Flacăra Iaşului, septembrie 1967 (Anul 23, nr. 6521-6546)
1967-09-17 / nr. 6535
r X ANUL XXIII, DMINICA 17 septembrie 1961 4 PAGINI 23 DANI Nr. 6533 ilTAR^ 1 1 Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Organ al Comitetului regional Iaşi al P.C.R. şi al Sfatului novular regional întreprinderile agricole de stat în faţa insambtdrilor moduri intensive, dar şi agrofond corespunzător . O condiţie obligatorie: asigurarea densităţii optime .] Nu se aşteaptă decit momentul optim pentru semănat A venit toamna, bogată în roade, dar şi în treburi, care solicită o mare concentrare de forţe în toate unităţile agricole. E perioada de tranziţie dintre un an agricol şi altul, cînd strîngerea recoltei coincide cu pregătirea producţiei viitoare. E timpul cînd se trag învăţăminte din munca unui an şi se iau măsuri pentru ca bilanţul următor să fie mai rodnic, întreprinderile agricole de stat, Înfiinţate de curînd pe întreg cuprinsul regiunii au de executat în acest sezon un important volum de lucrări. Prima campanie în condiţiile noii forme de organizare a agriculturii de stat a început deja şi principala sarcină a tuturor lucrătorilor din întreprinderile regiunii este în momentul de faţă trecerea cu succes a acestei etape. Ce s-a făcut şi ce se va face în continuare în acest scop ? Iată ce ne răspunde tov. ing. S. Bulgaru, directorul tehnic al Trustului regional al întreprinderilor agricole de stat. Pe întreg cuprinsul trustului se desfăşoară acum din plin recoltarea porumbului, soiei, cartofilor etc. Peste puţine zile va veni şi vremea însămînţărilor — moment din care intrăm în perioada de vîrf a actualei campanii. Paralel cu recoltarea culturilor tîrzii şi cu celelalte acţiuni de sezon, întreprinderile agricole de stat ale regiunii au de însămînţat 20.000 de hectare numai cu grîu, la care se adaugă suprafeţele cu orz şi alte culturi furajere. Pentru a putea face faţă cum trebuie sarcinilor ce ne revin, în această perioadă au fost prevăzute din vreme toate măsurile necesare începînd de la nivelul trustului şi pînă la ultima fermă. La stabilirea lor am avut în vedere concluziile reieşite din analiza rezultatelor obţinute în acest an la culturagriului, urmărind să asigurăm acestei plante condiţii fi mal traus. La amplasarea culturii, de pildă, am căutat să-i destinam cele mai potrivite premergătoare, reuşind astfel să amplasăm după leguminoase o suprafaţă mai mare, comparativ cu anul agricol 1966—1967. De reţinut că în anul curent fosta gospodărie de stat Crasna care a cultivat tot griul după leguminoase a înregistrat producţia cea mai mare din regiune: 3.405 kg. în medie la hectar faţă de 2.570 kg., media realizată de G.A.S.-uri. In prezent, 17.000 de hectare, adică 85 la sută din suprafaţa ce va fi cultivată cu grîu, sunt arate din vară şi în cea mai mare parte pregătite. Condiţiile de insămînţare din apropiata campanie nu se anunţă deocamdată favorabile. Mă refer la faptul că datorită secetei prelungite din cursul verii, pregătirea terenului se face greu şi nu la nivelul calitativ dorit. Dacă nici de aici încolo nu va ploua în timp util şi nu vom putea asigura un pat germinativ corespunzător vom fi nevoiţi să schimbăm, pe alocuri, amplasarea culturilor, însămînţînd suprafeţe mai mari după păioase. In toam(continuare în pag. a 3-a) Prima cunoştinţă cu abecedarul... (Instantaneu din clasa I a Şcolii generale din Rinzieşti). TRAI ▲ Uni Lucrările de