Flacăra Iaşului, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 7169-7195)
1969-10-10 / nr. 7177
FLACĂRA IAŞULUI PAGINA 2* Festivalul national Interviu cu conf. univ. AL. HUSAR, preşedintele Comitetului judeţean de cultură , despre Faza zonală de la Iaşi Astăzi se deschide la Iaşi faza de zonă a Festivalului naţional de teatru, care va prilejui o trecere in revistă a succeselor dramaturgiei noastre şi a înfăptuirilor în domeniul artei regizorale, actoriceşti şi scenografice. In legătură cu acest eveniment important am adresat cîteva întrebări conf. univ. AL. HUSAR, preşedintele Comitetului pentru cultură şi artă al judeţului Iaşi. „ Ce semnificaţie are organizarea Festivalului naţional de teatru şi cum priviţi faptul că unul din centrele alese pentru faza zonală este Iaşul ? — Concursul bienal de teatru, organizat de Comitetul de stat pentru cultură şi artă, a intrat în tradiţia vieţii noastre artistice. Sub denumirea de Festivalul naţional de teatru, el îşi propune, anul acesta, o amploare sporită, o mai bună structură organizatorică şi rezultate net superioare. O primă semnificaţie, după părerea mea, este aceea că festivalul ne va da posibilitatea verificării disponibilităţilor de receptare a noului de către teatrele noastre, a măsurii în care pe vechile tradiţii ale teatrului românesc au fost altoite tendinţele novatoare ale artei moderne, intrate în circuitul european. Cu alte cuvinte, luarea de contact cu cele mai noi căutări ale artei teatrale universale nu trebuie să ne îndepărteze nici un moment de drumul propriilor investigaţii, spre afirmarea cu tărie a specificului nostru naţional şi considerăm că actualul festival va demonstra din plin acest lucru. Nu ne îndoim că el va însemna şi un bilanţ al cuceririlor teatrului nostru, constituind în acelaşi timp o raportare a realizărilor la exigenţele publicului contemporan, pe linia eforturilor susţinute de a acorda actul teatral cu ansambflul cultural al epocii, intsgrîndu-i unui anumit sens spiritual al vremurilor noastre. Suntem convinşi că formaţiile participante îşi vor aduge astfel contribuţia la o nouă înţelegere a problematicii esenţiale a teatrului, determinată de problematica socială şi de realităţile noastre naţionale. Cît despre faptul că printre centrele stabilite pentru faza zonală se numără şi Iaşul, este un motiv de satisfacţie atît pentru gazde, cît şi pentru invitaţi. Jucînd în oraşul care a fost leagănul teatrului românesc cult şi care posedă una din adevăratele bijuterii arhitectonice ale ţării , clădirea Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, oaspeţii vor avea prilejul să desfăşoare întreaga lor măiestrie într-o ambianţă care impune şi obligă în acelaşi timp. — V-am ruga să prezentaţi pe scurt programul festivalului. — In ansamblu, acest program se înscrie pe linia politicii consecvente de promovare a dramaturgiei naţionale, urmărind stimularea creaţiei originale contemporane şi reluarea unor valori ale dramaturgiei clasice într-o nouă viziune regizorală, care să concorde cu optica şi exigenţele spectatorului de astăzi. Mă refer, printre altele, la „Al IV-lea anotimp" de Horia Lovinescu şi „Cronica personală a lui Laonic” de Paul Cornel Chitic (Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ), „Manevrele" de D. Tamás (Teatrul „Mihai Eminescu" Botoşani), „Săgetătorul" de Ion Omescu (Teatrul Naţional Iaşi), „Croitorii cei mari din Valahia" de Al. Popescu (Teatrul municipal „Maria Filotti" Brăila), „Scurt program de bossanove" de Radu Cosaşu (Teatrul de stat Bacău), iar din repertoriul clasic, „Luceafărul” de B. St. Delavrancea. Aşadar, un program prezentind lucrări cu o problematică menită să se impună in conştiinţa spectatorului, piese rare dezbat fenomene sociale de actualitate şi