Flacăra Iaşului, septembrie 1967 (Anul 23, nr. 6521-6546)

1967-09-12 / nr. 6530

y a y ) AMU Will Nr. 6530 NAPTI 12 MPTIMPIRIE 1967 4 PAGINI 23 BANI Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Organ al Comitetului regional Iaşi al P.C.R. şi al Sfatului popular regional PE MERIDIANELE GLOBULUI ® La Kinshasa s-a deschis Conferinţa la nivel înalt a O. U. A. Sesiunea Seimului R. P. Polone Ciminările lui Charles de Gaulle şi Wladijslaw Gomulha Grupul nr. 3 şi construcţiile din agricultură ...... ........U*»j..............mmtwmr ni ■ :■» mumii I.—— Semnal fără ecou ■ Ultima fază, remedierile »Lipsă de res­pect faţă de ceea ce se numeşte calitate H Termenii noi asaltează pe cei vechi La Direcţia operativa a Băn­­cii de investiţii, sucursala laşi, a avut loc recent o analiză a­supra stadiului construcţiilor din agricultură executate de Grupul nr. 3 al T.R.C. Iaşi. Pă­rerea reprezentanţilor construc­torilor şi instalatorilor a fost aceasta . (redăm textual): „Cu construcţiile din agricultură stăm bine. Necazuri avem cu altele...“ Cit de bine stă Gru­pul nr. 3 cu construcţiile din agricultură ne-am dat seama vizitîndu-i cîteva puncte de lucru. La întreprinderea agri­colă de stat Popricani s-a în­trunit nu de mult comisia pentru a recepţiona atelierul mecanic. Dar directorul I.A.S.­­ului, tovarăşul Mihai Sîrbu, n-a semnat procesul verbal. Asta pînă cînd nu vor fi e­­fectuate şi remedierile con­statate de comisie. Remedierile acestea spun multe. Ca să a­­jungi la remedieri înseamnă că ori n-ai respectat proiec­tul, ori lucrările au fost de proastă calitate. Și, aici, la Po­pricani au fost şi de unele şi de altele (fapt care pune sub semn de întrebare asistenţa tehnică acordată de specialiştii Grupului nr. 3). Dar pentru că s-a ajuns la remedieri între­barea care se pune acum este următoarea : cine suportă chel­tuielile necesitate de aceste remedieri ? Să revenim din nou la ex­presia că „se stă bine cu construcţiile din agricultură". In articolul „O investiţie i­­nundată de neglijente" apărut în numărul din 4 mai al ziarului nostru, erau semnalate serioa­se rămîneri la urmă cu lucră­rile la instalaţia de alimen­tare cu apă de la I.A.S. Bu­cium (a cărei valoare este de 2.170.000 de lei), precum şi o seamă de deficienţe. De a­­tunci şi pînă acum au trecut patru luni şi ceva. E drept că instalatorii s-au apucat de treabă, constructorii însă tără­gănează lucrul şi în prezent. De altfel, mare lucru în acest interval de timp ei n-au făcut, deşi termenul de predare a lu­crării se apropie de expirare (ultimul obiectiv al instalaţiei de alimentare cu apă şi anume bazinul de 500 m.c. a fost pre­văzut a fi gata, conform celor hotărîte de C.T.S., la 30 oc­tombrie. Săpăturile la bazinul de 500 m.c. au fost terminate, după cum ne spunea tovară­şul Sergiu Profir, dirigintele şantierului, încă de la 30 iu­lie. Asta înseamnă că se pu­tea începe turnarea bazinului din primele zile ale lui august. Dar n-au fost aduse materia­lele necesare. Acum există de toate dar nu sunt cofraje. Şi uite-aşa, cînd e una nu e alta. Şi dacă vor începe ploile, la punctul unde se construieşte bazinul nu se va mai putea intra nici cu mijloacele cu tracţiune animală. Conducerea Grupului nr. 3 e bine să re­ţină acest lucru şi să ia mă­suri pentru a se urni o dată din foc turnarea bazinului. Cît mai e timp frumos. Altfel nici la vară bazinul în cauză nu va fi gata. Şi să nu uite nici de de­fecţiunile existente la bazinul de 100 m.c. de la punctul „Socola* (cum tinde de altfel) unde apa se infiltrează prin peretele de ciment in casa vanelor (ca să circuli In casa vanelor Iţi trebuie