montaj prelucrare a maselor hala de compresoare a utilajului de la noua secţie de oxigen a Uzinei de plastice Iaşi se apropie de sfîrşit. In clişeu , aspect din Concursul şi Festivalul internaţional „George Enescu“ Juriile secţiilor Concursului internaţional „George Enescu" au anunţat numele candidaţilor admişi în etapa finală. La secţia de vioară vor fi audiaţi în această etapă următorii concurenţi Elena Konstantinova Adgemova (U.R.S.S.), Angela Gavrilă (România), Gabriela Ijac (România), Bogodar Antonovici Kotorovici (U.R.S.S.), Jurgen Pilz (R.D. Germană), Mariana Sîrbu (România), Mariko Takagi (Japonia), Cornelia Vasile (România), Zinovie Vladimirovici Vinnikov (U.R.S.S.). Concurenţii secţiei de pian admişi sunt: Joseph Alfidi (S.U.A.), Samuel Smbatovici Alumian (U.R.S.S.), Dan Grigore (România), Radu Lupu (România), Pascal Marie-Roge (Franţa), Cristina Ortiz (Brazilia), Tiberiu Szász (România), Anatoli Zalmanovici Ugorski (U.R.S.S.). La secţia de canto au intrat în etapa finală: Alisa Varikesovna Djamagorian (U.R.S.S.), Viorica Cortez Guguianu (România), Pompei Hărășteanu (România), Dionisie- Ludovic Konya (România), Lajos Miller (Ungaria), Niculina Mirea (România), Ionel Pantea (România), Maria Slătinaru (România), Margarita Vasilievna Smirnova (U.R.S.S.), Nina Stefanova Tatova (Bulgaria). In cadrul Festivalului internaţional „George Enescu", sâmbătă după-amiază, în sala mică a Palatului a avut loc un concert cu lucrări de muzică de cameră de compozitori români. Programul a fost alcătuit din Cvartetul de coarde nr. 4 de Zeno Vancea, Sonata pentru clarinet solo de Tiberiu Olah, Sonata pentru vioară şi pian de Ludovic Feldman, Invenţiuni pentru clarinet şi pian de Ştefan Niculescu şi Cvartetul de coarde nr. 7 de Wilhelm Berger. Au interpretat cvartetele „Cantabile" şi „Muzica“, clarinetistul Aurelian Octav Popa, violonistul Mircea Opreanu si pianista Alexandrina Zorleanu. In sala mare a Palatului a putut fi ascultat din nou violonistul Isaac Stern, interpreted Concertul în Re major de Brahms, in compania orchestrei simfonice a Radioteleviziunii, dirijată de Iosif Conta. Orchestra a mai executat trei dansuri din baletul „Hanul Dulcineea" de Mihail Jora, iar împreună cu corul Radioteleviziunii, dirijat de Aurel Grigoraş, soliştii Emilia Petrescu şi Dan Iordăchescu au repetat Requiemul de Faure. La Operă, oaspeţii Festivalului au asistat la dipticul „Ora spaniolă" de Ravel şi „Gianni Schicchi" de Puccini, prima operă avînd în distribuţie pe Magda Ianculescu, Valentin Teodorian, Constantin Gabor, Marcel Angelescu, Vasile Martinom, cea de-a doua pe Octav Enlgărescu, Teodora Lucaciu, Iulia Buciuceanu, Vasile Moldoveanu, George Mircea, Viorel Ban, Zoe Dragotescu, Ioan Hvorov, Alexandru Vîrgolici, Cornelia Gavrilescu. Conducerea muzicală a fost asigurată de dirijorul Paul Popescu. (Agerpres) Vreme de cîţiva ani, în schema Sfatului popular raional Iaşi au figurat şi trei lupi imbricaţi în piele ide pale. Unul se numea „funcţionar", altul „gestionar" şi al treilea „şef al corpului de îndrumători contabili pentru C.A.P.