Flacăra Iaşului, august 1968 (Anul 24, nr. 6806-6832)

1968-08-04 / nr. 6809

ANUL XXIÎ, Nr. 6809 DUMINICĂ 4 AUGUST 1968 4 PAGINI 38 BANI Proletari din toate tari­le, unifi-va! Horn Iusului Organ al Comitetului judeţean laşi al P C. O. şi al Consiliului popular judeţean provizoriu în secţia filatură pieptănată a Fabricii „Ţesătura" Profluctivitatea muncii In continuă creştere Creşterea continuă a productivităţii mun­cii capătă o însemnătate deosebită, ea fi­ind calea principală de reducere a pre­ţului de cost şi ridicarea continuă a nive­lului de trai. Redăm mai jos o parte din discuţiile purtate pe această temă cu ing. Marinei Hermeziu şi Silvia Haimovici, economistă a secţiei filatura pieptănată de la Fabrica „Ţesătura". - Secţia noastră este tînără - ne spu­nea tov. ing. Hermeziu. Dovadă e faptul că nu s-au executat încă toate probele de recepţie, iar atingerea parametrilor proiec­taţi e prevăzută pentru trimestrul III al a­­nului în curs. Dispunem de o clădire ultra­modernă şi dotare tehnică la nivelul celei mondiale. Avem, aşadar, condiţii foarte bune de producţie şi ca urmare realizări pozitive. Producţia semestrului I 1968 este cu 23 la sută mai mare decit în perioada corespunzătoare a anului trecut. Prevederile de plan au fost depăşite cu 10 tone fire pieptănate. - Ce loc acordă colectivul secţiei dv. problemei productivităţii muncii între pro­blemele multiple şi complexe ce vă stau in faţă ?­­ E o problemă căreia i se dă atenţie nu numai în secţia noastră ci şi în celelalte secţii ale fabricii. De altfel, ea va fi obiec­tul discuţiilor în şedinţa comitetului de di­recţie al fabricii pe luna august. Cit des­pre noi, am urmărit să valorificăm posi­bilităţile specifice secţiei noastre de a mă­ri productivitatea pe calea organizării pro­cesului de muncă şi a locurilor de muncă. Rezultatul? S-a ajuns să se lucreze la cele mai mari zone de deservire din ţară. Sunt deservite în prezent de cite o singură per­soană 2 laminoare înainte de pieptănat, 2 pieptănătoare, 3 laminoare după pieptănat, 2 fluiere, iar la maşinile de filat cu inele se lucrează la 6, 8 şi 12 părţi de maşină. Bineînţeles că la început lucra cite un om la fiecare maşină. - Ce acţiuni au făcut posibile asemenea performanţe ? - Au fost făcute studii minuţioase - a intervenit tovarăşa Haimovici , ce au vizat găsirea unor formule optime de organi­zare a procesului de muncă şi obţinerea unei economii maxime de mişcări din partea muncitoarelor. S-a studiat fiecare operaţie, grupă de mişcări şi mişcare, cu scopul de a fi depistate şi înlăturate mişcările inutile şi de a fi raţionalizate cele strict necesare. Am constatat, de exemplu, că pentru a pu­tea fi deservite 12 părţi de maşină de filat cu inele, muncitoarele trebuie să urmeze un anumit marşrat, un anumit traseu. Unele operaţii ce nu necesitau o calificare supe­rioară au fost trecute de la muncitoarele ce deserveau maşinile în seama altor mun­citoare. S-a dat atenţie sporită supraveghe­rii atente a maşinilor de către maiştri şi ajutori de maiştri şi respectării stricte a graficelor de revizie. Paralel s-a desfăşurat o muncă sistematică de instruire a perso­nalului în vederea realizării practice a re­zultatelor obţinute prin studii. Treptat, ex­perienţa şi-a spus cuvîntul. Toate aceste măsuri au avut ca rezultat creşterea canti­tăţii de fire pe salariat şi deci crreşterea productivităţii muncii.