barcă). Noi le-am sesizat şi în articolul din 4 mai, dar conducerea Gru­pului n-a luat pînă acum nici o măsură, aceleaşi deficienţe existînd şi în prezent. De alt­fel, lucrările executate aici poartă amprenta lipsei de răs­pundere faţă de ceea ce se numeşte calitate. Şi nu numai aici. Blocul ce trebuia dat în folosinţă, tot la această unita­te, încă din decembrie anul trecut (decembrie 1966 a fost al doilea termen) nu e nici a­­cum gata, deşi tovarăşul Şte­­fănescu, inginerul şef al Gru­pului, susţinea contrariul. To­varăşul Benedict Teodoresci*, tehnicianul constructor al I.A.S.-ului, ne spunea că dacă ar trebui să noteze defecţiu­nile existente la această con­strucţie, i-ar trebui o coală întreagă de hîrtie. Şi a început să enumere: parchetul mur­dar, spărturi în zid, cazanele de la baie fără burlane, di­­blurile montate defectuos, gea­murile nechituite... (la acest bloc, instalaţiile electrică şi sanitară, ne spunea tov. Teo­­dorescu, au fost executate după ce interioarele erau de-a­­cum zugrăvite. Dacă s-a mai auzit undeva aşa ceva!). To­varăşul Sergiu Profir ne spu­nea că şi la blocul de la I.A.S. Galata, unde, de aseme­nea, lucrările sunt rămase mult în urmă, se aplică aceeaşi me­todă, adică după ce s-a termi­nat tencuiala au venit şi in­stalatorii să-şi facă meseria. Şi cînd te gîndeşti că repre­zentanţii Grupului 3, partici­panţi la şedinţa de la Direcţia operativă a Băncii de investi­ţii, spuneau : „Cu construcţiile din agricultură stăm bine !". GH. STEJARU [V*­IA] CÎNTEC, JOC /n ° ^ Şl VOIE BUNĂ SPORT LA STRUNGA ■ Fotbal divizia Duminică, în pădurea de la Strunga, pe o scenă a- ® diViZia C menajată în aer liber, a avut loc un interesant spec­tacol folcloric interregional, susţinut de formaţii artis- IIH B O X tice de amatori din regiunile Iaşi şi Bacău. La aceas­­tă manifestare au participat peste 40.000 de spectatori. Foto: G. Paul IBJ CioljStil Citiţi în pag. a II-a a ziarului nostru reportajul­­ „Trandafir de la Moldova". Vă prezentăm: VIITOAREA FABRICA DE MOBILĂ DIN VASLUI Peisajul industrial al Vasluiului va fi completat In curind cu o noua unitate — Fabrica de mobilă — unde la producerea ce­lor 20.000 de gar­nituri pe an vor lucra 1.300 cffe mun­citori. Cadrele teh­nice, inginerii şi maiştrii conducă­tori de sectoare, au şi sosit: unii transferaţi de la alte întreprinderi similare din ţară, alţii repartizaţi di­rect la Vaslui du­pă absolvirea şco­lilor tehnice de maiştri. După cum ne-a informat tov. ing. Ion Ardelea­­nu, directorul în­treprinderii, preo­cuparea conducerii de a-şi forma ca­dre proprii s-a concretizat in şco­larizarea unui nu­măr de 320 de lu­crători la diferite întreprinderi de prelucrare indus­trială a lemnului (Bacău, Iaşi,­­Foc­şani, Măgura God­iei) în specialită­ţile timplari-meca­­nici, tîmplari-ma­­nuali industriali, finisori - lăcuit­ori, tapiţeri, ascuţitori etc. A început să so­sească materia pri­mă. Un prim jot, insumînd 30 de vagoane de che­restea, aşteaptă să alimenteze fluxul tehnologic al marii hale de producţie. Metamorfozarea a­­ceasta a scîndurii în mobilă, atît de obişnuită la orice Întreprindere cu un astfel de profil, va cuprinde aspec­te inedite. Utilaje­le moderne care intră în dotare (mare parte sosite deja) vor aduce ca noutăţi presarea panourilor intr-o linie continuă cu o presă monoeta­­tată, furniruirea la canturi cu două maşini intercalate în linia de prelu­crări la dimensiuni finale şi lăcuirea cu transport meca­nic, in Nlux. Originală este şi construcţia marii hale de 2.000 m.p. in care deschide­rile nu mai creează frontoane în lun­gime, evitindu-se astfel utilizarea lu­minatoarelor, iar