Flacăra Iaşului, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 7169-7195)

1969-10-10 / nr. 7177

FLACĂRA IAŞULUI PAGINA 2* Festivalul national Interviu cu conf. univ. AL. HUSAR, preşedintele Comitetului judeţean de cultură ,­ despre­­ Faza zonală de la Iaşi Astăzi se deschide la Iaşi faza de zonă a Festivalului naţional de teatru, care va prilejui o trecere in revistă a succeselor dramaturgiei noas­tre şi a înfăptuirilor în dome­niul artei regizorale, actori­ceşti şi scenografice. In legă­tură cu acest eveniment im­portant am adresat cîteva în­trebări conf. univ. AL. HUSAR, preşedintele Comitetului pen­tru cultură şi artă al judeţu­lui Iaşi. „ Ce semnificaţie are or­ganizarea Festivalului naţio­nal de teatru şi cum priviţi faptul că unul din centrele alese pentru faza zonală este Iaşul ? — Concursul bienal de tea­tru, organizat de Comitetul de stat pentru cultură şi ar­tă, a intrat în tradiţia vieţii noastre artistice. Sub denumi­rea de Festivalul naţional de teatru, el îşi propu­ne, anul a­­cesta, o amploare sporită, o mai bună structură organiza­torică­ şi rezultate net superi­oare. O primă semnificaţie, după părerea mea, este aceea că festivalul ne va da posi­bilitatea verificării disponibi­lităţilor de receptare a noului de către teatrele noastre, a măs­urii în care pe vechile tra­diţii ale teatrului românesc au fost­ altoite tendinţele nova­toare ale artei moderne, in­trate în circuitul european. Cu alte cuvinte, luarea de con­tact cu cele mai noi căutări ale artei teatrale universale nu trebuie să ne îndepărteze nici un moment de drumul pro­priilor investigaţii, spre afir­marea cu tărie a specificului nostru naţional şi considerăm că actualul festival va demon­stra din plin acest lucru. Nu ne îndoim că el va însemna şi un bilanţ al cuceririlor tea­trului nostru, constituind în acelaşi timp o raportare a realizărilor la exigenţele pu­blicului contemporan, pe linia eforturilor susţinute de a a­­corda actul teatral cu ansam­­bf­lul cultural al epocii, int­s­­grîndu­-i unui anumit sens spiritual al vremurilor noas­tre. Suntem convinşi că for­maţiile participante îşi vor a­­duge astfel contribuţia la o nouă înţelegere a problema­ticii esenţiale a teatrului, de­terminată de problematica so­cială şi de realităţile noastre naţionale. Cît despre faptul că prin­tre centrele stabilite pentru faza zonală se numără şi Ia­şul, este un motiv de satis­facţie atît pentru gazde, cît şi pentru invitaţi. Jucînd în o­­raşul care a fost leagănul tea­trului românesc cult şi care posedă una din adevăratele bijuterii arhitectonice ale ţă­rii , clădirea Teatrului Na­ţional „Vasile Alecsandri”, oaspeţii vor avea prilejul să­ desfăşoare întreaga lor măies­trie într-o ambianţă care im­pune şi obligă în acelaşi timp. — V-am ruga să prezentaţi pe scurt programul festiva­lului. — In ansamblu, acest pro­gram se înscrie pe linia po­liticii consecvente de promo­vare a dramaturgiei naţiona­le, urmărind stimularea crea­ţiei originale contemporane şi reluarea unor valori ale dramaturgiei clasice într-o nouă viziune regizorală, care să concorde cu optica şi exi­genţele spectatorului de as­tăzi. Mă refer, printre altele, la „Al IV-lea anotimp" de Horia Lovinescu şi „Cronica personală a lui Laonic” de Paul Cornel Chitic (Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ), „Manevrele" de D. Tamás (Teatrul „Mihai Eminescu" Botoşani), „Săgetătorul" de Ion Omescu (Teatrul Naţional Iaşi), „Croitorii cei mari din Valahia" de Al. Popescu (Tea­trul municipal „Maria Filotti" Brăila), „Scurt program de bossanove" de Radu Cosaşu (Teatrul de stat Bacău), iar din repertoriul clasic, „Lucea­fărul” de B. St. Delavrancea. Aşadar, un program prezen­­tind lucrări cu o problematică menită să se impună in con­ştiinţa spectatorului, piese rare dezbat fenomene sociale de actualitate şi