­­ Aţi valorificat şi alte posibilităţi de creştere a productivităţii muncii ? - Da, desigur. Mă gîndesc mai întîi la măsurile luate pentru a ne încadra în nor­mele de consum specific la materialele auxiliare. In faza de rodaj şi a probelor tehnologice şi apoi în perioada cînd nu aveam o experienţă suficientă, consumurile erau depăşite, lucru ce influenţa negativ asupra productivităţii. In prezent, evidenţa la zi a materialelor consumate ne permite să luăm la momentul oportun măsuri în acest sens, fiindcă cunoaştem orice tendin­ţă de depăşire. Astfel am reuşit să ne încadrăm în normele de consum. O altă preocupare a noastră este redu­cerea continuă a deşeurilor şi mai ales a retururilor. In problema retururilor situaţia se prezintă analog ca în cea a consumu­rilor specifice. Noi procedăm la cîntărirea lor după fiecare fază de fabricaţie, la sfir­­şitul fiecărui schimb şi ţinem o evi­denţă precisă pe faze de fabricaţie., Gh. Mihalache fconfimiare in pag. a 3-a) Planul la export la INTERIORUL depăşit ZIARULUI , cu 2.000.000 in viaţa de lei culturală Colectivul de muncă de le­iPROFIL ,,Mobila* Iaşi a fl La Comitetul reuşit sa depăşească, la sfir­ _____________ situl celor şapte luni ale a­nului, planul la export cu UlaSCN­CaC 2.000.000 de lei, în condiţiile realteSrlc unor economii su- Qg Pitftiu­plimentare la preţul de cost ______\ .... ,­­de peste 350.000 de lei şi be- Poceani neficii peste plan de 500.000 I­dSCdtll de lei. Totodată, pentru a fi cut Dm­nnl­ în­ stalii mal competitivi pe piaţa ItBCCpIlvl iQtw externă, s-au introdus în ” fabricație, numai pînă în fafa ffiS prezent, un număr de 6 lu­d UC sortimente cu calități su- , w perioare, destinate în ma­joritate exportului, printre wuultH!­S*M care amintim: pupitru sco- ; Iar, mese sufragerie, me- §J uBIBBIhBiB sute de salon, garnituri de * » mobilă „Cristin", garnituri inAntinîm­* de bucătărie „Polar“ etc. CRIST Cul­Or Noi spaţii şcolare In viitorul an şcolar, care va începe la 15 septembrie, mii de copii vor învăţa în clădiri n­oi. In Bucureşti şi în ţară, spa­ţiul şcolar va creşte — în pe­rioada 1968—1969 — cu a­­proape 2.600 de sălii de clasă pentru învăţămîntul de cultu­ră generală, şi 410 săili de cla­să pentru învăţămîntul pro­fesional, tehnic şi de specia­litate. Noile şcoli şi licee, a căror construcţie se apropie de sfîrşit, sînt realizate după proiecte tip, cuprinzînd şi în­căperi pentru laboratoare, bi­blioteci, depozite de cărţi şi materiale didactice etc. Dacă, pe multe din şantiere­le de construcţie noile şcoli îşi desfac acum haina de sche­le, în judeţele Hunedoara, Bu­zău, Prahova, Maramureş, Te­leorman, Bihor, lucrările sunt rămase în urmă. Direcţia teh­nică de construcţii şi investiţii din Ministerul Invă­ţămîntului solicită consiliilor populare res­pective să ia de urgenţă mă­surile necesare intensificării ritmului lor de execuţie, pen­tru a asigura deschiderea în bune condiţiuni a anului şco­lar. (Agerpres) I B­FB L­i­g­­V­1­C­A ­ CENTRALĂ UNIVERSITARA / „M. EMINESCU“ IAȘI Cum preţuiesc unii timpul bun de lucru In cîmp Prima zi bună­­de lucru de după ploi a fost 2 au­gust. In unele unităţi, s-a pornit din plin la recupe­rarea timpului pierdut, in altele neglijenţele au şi început „să scoată capul". Despre ce e vorba, veţi vedea în rîndurile ce ur­mează. S-auzi şi să nu crezi In jurul satului Topile din.