construcţia cişti­­gind în plus o no­tă estetică. Ce-i drept, con­structorii nu s-au grăbit întotdeauna, dar lucrările au fost de calitate. Pe șantier au lucrat și încrează cu rîvnă 400 de constructori, 80 de instalatori, 30 de izolatori, 10 ener­­gomonteori. S-au turnat peste 50.000 m.c. de beton. In ziua cînd am fost la Vaslui, maia- BENEDICT JELESCU (continuare In pag. a 3-a) Marea halfi de producție a Fabricii de mobilă din Vaslui. Consfătuirile cadrelor didactice leri au început consfătuirile cadrelor didactice care au de­venit o tradiţie valoroasă a în­­văţămîntului nostru, contribu­ind la efectuarea unui schimb de experienţă orientativ pen­tru noul an­ şcolar, ce va tre­bui să constituie o treaptă su­perioară în­­procesul instruc­­tiv-educativ. In oraşul Iaşi, consfătuirea de la Casa sindicatelor a în­trunit cadre didactice din şco­lile de toate gradele, dornice să împărtăşească din practica lor, să înveţe din experienţa colegilor, să-şi îmbogăţească continuu cunoştinţele profesio­nale şi metodele pedagogice. Au participat, de asemenea, tovarăşii Anatolia Lupşa, vice­preşedinta al Comitetului exe­cutiv al Sfatului popular re­­gional, Vasile Roşea, director în Ministerul Invăţămîntului, Eugen Biliuţă, secretar al Co­mitetului orăşenesc de partid Iaşi. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de prof. Olimpia Grecu, vicepreşedintă a Comi­tetului executiv al Sfatului popular orăşenesc Iaşi, care, menţionînd faptul­ că şi de a­­ceastă dată consfătuirile vor trebui să constituie o trecerea în revistă a principalelor în­făptuiri din anul şcolar trecut şi o profundă analiză a defi­cienţelor, a subliniat necesita­tea asigurării unui schimb pre­ţios de idei care să ducă la noi realizări în anul şcolar ce se va deschide peste cîteva zile. A urmat la cuvînt, prof. loi. Virgil, şeful Secţiei de învă­­ţămînt a Sfatului popular oră­şenesc Iaşi, care a prezentat referatul : „Analiza activităţii desfăşurate de şcoli în anul şcolar 1966—1967. Sarcinile pentru noul an şcolar". Pe marginea referatului l-au purtat discuţii vii, interesante, care au împărtăşit din prac­tica la catedră, din munca e­­ducativă, aducînd sugestii va­loroase. Astăzi se desfăşoară şedinţele pe secţii. ★ Asemenea consfătuiri au loc la toate centrele de raion din regiune, constituind un bogat izvor de învăţăminte în pragul noului an şcolar 1967—1968. l Festivalul şi Concursul internaţional „George Enescu“ In continuarea manifestări­lor din cadrul Festivalului in­ternaţional „George Enescu“, luni după-amiază, în sala mare a Palatului, publicul iu­bitor de muzică şi oaspeţii festivalului l-au ascultat pe tî­­nărul pianist american Van Cliburn. El a interpretat, în cadrul recitalului, Cinci piese de Johannes Brahms, Sonata nr. 23 în fa minor, „Appa­­ssionata” de Beethoven, Sonata op. 26 de Samuel Barber şi Sonata a Vl-a de Prokofiev, iar în supliment piese de Chopin şi Skriabin. Orchestra simfonică a Ra­­dioteleviziunii, dirijată de E­­manoil Elenescu, a avut ca oaspete, în concertul susţinut luni seara, pe violoncelistul sovietic Mstislav Rostropovîci, care a prezentat din reperto­riul său concertul pentru vio­loncel de Saint-Saens. Progra­mul a fost deschis de suges­tiva lucrare enesciană — Sui­ta a IlI-a „Săteasca". In ace­laşi concert a mai putut fi as­cultată piesa „Erwartung“ de Arnold Schonberg, cu con­cursul sopranei Elisabeta Ne­­culce-Carţiş. Pe scena Operei s-a prezen­tat, în festival, baletul „La­cul Lebedelor" de Ceaikovski, cu Magdalena Popa şi Sergiu Stefanski în rolurile princi­pale. Conducerea muzicală a spectacolului a fost asigurată de dirijorul