vehiculează intr-un mod original Idei de Interes general. — In afară de spectacole, festivalul va oferi şi alt gen de manifestări ? — Desigur, nu va fi numai o microstagiune teatrală, ci va prilejui o confruntare de opinii şi un fructuos schimb de idei privind conţinutul unor piese şi diferite modalităţi artistice. La aceste dezbateri vor participa regizori, actori, dramaturgi, critici de artă care vor comenta spectacolele prezentate şi vor desprinde fără Îndoială Interesante concluzii cu privire la dramaturgia noastră, precum şi la arta spectacolului românesc în contextul dramaturgiei universale. Pozitivă este şi iniţiativa Teatrului de stat din Bacău de a prezenta un recital din operele lui Bacovia, Creangă, Alecsandri, manifestare care ne vaoferi interesante lectuiri interpretative, demonsUlnd"rolul actorului nu, numai In valorificarea dramaturgii:,... Ci Si a altor genuri literare. — Ne-aţi vorbit pe rtnd despre colocviile ce vor fi susţinute de actori, regizori, dramaturgi, scenografi şi despre utilitatea acestui multilateral schimb de experienţă. Ce ne puteţi spune despre publicul spectator ? — Considerăm că publicul se va putea familiariza cu noi formule artistice, fiecare teatru avînd stilul, fizionomia sa distinctă şi explorînd modalităţi inedite, îndrăzneţe, evident nu de dragul Inovaţiilor gratuite, ci din nevoia vitală , de a căuta soluţii noi, impuse de viaţă, de stadiul actual al societăţii, de dezvoltarea artei teatrale în întreaga lume. Vom asista cred la spectacole convingătoare, emoţionante, care vor prilejui fuziunea între actori şi public. Elena PIETRARU de teatru Un omagiu adus memoriei bardului de la Mirceşti, pe scena care-i poartă numele, este prezentarea In cadrul Festivalului national de teatru de către Colectivul Teatrului de stat din Galati a spectacolului .Florin şi Florica". IN IMAGINE: moment dintr-o repetiţie. Agenda Festivalului Astăzi la ora 15 va avea loc pe scena Teatrului Naţional din Ieşi spectacolul cu piesa „Al IV-lea anotimp" de Horia Lovinescu, prezentat de Teatrul tineretului din Piatra Neamţ. Acelaşi colectiv va oferi ieşenilor la ora 19:30 „Cronice personală a lui Laonic" de Paul Cornel Chitic. Sîmbătă, 11 octombrie, în matineu, vom asista la un recital de versuri proprii ale actorului Ion Andrei, de la Teatrul „Victor Ion Popa" — Bîrlad, iar la ore 19.30, va avea loc spectacolul cu piesa „Al IV-lea anotimp" de Horia Lovinescu. Duminică, 12 octombrie, ora 19.30, Teatrul municipal „Marie Filotti" din Brăila ne va oferi spectacolul „Croitorii cei mari din Valahia" de A.I.Popescu, iar luni, la aceeaşi oră, Teatrul de stat din Bacău prezintă „Scurt program de bossanove" de Redu Cosaşu, după ce, în dimineaţa aceleiaşi zile, vom participa, în cadrul studioului, la un recital din creaţiile lui Bacovia, Creangă, Alecsandri, interpretat de actori băcăuani. In ziua de marţi, 14 octombrie, Teatrul de stat din Galaţi va educe pe scena Naţionalului ieşean, la ora 10 dimineaţa, spectacolul „Florin şi Florica" de Vasile Alecsandri, iar seara, la 19.30, piesa „Un asasin ciudat* de N. Ştefănescu şi Camil Şerban. Miercuri, 15 octombrie, vor putea fi vizionate spectacolele „Manevrele* de D. Tamás — la ora 15 şi „Luceafărul" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, la ora 19.30, în interpretarea actorilorTeatrului „Mihai Eminescu" din Botoşani. In fine, joi, 16 octombrie, Teatrul Naţional din Iaşi încheie suita spectacolelor din cadrul fazei de zonă a Festivalului naţional de teatru cu „Săgetătorul", piesă de Ion Omescu, care s-a bucurat de un deosebit succes în ţară și peste hotare. 0 pagină memorabila din Istoria patriei Bătălia de la Rovine „Eu ? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul..." M. EM1NESC©, Scrisoarea III. In istoria poporului nostru cel de-al XlV-lea veac reprezintă, fără îndoială, o etapă In care s-au înregistrat succese remarcabile în cele mai variate domenii. Locuitorii, harnici şi din ce în ce mal numeroşi, au extins suprafeţele agricole lăsind „codrii verzi", au Început să caute cu mai multă stăruinţă bogăţiile ascunse In adîncurile pămîntului, au Înmulţit numărul satelor şi oraşelor. Pe drumurile lungi şi grele străbateau, în destulă siguranţă, carele negustorilor încărcate cu unelte, arme şi podoabe, care aveau tot mai multă căutare pe pieţele oraşelor. In acest veac puternicul voievod de la Argeş, Basarab, a reuşit să-l umilească la Posada pe minorul Carol Robert de Anjou şi să-l constrîngă să recunoască independenţa Ţării Româneşti, iar, mai tîrziu, Vlaicu triumfa pe cîmpiile de lupta în încleştarea cu oştile lui Ludovic cel Mare. Urcind pe tronul de la Argeş, Mircea a moştenit nu numai o ţară înfloritoare şi bine organizată, ci şi o situaţie politică destul de complicată. El a înţeles ca, pentru a face faţă ameninţării din partea regilor Ungariei, are nevoie de prietenia lui Petru Muşat şi de alianţa regelui Poloniei, Vladislav Jagello, dar n-a încetat să militeze pentru o reglementare echitabilă a diferendelor cu vecinii săi din nord. Normalizarea raporturilor cu Ungaria a reprezentat unul din principalele obiective ale politicii externe a domnului muntean şi ea a fost imperios reclamată de creşterea ameninţării otomane. După ce au cucerit, în 1354, cetatea Gallopoli, turcii, profitînd de slăbiciunea statelor din Balcani, şi-au extins treptat stăpînirea în această zonă europeană, înfrîngînd pe bizantini, bulgari şi sîrbi. Vlaicu apreciase just primejdia ce ameninţa popoarele din sudestul Europei şi în 1371 îşi trimisese oştile să lupte, alături de sirbi, împotriva Invadatorilor. Mircea *?a aflat Insil Intr-o situaţie şl mal grea. După lupta de la Cosovopole, turcii au reuşit să-i supună pe cnezii sirbi şl apoi să transforme Bulgaria în paşalîc, muţind astfel hotarul imperiului pe lunca Dunării. Politica antiotomanâ a lul Mircea, mai cu seamă cucerirea Dobrogei, in 1388, l-au determinat pe Baiazid-ul să Încerce să ocupe și Țara Românească. Primejdia era extrem de serioasă, Kbrucit turcii dispuneau de o armată redutabilă, cea mai puternică din Europa, la care urmau să se adauge contingentele militare ale vasalilor sultanului, în vreme ce Mircea nu beneficia de nici un ajutor extern. In jurul domnului muntean s-au adunat, ca şi în alte asemenea împrejurări, ţăranii, orăşenii, boierii pentru a apăra cu trupurile lor pămîntul ţării ameninţat cu cotropirea. Intrată pe teritoriul Ţării Româneşti, oastea comandată de sultan a început înaintarea spre Argeş, printr-o regiune pe care românii, potrivit obiceiului, o pustiiserâ cu desăvîrşire, pentru a stînjeni aprovizionarea cu alimente şi furaje a duşmanului. La 10 octombrie 1394 armata lui Mircea cel Bătrin a intîmpinat pe Invadatori, la Rovine, la sud de Piteşti, Intr-o zonă de dealuri împădurite, Intr-un loc „foarte greu“ pe „malul unui rîu“. Vasalii sirbi ai sultanului trimişi să înceapă lupta doreau victoria muntenilor. Cronicarul sirb scria că Marco Cralcevici ar fi spus : „Eu cutez sâ spun şi mă rog Iul Dumnezeu să fie ajutător creştinilor, iar eu cel dinţii să fiu Intre morţi in această luptă". Bătălia a fost deosebit de crincenă. In cronica bulgară se nota că : „lăncii nenumărate s-au frint atunci şi mulţimea săgeţilor a fost nenumărata, incit văzduhul nu se mai putea vedea de desimea lor", iar unul din preajma locului unde se dădea lupta „curgea roşu de slngele ce ieşea din mulţimea trupurilor căzute". Neputindu-ie desfăşura Intre dealurile şi pădurile unde te fixaseră muntenii, armata otomană a fost infrintă şi silită să se retragă