Flacăra Iaşului, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6858-6884)

1968-10-18 / nr. 6873

8gg»»«WBWWB Bawewa RMR! (urmare din pag. 1) colectivul Teatrului Naţional ,Vasile Alecsandri“ şi de ansambluri artistice locale. La ieşirea din teatru, mii de ieşeni au întimpinat pe tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer şi pe ceilalţi conducători de partid şi de stat cu urale şi ovaţii. In faţa statuii lui Ştefan cel Mare a avut loc un scurt moment evocator al gloriei Moldovei. Actorul Teofil Vilcu, de la Teatrul Naţional, a rostit cuvintele de neuitat ale marelui voievod Ştefan, din piesa lui Delavrancea „Apus de soare" : „Moldova este a urmaşilor, a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul veacurilor". Corul a reluat aceste cuvinte emoţionante în mijlocul nesfârşitelor urale ale ieşenilor care umpleau Piaţa Palatului. Se ovaţionează pentru Partidul Comunist Român, călăuzitorul încercat al poporului nostru. Vizita conducătorilor de partid şi de stat la Iaşi s-a încheiat cu o întîlnire tovărăşească cu activul de partid din judeţul Iaşi care a avut loc la Palatul Culturii. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, adresindu-se participanţilor, a spus : Permiteţi-mi să felicit activul de partid, de stat şi obştesc, Inţelegînd prin acesta pe toţi cei ce , în munca de partid, de stat, în învăţămînt, ştiinţă şi cultură, în organizaţii de masă, in diferite sectoare ale activităţii politice şi economice, de stat şi cultural-ştiinţifice desfăşoară activitatea de unire a eforturilor tuturor celor ce muncesc în patria noastră pentru înfăptuirea programului partidului. Această activitate are un rol hotărîtor în realizarea legăturii dintre conducerea partidului şi masele largi, ajută conducerea partidului şi statului în cunoaşterea cît mai bună a problemelor dezvoltării construcţiei socialiste, a problemelor care se ridică in toate localităţile patriei noastre, în toate sectoarele de activitate, asigurînd totodată ca hotăririle conducerii de partid şi de stat să ajungă la cunoştinţa maselor şi să poată fi înfăptuite cu succes. Iată de ce conducerea partidului nostru apreciază în mod deosebit şi acordă o mare atenţie întăririi şi educării activului de partid şi de stat în toate sectoarele de activitate. Doresc ca la această întîlnire să aduc mulţumiri activului de partid, rip stat şi obştesc din Iaşi pentru munca depusă şi să-i urez noi şi noi succese în viitor (aplauze). Să nu uitaţi nici un moment, tovarăşi, că sarcinile mari care stau în faţa noasstră cer devotament nemărginit faţă de interesele poporului, cer ca întreaga dv. activitate să fie călăuzită de linia partidului, de concepţia noastră marxist-feninistă, întotdeauna să vă gîndiţi dacă ceea ce faceţi serveşte poporului, ţării noastre, cauzei socialismului şi să acţionaţi numai şi numai în această direcţie. Fiind alături de popor, servind poporul vă faceţi datoria de patrioţi, de comuniști care știu să construiască viitorul țării lor. FLACĂRA IAŞULUI PAGINA 2 Adunarea oamenilor de cultură din Iaşi Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU (urmare din pag. 1) Miii de rîuri, avem înfăptuiri sociale pe care nu le-au cunoscut înaintaşii noştri şi care aşteaptă de la creatorii de astăzi din Iaşi ca şi din Bucureşti, şi din restul ţării, sa le redea în toată măreţia lor. Artiştii au datoria să lase scris urmaşilor, peste veacuri, mărturii despre ceea ce au fost în stare să creeze oamenii, constructorii socialismului, despre ceea ce au fost în stare să realizeze oamenii de litere şi de arte de azi. Ei trebuie să se întreacă cu înaintaşii, să făurească opere mai valoroase decit aceştia. Faptele