-uri". Lupii, închişi bine în stînă, au început să înfulece nestingheriţi din avutul obştesc. „Ospăţul“ era compus din cherestea, bilemanele şi alte materiale lemnoase. Bineînţeles că nici unul din ei nu-şi strica dantura pe stejar ori fag deoarece cei trei ştiau să transforme materialul lemnos în bani, iar banii în ce le poftea Inima. Nimeni n-a observat nimic de parcă toţi cei în drept să-i controleze pe cei trei erau legaţi la ochi. Lupul-şef Lupul nr. 1, care înfuleca pe nerăsuflate şi cu o poftă de înfometat era O. Clavier. In calitatea lui de funcţionar avea o însărcinare foarte largă şi generală din partea Comitetului executiv de a aproviziona depozitul Sfatului popular raional Iaşi cu materiale lemnoase şi tot el să le livreze cooperativelor agricole din raza raionului. Văzîndu-se cu pîinea şi cu cuţitul în mînă a început, nestingherit, să-şi alcătuiască porţii barosane de venituri bazate pe fel de fel de matrapazlîcuri. El desfăşura această activitate de aprovizionare, dar şi de distribuire (ii) de aşa manieră încît îşi crea plusuri de materiale. Cum ? Simplu : livra C.A.P.-urilor cantităţi mai mici decît se treceau în bonul de livrare (e şi vina C.A.P.-urilor care trimit după materiale oameni slab pregătiţi). Asta era o sursă. Dar lupul nr. 1 era priceput şi în denaturarea unor cantităţi de materiale rezultate din debitarea buştenilor. Şi pentru că sursele existau, O. Clavier a început valorificarea lor. Mai intîi, sustrage din materialul destinat Sfatului popular raional 44.500 m.c. bilemanele și 4.800 m.c. cherestea pe care le vinde. Polta vine mîneînd. N-au fost decit... 33 de astfel de sustrageri, iar prejudiciul cauzat s-a ridicat la ,tipinusculari sumă de... 440.964 de lei II Lupul-ajutător Lupul nr. 2 era Vasile Tifilă Ciocoiu, şef al corpului de îndrumători contabili pentru C.A.P.-uri. El avea, de fapt, atribuţiunea de a supraveghea cum O. Clavier face aprovizionarea cu material lemnos. In calitatea sa de r.supraveghetor" îl ajută pe lupul-şef să sustragă materiale lemnoase. Şi ca să-l ajute mai bine, pentru că era necăsătorit, se stabileşte la domiciliul paznicului de la depozitul de cherestea din staţia C.F.R. Socola, inventînd o dragoste înflăcărată pentru fiica acestuia. Lupul-ajutător avea două direcţii de ajutorare : 1) Făcea mijlocirea între O. Clavier şi unii delegaţi de la C.A.P.-uri pentru ca ei să cumpere cherestea de la lupul-şef. Pentru acest serviciu primea mici atenţii in bani lichizi (1.000, 1.500, 2.000 după cum se cădea la înţelegere). 2) Asigura „paza juridică" a lui O. Clavier şi vorbea atît de convingător încît delegaţii C.A.P.urilor să creadă că procedeul folosit de lupul-şef în aprovizionarea Cu cherestea este... legal. Cu alte cuvinte, şeful corpului de îndrumători contabili era pe ,,postul" de complice la delapidare Lupul—n-aude, n-arede Eugen Vasile Şoimaru, cel de al treilea lup în piele de oaie, se făcea că nu vede, nu aude. A primit bucuros rolul de lup surdo-mut pentru că în calitatea lui de gestionar al depozitului de materiale lemnoase din staţia C.F.R. Socola, avea posibilitatea să vadă şi să audă... prea bine I El ştia că plata materialelor livrate din depozit trebuia să se facă numai prin virament şi că era cu desăvîrşire interzisă plata în numerar. Dar, se făcea că n-aude, n-avede I El mai ştia că vagoanele soseau Lupi îmbrăcaţi în piele de oaie Cum a-a putut delapida aproape o jumătate de milion de lei fără urmă de violare şi totuşi, cînd lupul-şef se văita în stînga şi în dreapta că e... furat, Şoimaru făcea chitici Favoarea TRAIAN CRAESCU (continuare în pag. a 3-a) La pescuit în bălţile de la Berezeni. In pag.a 3-asport k PE MERIDIANELE GLOBULUI Vizita tovarăşului Ilie Verdeţ in R. S. F. Iugoslavia VIETNAMUL DE SUD Lupte de