­ comuna Valea Seacă erau concentrate toate combinele, fiindcă aici mai era de sece­rat griul de pe circa 100 de hectare. Deci, o suprafaţă destul de mare. Avind în ve­dere timpul înaintat pentru o asemenea lucrare, nici nu ne aşteptam ca în miezul zi­lei să găsim la umbră de co­dru verde combine în repa­raţii. U'.m cu pinionul, alta cu pinza. Si cînd te gîndeşti că pentru astfel de reparaţii au existat atitea zile in care nu s-a putut lucra in cîmp, nici nu ştii cum să califici starea de lucruri existentă. rAici, la cooperativa agrico­lă din Valea Seacă mai există şi griu in clăi pe circa 30 de hectare. De fiecare dată după ploaie, clăile erau desfăcute ca să se usuce şi apoi din nou refăcute. Dacă erau strin­­se in stoguri mari, batozele ar fi putut treiera fără între­rupere şi încheia această lu­crare. Lipsa unei bune organizări a muncii la această unitate este dovedită şi de un alt aspect. De cînd s-a început recoltatul şi pină acum au fost arate doar 90 de hectare, din care 35 de hectare de mi­rişte de orz. Şi din aceste 90 de hectare au fost insăminţa­­te cu cea de a doua cultură doar 3 hectare. S-auzi şi să nu crezi ! Aşa se prezintă lu­crurile in condiţiile cînd par­cul de furaje este aproape gol. La lucru, dar nu cu toate forţele... Din cite am fost informaţi (apoi am avut ocazia să ve­dem), la cooperativa agricolă din Lunca — Paşcani mai era de strins griul din Ian de pe circa 160 de hectare. Toate combinele erau in funcţiune şi pe feţele mecanizatorilor şi cooperatorilor ce le deser­veau se vedea preocuparea pentru recuperarea timpului pierdut. O parte din combi­ne lucrau pe o tarla de lungă gară, alta pe o tarla din spatele depoului. Pontatorul Gheorghe Nichifor ne spunea că în ritmul acesta combinele n-au treabă mai multă de trei zile. In urma combinelor, do­uă piese de balotat stringeau paiele, iar un agregat semă­na culturi duble. Numai că nu toate forțele brigăzii de tractoare erau fo­losite. La sediul acesteia de la Lunca se aflau 4 tractoare. Două nu lucrau, fiindcă nu aveau tractorişti, unul stătea, fiindcă nu venise Vasile Văr­­văroiu de acasă, iar cel de al patrulea avea tractoristul in­convalescenţă... după o bătaie care s-a soldat cu folosirea cuţitului. Amintim conducerii I.M.A. Paşcani că aceste tractoare au fost făcute să lucreze, nu să stea, că unitatea este ră­masă in urmă cu arăturile. Numai plugul badelui... Deși cu suficiente zile îna­inte de începerea ploilor griul era bine copt, totuși la coo­perativa agricolă din Stolni­­ceni—Prăjescu nu se prea dă­dea zor cu recoltatul. Aşa se face că vremea „s-a stricat", iar o însemnată suprafaţă cu griu a rămas, nestrinsă. Dar, se pare că ploile tot simut bu­ne la ceva, căci, vizitind vi­neri lanurile unităţii, am vă­zut că se lucra de zor la re­coltatul celor 150 de hectare care mai rămăseseră nesece­rate. Pe tarlaua Oveşniţa, am stat de vorbă cu mai mulţi săteni, printre care se alia şi delegatul de batoză Maria Ghi­ndei. Aici, se recoltau ulti­mele prăjini. „Dacă toate com- Gh- Ghindă V. Filip (continuare in pag. a 3-a) Bani „agonisiţi" prin înşelăciune Recentele măsuri privind con­trolul provenienţei unor bu­nuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobîndite în mod licit se bucură de apre­cierea unanimă a opiniei pu­blice. Ele reflectă spiritul de echitate al orînduirii noastre, reafirmă principiul ei de ba­ză: ,,De la fiecare după po­sibilităţile sale, fiecăruia