măreţe săvîrşite de clasa noastră muncitoare, de ţărănime, de intelectualitate, sub conducerea partidului, întruchipate în opere pot deveni un tezaur de înarmare spirituală, de mobilizare a întregului popor la marea operă de edificare a României socialiste (aplauze puternice). Avem mîndria de a fi participanţi activi ai marilor transformări care au loc în patria noastră, ai politicii externe promovate de partidul şi guvernul nostru. Cu toţii ne mindrim atunci cînd în ţară sau in străinătate prietenii noştri din ţări socialiste şi din alte ţări apreciază ceea ce facem noi. Oare oamenii noştri de artă, de cultură nu trebuie să se inspire din aceste realizări, nu trebuie să le redea in cuvinte meşteşugite care să nu „sune numai din coadă" şi care să înflăcăreze, să mobilizeze la luptă ? Iată ce cerem noi de la creatorii de astăzi. Ideologia noastră marxist-feninistă, materialismul dialectic şi istoric — concepţia partidului nostru despre lume şi viaţă — dau o asemenea perspectivă filozofică, istorică, incit trebuie numai bine înţelese şi bine folosite pentru a genera opere la înălţimea gîndirii clasei noastre muncitoare, la Înălţimea politicii partidului nostru. Iată ce cerem noi de la oamenii de creaţie (aplaude puternice). Ţelul suprem al politicii noastre este omul, crearea condiţiilor ca muncitorul, ţăranul, Intelectualul să se poată bucura de toate binefacerile civilizaţiei. Pentru om făurim baza materială, dezvoltăm forţele de producţie, perfecţionăm relaţiile de producţie, căutăm să aşezăm raporturile sociale pe baza principiilor marxist-leniniste, să înlăturăm tot ceea ce alterează sau umbreşte idealul echităţii sociale, al egalităţii în drepturi. Făurim societatea socialistă în care omul să fie figura centrală, în care totul să fie Închinat omului. Considerăm că şi creatorii de valori spirituale trebuie, urmînd principiul călăuzitor al politicii partidului, să închine tot ceea ce făuresc omului, fericirii sale. Aşa vor contribui la perfecţionarea tot mai rapidă a societăţii noastre, la desăvîrşirea socialismului, la crearea condiţiilor pentru edificarea comunismului în România (vii aplauze). Una din direcţiile in care partidul nostru acţionează continuu in ultimul timp şi căreia îi acordă o atenţie deosebită este dezvoltarea democraţiei socialiste, crearea condiţiilor organizatorice pentru ca toate categoriile sociale, oamenii muncii din toate domeniile de activitate să poată participa tot mai intens şi mai larg la dezbaterea politicii partidului de construcţie socialistă internă şi a problemelor internaţionale. Vedem în aceasta calea sigură a asigurării mersului tot mai ferm înainte pe calea socialismului, mijlocul de a asigura ca toate măsurile pe care le întreprindem să corespundă cît mai deplin intereselor şi năzuinţelor întregului popor. In legătură cu aceasta se pune întrebarea dacă nu cumva dezvoltarea şi lărgirea democraţiei vine în contradicţie cu principiile dictaturii proletariatului, cu interesele societăţii socialiste ? Desigur, tovarăşi, discuţii teoretice se pot duce asupra multor probleme. Noi considerăm insă că principiile care călăuzesc activitatea comuniştilor, concepţia despre lume şi viaţă a clasei muncitoare, materialismul dialectic şi istoric au răspuns de mult la această problemă. Nici nu se poate concepe o orînduire socialistă fără asigurarea celei mai largi democraţii pentru toţi cei ce muncesc. însuşi faptul că socialismul lichidează proprietatea particulară asupra mijloacelor de producţie, lichidează Inegalitatea în repartiţia produsului social, a venitului naţional, asigură drepturi egale pentru toţi cei ce muncesc, fără deosebire de naţionalitate, de