amploare în delta fluviului Mekong comunicat franco-austriac TOVARĂŞUL nicolae ceauşescu A PRIMIT PE AMBASADORUL REPUBLICII INDIA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit sîmbătă, 16 septembrie 1967, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii India în Republica Socialistă România, Amrik Singh Mehta, în audiență de prezentare. Cu această ocazie a avut loc o convorbire cordială. | Vizita in tara noastră a primului ministru al Republicii Turcia Sîmbătă dimineaţa, primul ministru al Turciei, Suleyman Demirel, cu soţia, împreună cu ministrul afacerilor externe Ihsan Sabri Caglayangil şi soţia şi celelalte persoane oficiale turce au plecat cu avionul într-o scurtă călătorie pe litoral. Oaspeţii turci au fost însoţiţi de Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Vasile Şandru, adjunct al ministrului afacerilor externe, şi Ion Drînceanu, ambasadorul Republicii Socialiste România la Ankara. La aeroportul oraşului Constanţa, premierul turc a fost salutat cordial de Petre Nicolae, preşedintele Sfatului popular al oraşului, şi de alte persoane oficiale locale. Tinere în costume naţionale dobrogene au oferit oaspeţilor flori. Oaspeţii au făcut o vizită la Sfatul popular al oraşului Constanţa, unde preşedintele Sfatului a făcut o scurtă prezentare a oraşului şi litoralului. A fost vizitată apoi moscheea din Constanţa, unde oaspeţii au fost întîmpinaţi de muftiul Iacub Mehmet, şeful cultului musulman din România. Muzeul arheologic, cu vestigiile sale milenare, a constituit, de asemenea, un loc de popas. Părăsind cunoscutul aşezămînt de cultură constănţean, premierul turc a adresat prof. Vasile Canarache. Seara, primul ministru al Turciei, Suleyman Demirel, cu soţia, împreună cu preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi soţia au asistat la concertul prezentat, în sala mare a Palatului, de orchestra simfonică a Radioteleviziunii române, cu concursul violonistului Isaac Stern, în cadrul Festivalului directorul muzeului, calde felicitări pentru posibilitatea ce i-a fost oferită de a cunoaşte, prin intermediul bogatelor exponate, aspecte ale trecutului îndepărtat ale acestor meleaguri româneşti. Coloana maşinilor s-a îndreptat apoi spre staţiunea viticolă Murfatlar, unde oaspeţii turci au fost salutaţi de ing. Nicolae Barbu, vicepreşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii, şi de ing. Petre Tomoioagă, directorul staţiunii. Dînd o înaltă apreciere felului în care munca de cercetare ştiinţifică îmbinată cu o tehnică modernă a reuşit să valorifice într-un mod intensiv pămînturile dobrogene — al căror exemplu edificator este Murfatlarul — premierul turc a urat gazdelor succese tot mai bogate în activitatea lor. A urmat o vizită cu maşinile la Mamaia şi Eforie Nord. In această ultimă localitate, la hotelul „Europa", preşedintele Sfatului popular al oraşului Constanta, Petre Nicolae, a oferit un dejun în cinstea oaspeţilor. In timpul dejunului, gazda şi premierul turc au toastat pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre România şi Turcia. In timpul vizitei pe litoral, numeroşi localnici şi turişti străini au salutat călduros pe oaspeţii turci. internaţional „George Eiescu". Au luat parte, de asemenea, persoane oficiale române şi turce. Concertul s-a bucurat de un frumos succes. Au fost oferite flori din partea celor doi şefi de guverne. (Agerpres) N-aş vrea să se supere cineva pe mine că