Femeia, 1975 (Anul 28, nr. 1-12)
1975-01-01 / nr. 1
ANETA DUMITRIU de creşterea calificării şi organizarea reciclării «depinde însăşi înfăptuirea Programului de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi trecerea spre comunism». Spuneţi-ne, tovarăşă Maria Stănescu, ce se preconizează pentru '75? — Anul acesta este un an cu totul aparte în însăşi istoria învăţămîntului românesc. Generalizarea învăţămîntului liceal pe prima sa treaptă (sînt în anul I 265 167 de elevi, cea mai mare promoţie şcolară din învăţămîntul nostru) impune o îmbunătăţire a conţinutului său, în sensul cuprinderii celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi culturii contemporane, al apropierii tot mai organice de producţie. Necesitatea integrării eficiente a învăţămîntului cu producţia presupune, de asemenea, supravegherea îndeaproape a bunei desfăşurări a activităţii atelierelor şcolare. Trebuie să facem mai mult pentru a sprijini extinderea micro-întrepriderilor şi micro-cooperativelor, în care copiii învaţă să muncească, după exemplul adulţilor, se formează încă de pe acum pentru viaţă, în anul acesta va trebui să se asigure cu forţă de muncă calificată atît noile obiective industriale, cît şi dezvoltarea celorlalte existente. Cifric, aceasta înseamnă peste 400 000 de muncitori, dintre care 34 la sută femei. Fireşte, parte dintre ei sunt pregătiţi în şcoli profesionale, alţii prin ucenicie sau prin cursuri de calificare la locul de muncă. Cerinţele tehnicii moderne impun un grad de profesionalism ridicat, atît de ridicat încît muncitorul, după calificare, să se poată integra în timpul cel mai scurt în producţie şi să obţină rezultatele corespunzătoare. Pentru femei, faptul devine cu atît mai vital cu cît domeniile în care ele lucrează astăzi sînt din ce in ce mai complexe: construcţia de maşini-unelte şi electrotehnice, industria chimică, a celulozei şi hîrtiei etc. Dealtfel, calificarea forţei de muncă feminine rămîne pe mai departe una din acele probleme în care factorii direct răspunzători trebuie să acţioneze cu mai multă perseverenţă. Un studiu iniţiat în- tr-o serie de întreprinderi cu majoritate feminină — «Electrobanat», «Clujana», «Dunăreana»a arătat că este încă mare numărul femeilor a căror calificare este redusă. De altminteri, organizarea cursurilor de calificare şi îmbunătăţire a calificării pentru a treaga forţă de muncă feminină, şi nu numai feminină, devine una din condiţiile adaptării la tehnica actuală şi implicit a îndeplinirii exemplare a obiectivelor de plan. Cinci începe să se fabrice betonul e semn că un nou obiectiv se zămisleşte. * Cinci începe ,,automatizarea" e semn că se apropie naşterea * Inginera chimistă, specialistă in materiale de construcţii, Filofteia Nuţă, ca şef al laboratorului staţiei de betoane de pe Şantierul Piteşti-Sud, supraveghează de peste opt ani fabricarea betonului pe una din cele mai mari platforme petrochimice în construcţie din ţară. — Ce înseamnă pentru dumneavoastră un început de an, Filofteia Nuţă ? — Bineînţeles că beton, începînd cu asigurarea reţetelor de preparare, cu asigurarea materiei prime de calitate, cu supravegherea producerii lui, cu recoltarea probelor în staţie, şi apoi probe de control după 28 de zile, care, intr-un fel, au devenit probe de control suplimentar, un coeficient de siguranţă în plus. Pentru că n-avem voie să greşim. Aceasta ar însemna demolarea unei întregi construcţii. Şi asta nu e posibil. Aş mai adăuga că betonul nu e o substanţă monotonă, că noi fabricăm pentru platforma Piteşti-Sud peste 350 de feluri de betoane. Anul ’75, încă din prima sa zi, înseamnă pentru noi muncă în program de şantier, adică muncă măsurată în zilelumină, pentru că continuă construirea de obiective noi, printre care instalaţiile de alcool etilic, terpolimeri, acrilometil. — Dumneavoastră, în schimb, Sanda Fierbinţeanu, lucraţi la «automatizări». Dumneavoastră anunţaţi terminarea noilor obiective. Aşadar, ce ne vestiţi pentru '75? — Intrarea în funcţiune a încă patru obiective de mare valoare, printre care piroliza 2, precum şi terminarea lucrărilor la instalaţiile de oxid de etilenă şi glicocoli, de etil benzen, benzen din toluen. Aici, la Piteşti, noi, cei care lucrăm în «automatizări», montăm pe întreaga platformă aparatură românească, care, confruntată cu cea din străinătate, îşi trece încercările, dintre cele mai dificile, cu succes! Pregătim recoltele toamnei, pe care le vrem recolte-record — Cooperatorii din Izbiceni, şi 80 la sută dintre ei sunt femei, prin angajamentul lor, devenit chemate la întrecere către toţi lucrătorii din agricultura României, au prins a-şi măsura puterile în obţinerea unor recolte aproape fără precedent. E un act de curaj şi de încredere în propriile dv. forţe. Pe ce v-aţi bizuit angajamentul, tovarăşă Stela Băeţică ? — Sigur că este un act de curaj al celor din Izbiceni, dar şi de ambiţie, şi mai ales dorinţa de a face mai mult decît pînă acum. Angajamentele noastre s-au bazat pe recoltele obţinute, pe munca noastră şi, de ce n-aş zice-o, pe hărnicia noastră. Pentru că, vedeţi noi ţărani din moşi-strămoşi ne reînvăţăm meseria — recunoaştem, a face agricultură astăzi e o meserie cu totul nouă decît a moşilor noştri. Nici măcar prăşitul nu-l mai facem aşa cum am apucat. Iacă, noi ştiam că «rarul umple carul», dar cei care au procedat aşa nu l-au prea umplut în condiţiile în care irigi pămîntul, porumbul leagă şi dacă e mai des. Şi ăsta e doar un exemplu. N-aş vrea să se creadă că dau lecţii dar, devenind lucrător într-o agricultură socialistă, trebuie să lucrăm la nivelul acesteia. Aşa am reuşit anul trecut să recoltăm 3 700 kg de grîu la hectar şi 6 900 kg de porumb, iar la sfecla de zahăr peste 45 de tone. Pe anumite parcele s-au obţinut aproape 14 000 kg de ştiuleţi la hectar şi aproape 60 000 kg de sfeclă. Recoltele din vara aceasta ni le-am propus tocmai bazîndu-ne pe experienţa anului trecut, iar pregătirea lor am început-o încă din toamnă, de la aratul pămîntului. Acum, în ianuarie, griul nostru este o mîndreţe. Iarna, în mod obişnuit trăiam în aşteptarea primăverii. Acum, cu toţii sîntem elevi la cursurile agrozootehnice, tocmai pentru ca începutul lucrărilor agricole să ne găsească în formă. înainte de a încheia, aş vrea să fac o mărturisire: poate că nu ne-am fi luat aceste angajamente dacă n-am fi primit încurajarea celui mai iubit fiu al pămîntului românesc. Vizitîndu-ne la începutul lui octombrie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trecîndu-ne în revistă rezultatele, ne-a întrebat dacă ne prindem să ne măsurăm forţele cu pămîntul, dacă sîntem hotăriţi să muncim pe mai departe pentru a face din recoltele bune nu o excepţie, ci un fapt obişnuit. Iar noi i-am răspuns secretarului general al partidului, şi ne-am răspuns chiar nouă înşine, prin chemarea pe care o cunoaşteţi.