sex, de rasă, posibilitate de manifestare liberă a rapacităţii şi personalităţii fiecărui om, creează condiţii pentru înfăptuirea celei mai largi democraţii pe care a cunoscut-o vreodată omenirea. Este de înţeles că acolo unde sunt clase exploatatoare, unde există proprietate particulară, unde sunt exploatatori şi exploataţi nu poate fi vorba de o adevărată democraţie, de egalitate deplină intre oameni. Dar în socialism, unde aceste tare sunt înlăturate, omul devine cu adevărat părtaş activ la înfăptuirea propriului său destin, se manifestă în toate domeniile de activitate, îşi spune părerea liber asupra tuturor problemelor privind dezvoltarea societăţii socialiste, in aceasta vedem noi una din cerinţele desăvîrşirii construcţiei socialiste, unul din domeniile în care socialismul îşi afirmă superioritatea faţă de toate orînduirile de pînă acum (aplauze puternice, îndelungi). Democraţia socialistă nu numai că nu diminuează puterea clasei muncitoare, ci, dimpotrivă, întăreşte forţa alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea, cu intelectualitatea. Dominaţia clasei muncitoare, ca clasă conducătoare a societăţii, este dominaţia oamenilor egali în drepturi, a clasei care desfiinţează exploatarea şi prin aceasta deschide drumul făuririi societăţii fără clase. In aceasta constă una din laturile principale ale misiunii istorice pe care o înfăptuieşte clasa noastră muncitoare. Dezvoltarea democraţiei socialiste nu numai că nu slăbește, dar face mai puternică, mai de neînvins puterea poporului, în frunte cu clasa muncitoare. Masele, stăpîne pe destinele lor, făuresc societatea liberă de orice exploatare, de orice nedreptate între oameni, intre Clase (vii și îndelungi aplauze). Se mai pune întrebarea: oare există pericolul ca anumite concepţii idealiste, retrograde, care se mai manifestă sau pot pătrunde din afară, să pună în pericol orînduirea socialistă? Oare, tovarăşi, există în România, unde au triumfat pe deplin relaţiile de producţie socialiste, unde au fost lichidate pentru totdeauna clasele exploatatoare, pericolul restaurării, în vreo formă sau alta, a capitalismului ? Nu. Un asemenea pericol nu există (vii, puternice aplauze). Concepţia clasei muncitoare despre lume, materialismul dialectic şi istoric, marxism-leninismul s-au afirmat şi au învins în luptă cu concepţiile idealiste, retrograde, în condiţii deosebit de grele. Ele s-au impus pentru că sunt singurele concepţii ştiinţifice despre lume care asigură progresul social al omenirii. Şi dacă teoriile elaborate de Marx şi Engels şi-au învins adversarii în condiţiile capitalismului, este posibil ca, atunci cînd clasa muncitoare se află la putere, să se poată vorbi de posibilitatea ca ele să fie înlăturate de teoriile pe care le-au întrunt in împrejurările arătate? Nu, tovarăşi. O asemenea posibilitate nu există (puternice şi îndelungi aplauze). A pune problema existenţei unui asemenea pericol înseamnă a nu înţelege valoarea, forţa de neînvins a marxism-leninismului, a o subaprecia, a sădi neîncrederea în invincibilitatea marxism-leninismului. Noi respingem asemenea teorii care n-au ce căuta în rindul clasei muncitoare (vii aplauze). Desigur, tovarăşi, marxismleninismul nu este o dogmă, o religie, în care să cauţi citate din nu ştiu ce sânt. Este o concepţie de studiu, de cercetare, de interpretare a societăţii omeneşti, de înţelegere a fenomenelor vieţii, o concepţie revoluţionară care ajută la transformarea societăţii, la crearea istoriei omenirii, o concepţie de luptă pentru progres (aplauze puternice). In abordarea problemelor dezvoltării contemporane trebuie pornit de la folosirea acestei concepţii şi metode