socotesc profesiunea de profesor, învăţător şi educator posesoarea însemnelor heraldice ale unui plus de nobleţe. Toate cele vreo mie de meserii cinstite cunoscute in lume merită preţuire integrală, dar a o mie şi una — aceea de calificat şlefuitor de suflete omeneşti — mi se pare nimbcată de recunoştinţa unanimităţii, pentru că toţi am fost, suntem sau vom fi elevi, învăţăcei. Păstrăm şi cînd ne cade bruma în păr, dragoste celor ce ne-au învăţat cele mai multe din cite ştim, iertind cu un zimbet nostalgic şi muştruluielile pe care le-am primit la vremea neastimpărului şi pantalonilor scurţi. Apoi, să nu uităm, vine un timp când ajungem părinţi ori fraţi mai mari, deci profesori fără diplomă ai celor ce ne vor urma. De vreo două zile interminabilele partide de fotbal de pe trotuarele din faţa casei parcă s-au mai domolit şi avem griji noi. Se discută in familii despre noul sau vechiul profesor, sunt admirate manualele Încă nepătate de cerneală şi se întocmesc veşnicele compoziţii cu tema strămoşească : „Cum am petrecut vacanţa mare". Şi iată că auzind ce fac bine profesorii buni, ne gindim a ne exprima citeva doleane către cei cu mai putină experienţă. In primul rind, cutezăm a ne dori să-şi înţeleagă pe deplin nobleţea înaltă a misiunii, să-şi spună că pot deveni pentru copii ori modele de comportare in viată, ori... ţintă a ironiei, deoarece capacitatea de observaţie a celor tineri e necruţătoare. Sunt admiraţi dascălii care pun pasiune in muncă, cei ce ştiu să trezească şi să întreţină interes sincer pentru disciplina predată. De profesor depinde ca fenomenele chimice, de pildă, să fie privite ca un univers atractiv, vru o sumă seacă de formule uscate. De profesor depinde ca istoria să devină o minunată lecţie de înţelepciune, patriotism, umanism, nu o ameţitoare listă cu date ale domnilor şi bătăliilor. De talentul profesorilor ţine şlefuirea limbii lăsate nouă de străbunii creatori ai Mioriţei, ai Luceafărului şi ai Cîntării omului, ca şi însuşirea unor graiuri străine care ne înlesnesc traiul şi contactul cu toate meridianele. Fiecare oră de clasă să fie aşteptată cu sete de a alia ceva nou, de perfecţiune, nu cu dorinţa ucigătoare de a trece timpul cit mai repede. Desigur, un profesor trebuie să fie şi sever, să preintimpine uşurinţa cu care unii elevi privesc studiul. Şcoala presupune şi o anumită triere a valorilor native. Insă, e nevoie ca pedagogul să cerceteze atent capacitatea fiecărui elev, cu imparţialitate, să nu uite că acasă copilul trebuie să-şi facă temele la toate obiectele, că trebuie neapărat să se şi joace, să-şi cultive micile lui pasiuni, ce vor deveni poate mari: planorism, literatură, radiofonie şi atitea altele. Pentru toţi oamenii adevăraţi — nu nlaturi ori efemeride — vine un ceas cînd fiecare se opreşte pe o treaptă şi se întreabă ce a lăsat in urmă. Unii au durat oraşe, alţii au vindecat dureri, au dat semenilor săi pline şi vin, au creat izvoare de energii din nucleul atomic sau au ţesut pinză. Le urez profesorilor şi învăţătorilor ca în clipa aceea a supremului examen de o viaţă, să-şi poată spune cinstit că s-au dăruit şi au crescut fiii naţiunii române socialiste în spiritul orizontului comunist, că civilizaţiei moderne pe care o înălţăm la arcul Carpatilor i-am dat cel mai preţios lucru: oameni in stare să poarte steagul nostru spre culmile idealului uman. mihai dumitriu schitein creion Nobleţea unei misiuni