Constantin Pe­trovich . Juriile celor trei secţii ale Concursului internaţional „George Enescu" au anunţat numele candidaţilor admişi la etapa a doua a competiţiei. Lista concurenţilor la vioară, în ordinea prezentării lor, este următoarea: Jurgen Pilz (R.D. Germană), Alexandr Iliev (Bulgaria), Mariana Sîr­bu (România), Gabriela Ijao (România), Mariko Takagi (Ja­ponia), Angela Gavrilă (Ro­mânia), Bogodai Antonovici Kotorovici (U.R.S.S.), Cornelia Vasile (România), Zinovie Vla­­dimirovici Vinnikov (U.R.S.S.), Anita Fischer (R. D. Germa­nă), Edward Polidi (Izrael) şi Elena Konstantinova Adjemo­­va (U.R.S.S.) La canto au fost promovaţi în etapa a doua tinerii: Ma­ria Slătinaru (România), An­dreas Pobbig (R. D. Germană), Viorica Cortez-Guguianu (Ro­mânia), Eszter Kovács (Unga­ria), Taisa Vladimirovna Mo­roz (U.R.S.S.), Ionel Pantea (România), Judith Merrilyn Quine (Anglia), Niculina Mi­­rea (România), Lajos Miller (Ungaria), Pompei Hărăştea­­nu şi Georgeta Orlovschi (Ro­mânia), Alisa Vartkesovna Djarmagoriian (U.R.S.S.), Mo­nique Hanoulle (Belgia), Nel­son Emilio Martiloti (Uruguay), Nina Stefanova Toteva (Bul­garia), Dionisie-Ludovic Konya (România), şi Margarita Vasi­­lievna Smirnova­­(U.R.S.S.). Tinerii pianişti care urmea­ză să se prezinte în etapa următoare sunt: Francois-Joel Thiollier (Franţa), Ewa Synowiec (Polonia), Peter Muller (R. D. Germană), Cris­tina Ortiz (Brazilia), László Baranyay (Ungaria), Dan Gri­­gore (România), Tiberiu Szász (România), Gyöngyi Kiss (Un­garia), Radu Lupu­­(România), Stela Petrova Dimitrova (Bul­garia), Ariene Portney (S.U.A.), Samuel Smbatovici Alumian (U.R.S.S.), Odile Poi­sson (Franţa), Joseph Alfidi (S.U.A.), Anatolii Zalmanovici Ugorski (U.R.S.S.), şi Pascal Marie-Roge (Franţa). (Agerpres). Sesiune ştiinţifică BRAŞOV . La Institutul politehnic din Braşov şi-a în­ceput luni lucrările cea de-a VIII-a sesiune a grupului de lucru F.A.O. pentru corecta­rea torenţilor, lupta contra avalanşelor şi amenajarea bazinelor hidrografice, care reuneşte specialişti din Aus­tria, R. F. a Germaniei, Gre­cia, Italia, Franţa, Norvegia, Spania, Elveţia, Iugoslavia şi din alte ţări. (Agerpres) Prietenia-o floare ce trebuie cultivată cu grijă Mi-a venit în minte o dis­cuție OUzitfi nu de mult. L. E., salariată la o instituţie ieșea­nă, căuta pe toate căile să se apropie de subordonatele sa­le. „Vreau să fim prietene. Ce frumos e acest sentiment ! Nu vreau să mă consideraţi şefa, ci prietena voastră“. Ca să și le atragă mai mult, ie în­­voia uneori de la serviciu« le facilita anumite intîlniri cu băr­bați etc., toate acestea sub semnul „prieteniei". L. E. însă urmărea un anume scop. Cînd fiecare dintre subordonatele sale a ajuns să aibă la „ac­tiv" cite o neregulă« generată de comportarea ei« a început să aplice şantajul. Le punea să-i facă lucrările de birou, să îndeplinească pentru ea a­­numite servicii. Şi era sigură că nu va fi refuzată, deoarece ştia cu ce-a „greşit“ fiecare şi, eventual, le putea reclama. Şi-au dat seama celelalte ce fel de prietenie a căutat L. E., dar era prea tîrziu.­­ E dureros atunci cînd u­­nul este ascuns, perfid. La şcoală, ni s-a vorbit deseori despre prietenie ca despre un sentiment frumos, luminos. Pri­etenia îl înalţă pe om, îl face mai bun, mai generos. Şi eleva ANA SPATARU, din clasa a XI-a a Liceului nr. 7 - Iaşi, continuă :­­ Printre unii dintre noi, e­­levii, există părerea că acela este prieten adevărat care „suflă“ la ore, ajută să se copieze temele. Un asemenea „prieten“ este în fond un om neserios. Iţi face cel mai ma­re rău. Dacă îi eşti prieten cuiva şi vezi că are unele greutăţi sau comportări inco­recte în anumite situaţii, aju­tă-l să se îndrepte, arată-i deschis ce nu-ţi place la el, nu-i acoperi lipsurile.