ştiinţifice. Pe baza sa trebuie analizate fenomenele şi elaborate concluziile practice pentru activitatea revoluţionară, pentru construcţia societăţii socialiste. Numai în felul acesta comuniştii îşi îndeplinesc rolul de organizator, de forţă înaintată a societăţii. Aţi citit, tovarăşi, cum îşi bateau joc Marx, Engels, Lenin da aceia care considerau că trebuie să găsească în teoria lor revoluţionară răspuns de-a gata la toate problemele. Ei au atras de nenumărate ori atenţia că aceia care gîndesc astfel duc înapoi marxism-leninismul, că marxist-leninişti sînt aceia care ştiu să fie un pas cu vremea, cu transformările revoluţionare ale societăţii, care gîndesc cu capul lor şi ştiu să conducă — aplicînd adevărurile generale ale marxismleninismului la condiţiile concrete — transformările revoluţionare ale societăţii. Iată de ce trebuie să dezvoltăm şi să acordăm mai multă atenţie învăţământului ideologic în universităţile noastre, să-i înarmăm pe oamenii noştri de ştiinţă şi cultură nu numai cu cunoştinţele tehnice, ci şi cu concepţia revoluţionară despre lume şi viaţă a partidului. Numai aşa vom crea adevăraţi constructori ai socialismului şi comunismului, aşa vom putea asigura forţa necesară care să asigure înălţarea continuă pe noi culmea naţiunii noastre socialiste (vii aplauze). Desigur, tovarăşi, problemele care se pun astăzi in lume, în dezvoltarea societăţii, în mişcarea revoluţionară sunt foarte complexe. Ele cer răspuns, şi acest răspuns trebuie să pornească de la lanţul dacă acţiunile comuniştilor, fie ei din ţările socialiste sau din ţările capitaliste, servesc cauzei progresului sau sunt de natură să-i aducă prejudicii. Faptul că partidul comunist a devenit forţă conducătoare, că clasa muncitoare a cucerit puterea şi se află în fruntea poporului nu rezolvă de la sine problemele complexe ale transformării revoluţionare a societăţii. In acest complex de probleme putem găsi soluţii corespunzătoare dacă pornim de la legile generale ale dezvoltării sociale, dacă studiem şi cunoaştem bine condiţiile specifice istorice şi sociale din fiecare ţară, din fiecare epocă în care desfăşurăm activitatea noastră. Numai aşa munca noastră, a comuniştilor, va servi în întregime cauzei progresului, cauzei revoluţionare, triumfului păcii în întreaga lume (aplauze puternice). Mişcarea comunistă ştiţi cu toţii că a devenit o forţă ce numără zeci de milioane de oameni, revoluţionari care înfruntă în condiţii grele teroarea, moartea pentru triumful socialismului şi comunismului. Această creştere pune probleme noi pentru mişcarea revoluţionară. Vechile forme organizatorice, modul de a înţelege realizarea unităţii dintr-un centru unic nu mai corespund nevoilor mişcării şi devin o piedică în calea dezvoltării luptei revoluţionare. (aplauze). Acest lucru a fost înţeles încă în 1943 de Comintern, încă atunci s-a dat aprecierea că trebuie să se creeze o altă bază de relaţii în mişcarea comunistă, baza respectului independenţei fiecărui partid, a dreptului fiecărui partid de a rezolva de sine stătător problemele conducerii luptei revoluţionare. Numai aşa, se spunea, incă atunci, partidele comuniste îşi vor putea îndeplini în noile condiţii rolul lor de avangardă a societăţii. Cu atît mai actuală este astăzi problema realizării unei noi forme de unităţi, cînd mişcarea comunistă a devenit incomparabil mai puternică. A încerca să menţii forme care nu mai corespund dezvoltării, înseamnă a nu înţelege schimbările care au loc şi care asigură mersul înainte al mişcării revoluţionare. De altfel încercare zadarnică pentru că nimeni nu poate realiza acest lucru. Această transformare calitativă a mişcării noastre