şi să se fortifice pentru a face faţă unor noi atacuri. Muntenii, victorioşi, erau totuşi mult prea puţini pentru a putea angaja, cu şanse de succes, o nouă bătălie, dar nici sultanul nu mai putea crede in posibilitatea transformării Ţarii Româneşti In paşalîc. El a trebuit să se retragă la sudul Dunării pentru a-şi reface forţele slăbite, in timp ce unii boieri munteni ridicau pe tron, în locul abilului diplomat şi conducător de oşti care era Mircea, pe Vlad, un fiu de al lui Dan I. Dar opera lui Mircea nu se încheiase. Cu ajutoare de la Sigismund de Luxemburg, el şi-a reocupat tronul şi şi-a continuat eforturile menite să asigure păstrarea Independenţei politice şi înflorirea economică şi culturală a Ţării Româneşti. Victoria de la Rovine, obţinută de o mică oştire împotriva celei mai puternice armate din acea vreme, a întărit considerabil încrederea românilor în propriile lor forţe, îu justeţea cauzei pe care o apărau. Românii, aflaţi acum în prima linie a luptei antiotomane, atrăgeau asupra lor atenţia celorlalte popoare europene. Infringerea sultanului la Dunărea de jos a avut un mare ecou în întreaga Europă, contribuind la ridicarea prestigiului ţării şi a domnului care o conducea. Datorită importanţei lui internaţionale, evenimentul era relatat cu grijă de cronicarii străini, căci de fapt, pe linia Dunării se dădea lupta pentru apărarea independenţei şi creaţiilor culturale ale tuturor popoarelor europene. Prin victoria de la Rovine, ca şi prin toate acţiunile sale diplomatice şi militare, Mircea a întreţinut vie flacăra speranţei eliberării popoarelor subjugate din sudestul Europei, a contribuit la stringerea legaturilor acestora cu românii. Lector univ. V. NEAMȚU Mit li urli sghilii ninst In aceste zile, Teatrul Naţional din Iaşi este sediul vinei importante întîlniri a oamenilor de teatru , faza de zonă a decadei teatrului românesc. înainte de prima ridicare de cortină suntem Îndemnaţi să aruncăm o privire asupra mişcării noastre teatrale. Arta spectacolului românesc se află intr-un moment foarte important, lucru simţit de criticii de teatru angajaţi în polemici, mai mult sau mai puţin violente, de public şi, bineînţeles, de creatorii propriu-zişi. Ceea ce este deosebit de important, în acest moment, impunîndu-se de la prima vedere, este înaltul profesionalism al spectacolului şi în al doilea rînd diversitatea modalităţilor de exprimare artistică. Arta spectacolului s-a eliberat de convenţionalism şi uniformizare, a spart crusta falsului realism, care acoperea de platitudine majoritatea spectacolelor, uneori în dauna unor reprezentaţii de o reală valoare, de cele mai multe ori fiind refugiul comodităţii de gîndire atît a creatorilor cît şi a publicului. Personalităţi regizorale s-au impus la un moment dat dinamizînd mişcarea noastră teatrală pe coordonatele unor exigenţe Intelectuale, manifestate prin alegerea unui repertoriu de ţinută, prin viziuni originale asupra textelor şi mai ales ,prin revitalizarea imaginii teatrale, înţeleg prin aceasta reacţia împotriva rostirii plate a cuvîntului, a inexpresivităţii mişcării aşa-zis realiste, a naturalismului plat al cadrului. Lumea realului era confundată cu lumea banalului neartistic. O nouă lume a spart, însă, uşile scenei şi s-aoferit generoasă publicului: lumea ideii, lumea gîndului atît de vie, de complicistă, de plină de semnificaţii. Şi o nouă dinamică, dinamica ideii, îşi cerea cu impetuozitate mijloacele proprii de exprimare artistică. De exemplu, cei care au dat mari spectacole ale realismului scenic, Radu Penciulescu şi Liviu Giulei, au fost şi printre primii care vor anunţa noile curente in arta spectacolului românesc, pe linia teatrului de idei, a unui realism psihologic, a reteatralizării imaginei scenice. In