vehiculează intr-un mod original Idei de Interes general. — In afară de spectacole, festivalul va oferi şi alt gen de manifestări ? — Desigur, nu va fi numai o microstagiune teatrală, ci va prilejui o confruntare de opi­nii şi un fructuos schimb de idei privind conţinutul unor piese şi diferite modalităţi ar­tistice. La aceste dezbateri vor participa regizori, actori, dra­maturgi, critici de artă care vor comenta spectacolele prezen­tate şi vor desprinde fără În­doială Interesante concluzii cu privire la dramaturgia noas­tră, precum şi la arta specta­colului românesc în contextul dramaturgiei universale. Po­zitivă este şi iniţiativa Teatrului de stat din Bacău de a prezen­ta un recital din operele lui Bacovia, Creangă, Alecsandri, manifestare care ne va­­oferi interesante lectuiri interpreta­tive, demonsUlnd"rolul actoru­lui nu, numai In valorificarea dramaturgii:­,... Ci Si a altor ge­nuri literare. — Ne-aţi vorbit pe rtnd despre colocviile ce vor fi susţinute de actori, regizori, dramaturgi, scenografi şi des­pre utilitatea acestui multila­teral schimb de experienţă. Ce ne puteţi spune despre publicul spectator ? — Considerăm că publicul se va putea familiariza cu noi formule artistice, fiecare tea­tru avînd stilul, fizionomia sa distinctă şi explorînd mo­dalităţi inedite, îndrăzneţe, e­­vident nu de dragul Inovaţii­lor gratuite, ci din nevoia vi­tală , de a căuta soluţii noi, impuse de viaţă, de stadiul actual al societăţii, de dezvol­tarea artei teatrale în întreaga lume. Vom asista cred la spectacole convingătoare, e­­moţionante, care vor prilejui fuziunea între actori şi public. Elena PIETRARU de teatru Un omagiu adus memoriei bardului de la Mirceşti, pe scena care-i poartă numele, este prezentarea In cadrul Festivalului national de teatru de către Colectivul Teatrului de stat din Galati a spectacolului .Florin şi Florica". IN IMAGINE: moment dintr-o repetiţie. Agenda F­estivalului Astăzi la ora 15 va avea loc pe scena Teatrului Naţional din Ie­şi spectacolul cu piesa „Al IV-lea anotimp" de Horia Lovinescu, prezen­tat de Teatrul ti­neretului din Pia­tra Neamţ. Ace­laşi colectiv va oferi ieşenilor la ora 19:30 „Croni­ce personală a lui Laonic" de Paul Cornel Chitic. Sîmbătă, 11 oc­tombrie, în mati­neu, vom asista la un recital de versuri proprii a­­le actorului Ion Andrei, de la Tea­trul „Victor Ion Popa" —­ Bîrlad, iar la ore 19.30, va avea loc spec­tacolul cu piesa „Al IV-lea ano­timp" de Horia Lovinescu. Duminică, 12 oc­tombrie, ora 19.30, Teatrul municipal „Marie Filotti" din Brăila­ ne va oferi spectacolul „Croitorii cei mari din Valahia" de A.I.­­Popescu, iar luni, la aceeaşi oră, Teatrul de stat din Bacău prezintă „Scurt program de bossa­nove" de Redu Cosaşu, după ce, în dimineaţa ace­leiaşi zile, vom participa, în ca­drul studioului, la un recital din cre­aţiile lui Bacovia, Creangă, Alecsan­dri, interpretat de actori băcăuani. In ziua de marţi, 14 octom­brie, Teatrul de stat din Galaţi va educe pe sce­na Naţionalului ieşean, la ora 10 dimineaţa, specta­colul „Florin şi Florica" de Va­sile Alecsan­dri, iar seara, la 19.30, piesa „Un asasin ciudat* de N. Ştefănescu şi Camil Şerban. Miercuri, 15 oc­tombrie, vor putea fi vizionate spec­tacolele „Mane­vrele* de D. Ta­más — la ora 15 şi „Luceafărul" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, la ora 19.30, în in­terpretarea acto­rilor­­Teatrului „Mihai Eminescu" din Botoşani. In fine, joi, 16 octombrie, Teatrul Naţional din Iaşi încheie suita spec­tacolelor din ca­drul fazei de zonă a Festivalului na­ţional de teatru cu „Săgetătorul", piesă de Ion O­­mescu, care s-a bucurat de un deo­sebit succes în ţa­ră și peste hotare. 0 pagină memorabila din Istoria patriei Bătălia de la Rovine „Eu ? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul..." M. EM1NESC©, Scrisoarea III. In istoria poporului nostru cel de-al XlV-lea veac repre­zintă, fără îndoială, o etapă In care s-au înregistrat succese remarcabile în cele mai varia­te domenii. Locuitorii, harnici şi din ce în ce mal numeroşi, au extins suprafeţele agricole lă­­sind „codrii verzi", au Început să caute cu mai multă stăru­inţă bogăţiile ascunse In a­­dîncurile pămîntului, au Înmul­ţit numărul satelor şi oraşelor. Pe drumurile lungi şi grele stră­bateau, în destulă siguranţă, carele negustorilor încărcate cu unelte, arme şi podoabe, care aveau tot mai multă căutare pe pieţele oraşelor. In acest veac puternicul voievod de la Argeş, Basarab, a reuşit să-l umilească la Posada pe min­­orul Carol Robert de Anjou şi să-l constrîngă să recunoască independenţa Ţării Româneşti, iar, mai tîrziu, Vlaicu triumfa pe cîmpiile de lupta în încleş­tarea cu oştile lui Ludovic cel Mare. Urcind pe tronul de la Argeş, Mircea a moştenit nu numai o ţară înfloritoare şi bine orga­nizată, ci şi o situaţie politică destul de complicată. El a înţe­les ca, pentru a face faţă ame­ninţării din partea regilor Un­gariei, are nevoie de prietenia lui Petru Muşat şi de alianţa regelui Poloniei, Vladislav Ja­­gello, dar n-a încetat să mi­liteze pentru o reglementare echitabilă a diferendelor cu ve­cinii săi din nord. Normaliza­rea raporturilor cu Ungaria a reprezentat unul din principa­lele obiective ale politicii ex­terne a domnului muntean şi ea a fost imperios reclamată de creşterea ameninţării oto­mane. După ce au cucerit, în 1354, cetatea Gallopoli, turcii, profitînd de slăbiciunea state­lor­ din Balcani, şi-au extins treptat stăpînirea în această zonă europeană, înfrîngînd pe bizantini, bulgari şi sîrbi. Vlai­­cu apreciase just primejdia ce ameninţa popoarele din sud­­estul Europei şi în 1371 îşi tri­misese oştile să lupte, alături de sirbi, împotriva Invadatori­lor. Mircea *­?a aflat Insil In­tr-o situaţie şl mal grea. Du­pă lupta de la Cosovopole, turcii au reuşit să-i supună pe cnezii sirbi şl apoi să transfor­me Bulgaria în paşalîc, mu­ţind astfel hotarul imperiului pe lunca Dunării. Politica antioto­­manâ a lul Mircea, mai cu seamă cucerirea Dobrogei, in 1388, l-au determinat pe Baia­­zid­­-ul să Încerce să ocupe și Țara Românească. Primejdia era extrem de serioasă, K­bru­­cit turcii dispuneau de o ar­mată redutabilă, cea mai pu­ternică din Europa, la care ur­mau să se adauge contingente­le militare ale vasalilor sulta­nului, în vreme ce Mircea nu beneficia de nici un ajutor ex­tern. In jurul domnului mun­tean s-au adunat, ca şi în al­te asemenea împrejurări, ţăra­nii, orăşenii, boierii pentru a apăra cu trupurile lor pămîntul ţării ameninţat cu cotropirea. Intrată pe teritoriul Ţării Ro­mâneşti, oastea comandată de sultan a început­­ înaintarea spre Argeş, printr-o­ regiune pe care românii, potrivit obi­ceiului, o pustiiserâ cu desăvîr­­şire, pentru a stînjeni aprovi­zionarea cu alimente şi furaje a duşmanului. La 10 octombrie 1394 armata lui Mircea cel Bătrin a intîmpinat pe Invada­tori, la Rovine, la sud de Pi­teşti, Intr-o zonă de dealuri împădurite, Intr-un loc „foarte greu“ pe „malul unui rîu“. Va­salii sirbi ai sultanului trimişi să înceapă lupta doreau vic­toria muntenilor. Cronicarul sirb scria că Marco Cralcevici ar fi spus : „Eu cutez sâ spun şi mă rog Iul Dumnezeu să fie ajutător creştinilor, iar eu cel dinţii să fiu Intre morţi in această luptă". Bătălia a fost deosebit de crincenă. In cronica bulgară se nota că : „lăncii nenumărate s-au frint atunci şi mulţimea săgeţilor a fost nenumărata, incit văzduhul nu se mai putea vedea de desimea lor", iar unul din preajma locului unde se dădea lupta „curgea roşu de slngele ce ieşea din mul­ţimea trupurilor căzute". Ne­­putindu-ie desfăşura Intre dea­lurile şi pădurile unde te fixa­seră muntenii, armata otomană a fost infrintă şi silită să se