Femeia, 1991 (Anul 44, nr. 1-12)
1991-01-01 / nr. 1
& . O voce mereu tînără Soprana ILEANA COTRUBAŞ FRANKFURT. Aplauzele nu mai conteneau. Publicul nu mai voia, pur şi simplu, s-o lase să plece. La prima dintre cele doua reprezentaţii ale Ilenei Cotrubaş, care au avut loc în Sala Mare a Operei din Frankfurt, cu rolul „Mimi" din „Boema“ de G. Puccini, am avut impresia că admiratorii au luat scena cu asalt, vrînd să-i mulţumească. Marea cintăreaţă este ferm hotărită să părăsească opera, dar nu şi celelalte genuri. Este o hotărîre pe care fanii ei trebuie s-o respecte. Cît despre înalta sa artă, soprana a făcut o carieră mondială, abordînd, de-a lungul timpului, toate rolurile pentru care a fost solicitată. A cântat pe scenele operelor din Viena, San Francisco, Metropolitan din New York. „Mimi“ din „Boema“ a fost partitura de debut la Chicago. La Covent Garden din Londra a fost invitată adesea. Primirea înregistrărilor pe disc cu cantate de Bach, arii de Mozart, cu Caietul de Lieduri Italiene de Hugo Wolf, ca și a partiturilor din repertoriul ei, cum ar fi Manon de Massenet ori preţioasa opera a lui Charpentier, Luise, au marcat un triumf. „Boema"... O „Mimi” tulburătoare, ce a arătat, încă o dată, cît de tinără, luminoasă, rafinată este vocea ei atît de îndrăgita. Simplu, fără artificii, ea a apărut cu strălucirea tinereţii: o „Mimi“ de o nesfirşită gingăşie, tristeţe şi avind puterea durerii. A avut ca partener în rolul lui Rodolfo pe Luis Lima, tenor plăcut, al cărui timbru seducător s-a contopit cu cel strălucitor al sopranei. Şarmul ei tineresc şi jocul său flexibil şi natural au fost puse în valoare într-un mod ideal. Triumful a dat sălii un aspect incendiar. Interpreţii, şi nu în ultimul rind tinărul dirijor Michael Boden, cu înclinaţia lui pentru contrapartida instrumentelor de percuţie, au asigurat succesul memorabilei seri. Rolurile ei Pamina, Gilda, Mélisande, Antonia, Zerlina, Sophie şi Euridyke pe care le-a cîntat la Frankfurt între 1968 şi 1971 ca angajată a Operei, şi mai tîrziu ca oaspete, nu vor putea fi uitate COVOARE FERMECATE Pe vremea copilăriei genialului humuleştean, un flăcău care ştia să toarcă, să năvădească, săţeasa primea negreşit porecla de „torcălău". Pe atunci, ele, Penelopele, se razboiau cu iţele şi suveicile ei, cu celelalte arme. Acum că, uite, Finlanda, şi-a ales un ministru de război-femeie, lor le rămîn firele de lină, de cînepă ori borangic să închipuie subtile armonii cromatice, să le descopere noi valenţe expresive, să decoreze cu rafinament, dar şi cu har spaţiile habitatului uman. Fireşte, este o simplă glumă, pe care sper că mi-o vor ierta plasticienii Radu Avram, Gabriela Beja, Vasile Dobra şi Mihai Moldovanu, autorii lucrărilor din expoziţia „Tapiserie V“ de la Galeria Orizont. Alături de ei, în căutări şi în speranţe, marea artistă Cela Neamţu, cea ale cărei covoare fermecate au zburat peste mări şi ţări, din Tokio şi pînă-n Valparaiso, deschizind lumii noi ferestre spre spiritualitatea românească. O.T. 0 INTERPRETA ÎNDRĂGITĂ Creaţia populară din ţinuturile Reşiţei şi Bîrzavei are un farmec aparte. Făuritorul anonim a adunat din veacuri şi adună mereu frumuseţi din sufletul oamenilor. Frumuseţi întruchipate în lemnul încrustat, în lutul ulcioarelor smălţuite, în jocul şi portul local, şi mai ales în cîntec. Printre talentele ce s-au afirmat şi se afirmă în interpretarea cîntecului popular de pe aceste meleaguri se numără şi Valeria Arnăutu. Desfăşurînd o activitate artistică asiduă, dublată de un viguros talent şi o voce admirabilă, tinăra interpretă a urcat cu răbdare şi pasiune fitmul anevoios şi plin de