acest climat se vor afirma, vor acţiona mergind mai departe, Lucian Pintilie şi David Esrig. In timp ce Radu Penciulescu, fascinat de jocul ideilor, dezbracă de orice podoabă gîndul, dindu-i incadescenţă de torţă pe scenă şi ascuţime de sabie, în spectacolele lui Ciulei, metafora, simbolul, luxuriante veşminte vor hiperboliza ideile, le vor da dimensiunile şi pulsaţia unei fascinante vegetaţii tropicale. Lucian Pintilie va aduce un nou realism in arta spectacolului, un realism psihologic de Infinite nuanţe, cu linii viguroase, smulgînd realului ceea ce are mai esenţial, mai plin de sevă. Printr-o densitate copleşitoare a concretului, imaginea sa, artistică capătă valoare de generalizare, spiritualitate. David Esrig, inteligență rafinată, face frumosul tangibil, elementul realului fiind trecut în spectacolul său prin toata filtrela transfigurării estetice posibile, publicaează cuvîntul, gestul. Nimic intîmplător, totul glndit cu precizie, perfect executat, respirind «■ erul pur al complicatului său laborator de creaţie, in care urîtul şi frumosul intîmplător, cotidian, trec in împărăţia categoriilor estetice. Am detestat Întotdeauna clasificările, verdictele, definirea unor personalităţi artistice, aflate într-o evoluţie continuă, prin cîteva cuvinte, încercarea de a le găsi fraza cheie, care să caracterizeze. Este ca şi cum ai aşeza creatorul in patul lui Procust. Prin aceste consideraţii sumare şi atît da generale, am încercat să marchez doar punctele de fugă, care descriu complicatele traiectorii ale artei spectacolului românesc, în care se afirmă acum primele promoţii de regizori (clasa Iui Radu Penciulescu, Lucian Giurchescu, Ion Olteanu) după o absenţă de 10 ani a clasei de regie. Dintre aceştia, cu impetuozitate, se afirmă Andrei Şerban, către un teatru poetic. In lumea sa cuvîntul şi gestul sînt expresia mişcării sufletului, tendinţa sa spre estetizarea imaginii scenice, fiind veşmintul de sărbătoare al ideii, sentimentul fiind carnea ideii. Pentru Şerban, teatrul este întîlnirea oamenilor la o sărbătoare dionisiacă. Aurel Manea consideră teatrul loc exclusiv destinat concentrării şi participării totale a spectatorului, consideră comunicarea între oameni un ritual. Actorii săi oficiază acest ritual cu pioşenie, obligînd spectatorii să se simtă total implicaţi în actul teatral sau să părăsească sala. Pentru Ivan Helmer, teatrul este posibilitatea oamenilor de a comunica prin dragoste, iubindu-ne discutăm despre cele mai grave probleme ale timpului pe care-l trăim, despre cele mai neliniştitoare întrebări ale existenţei, cît mai simplu şi mai direct cu putinţă, pare a spune acest tînăr regizor. Ceea ce-1 defineşte şi-l reuneşte Intr-un grup artistic pe cei trei creatori de spectacole amintiţi, este considerarea artei teatrale ca mijloc de comunicare esenţial şi mai mult, esenţialmente necesar timpului nostru. Angajarea lor profundă In politic şl social, cercetarea relaţiei ector-public, căutarea unul limbaj de exprimare grav şl direct Ii fereşte de experimente gratuite. (O, cit urăsc cuvîntul experiment I A devenit sinonim cu jocul cu mingea.) A experimenta înseamnă a căuta. A căuta înseamnă a fl neliniştit, a fi dornic de adevăr. Şi se pare că „experimentele tinerilor regizori sunt o dovadă a faptului că simt nevoia de adevăr în artă, de mult adevăr. Simt nevoia unui alt registru de comunicare cu publicul care să corespundă climatului ideatic şi psihologic în care trăim, să fie în concordanţă cu timpul nostru, timpul unor copleşitoare responsabilităţi. Teatrul National din Iaşi şi-a deschis larg porţile, cu toată încrederea, anului V de regie a Institutului de Teatru, infiintînd „studioul tînărului regizor". Arta spectacolului are In teatrul nostru o tradiţie de aur aici au