Flacăra Iaşului, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 7196-7221)
1969-11-22 / nr. 7214
. anul XXVI, Nr. 7214 SIMBRIA 22 NOIEMBRIE 1969 4 PAGINI 30 BANI în unităţile rămase în urmă cu arăturile de toamnă Nu numai tractoriştii sunt de vină! Cine e agricultor ştie, de bună seamă, ce Înseamnă arătura de toamnă. Intr-un ogor care a primit o astfel de lucrare, culturile de primăvară găsesc un pat germinativ aşezat şi afinat, fertilizat într-o bună măsură din resturile vegetale şi, in plus, o magazie de apă cu debit de alimentare bogat, capabilă să reziste şi In lunile secetoase. Trebuie de arătat Insă că, tn pofida acestui adevăr bine cunoscut azi de orice membru cooperator, mai sunt în judeţul nostru unităţi agricole unde conducerile şi specialiştii subapreciază importanţa arăturii de toamnă, la 21 noiembrie mai erau de atat, in multe cooperative agricole, mari suprafeţe de teren. O situaţie destul de ciudată, anacronică chiar. Dar cu jumătăţi de măsură nu poate fi remediată situaţia actuală. In cooperativele agricole codaşe la acest capitol de lucrări, se invocă de către conducerile respective, ca ■ Printre glugile de porumb, munca tractoriştilor nu poate fi eficientă ■ Un preşedinte care nu ştie nimic despre arături ■ Măsuri ce se impun: front larg de lucru mecanizatorilor şi toate tractoarele la arături motive, starea tehnică slabă a unor tractoare sau seceta care a întărit mult solul, la C.A.P. Lungani, de exemplu, preşedintele Vasile Grigoraş spunea că numai cu 14 din cele 20 tractoare ale secţiei nr. 6 a I.M.A. Tg. Frumos nu poate face faţă volumului de lucrări, trebuindu-i pentru încheierea arăturii încă 30 zile lucrătoare. Decit atîta aritmetică trasă de păr, mai bine conducerea cooperativei s-ar îngriji de impulsionarea lucrărilor prin mobilizarea integrată a forţelor existente. La C.A.P. Uricani, pe data de 20 noiembrie, mai erau de arat 40 la sută din suprafeţele planificate. Dar ceasul arăta ora 9,30 şi tractoarele nu erau ieşite la cîmp. Mihai Miron, şeful secţiei nr. 7 de la I.M.A. Holboca, mobilizase tractoriştii la o dereticare prin curtea neîngrijită a secţiei, plină de maşini, piese şi butoaie. Bună-i şi curăţenia prin curte, dar credem că mai util ar fi fost ca în aceste ultime zile de toamnă tractoarele să fi lucrat din plin la arături. Acest lucru ar fi fost necesar şi pentru faptul că din cele 15 tractoare ale secţiei, numai 9 acţionează la arat, două lucrînd la transporturi, restul fiind defecte. Nici la cooperativa agricolă din satul Vinători, comuna Popricani, treaba la secţia I.M.A., condusă de Toader Cusutură, nu era în perfectă regulă. Şeful secţiei lipsea, fiind plecat la Iaşi, iar mecanizatorul desemnat să se ocupe de alimentarea cu carburanţi şi lubrifianţi a tractoarelor încă nu venise la treabă la ora 8 dimineaţa. Stăm de vorbă cu mecanizatorii M. Teşcu şi C-tin Bulancea, lingă tractoarele lor inactive. — Chiar dacă am pleca mai de dimineaţă la treabă, — ne spun ei — mare lucru n-am face, căci cîmpul e încă în bună măsură ocupat cu strujeni de porumb. Pentru a ne crea front de lucru, am improvizat din șasiurile unor discuitoare două mijloace de transport mecanice cu care degajăm terenul. Treaba nu merge nici așa, căci de multe ori n-are cine să Încarce. Ieri, pe o tarla din satul Cuza, erau la încărcat doar două femei... După cum se vede, o argumentaţie cit se poate de edificatoare, dar să fie intr-adevăr aceasta situaţia? L-am aşteptat cu nerăbdare la sediul cooperativei