neprevăzut al artei autentice, ivind spre public tulburătoare doine, balade şintece bănăţene, din care răzbat, ca un fermecat evantai, gînduri şi simţăminte omeneşti, izvorite din căldura inimii. Ultimul său disc, cel de-al patrulea, apărut de curînd, constituie un frumos şi emoţionant recital al artistei. Intitulat „Vino iară, primăvară", discul reuneşte, într-un minunat buchet, unsprezece cîntece, generos mesaj către ţară, din folclorul bănăţean. Ori de cte ori urcă pe scenă sau se află în faţa camerelor de luat vederi, tînăra interpretă este înveşmîntată în pitoreşti costume, specifice zonei din care provine. Toate sunt lucrate cu măiestrie şi migală de bunica sa, Ana Meda, creatoare de artă populară, vestită nu numai în Banat, ci în întreaga ţară, în urmă cu aproape doi ani, Valeria Arnăutu a devenit mamă. Are o fetiţă, Ana-Maria, pe care o iubeşte ca pe lumina soarelui. Fiind prea mică, ea nu s-a decis încă dacă îşi va urma sau nu mama pe calea cîntecului. AUREL BĂBEANU DE MORMAReA ACTA Cerul e pal. Soarele a murit în haos, plutesc amabarcaţiuni ciudate: un peşte uriaş (Leviathan?), din burta căruia răsar siluete albe, golite de expresie; un butoi ce adăposteşte un Diogene resemnat, un cuceritor, purtînd rămăşiţe de cămaşă de zale, hlamida, coroană, a încălecat o sferă (globul pămîntesc, un meteorit?)... Un personaj priveşte lumea printr-un boi opac, un altul adastă sub un clopot transparent... Ultimele două fac parte dintr-o altă perioadă de crea- Călători şi filozofi ţie a artistei, cîrsd era obsedată de tema zidului, pe care tot încearcă să-l spargă fragilii omuleţi de porţelan. „Călătorii“ de acum aşteaptă cu detaşare, cu seninătate, sa se-ntîmple ceva... Evident, nici o participare la expoziţiile personale ori colective ale Corneliei Moldoveanu nu a trecut neobservata. Examenele reprezentate de expoziţiile deschise în ultimii ani în Franţa, Belgia, Italia, Germania au fost trecute cu brio, iar succesul recentei sale întîlniri cu publicul românesc la Galeria Căminul Artei certifică, receptarea mesajului său. „în expoziţie, am timp să-mi observ lucrările — ne declară plasticiana — şi să urmăresc reacţia privitorilor. Important e că nimeni nu trece indiferent, înainte se instala o complicitate cu vizitatorii, care înţelegeau ce am vrut să exprim, deşi unii se temeau pentru curajul meu. Acum, libertatea dialogului e neîngrădită, ceea ce e stimulativ. Am trecut, de curînd, într-o altă etapă a creaţiei, explorînd posibilităţile nebânuite ale unor materiale ce păreau incompatibile. îmi împrospătez mereu mijloacele de expresie, pentru că nu vreau să se aştearnă praful elaborării ce atrage rutina, monotonia. Mă interesează ideea, esenţa în tot ceea ce fac“. Lucrările purtînd semnături Cornelia Moldoveanu au darul să incite. Omuleţii săi de-o şchioapă nu păstrează nimic din graţioasa încremenire a statuetelor de Meissen, cu aristocraticii lor păstori în travesti. Acum artiştii privesc realitatea in faţă, iar pentru viitor au antene speciale. Operele de artă nu se limitează să „decoreze“ o ambianţă idilică. Menirea lor e de „memento". Să le privim — aşa cum ne îndemna Brâncuşi — pînă le înţelegem. OCTAVIA TREISTAR ! REVISTA „FEMEIA“ NU ESTE ORGANUL DE PRESA AL NICI UNEI ORGANIZAŢII POLITICE SAU OBŞTEŞTI, ci rAmine O TRIBUNA LIBERA, independentA, A TUTUROR FEMEILOR DIN ROMANIA COPERTA I: Fermecător, surisul tinereţii: ANCA DOROBANŢU Foto ^ C. CIOBOATA =5/1 • Singure în noaptea de Revelion • Familia — între speranţă şi incertitudine • Degringolada • între noi, femeile Confidenţa doamnelor şi a domnilor • Modă • Cosmetică • Femeia şi căminul • Caleidoscop