lucrat Ion Sava, Maican, G. M. Zamfirescu. Publicul ieşean va avea posibilitatea, în această toamnă, să asiste nu numai la întîlnirea celor mai tineri creatori de spectacole, dar şi la întîlnirea unor regizori din generaţii diferite. Cu ocazia decadei, timp de o săptămînă, se vor prezenta în cadrul concursului, spectacolele teatrelor din Piatra Neamţ, Botoşani, Bacău, Bîrlad, Brăila, Galaţi şi Iaşi, în regia Soranel Coroamă, Iannis Veakis, Lidiei Ionescu, Magdei Bordeianu, Ivan Helmer. Modalităţi de teatru diferite, discuţii între actori-regizori şi ziarişti din toată ţara, despre aceste modalităţi, despre tendinţele artei spectacolului românesc. Studenţii-regizori, care lucrează la studioul nostru, vor fi invitaţi să ia parte la toate spectacolele şi discuţiile, să-şi spună punctul de vedere. Sperăm ca publicul să acorde un real interes acestui eveniment teatral important, care-şi are sediul în oraşul Iaşi, oraş cu o atît de veche tradiţie de teatru. Numai astfel arta spectacolului îşi confirmă valoarea, capătă certificat de existenţă, numai prin contactul cu publicul. Facem teatru pentru a comunica, pentru a ne întîlni, pentru a dialoga, pentru a fi prezenţi Intr-o lume care nu admite indiferenţa, care solicită simţul responsabilităţii, sentimentul angajării totale in evenimentul politic şi social, în istorie. Anca OVANEZ regizor la Teatrul Naţional din Iaşi Locul specialistului (urmare din pag. 1) acolo unde sunt chemaţi (adică la Cotnari, Lespezi, Focuri etc.) - titlul cu care pe cheltuiala poporului şi-au înnobilat numele. Şi au făcut-o cu seninătatea pasului degajat pe care omul înţelept îl face în faţa vieţii. Ei vin să completeze exemplul celor ce şi-au început activitatea cu bărbăţia unei tinereţi care refuză comoditatea, locşorul călduţ, oamenii care au trecut prin acel proces de citire ce le-a garantat propria împlinire, trecînd prin noroaie, prin geruri, prin cîmpuri arse de dogoarea soarelui, luînd de fiecare dată totul de la capăt spre a-şi urma neabătut meseria. Şi sunt sute, mii, de asemenea modele de adevăraţi specialişti în judeţul nostru. Din păcate, de la această elementară îndatorire profesională — prezentarea la post - se semnalează şi numeroase „derogări". Este vorba de acel dispreţ suveran faţă de o obligaţie asumată încă de la intrarea în facultate. Amintim, printre incultele, cazul tinerei doctoriţe Maria Mitu Alexa, care după 2-3 zile de „activitate" la circumscripţia din Vinători, unde în anul trecut fusese repartizată - nu i-a mai prins nimeni urma sau al medicului I. Ivanciuc, care nici măcar nu a avut curiozitatea să vadă cum arată satul Mădîrjac, unde îi era datoria să se prezinte. Pe unde v-aţi autotransferat acuma, tovarăşi doctori? Sau nu concepeţi să lucraţi decit intr-un oraş, in locuri de muncă bine organizate şi puse la punct de... alţii şi numai în condiţii de viaţă impecabile ? Situaţia e şi mai gravă in domeniul învăţămîntului. Numai în acest an au fost repartizaţi în judeţul Iaşi, prin decizie guvernamentală, 277 de profesori şi învăţători, dar aproape un sfert din ei nu s-au prezentat la posturi. Ca urmare, actualmente în judeţ există peste 1.900 de catedre şi posturi vacante, acoperite bineînţeles prin suplinire. Iată şi citeva date concrete furnizate de Inspectoratul şcolar « Comuna Andrieşeni, n-au venit profesorii de română, de biologie şi de desen. Tg. Frumos : absenţe nemotivate profesoarelor de română Virginia Catrinescu, Doina Cozma Bran, Maria Anghel, Elena Nichitiş şi de biologie Luminiţa Anca Baciu, toate proaspete absolvente ale facultăţilor ieşene. Focuri : nu s-au prezentat la catedră profesorii de română, de biologie şi de desen. Belceşti : 7 tineri absolvenţi de universitate au dezertat de la prima lor îndatorire socială. Coarnele