miliardele, că trupele germane se ocupe timpu mai indelungatu provinciele cunoscute. Bismark se sentî forte atinsu de acesta comunicatu, că ce elu scă forte bine, că triumfulu ultimu are se-lumultiumescu mai multu norocului si numerului prevalente ale ostiriloru teutone; elu favoriă pre republicani, si din necessitate doriá, se vedia republic’a constituita definitivu, că ce orice restauratiune ar’ însemnă resbelu cu Germani’a, si apoi nu-i eră usioru se presupună unu triumfu nou pentru acésta d’in urma. De aici se începu dusimaniele intre ei. Bismark intrebuintieza totulu, numai se-lu depărteze d’in Paris; ma i-a facutu locu la ambassad’a d’in Constantinopole, numai să se scape de densulu. Dar venindu Arnim in Berolin la 1872, Bismark nece că lu primi in audientia, si ast’a fii de ajunsu, că se-i deschidă lui Arnim ochii, se vedia intrig’a si că ambassad’a la Constantinopole e numai vorba gola. Era acumu a si patitu-o, că ce in locu de ambassadoru in Constantinopole se vede incuiatu că unu criminalistu. „Daily News“ aduce una corespondentia d’in Berlin, in carea se vede mai bine că ori unde, caus’a arestărei. Diuariulu numitu dice: „Desi numerulu acteloru, cari lipsescu, se urca — dupa Bismark — aprope la 50, totusi controvers’a se invertesce in realitate numai pre langa unulu. Pe candu Arnim se află la Paris că ambassadoru, Bismark i tramise in numele guvernului germanu una scrisore, prin carea i dicteza se protesteze energicu asupra unui actualu guvernului francesu, prin carele i se parea că se favorescu interesele ultramontaniloru. Arnim nuse privi mandatulu acel’a de pripitu si neprecugetatu, si nece că lu esecutu, fara tramisse lui Bismark unu memorandu, prin carele si desfasiură motivele, ce lu impiedecata de a-i esecută mandatulu. Bismark se sentî forte atinsu, deci se si apucă si copleşi memorandulu lui Arnim cu o mulţime de observatiuni severe, si i-lu retramise la Paris. Acumu doresce Bismark se capete cu orice pretiu acelu memorandu, promitiendu că tote cele alalte acte i-le vă lassă lui Arnim, dar’ acestea nu vre se-i-lu innapoieze, din care causa si face asta di in temnitia. Arnim promisse cu emfasa, că nu lu vă publică, dar’ ast’a nu i-e de ajunsu cancelariului. Dinamele semi-officiale spunu, că nu publicarea, ci nimicirea actului i insufla temere lui Bismark.“ Se vede dar’, că Bismark e in cornu de capra. Justiti’a prussiana e pentru densulu dar’ opiniunea publica? înquisitiunea se continua rapede, dar’ nu vă produce nemicu pentru cancelariulu, că ce se fia Arnim aruncatu la inchisore si pre mai multi anni, la urma totu vă esî, si atunci Bismark va ajunge pre man’a unui Lamarmora germanu si nu italianu. Deca nu provocă Bismark scanda- lulu acest’a, opiniunea publica ar fi concentrata in altu evenementu. Mam’a regelui din Bavari’a „Maria,“ carea e una principesa din famili’a Plohenzolern, a parasitu dîtele trecute protestantismulu si a trecutu la catolicismu. Nu se scie din ce causa, chiaru acumu in alu 50-le annu. Casulu contribuiesce multu la persecutiunile bisericei catolice din Prussi’a, si potemu duce — nu fora cuventu — si la politic’a lui Bismark. Din Franci’a insemnămu, că din 1400 de consiliari republicanii au castigatu mai multu că 650. Cei alalti suntu orleanisti, Chambordisti, bonapartisti si septenatisti. Mac-Mahon i numera firesce pre toti de ai sei. Vederemo. — Sensatiune mai mare a produsu in Paris memorandulu ministeriului de esterne d’in Madridu. Dlu Ulea se plânge in acel’a amaru, că guverniulu lui Mac-Mahon mai concede si acumu sa se transporteze pentru Carlisti arme si munitiuni preste Pirenei, dupa ce Mac-Mahon a recunoscutu pre Serano. Tote dinamele, pana si cele republicane s’au necasitu de acestu memorandu. John Leracine scrie in „Journal des Debats,“ că nu guvernulu lui Mac-Mahon, carele face ce-i e possibilu, e de vina, ci insusi guvernulu d’in Madrid, că nu veghieza mai bine passurile de cătra Ispani’a. Dupa unii, acestu memorandu l’a tramisu dlu Ulea numai la indemnulu lui Bismark, ale cărui intentiuni insuiescu numai intru a irită pre Franci’a, si a produce mai mari neintielegeri intre partidele ei. Fia si acést’a! Dar aduca-si aminte dlu Bismark, că esiste in lume unu judecatoriu dreptu „Clio,“ carele nu vă lipsi să-si spună la timpulu seu sententi’a ! JVr. 71—816. Brasiovu in 9. Octobre 1874. Domnule Redactoru! Adi e o septematia că Brasiovulu avu norocirea de a fi visitatu de unu inaltu aspe. Escelenti’a Sa Metropolitulu gr. cat. de Alb’a-Juli’a Dr. «Ioana Vancea sosindu in la Octobre cu firulu visitatiuniloru sale canonice de prin vicariatulu Fagarasiului, la Tohanulu vechiu, fu intempinatu aici si de nesce credintiosi ai sei d’in fii’a Brasiovului, si invitatu că Escelenti’a Sa se binevoesca cu asta occasiune a face o escursiune si pana la Brasiovu. Escelenti’a Sa primi invitarea si promise, cum că in 2 Octobre se va abate din drumulu seu officiosu la Brasiovu spre a face o vedinta familiara cunoscutiloru sei din asta cetate. Veneri la 10 ore a.. a si sositu Escelenti’a Sa, — concomitatu de mai multe trasuri din Tohanu, dupa ce sub conducerea dlui jude reg. de cercu Josifu Popu, carele iesise la marginea districtului Brasiovului spre intimpinare, cercetă frumosulu oppidu Resnovulu, luă sub oculatiune majestos’a fortarétia depre stanc’a ce se redica alaturea oppidului, cercetă aici fi institutulu pentru prăsirea arteficiosa de pesci, — apoi in frumos’a comuna Cristianu biseric’a si forteréti’a, cu camerile de proviante ale Sasiloru, precumu si interiorulu unei case si economii sasesci, — la Brasiovu, unde descalecă la numitulu jude. Cu tóate că visit’a Escelentiei Sale eră se aiba— unu caracteru curatu familiare, totusi nu remase presenti’a capului bisericei romane de ref. gr. cat. in Brasiovu neobservata. Primii cari intempinara pre