revoluţionare este un proces dialectic. Ea duce în mod necesar, logic, la găsirea unor noi forme de realizare a unităţii, care nu va fi mai slabă, ci, dimpotrivă, incomparabil mai puternică decit în trecut. Aceasta va fi unitatea partidelor egale în drepturi, independente în stabilirea liniei lor politice şi a formelor de acţiune, solidare în lupta pentru socialism, pentru comunism, pentru pace (aplauze puternice). M-am referit la aceste probleme care poate pentru unii ar părea că nu au o legătură prea strînsă cu problemele activităţii ştiinţifice. Cred însă că nu se găsesc, cel puţin în această sală, asemenea tovarăşi. Cu toţii înţelegem că progresul ştiinţei, progresul spiritual al societăţii noastre este de neconceput dacă nu se întemeiază pe concepţia revoluţionară despre societate — materialismul dialectic şi istoric, dacă nu ne călăuzim în întreaga noastră activitate de învăţătura atotbiruitoare marxist-leninistă. Tocmai de aceea este necesar să analizăm şi să ne spunem părerea asupra problemelor dezvoltării contemporane, să înţelegem bine fenomenele. In felul acesta vom putea să ne orientăm mai bine inactivitatea multilaterală ce se desfăşoară in ţară şi in străinătate, să acţionăm cu forţe mai puternice, să ne aducem contribuţia la desăvîrşirea socialismului, la cauza unităţii mişcării comuniste, a ţărilor socialiste, la triumful socialismului în întreaga lume. (aplauze îndelungi). Deoarece in cuvîntul de la mitingul de astăzi m-am referit la multe probleme care am considerat că este bine să reţină atenţia oamenilor muncii din toate domeniile de activitate din Iaşi, nu aş dori să mă mai opresc asupra lor. Doresc numai să subliniez din nou, în încheiere, că partidul nostru, guvernul nostru aşteaptă de la valorosul corp de oameni din învăţămîntul, ştiinţa şi cultura Iaşilor să depună eforturi şi mai stăruitoare pentru perfecţionarea activităţii lor. In aceasta constă una din îndatoririle cele mai mari ale intelectualului societăţii noastre socialiste. Noi punem la baza făuririi socialismului ştiinţa Aceasta incumbă eforturi sporite fiecărui om de ştiinţă şi cultură. Cunoaşterea umană nu se realizează nici in şase, nici în opt, nici în zece ore. Cînd te apuci de o muncă serioasă şi vrei intr-adevăr să descoperi ceva, apoi aceasta trebuie să te preocupe zi şi noapte. Numai aşa poţi da ceva valoros pentru societate în ştiinţă şi în artă, ca de altfel în toate domeniile de activitate (aplauze). Acei care cred că pot obţine succese în această activitate, drămuindu-şi orele, se înşeală, tovarăşi. Vor fi poate, ca să spun aşa, buni meseriaşi, vor repeta ceea ce au spus alţii, ceea ce este cunoscut mai bine sau mai rău, dar nu vor aduce niciodată contribuţia proprie la noi descoperiri, la ridicarea ştiinţei şi culturii pe noi culmi. Daţi-mi voie să-mi exprim convingerea că oamenii de ştiinţă şi cultură din Iaşi, la fel ca toţi oamenii de ştiinţă şi cultură din România, nu vor precupeţi nimic pentru a-şi aduce contribuţia la înflorirea creaţiei spirituale a poporului nostru (aplauze), în sensul acesta să educăm şi tineretul nostru, în laboratoarele noastre de învățământ superior studentul să înveţe să cerceteze, să înveţe să se preocupe continuu să descopere noi şi noi adevăruri. Fără, a glocoti continuu pentru ceea ce este nou, fără a îi pătruns de dorinţa vie de a cunoaşte cît mai mult, studentul nu va deveni om de ştiinţă. Să creăm din rîndul tineretului nostru nu numai buni ingineri, ci şi oameni dornici să descopere noi şi noi secrete ale naturii, ale societăţii. Numai aşa poporul nostru va putea să progreseze şi din punct de vedere material şi spiritual, să-şi afirme capacităţile spirituale, să