Caprei : profesorii încadraţi la matematică şi desen n-au fost văzuţi prin localitate. Scobiiţi : dascălii de română Lucreţia Glod şi de biologie Alex. Cîlţea lipsesc din evidenţa prezenţei la şcoală etc. Consecinţele acestei situaţii? — Noi avem deja acumulată o „experienţă“ în această privinţă, declară tov. prof. ION TERCIU, directorul Şcolii generale din Perieni. De exemplu, în anul şcolar curent nu s-au prezentat la catedre profesoarele Maria Viorica Şuga (de română) şi Elena Roma Dascălu (de fizico-chimice). Suplinitorii care-i înlocuiesc, numiţi şi aceştia tîrziu, sunt „păsări călătoare", nu sunt legaţi de şcoală, de elevi, de sat, de meserie. De aici greutăţi în desfăşurarea normală a procesului de invăţămint, de la asigurarea şcolarizării şi pină la predarea lecţiilor. Şi lucrul acesta se repetă de la an la ani... Intr-adevăr, la Perieni, din 21 de cadre didactice, 13 sunt suplinitori, iar dacă ne distanţăm şi mai mult de „centru" remarcăm că numărul acestora creşte direct proporţional cu depărtarea de oraşe. Ce sunt vinovaţi copiii din Sinote sau din Grozeşti, să zicem, că nu-s născuţi lingă un oraş ca să beneficieze de instrucţie şi educaţie calificată, pe măsura exigenţelor şi aspiraţiilor lor fireşti ? Sunt şcoli în care nu se găsesc, de pildă, profesori titulari de română ori de matematică şi apoi ne mirăm de efectele dureroase de la unele concursuri de admitere în licee ? Cel care doreşte să se facă profesor îşi leagă viitorul de punctele descompletate în anul absolvirii lui. De nu le vrea, să nu ocupe locul altuia în băncile facultăţii ! Există unii care, încă înainte de a da piept cu neajunsurile şi dificultăţile inerente debutului, se contemplă îndelung în oglinda strîmbă a egoismului şi încep a se jeli, ba de una, ba de alta, ca şi cum exercitarea unei profesiuni este condiţionată, numaidecît, de prezenţa covorului de asfalt pe dinaintea porţilor şi de reclama fluorescentă a magazinului universal. Şi astfel îşi adăpostesc „tinereţea" şi-şi umbresc energiile şi capacităţile prin cine ştie ce locşor cu oarecari garanţii de confort şi de „nedurere de cap". Citabile au rămas cazuri de excepţie, o învăţătoare contabilă la O.C.L. Paşcani, o alta taxatoare de tramvai, iar o profesoară de geografie preda mai anul trecut în Iaşi... educaţia fizică ! Alţii trec din facultate in facultate, pină s-o ivi prilejul bun... Trebuie sâ arătăm că, pe lingă aspectele de ordin etic sau decurgînd din gradul conştiinţei cetăţeneşti, sunt implicate şi probleme de organizare raţională. La inechitatea creată au contribuit şi unele practici ale forurilor ierarhice— repartizarea Insuficient de Judicioasă, desele transferuri nejustificate, acordarea lesnicioasă de supliniri, în oraşe, unor cadre de specialişti - profesori, ingineri, medici - care aveau numire în mediul rural. Acestea au creat precedente şi tinerii absolvenţi, fără să-şi exercite măcar stagiul la sate, s-au simţit tentaţi să „încerce" ca şi altul... Celor amintite li se adaugă şi aşa-zisele surplusuri tolerate In „staţiuni", filiale ştiinţifice, Inspectorate ş.a. Repartizarea judicioasă a specialiştilor, redistribuirea lor reprezintă o necesitate impusă de realităţile dezvoltării socialiste. Progresul social multilateral al patriei noastre reclamă din partea fiecăruia o înaltă responsabilitate faţă de cerinţele de bază ale societăţii, o reevaluare a poziţiei sale în raport cu contribuţia nemijlocită la producţia de bunuri materiale şi spirituale, la mersul nostru înainte. Obligaţia de a „rambursa" către societate eforturile făcute de statul socialist pentru pregătirea cadrelor necesare este o problemă de conştiinţă. Dar această problemă trebuie să stea şi în atenţia organizatorilor administrativi. Căci unicul criteriu raţional este de a promova şi încuraja oameni cu o înaltă răspundere cetăţenească, cu putere de muncă şi de sacrificiu, animaţi de dorinţa sinceră de a-şi îndeplini datoria faţă de societate. 