retragă şi să se fortifice pen­tru a face faţă unor noi atacuri. Muntenii, victorioşi, erau totuşi mult prea puţini pentru a putea angaja, cu şanse de succes, o nouă bătălie, dar nici sultanul nu mai putea crede in posibilitatea transfor­mării Ţarii Româneşti In paşa­lîc. El a trebuit să se retragă la sudul Dunării pentru a-şi re­face forţele slăbite, in timp ce unii boieri munteni ridicau pe tron, în locul abilului diplo­mat şi conducător de oşti care era Mircea, pe Vlad, un fiu de al lui Dan I. Dar opera lui Mir­cea nu se încheiase. Cu aju­toare de la Sigismund de Lu­xemburg, el şi-a reocupat tro­nul şi şi-a continuat eforturile menite să asigure păstrarea In­dependenţei politice şi înflori­rea economică şi culturală a Ţării Româneşti. Victoria de la Rovine, obţi­nută de o mică oştire împo­triva celei mai puternice arma­te din acea vreme, a întărit considerabil încrederea româ­nilor în propriile lor forţe, îu justeţea cauzei pe care o a­­părau. Românii, aflaţi acum în prima linie a luptei antiotoma­­ne, atrăgeau asupra lor aten­ţia celorlalte popoare europe­ne. Infringerea sultanului la Du­nărea de jos a avut un mare ecou în întreaga Europă, con­tribuind la ridicarea prestigiului ţării şi a domnului care o con­ducea. Datorită importanţei lui internaţionale, evenimentul era relatat cu grijă de cronicarii străini, căci de fapt, pe linia Dunării se dădea lupta pentru apărarea independenţei şi cre­aţiilor culturale ale tuturor po­poarelor europene. Prin victo­ria de la Rovine, ca şi prin toate acţiunile sale diplomatice şi militare, Mircea a întreţinut vie flacăra speranţei eliberării popoarelor subjugate din sud­­estul Europei, a contribuit la stringerea legaturilor acestora cu românii. Lector univ. V. NEAMȚU Mit li urli sghilii ninst In aceste zile, Teatrul Na­ţional din Iaşi este sediul vi­nei importante întîlniri a oa­menilor de teatru , faza de zonă a decadei teatrului româ­nesc. înainte de prima ridi­care de cortină suntem În­demnaţi să aruncăm o pri­vire asupra mişcării noastre teatrale. Arta spectacolului românesc se află intr-un mo­ment foarte important, lucru simţit de criticii de teatru angajaţi în polemici, mai mult sau mai puţin violente, de pu­blic şi, bineînţeles, de creato­rii propriu-zişi. Ceea ce este deosebit de important, în a­­cest moment, impunîndu-se de la prima vedere, este înal­tul profesionalism al specta­colului şi în al doilea rînd diversitatea modalităţilor de exprimare artistică. Arta spec­tacolului s-a eliberat de con­venţionalism şi uniformizare, a spart crusta falsului realism, care acoperea de platitudine majoritatea spectacolelor, u­­neori în dauna unor repre­zentaţii de o reală valoare, de cele mai multe ori fiind refugiul comodităţii de gîn­­dire atît a creatorilor cît şi a publicului. Personalităţi regi­zorale s-au impus la un mo­ment dat dinamizînd mişca­rea noastră teatrală pe coor­donatele unor exigenţe Inte­lectuale, manifestate prin ale­gerea unui repertoriu de ţi­nută, prin viziuni originale asupra textelor şi mai ales ,prin revitalizarea imaginii tea­trale, înţeleg prin aceasta reacţia împotriva rostirii pla­te a cuvîntului, a inexpresi­­vităţii mişcării aşa-zis realis­te, a naturalismului plat al cadrului. Lumea realului era confundată cu lumea banalu­lui neartistic. O nouă lume a spart, însă, uşile scenei şi s-a­­oferit gene­roasă publicului: lumea ideii, lumea gîndului atît de vie, de complicistă, de plină de sem­nificaţii. Şi o nouă dinamică, dinamica ideii, îşi cerea cu impetuozitate mijloacele pro­prii de exprimare artistică. De exemplu, cei care au dat mari spectacole ale realismu­lui scenic, Radu Penciulescu şi Liviu Giulei, au fost şi prin­tre primii care vor anunţa no­ile curente in arta spectaco­lului românesc, pe linia tea­trului de idei, a unui realism psihologic, a reteatralizării i­­m­aginei