stea demn alături de celelalte naţiuni ale lumii, (aplauze puternice). Dumneavoastră ştiţi că un popor e mare prin numărul său şi prin forţa sa materială, dar poate fi mare şi puternic şi prin oamenii săi de cultură, de ştiinţă, prin ceea ce creează în sfera valorilor spirituale. Prin aceasta el rămîne nemuritor pentru omenire. Dorim să avem cît mai mulţi asemenea oameni în rindul naţiunii noastre socialiste (aplauze îndelungate). Cu acestea, tovarăşi, daţi-mi voie să vă urez încă o dată succese tot mai mari în activitatea dumneavoastră, multă sănătate şi fericire ! (aplauze, dralel. Onorat auditoriu, Mult stimate tovarăşe Ceauşescu, Sunt convins că exprim, o dată cu întreaga noastră consideraţie faţă de înalţii oasspeţi, bucuria tuturor celor prezenţi aici, academicieni, cercetători ştiinţifici şi cadre didactice din centrul universitar Iaşi, oameni de artă şi cultura, bucuria tuturor intelectualilor din municipiul şi judeţul Iaşi, de a vă avea în mijlocul nostru, în acest străvechi şi prestigios centru al ştiinţei şi culturii româneşti. Urmaşii şi continuatorii spirituali ai lui Eminescu şi Creangă, Petru Poni, Radu Cernătescu şi Ştefan Procopiu, Matei Millo şi Octav Băncilă, intelectualitatea de azi a Iaşului , vă întîmpină, dragi oaspeţi, cu sentimentul celei mai adinei recunoştinţe pentru preţuirea şi grija pe care conducerea partidului şi statului, personal dumneavoastră tovarăşe Ceauşescu, o acordaţi oamenilor de ştiinţă, artă şi cultură din Iaşi, vechi focar de cultură românească. In acelaşi timp, noi vedem în acest dialog cu cărturarii ieşeni preocuparea dumneavoastră consecventă pentru continua dezvoltare a învăţămîntului, ştiinţei, artei şi culturii, ca elemente constitutive de prim rang ale complexului proces de desăvîrşire a construcţiei socialiste în patria noastră. Iaşul este cunoscut ca aftuil din principalele nuclee ale vieţii ştiinţifice, artistice şi literare româneşti. In condiţiile avîntului construcţiei socialiste, a întregii ţări, tot mai substanţială este şi contribuţia intelectualităţii ieşene la înflorirea culturii şi artei socialiste, la transformările înnoitoare ce au loc în economie, ca şi în toate domeniile de activitate. Are o adîncă semnificaţie făptui că numai in anii construcţiei socialiste, Iaşul universitar a dat ţării aproape 26.000 de specialişti cu pregătire superioară, cadre de nădejde în vasta operă de edificare socialistă a României. Dispunînd de 5 institute de învăţămînt superior, cu 29 de facultăţi, Iaşul asigură azi condiţii optime de învăţămînt pentru circa 23.000 de studenţi, ceea ce este aproape egal cu numărul studenţilor existenţi în 1938 în întreaga ţară. Recentele măsuri privind dezvoltarea învăţămîntului, elaborate din iniţiativa şi sub îndrumarea permanentă a conducerii partidului, au fost primite cu viu interes şi deplină aprobare de cadrele didactice şi studenţii centrului nostru universitar. Aplicarea acestor măsuri constituie premise certe că Iaşul va fi şi in continuare una din pepinierele de bază pentru formarea de noi detaşamente de specialişti pentru economia şi cultura în plin avînt a patriei noastre. Cu aceeaşi satisfacţie consemnăm şi afirmarea tot mai puternică a cercetării ştiinţifice ieşene. Laborioasa muncă de cercetare ce se desfăşoară în cadrul institutelor de învăţămînt superior ca şi în secţiile Filialei Iaşi a Academiei, reflectată în diversele publicaţii ce apar la Iaşi, precum şi în participarea oamenilor de ştiinţă din oraşul nostru la soluţionarea unor probleme ridicate de procesul complex al construcţiei desfăşurate a socialismului, sunt dovezi evidente ale potenţialului creator al cercetătorilor noştri