24 ore Radio Iaşi EDIŢIA DE PRINZ (10 OCTOMBRIE) . 12.00 Revista presei i 12.10 Solişti de muzică populari i 12.30 Pinacoteca i 12.40 Melodii da muzici uşoară i 13.00 Buletin da ştiri i 13.10 Album muzical i 13.30 Dialog cu noi şi daspre noi i 13.45 Cantonata. I PROGRAMUL’ DE SEARA. 18.00 Buletin de știri , 16.10 Itinerar cultural-artistic i 16.30 Ploae corala da compozitori , români i 16.50 Muzică de Jaz i 17.00 Emisiune economică i 17.15 Arii și duete din opere , 17.30 Odă Umbli româna i 10.00 Cintecul care mi-e drag i 18.30 Radiojurnal I 18.45 Pe portativul undelor — melodia preferată i 10.20 Jurnal literar i 19.40 Muzică de estradă i 20.00 Seară pentru iubitorii muzicii simfonica i 21.45 Album de romanţa i 22.15 Muzică da dans. PROGRAMUL DE DIMITIEAŢA (11 OCTOMBRIE) : 5.30 Buletin da ştiri i 5.40 Cîntece populara româneşti i 6.00 Cronica agrară i 0.10 Muzică uşoară i 6.40 Emisiune economică i 7.00 Melodii executate la acordeon i 7.10 vă invităm să notaţi te uganda dv. Televiziune 10.00 Ce-aţi dori să revedeţi« Tele-enciclopedia » 18.00 Buletin de ştiri ? 18.05 Studioul şcolarilor. Inscripţii bihoriene— raportat filmat da Victoria Ionescu I 18.30 Muzică popularii 18.45 Criterii. Arte frumoase. Rembrandt I 19.00 Tele-*universitatei. Ciclul „Tn lumea «tomului“ I 19.30 Telejurnalul da seară I 20.00 Actualitatea economică — ediţia specială I 20.20 Filmul artistic „Nu se ştia niciodată" — coproducţia francoitaliană i 11.55 Reflectori 22.15 Multa dulce şi frumoasă — emisiune da limbă română. 22.30 Varietăţi pa peliculă . 22.55 Telejurnalul da noapte. Cinematografe VICTORIA : „My Fair Lady*, cinemascop, orele : 8 j 11.13 i 14.30 » 17.45 , 21. REPUBLICA „Cea mai frumoasă". (Zilele filmului din R. D. Germană) i COPOU : „Vîrsta ingrată", orele 1 9i 11 , 15 , 17 , 19 I 21. ARTA» „Soarele vagabonzilor", orala i 9 , 11 , 15 și „Ultima lună de toamnă", orele : 17 i 19 i 21. TATARASI : „Sîngeroasa nuntă macedoneană", cinemascop, orele i 16 I 18 i 20. NICOLINA » „Neîmblinzita Angelica", cinemascop, orele : 16 . 18 . 20. PAȘCANI : „In umbra coltului*, cinemascop. TG. FRUMOS : „Lovitură puternică", cinemascop. HIRLAU : „Adio, Gringo", Cinemascop. PODU ItOAIEI : „Neimblînzita Angelica", cinemascop. Teatrul de păpuși LA ORA 18.00, un spectacol cu piesa : „CĂLIN NEBUNUL". Casa de cultură a sindicatelor LA ORA 16.00 va avea loc expunerea „Democraţia socialistă şi procesul ei de adincire In etapa actuală, pe ţara noastră". Vorbeşte lector univ. Mihai Avădăul. In continuere va rula un film artiştii. Agenţia C. N. T. Agenţia Judeţeană de turism Iaşi organizează o excursia cu motonava „Transilvania", cu pitcaret din Constanta in 18 noiembrie a.c. şi Întoarcerea la 15 decembrie, la următorul Itinerar I Constanţa — Yalta — Istanbul — Atena — Catania fc— Napoli — Genova — Marsilio— Barcelona — Valencia — Palma del Maiorca — Palermo Malta — Heracllon — Izmir w* Constanţa. Tarifele sunt următoarele: cabine cl. I cu două locuri — 14.800 lei , cabine cl. a II-a, cu două locuri — 13.500 lei și cabine cl. a III-a cu 4 locuri - 10.950 lei. înscrierile se primesc pină la data de 18 octombrie. Informaţii suplimentare, zilnic, la sediul agenţiei, între orele 7.00—22.00, telefon 15236. Timpul probabil Vreme relativ frumoasă cu excepţia nordului Moldovei, unde se vor produce tinorări mai accentuate. Vînt slab la potrivit, predominînd din sectorul sudvestic. Temperatura aerului uşor variabilă , minimele vor oscila intre minus 1 grad şi plus 4 grade, iar maximele între 4 şi 20 grade. Local, In cursul dimineţii, Mi ▼» produce ceaţă*