scenice. In acest cli­mat se vor afirma, vor ac­ţiona mergind mai departe, Lucian Pintilie şi David Esrig. In timp ce Radu Penciu­lescu, fascinat de jocul ideilor, dezbracă de orice podoabă gîndul, dindu-i incadescenţă de torţă pe scenă şi ascuţime de sabie, în spectacolele lui Ciulei, metafora, simbolul, lu­xuriante veşminte vor hiper­­boliza ideile, le vor da dimen­siunile şi pulsaţia unei fasci­nante vegetaţii tropicale. Lu­cian Pintilie va aduce un nou realism in arta spectacolului, un realism psihologic de Infi­nite nuanţe, cu linii viguroa­se, smulgînd realului ceea ce are mai esenţial, mai plin de sevă. Printr-o densitate co­pleşitoare a concretului, ima­ginea sa, artistică capătă va­loare de generalizare, spiritu­alitate. David Esrig, inteligență rafinată, face frumosul tangi­bil, elementul realului fiind trecut în spectacolul său prin toata filtrela transfigurării es­tetice posibile, publicaează cu­­vîntul, gestul. Nimic intîmplă­­tor, totul glndit cu precizie, perfect executat, respirind «■ erul pur al complicatului său laborator de creaţie, in care urîtul şi frumosul intîmplător, cotidian, trec in împărăţia categoriilor estetice. Am detestat Întotdeauna clasificările, verdictele, defini­rea unor personalităţi artis­tice, aflate într-o evoluţie con­tinuă, prin cîteva cuvinte, în­cercarea de a le găsi fraza cheie, care să caracterizeze. Este ca şi cum ai aşeza crea­torul in patul lui Procust. Prin aceste consideraţii su­mare şi atît da generale, am încercat să marchez doar punc­tele de fugă, care descriu com­plicatele traiectorii ale artei spectacolului românesc, în care se afirmă acum primele pro­moţii de regizori (clasa Iui Radu Penciulescu, Lucian Giurchescu, Ion Olteanu) după o absenţă de 10 ani a clasei de regie. Dintre aceştia, cu impetu­ozitate, se afirmă Andrei Şer­ban, către un teatru poetic. In lumea sa cuvîntul şi ges­tul sînt expresia mişcării su­fletului, tendinţa sa spre este­­tizarea imaginii scenice, fiind veşmintul de sărbătoare al i­­deii, sentimentul fiind carnea ideii. Pentru Şerban, teatrul este întîlnirea oamenilor la o sărbătoare dionisiacă. Aurel Manea consideră tea­trul loc exclusiv destinat con­centrării şi participării totale a spectatorului, consideră co­municarea între oameni un ri­tual. Actorii săi oficiază acest ritual cu pioşenie, obligînd spectatorii să se simtă total implicaţi în actul teatral sau să părăsească sala. Pentru Ivan Helmer, teatrul este posibilitatea oamenilor de a comunica prin dragoste, iu­­bindu-ne discutăm despre cele mai grave probleme ale tim­pului pe care-l trăim, despre cele mai neliniştitoare între­bări ale existenţei, cît mai sim­plu şi mai direct cu putinţă, pare a spune acest tînăr re­gizor. Ceea ce-1 defineşte şi-l reu­neşte Intr-un grup artistic pe cei trei creatori de spec­tacole amintiţi, este consi­derarea artei teatrale ca mij­loc de comunicare esenţial şi mai mult, esenţialmente nece­sar timpului nostru. Angaja­rea lor profundă In politic şl social, cercetarea relaţiei ec­­tor-public, căutarea unul lim­baj de exprimare grav şl di­rect Ii fereşte de experimente gratuite. (O, cit urăsc cuvîntul experiment I A devenit sino­nim cu jocul cu mingea.) A experimenta înseamnă a că­uta. A căuta înseamnă a fl neliniştit, a fi dornic de ade­văr. Şi se pare că „experi­mentele tinerilor regizori sunt o dovadă a faptului că simt nevoia de adevăr în artă, de mult adevăr. Simt nevoia unui alt registru de comunicare cu publicul care să corespundă climatului ideatic şi psiholo­gic în care trăim, să fie în concordanţă cu timpul nostru, timpul unor copleşitoare res­ponsabilităţi. Teatrul National din Iaşi şi-a deschis larg porţile, cu toată încrederea, anului V de regie a Institutului de Teatru, infiintînd „studioul tînărului regizor". Arta spectacolului are In teatrul nostru o tradi­ţie de aur­­ aici au lucrat Ion Sava, Maican, G. M. Zamfirescu. Publicul ieşean va avea posibilitatea, în această toamnă, să asiste nu numai la întîlnirea celor mai tineri cre­atori de spectacole, dar şi la întîlnirea unor regizori din generaţii diferite. Cu ocazia decadei, timp de o săptămînă, se vor prezenta în cadrul concursului, spectacolele tea­trelor din Piatra Neamţ, Boto­şani, Bacău, Bîrlad, Brăila, Ga­laţi şi Iaşi, în regia Soranel Coroamă, Iannis Veakis, Lidiei Ionescu, Magdei Bordeianu, Ivan Helmer. Modalităţi de teatru diferite, discuţii între actori-regizori şi ziarişti din toată ţara, despre aceste mo­dalităţi, despre tendinţele ar­tei spectacolului românesc. Studenţii-regizori, care lu­crează la studioul nostru, vor fi invitaţi să ia parte la toate spectacolele şi discuţiile, să-şi spună punctul de vedere. Spe­răm ca publicul să acorde un real interes acestui eveniment teatral important, care-şi are sediul în oraşul Iaşi, oraş cu o atît de veche tradiţie de teatru. Numai astfel arta spec­tacolului îşi confirmă valoa­rea, capătă certificat de exis­tenţă, numai prin contactul cu publicul. Facem teatru pen­tru a comunica, pentru a ne întîlni, pentru a dialoga, pen­tru a fi prezenţi Intr-o lume care nu admite indiferenţa, care solicită simţul responsa­bilităţii, sentimentul angajării totale in evenimentul politic şi social, în istorie. Anca OVANEZ regizor la Teatrul Naţional d­in Iaşi Locul specialistului (urmare din pag. 1) acolo unde sunt chemaţi (adică la Cotnari, Lespezi, Focuri etc.) - titlul cu care pe cheltuiala poporului şi-au înnobilat nume­le. Şi au făcut-o cu seninătatea pasului degajat pe care omul înţelept îl face în faţa vieţii. Ei vin să completeze exemplul ce­lor ce şi-au început activitatea cu bărbăţia unei tinereţi care refuză comoditatea, locşorul căl­duţ, oamenii care au trecut prin acel proces de citire ce le-a garantat propria împlinire, tre­­cînd prin noroaie, prin geruri, prin cîmpuri arse de dogoarea soarelui, luînd de fiecare dată totul de la capăt spre a-şi ur­ma neabătut meseria. Şi sunt sute, mii, de asemenea modele de adevăraţi specialişti în jude­ţul nostru. Din păcate, de la această e­­lementară îndatorire profesiona­lă — prezentarea la post - se semnalează şi numeroase „dero­gări". Este vorba de acel dis­preţ suveran faţă de o obliga­ţie asumată încă de la intrarea în facultate. Amintim, printre in­cultele, cazul tinerei doctoriţe Maria Mitu Alexa,­ care după 2-3 zile de „activitate" la circumscripţia din Vinători, unde în anul trecut fusese re­partizată - nu i-a mai prins nimeni urma sau al medicului I. Ivanciuc, care nici măcar nu a avut curiozitatea să vadă cum arată satul Mădîrjac, un­de îi era datoria să se pre­zinte. Pe unde v-aţi autotrans­­ferat acuma, tovarăşi doctori? Sau nu concepeţi să lucraţi decit intr-un oraş, in locuri de muncă bine organizate şi puse la punct de... alţii şi numai în condiţii de viaţă im­pecabile ? Situaţia e şi mai gravă in domeniul învăţămîntului. Nu­mai în acest an au fost re­partizaţi în judeţul Iaşi, prin decizie guvernamentală, 277 de profesori şi învăţători, dar a­­proape un sfert din ei nu s-au prezentat la posturi. Ca urma­re, actualmente în judeţ exis­tă peste 1.900 de catedre şi posturi vacante, acoperite bine­înţeles prin suplinire. Iată şi citeva date concrete furnizate de Inspectoratul şcolar « Comuna Andrieşeni, n-au ve­nit profesorii de română, de biologie şi de desen. Tg. Frumos : absenţe nemoti­vate profesoarelor de română Virginia Catrinescu, Doina Coz­­ma Bran, Maria Anghel, Ele­na Nichitiş şi de biologie Lu­miniţa Anca Baciu, toate proaspete absolvente ale facul­tăţilor ieşene. Focuri : nu s-au prezentat la catedră profesorii de română, de biologie şi de desen. Belceşti : 7 tineri absolvenţi de universitate au dezertat de la prima lor îndatorire socială. Coarnele