şi garanţii sigure ale dezvoltării activităţii ştiinţifice şi didactice din Iaşi pe o treaptă superioară. Iaşul se caracterizează in zilele noastre şi printr-o activitate de creaţie artistică şi literară din ce în ce mai fecundă. La Conferinţa pe ţară, din anul acesta, a Uniunii artiştilor plastici, dumneavoastră, stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, aţi subliniat faptul că „semnul distinctiv al marii arte a fost întotdeauna şi continuă să fie exprimarea celor mai nobile aspiraţii ale Cuvîntul Cristofor Mult stimate şi iubite tovarăşe Ceauşescu, Mult stimate tovarăşe Maurer, Stimaţi oaspeţi, Dragi colegi, Iaşul are bucuria, pe care şi-a dorit-o stăruitor, de a vă avea iarăşi ca oaspeţi scumpi, de a putea exprima din nou prin glasul muncitorilor, cărturarilor, tineretului său ataşamentul profund, neclintit in nici o împrejurare, faţă de Partidul Comunist Român, faţă de conducerea sa şi faţă de dv. personal, tovarăşe secretar general. Stima omenirii, confundarea artistului cu cele mai progresiste, mai revoluţionare idealuri ale poporului său, căruia trebuie să-i închine întreaga existenţă, întregul său talent". Conştienţi de acest mare adevăr, şi dînd dovadă de înalt patriotism, oamenii de artă, scriitorii ieşeni, alături de celelalte talente de pe întreg cuprinsul patriei, îşi fac o îndatorire de onoare din a da poporului opere de artă care să contribuie la înălţarea sa spirituală. Remarcăm cu deplină satisfacţie că un număr tot mai mare de scriitori şi artişti ieşeni, tineri sau ajunşi la maturitate de expresie, se afirmă pe scenă, în expoziţii sau în presa literară, prin contribuţii valoroase la progresul artei şi literaturii, găsind forme mereu mai înalte, mai corespunzătoare de exprimare, în stare să transmită un conţinut de idei tot mai bogat. Şi cu prilejul întîlnirii de faţă vă veţi convinge, stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, de ataşamentul în cel mai înalt grad al oamenilor de ştiinţă, artă şi cultură ieşeni faţă de politica internă şi externă a partidului şi statului nostru. Rog onorata asistentă să-mi acorde îngăduinţa de a da înalţilor oaspeţi din conducerea de partid şi de stat, tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, toate asigurările că partidul nostru are un sprijin de nădejde în intelectualitatea ieşeană, că alături de întregul popor, ea îşi va aduce contribuţia mereu mai substanţială la vasta operă de construire a socialismului in patria noastră, tovarăşului Simionescu pe care v-o purtăm are, îngăduiţi-mi să spun aşa, o dublă origine : pe de o parte dv., tovarăşe Ceauşescu, sunteţi secretarul general al Partidului Comunist Român, şi, fireşte, concentrăm asupra persoanei dv. recunoştinţa, preţuirea şi dragostea pe care le purtăm partidului care a organizat ridicarea de construcţii măreţe şi uzine moderne pe ruinele laşului umilit şi distrus de război, a deschis studenţimor căi nesperate de acces spre piscurile cele mai înalte ale ştiinţei şi culturii şi ne-a oferit nouă, intelectualilor, posibilitatea de a încerca să creăm, spre binele poporului nostru şi al întregii omeniri, noi valori în” cîmpul spiritualităţii contemporane. Pe de altă parte însă, dv. sînteţi omul, luptătorul şi tovarăşul care, de peste trei decenii v-aţi făcut proprie cauza acestui popor, care îl apără cu hotărîre nestrămutată independenţa şi demnitatea, care a introdus în climatul vieţii noastre molate cele mai profunde tonalităţi ale umanismului socialist, alături de o necunoscută vigoare în efortul de a înlătura din calea progresului nostru istoric schemele goale, închistările şi întregul arsenal cu care trecutul mai încearcă să reţină mersul