după munca sa". Primo tempo A fost lucrător la T.A.P.L., responsabilul unei unităţi. Pă­rea un om cinstit. Mulţi erau acei care îl apreciau pe Con­stantin Parascan pentru con­ştiinciozitatea în serviciu. În şedinţele de producţie ale T.A.P.L. numele lui figura printre evidenţiaţii în întrece­rea socialistă. Dar iată­ că, într-o zi, în u­­nitatea pe care o conducea, ca urmare a unor sesizări, organele de control constată că halbele cu bere au „gule­rul" prea mare. Este chemat responsabilul şi tocmai în momentul cînd organul de control îi prezintă „corpul delict", respectivele halbe cu bere, Constantin Parascan se împiedică și în cădere varsă berea. — Vă rog să mă iertați. E podeaua alunecoasă ! In realitate, însă, „căderea" lui Constantin Parascan a fost premeditată. Corpul de­lict găsit de către organele de control trebuia numaide­­cît să dispară. Şi , a dispărut. Numai că organele de control au procedat la o anchetă a­­mănunţită în unitatea condu­să de Constantin Parascan. Urmarea ? Justiţia a dispus pentru el o pedeapsă priva­tivă de libertate de 6 luni de zile. — Vai, spuneau unii, e ne- P- Agachi (continuare In pag. a 3-a) ! Moderna policli­nică ieşeană din Pia­ţa Gh. Dimitrov. Foto : D. ROTARU corespondent In pagina a 4-a ■ Armata a preluat puterea la Brazza­ville 9 Criza politică din Bolivia ■ Problema nigeriană 4 Cu prilejul Zilei marinei Solemnitatea înmînării unor ordine şi medalii Cu prilejul Zilei marinei sîmbătă dimineaţa, în sala de festivităţi a Comandamentului Marinei Militare din Mangalia, a avut loc solemnitatea înmi­­nă­rii unor ordine şi medalii ale Republicii Socialiste România conferite de Consiliul de Stat. Pentru contribuţia adusă la întărirea capacităţii de apăra­re a patriei, un număr de 15 ofiţeri şi subofiţeri au fost dis­tinşi cu Ordinul Steaua Repu­blicii clasa a IV-a şi clasa a V-a, iar 58 ofiţeri, subofiţeri şi maiştri cu Medalia Virtutea ostăşească clasa I şi clasa a II-a. In numele Consiliului de Stat, al tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, cei dis­tinşi au fost felicitaţi călduros de general-colonel Ion Ioniţă,, ministrul forţelor armate, care a înmînat decoraţiile. Au răspuns căpitan de ran­gul I Mihai Aron, căpitan de rangul III Ion Raicu, şi colonel Teodor Bariu, care au mulţu­mit pentru înaltele distincţii acordate. La solemnitate au luat par­te general-locotenent Ion Co­­man, adjunct al ministrului for­ţelor armate, secretar al Con­siliului Politic Superior, vice­amiralul Grigore Marteş, co­mandantul Marinei Militare, şi alţi ofiţeri superiori. (Agerpres) Succese ale flotei maritime comerciale CONSTANŢA — Echipajele de pe navele flotei maritime comerciale întîmpină Ziua Ma­rinei cu însemnate succese în muncă. Astfel, pe primele şapte luni au fost transportate, pes­te plan, mai mult de 270.000 tone mărfuri şi s-au realizat aproape 7 milioane lei valută peste prevederi. Faţă de pe­rioada corespunzătoare a anu­lui trecut, la indicatorul veni­turi, în valută, se înregistrea­ză o creştere ce depăşeşte su­ma de 31 milioane lei. (Agerpres) Pentru prima dată în ţară TIRGOVIŞTE — La Fieni a fost obţinut un nou lot de ciment, utilizabil în in­dustria prefabricatelor din beton armat şi pe şantie­re, la obţinerea betoanelor monolite. Fabricat pentru prima dată, în­ ţară­, el are o rezistenţă de peste 400 kg. pe centimetru pătrat ce face priză la orice tempe­ratură. Datorită