Caprei : profesorii încadraţi la matematică şi de­sen n-au fost văzuţi prin loca­litate. Scobiiţi : dascălii de română Lucreţia Glod şi de biologie Alex. Cîlţea lipsesc din eviden­ţa prezenţei la şcoală etc. Consecinţele acestei situaţii? — Noi avem deja acumulată o „experienţă“ în această pri­vinţă, declară tov. prof. ION TERCIU, directorul Şcolii gene­rale din Perieni. De exemplu, în anul şcolar curent nu s-au prezentat la catedre profesoa­rele Maria Viorica Şuga (de română) şi Elena Roma Das­­călu (de fizico-chimice). Supli­nitorii care-i înlocuiesc, numiţi şi aceştia tîrziu, sunt „păsări călătoare", nu sunt legaţi de şcoală, de elevi, de sat, de meserie. De aici greutăţi în desfăşurarea normală a proce­sului de invăţămint, de la asi­gurarea şcolarizării şi pină la predarea lecţiilor. Şi lucrul a­­cesta se repetă de la an la ani... Intr-adevăr, la Perieni, din 21 de cadre didactice, 13 sunt su­plinitori, iar dacă ne distan­ţăm şi mai mult de „centru" remarcăm că numărul acestora creşte direct proporţional cu depărtarea de oraşe. Ce sunt vinovaţi copiii din Sinote sau din Grozeşti, să zicem, că nu-s născuţi lingă un oraş ca să beneficieze de instrucţie şi e­ducaţie calificată, pe măsura e­­xigenţelor şi aspiraţiilor lor fi­reşti ? Sunt şcoli în care nu se găsesc, de pildă, profesori titulari de română ori de ma­tematică şi apoi ne mirăm de efectele dureroase de la unele concursuri de admitere în li­cee ? Cel care doreşte să se facă profesor îşi leagă viito­rul de punctele descompletate în anul absolvirii lui. De nu le vrea, să nu ocupe locul altuia în băncile facultăţii ! Există unii care, încă înainte de a da piept cu neajunsurile şi dificultăţile inerente debutu­lui, se contemplă îndelung în oglinda strîmbă a egoismului şi încep a se jeli, ba de una, ba de alta, ca şi cum exercitarea unei profesiuni este condiţio­nată, numaidecît, de prezenţa covorului de asfalt pe dinain­tea porţilor şi de reclama fluo­rescentă a magazinului univer­sal. Şi astfel îşi adăpostesc „tinereţea" şi-şi umbresc ener­giile şi capacităţile prin cine ştie ce locşor cu oarecari ga­ranţii de confort şi de „nedu­­rere de cap". Citabile au ră­mas cazuri­­ de excepţie, o învăţătoare contabilă la O.C.L. Paşcani, o alta taxatoare de tramvai, iar o profesoară de geografie preda mai anul tre­cut în Iaşi... educaţia fizică ! Alţii trec din facultate in fa­cultate, pină s-o ivi prilejul bun... Trebuie sâ arătăm că, pe lingă aspectele de ordin etic sau decurgînd din gradul con­ştiinţei cetăţeneşti, sunt impli­cate şi probleme de organiza­re raţională. La inechitatea creată au contribuit şi unele practici ale forurilor ierarhice— repartizarea Insuficient de Ju­dicioasă, desele transferuri ne­justificate, acordarea lesnicioa­să de supliniri, în oraşe, unor cadre de specialişti - profe­sori, ingineri, medici - care aveau numire în mediul rural. Acestea au creat precedente şi tinerii absolvenţi, fără să-şi e­­xercite măcar stagiul la sate, s-au simţit tentaţi să „încerce" ca şi altul... Celor amintite li se adaugă şi aşa-zisele surplu­suri tolerate In „staţiuni", filia­le ştiinţifice, Inspectorate ş.a. Repartizarea judicioasă a specialiştilor, redistribuirea lor reprezintă o necesitate impusă de realităţile dezvoltării socia­liste. Progresul social multilate­ral al patriei noastre reclamă din partea fiecăruia o înaltă responsabilitate faţă de cerin­ţele de bază ale societăţii, o reevaluare a poziţiei sale în ra­port cu contribuţia nemijlocită la producţia de bunuri mate­riale şi spirituale, la mersul nostru înainte. Obligaţia de a „rambursa" către societate e­­forturile făcute de statul socia­list pentru pregătirea cadrelor necesare este o problemă de conştiinţă. Dar această proble­mă trebuie să stea şi în aten­ţia organizatorilor administra­tivi. Căci unicul criteriu raţio­nal este de a promova şi încu­raja oameni cu o înaltă răs­pundere cetăţenească, cu pu­tere de muncă şi de sacrificiu, animaţi de dorinţa sinceră de a-şi îndeplini datoria faţă de societate. 