avîntat al noului. Ingăduiţi-mi ca în numele intelectualităţii ieşene, care vă cunoaşte şi vă preţuieşte sub cele două aspecte menţionate, să vă urez bun venit în legendara cetate a Iaşului dv., tovarăşe Nicolae Ceauşescu, tovarăşului Ion Gheorghe Maurer şi celorlalţi distinşi colaboratori ce vă însoţesc. Purtăm convingerea că vizitînd uzinele, noile cartiere şi universităţile Iaşului, aţi avut o percepere directă a străduinţelor noastre de a da viaţă directivelor Congresului al IX-lea al partidului şi aţi încercat satisfacţia de a vedea transformate în realităţi din piatră şi oţel obiectivele întrevăzute în cursul ultimei dv. vizite în oraşul nostru. Aţi găsit, sperăm, oraşul mai frumos şi mai curat, aţi întîlnit o studenţime mai conştientă ca oricînd de obligaţiile şi răspunderile ei şi o înţelegere sporită a fiecăruia pentru rostul muncii noastre în cadrul societăţii româneşti şi a comunităţii socialiste frăţeşti. Oamenii de ştiinţă şi cultură vă pot prezenta acum un bilanţ, cred mai rodnic, întemeiat pe coordonarea strădaniilor depuse în învăţămînt şi în unităţile de cercetare pentru obţinerea unor rezultate capabile să ajute dezvoltarea economiei noastre şi să înalţe prestigiul ştiinţei româneşti. S-a înţeles credem mai bine datoria oricărui om de ştiinţă de a obţine rezultate încorporabile în producţie şi se fac eforturi unanime în acest sens. Desigur, nu avem chiar tot ce ne trebuie pentru învăţămînt şi cercetare, dar suntem siguri că ceea ce vom produce cu mijloacele de care dispunem, va constitui un puternic argument pentru un şi mai mare credit în viitor. Filiala Academiei, şcolile superioare de diferite tipuri ale Iaşului muncesc cu credinţa neclintită în posibilităţile acestui vechi centru cultural de a se afirma şi mai mult în sfera creaţiei. Năzuim să clădim un centru strălucitor al gîndirii şi inventivităţii şi încercăm să insuflăm tineretului pe care îl formăm această nobilă încordare- Prezenţa dv. ne îmbărbătează în urmărirea acestui ţel, pe care îl promovaţi cu stăruinţă la nivelul întregii ţări. Stimaţi tovarăşi din conducerea de partid, Dragi tovarăşi, Oamenii de ştiinţă din Iaşi nu gîndesc numai la sfera problematicii cuprinse în planurile lor de învăţămînt, de cercetare sau de creaţie, ci, fireşte, şi la întreaga sferă a politicii interne şi externe a partidului şi statului, la întregul cadru al problemelor cu care este confruntată lumea contemporană. Fiecare judecă, pe baza datelor de care dispune, se întreabă în fiecare caz în parte care ar fi soluţia cea mai bună, se informează şi analizează cu pătrundere evenimentele. Dorim să subliniem, din acest punct de vedere, o concordanţă edificatoare între judecăţile, vrerile noastre şi politica partidului nostru. Noi, intelectualii Iaşului, gindim aşa cum gîndeşte conducerea partidului şi statului, sprijinim cu toată energia linia partidului şi pricepem bine că ea reprezintă drumul de totdeauna al poporului român, indiferent dacă împrejurările istorice i-au îngăduit sau nu să-l formuleze , este drumul dreptăţii sociale, al respectului altor state şi popoare, al „omeniei" cum spune rezumativ poporul. Solidari cu politica partidului, sîntem implicit solidari cu toată istoria noastră în esenţa ei superioară. Bucuroşi să vă vadă şi să vă audă, oamenii de ştiinţă şi cultură din Iaşi îşi îngăduie să creadă, stimaţi tovarăşi, că realizările şi opiniile lor vor fi interpretate de Comitetul Central ca o nouă dovadă de încredere deplină in înţelepciunea partidului şi în viitorul luminos al Statului nostru. Cuvîntul tovarăşului Miu Dobrescu Ovaţii nesfîrşite ale Intelectualilor ieșeni pentru tanchizatorii cu partid și de stat. A