acestor ca­lităţi, el contribuie la re­ducerea considerabilă a timpului de construcţie a blocurilor de locuinţe şi a construcţiilor industriale. (Agerpres) " COTIDIENE Despre inerţie Se întimplă une­ori ca banala şi aparent inofensiva inerţie să contri­buie — asemenea picăturilor firave care înfiripă soli­dele stalactite — la stabilirea unor reputaţii. Iar re­putaţia... cronică poate ajunge să se învecineze cu tradiţia, rezultînd (nu rareori) situ­­aţii în care acci­dentalul se substi­tuie esenţialului ■— şi invers. Inerţia, în anumite dome­nii, mi se pare cu alit mai nocivă cu cit ne-am obişnuit mai mult s-o tole­răm, acordindu-i chiar drept de ce­tăţenie în virtutea u­nei comodităţi ostenite şi blajine. Dar, înainte de a trece mai departe, subsemnatul ar do­ri să facă o pre­cizare : consider că este normal ca aşa-numitele „pro­bleme cetăţeneşti“ să intereseze pe fiecare locuitor al unei urbe şi că in acest domeniu sin­ceritatea maximă (pornită din inten­ţii constructive) se cuvine stimulată şi cultivată. A u­­tiliza jumătăţi de măsură înseamnă, la urma urmei, a-ţi dura propria că­ciulă : mai devre­me sau mai tîrziu, tot va trebui să se ia în discuţie cutare aspect, a­­juns, în timp, la limita dintre în­grijorător şi ne­­permis. Iată, de pildă, situaţia Ia­şului :­in cele pa­tru colţuri ale Ro­mâniei, oricine iţi va vorbi cu stimă şi preţuire adincă despre oraşul lui Eminescu, oraşul primului teatru, al primei universităţi, despre Iaşul , in care s-au construit, in două decenii, cit­mn două seco­le. O discuţie de acest gen va cu­prinde insă, în mod obligatoriu, şi o propoziţiune care începe cu clar: „Dar laşul dv. mi s-a părut insuficient pus la punct în ceea ce priveşte deservi­rea". (Ştiu că rîn­­durile de mai sus s-ar putea să su­pere pe unul sau pe altul, dar cită vreme in acest ar­ticol nu mi-am propus să fac po­ezie, ci să spun citorva lucruri pe nume, n-am înco­tro!) Aşadar, din pricina inerţiei ca­re domneşte in a­­numite domenii a­ Je vieţii oraşului, renumele laşului este, pe undeva, „cariat". O tradi­ţie impresionantă a impus valori şi a aşternut patină respectabilă asupra unor edificii scum­pe tuturor : laşul s-a impus exact a­­colo unde a fost mai trudnic şi a necesitat o inves­tiţie uriaşă de e­­fort intelectual, inteligenţă şi pu­tere de muncă. Iar in alte com­partimente, infinit mai simple, ace­leaşi „probl­eme" (n-am găsiţi alt ter­men !) continuă să vieze , bineîn­ţeles, în virtutea inerţiei. O simţi , plutind ici-colo ca un abur inefabil şi parcă-l aud pe cutărică im­istin­­du-se : „doar nu moare nimeni­­". Adevărat, nimeni n-a răposat din pricina unor mă­runte neglijenţe, dar ele corodează un prestigiu la în­firiparea căruia dumnealui, cutări­că, n-a contribuit nici cu­ negru sub unghie. De aici un pic, de dincolo un pic, şi iată că i se formează turistului venit la Iaşi o im­presie în care ac­cidentalul se sub­stituie esenţialului „ adev­ărat........nu moare nimeni" pentru motivul că nu găseşte pantofi bărbăteşti nr. 40— 41 ori pentru că a fost servit neatent, neglijent, morocă­nos.­­Acum citeva zile, am solicitat la marochinăria de pe strada Lă­­pușneanu un anu­me obiect aflat in vitrină. Vînzătoa­­rea — cit pe ce să arunce cu raf­tul după mine­­ — m-a incunoştințat ■ „vitrina se desfa­ce peste trei zile, vino matale a­­tunci". Peste M. R. Jacoban (continuare in pag. a 2-a)

Next