­­ „Prietenul la nevoie se cunoaşte“...­­ Multă înţelepciune cuprin­de acest proverb ! Să vă dau un caz­­: două colege« cărora n-am să le spun numele, erau bune prietene de multă vre­me. Cînd a fost să-şi aleagă fiecare dintre noi umanistica sau reala, una dintre ele,­ deşi îndrăgea matematicile, s-a în­scris la umanistică, numai pen­tru a nu se despărţi de prie­tena sa. A rămas însă corigen­tă la limba română. Sînt si­gură că nu se întîmpla lucrul acesta dacă prietena ei ar fi ajutat-o. O asemenea priete­nie a distrus un ideal. Cole­ga mea voia să ajungă in­giner constructor. - Se pare că și colectivul clasei a greșit. Adevăratele prietenii nu pot sta in calea afirmării cuiva, împlinirii idea­lurilor. Pentru a fi prieten cu cineva, nu-i obligatoriu să te afli tot timpul împreună cu el. Sentimentul n-ar fi scăzut in trăinicie dacă fiecare dintre cele două prietene şi-ar fi ur­mat drumul către care are în­clinaţii. Clasa putea să-i arate colegei tale că greşeşte. - Eu datorez recunoştinţă colectivului în care lucrez. Mulţi dintre membrii acestuia îmi sunt prieteni vechi - ne declară RADU TAŞCĂ, electri­cian la Uzina mecanică „Ni­­colina“. După o perioadă de întrerupere a activităţii profe­sionale, m-am reîntors la ve­chiul meu loc de muncă. Ui­tasem destule. Eram îngrijorat şi mă dojeneam : ce mă fac eu acum, că nu mai ştiu ni­mic ? Prietenii din colectiv mi-au văzut frămîntările. Cu mult tact m-au ajutat să-mi reîmprospătez cunoştinţele pro­fesionale. Intr-adevăr, prietenul la nevoie se cunoaşte. Părerea mea este că sentimentul prie­teniei nu se verifică numai în momentele cruciale ale exis­tenţei. Chiar şi în lucruri obiş­nuite, cotidiene. Cum s-a în­­timplat la mine.­­ Colectivul în care-ţi duc­ activitatea poate avea o in­fluenţă binefăcătoare asupra prieteniei - e de părere LEO­NARD B., preşedintele comi­tetului de sindicat de la o în­treprindere ieşeană. A venit la mine, intr-o zi, o salariată,­­Elvira P. Are trei copii, cel mai mare în vîrstă de 11 ani. E căsătorită de 14 ani. Soţul ei, Vasile P., lucrează la fabrica ,,Ţesătura“. Ea­ s-a plîns că soţul o bate des, ba, uneori, o alungă şi de acasă împreu­nă cu copiii. Din ce cauză , Vasile P. şi-a făcut nişte „pri­­eteni‘­ în fabrică, cu care obiş­nuieşte să se ducă la un pă­hărel. Aceşti ,«prieteni“ bine­voitori îi defăimează soţia (o femeie serioasă) şi el« fără a cerceta dacă vorbele lor au vreun temei, cînd se întoarce acasă începe s-o bată. Elvira P. nu se simte vinovată cu nimic şi totuşi e obligată să suporte brutalităţile soţului ei,­ numai pentru că acesta a fost sfătuit de­­sprieteni“. Dacă el şi-ar da seama ce fel de pri­eteni are şi dacă ar interveni şi colectivul unde-şi duce ac­tivitatea, totul ar fi altfel. Este o vorbă : „Spune-mi cu cine te-nsoţeşti ca să-ţi spun cine­ eşti“. Prietenia nu accep­tă interese înguste, apropieri de pe urma cărora să poţi a­­buza. Ea e un cumul de le­gături între oameni, care se bazează pe simpatie şi respect reciproc, pe comuniune de in­terese, de convingeri, de sen­timente şi acţiuni, la care se adaugă afecţiunea. Prietenia, în sensul restrins al cuvintului, presupune relaţii intre doi sau mai mulţi oameni, care se cu­nosc bine, îşi împărtăşesc unii altora cele mai neînsemnate necazuri sau bucurii, succesele sau insuccesele din viaţa de toate zilele. Cine ştie să preţu­­iască şi să cultive această floare care-i prietenia­ trăieşte sentimentul unor împliniri su­­fleteşti deosebite. RADU COSTIN ANCHETĂ SOCIALĂ

Next