24 ore Radio Iaşi EDIŢIA DE PRINZ (10 OCTOM­BRIE) . 12.00 Revista presei i 12.10 Solişti de muzică populari i 12.30 Pinacoteca i 12.40 Melo­dii da muzici uşoară i 13.00 Buletin da ştiri i 13.10 Album muzical i 13.30 Dialog cu noi şi daspre noi i 13.45 Cantonata. I PROGRAMUL’ DE SEARA.­ 18.00 Buletin de știri , 16.10 Itinerar cultural-artistic i 16.30 Ploae co­rala da compozitori ,­ români i 16.50 Muzică de Jaz i 17.00 E­­misiune economică i 17.15 Arii și duete din opere , 17.30 Odă Umbli româna i 10.00 Cintecul care mi-e drag i 18.30 Radio­jurnal I 18.45 Pe portativul unde­lor — melodia preferată i 10.20 Jurnal literar i 19.40 Muzică de estradă i 20.00 Seară pentru iu­bitorii muzicii simfonica i 21.45 Album de romanţa i 22.15 Muzică da dans. PROGRAMUL DE DIMITIEAŢA (11 OCTOMBRIE) : 5.30 Bule­tin da ştiri i 5.40 Cîntece popu­lara româneşti i 6.00 Cronica a­­grară i 0.10 Muzică uşoară i 6.40 Emisiune economică i 7.00 Me­lodii executate la acordeon i 7.10 vă invităm să notaţi te u­­ganda dv. Televiziune 10.00 Ce-aţi dori să revedeţi« Tele-enciclopedia » 18.00 Bule­tin de ştiri ? 18.05 Studioul şcolarilor. Inscripţii bihoriene— raportat filmat da Victoria Io­­nescu I 18.30 Muzică popularii 18.45 Criterii. Arte frumoase. Rembrandt I 19.00 Tele-*universi­­tatei. Ciclul „Tn lumea «tomu­lui“ I 19.30 Telejurnalul da sea­­ră I 20.00 Actualitatea econo­mică — ediţia specială I 20.20 Filmul artistic „Nu se ştia nici­odată" — coproducţia franco­­italiană i 11.55 Reflector­i 22.15 Mult­a dulce­­ şi frumoasă — emisiune da limbă română. 22.30 Varietăţi pa peliculă . 22.55 Te­lejurnalul da noapte. Cinematografe VICTORIA : „My Fair Lady*, cinemascop, orele : 8 j 11.13 i 14.30 » 17.45 , 21. REPUBLICA­­ „Cea mai frumoasă". (Zilele fil­mului din R. D. Germană) i CO­­POU : „Vîrsta ingrată", orele 1 9i 11 , 15 , 17 , 19 I 21. ARTA» „Soarele vagabonzilor", orala i 9 , 11 , 15 și „Ultima lună de toamnă", orele : 17 i 19 i 21. TA­­TARASI : „Sîngeroasa nuntă ma­cedoneană", cinemascop, orele i 16 I 18 i 20. NICOLINA » „Ne­­îmblinzita Angelica", cinema­scop, orele : 16 . 18 . 20. PAȘ­CANI : „In umbra coltul­ui*, ci­nemascop. TG. FRUMOS : „Lo­vitură puternică", cinemascop. HIRLAU : „Adio, Gringo", Cine­mascop. PODU­ ItOAIEI : „Ne­­imblînzita Angelica", cinema­scop. Teatrul de păpuși LA ORA 18.00, un spectacol cu piesa : „CĂLIN NEBUNUL". Casa de cultură a sindicatelor LA­ ORA 16.00 va avea loc expunerea­­ „Democraţia socialis­tă şi procesul ei de adincire In etapa actuală, pe ţara noas­tră". Vorbeşte lector univ. Mi­hai Avădăul. In continuere va rula un film artiştii. Agenţia C. N. T. Agenţia Judeţeană de turism Iaşi organizează o excursia cu motonava „Transilvania", cu pit­­caret din Constanta in 18 no­iembrie a.c. şi Întoarcerea la 15 decembrie, la următorul Iti­nerar I Constanţa — Yalta — Istan­bul — Atena — Catania fc— Napoli — Genova — Marsilio— Barcelona — Valencia — Palma del Maiorca — Palermo Malta — Heracllon — Izmir w* Constanţa. Tarifele sunt următoarele: ca­bine cl. I cu două locuri — 14.800 lei , cabine cl. a II-a, cu două locuri — 13.500 lei și cabine cl. a III-a cu 4 locuri - 10.950 lei. înscrierile se primesc pină la data de 18 octombrie. Informaţii suplimentare, zil­nic, la sediul agenţiei, între o­­rele 7.00—22.00, telefon 15236. Timpul probabil Vreme relativ frumoasă cu ex­cepţia nordului Moldovei, unde se vor produce tinorări mai ac­centuate. Vînt slab la potrivit, predominînd din sectorul sud­­vestic. Temperatura aerului uşor variabilă , minimele vor oscila intre minus 1 grad şi plus 4 grade, iar maximele între 4 şi 20 grade. Local, In cursul dimineţii, Mi ▼» produce ceaţă*

Next