pe tov. Vasie Alexandrescu, preşedintele unităţii, pentru explicaţii asupra problemei ridicate de tractorişti. Aşteptare inutilă, căci preşedintele nu era de loc în temă. Nu ştia nimic în legătură cu arăturile de toamnă, cît era planificat de aseara, cît se executase, unde lucrau tractoarele, de ce cooperativa Vinători figura codaşă pe situaţia Direcţiei agricole judeţene. Intr-un cuvint, omul parcă ar fi fost străin de cooperativă şi chiar de localitate. Cum se poate aşa ceva tovarăşi îndrumători de la U.J.C.A.P. ? Iată, aşadar, că nu numai tractoriştii sunt de vină. P. COSTIN întreprinderea nr. 14 instalaţii-montaje Iaşi 2,3 milioane de lei economii suplimentare la preţul de cost Constructorii instalatori de la întreprinderea nr. 14 instalaţii-montaje din Iaşi au realizat în primele 10 luni ale acestui an economii la preţul de cost, peste cele planificate, de 2,3 milioane de lei. Economiile s-au localizat în special la manoperă şi materiale, iar printre subunităţile fruntaşe în acest domeniu se numără şantierele nr. 141 şi 142. La C. A. P. Cristeşti au fost terminate araturile de toamna Mecanizatorii din secţia nr. 9 de la I.M.A. Paşcani, condusă de Petru Moraru, care lucrează la Cooperativa agricolă ’,din Cristeşti, au terminat arăturile de toamnă pe toate suprafeţele mecanizabile. Totodată, membrii secţiei au realizat pînă la 10 noiembrie un venit de 970.000 de lei faţă de 950.000 de lei planificat. In prezent, mecanizatorii din secţia nr. 9 ajută la efectuarea lucrărilor, alte cooperative agricole. Totodată, au fost începute şi reparaţiile la maşinile agricole care vor fi folosite în campania din primăvara anului viitor. MIHAI DASCALU mecanic Admiterea la doctorat Intre 15—30 ianuarie 1970 va avea loc admiterea la doctorat pentru anul universitar 1969/1970. înscrierile se fac între 15—30 decembrie a.c. la instituţiile de învăţămînt superior şi la institutele şi centrele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România şi Academiei de Ştiinţe Medicale, la care este organizat doctoratul. Cei interesaţi pot primi la aceste instituţii informaţii privind condiţiile de admitere, specialităţile la care se organizează, disciplina de admitere la fiecare specialitate, tematica disciplinei, data ținerii examenului sau colocviului. Proletari din toate țarile, unifi-va Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Imagine din atelierul de proiectare a structurilor de rezistență, de la Institutul de proiectări pentru industria chimică organică de sinteză, medicamente și fibre sintetice — filiala Iași. Nave româneşti pe mările şi oceanele lumii De la sectorul de telecomunicaţii intercontinentale al Direcţiei generale a navigaţiei civile „Navrom", aflăm că, în prezent, pe mările şi oceanele lumii se află peste 50 de nave româneşti, ce efectuează diferite transporturi. Astfel, cargoul „Dobrogea", avînd la bord 500 de tractoare româneşti, mai are de parcurs circa 1 000 de mile pină in portul de destinaţie Madras ; spre Buenos Aires se îndreaptă „Petroşeni“ cu 10 000 tone de ciment, iar de la Rotterdam s-a confirmat sosirea lui „Anina", cu produse furnizate de Combinatul siderurgic din Galaţi. De asemenea, s-a consemnat că la Triest a ajuns nava „Piteşti" cu aproape 1 000 tone de aluminiu livrat de cunoscuta uzină din Slatina. Totodată, alte nave aparţinînd „Navrom"-ului sosesc zilnic în portul de reşedinţă Constanţa. O serie de vase româneşti execută transporturi pentru diferite alte state, printre care Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Franța, R.F. a Germaniei, Suedia. . . (Agerpres). limatul de mumă nu este prielnic îndeplinirii planului de producţie însemnatul volum de investiţii care se execută In fiecare an in tara noastră impune şi o creştere corespunzătoare a necesarului de materiale de construcţii, printre care şi cărămida. întreprinderea de industrie locală „Progresul” tutelează două fabrici de cărămidă (Holboca şi Ciurea) care, prin toată activitatea ce o desfăşoară, nu au reuşit să se ridice la nivelul ________ cerinţelor actuale în acest domeniu, majoritatea indicatorilor economico - financiari fiind nerealizaţi. Considerăm că nu planul de producţie este prea mare, sau nivelul de dotare cu utilaje ar fi scăzut, aşa cum apreciază unii salariaţi din întreprinderea noastră. Cauzele trebuie căutate în climatul de muncă necorespunzător ce există la aceste fabrici, în special la Ciurea, în activitatea nesatisfăcătoare a oamenilor cu sarcini în acest domeniu, unde mai persistă încă multe neajunsuri de ordin organizatoric, tehnologic, disciplinar şi gospodăresc. In cele ce urmează mă voi referi la cîteva deficienţe şi cauzele lor subiective, localizate la Fabrica Ciurea. Dacă în acest an la Fabrica de cărămizi Ciurea calitatea produselor a lăsat de dorit, iar cantitatea de rebuturi a depăşit toleranţele admise, apoi aceste lucruri au fost generate atit de activitatea necorespunzătoare.--desfăşurată în 1968, cind se impunea pregătirea condiţiilor producţiei anului 1969 (argilă macerată în cantităţile necesare), cît şi de neajunsurile anului 1960, printre care şi faptul că unii dintre muncitori nu respectă procesul tehnologic. Bunăoară, alimentatorii nu dozează bine apa de amestec, rebutînd cantităţi însemnate de cărămidă care trec a doua oară prin prese, ceea ce diminuează capacitatea acestora şi, bineînţeles, producţia realizată pe schimburi. Vagonetarii, la rîndul lor, nu asigură transportul ritmic, fapt ce întrerupe funcţionarea continuă a preselor, iar banchetatorii nu aşează în mod organizat cărămida pe toată suprafaţa şoproanelor, situaţie care generează nefolosirea integrală, a suprafeţelor de uscare (peste 20 la sută). Toate neajunsurile sus-amintite îşi au geneza şi in atmosfera nesănătoasă ce există aici. S-a remarcat, în special în ultimul timp, existenţa unor relaţii neprincipiale, netovărăşeşti, între oamenii cu anumite responsabilităţi (Const. Mazurchievici, şeful echipei de utilaje, Ilie Buştiuc, tehnicianul de la ardere, Const Sîrbu, maistrul de la prese, N. Axei, şeful secţiei ş.a. In unele compartimente de activitate se colaborează prea puţin. Este elocventă in acest sens situaţia tehnicianului de la ..ardere (life Buştiuc)* şefilorde tură de la presare (Const. Sîrbu si Const. Bordeianu), care, prin neconjugarea eforturilor, generează transporturi încrucişate ale vagonetilor, blocarea liniilor decauville, timpi neproductivi. Nicolae RUSU inginer şef adjunct la I.I.L. „Progresul", Iaşi (continuare in pag a 3-a) La Fabrica de cărămizi Ciurea La Iaşi a intrat în funcţiune Staţia mecanică de reparat utilaje pentru construcţii în clişeu , hala unde se repară utilaje şi se confecţionează piesele de schimb. Foto: G. paul TM ■ in pagina a 4-a Lucrările sesiunii O. N. U. „Apollo-12“se îndreaptă spre Pacific cu „vînt de la pupa“ Ce semnifică o medalie de aur Pămintul acestei ţări a zămislit arbori peste care anii trec fără să-i îndoaie, iar primăverile vin aducînd noi vlăstare ce se înalţă alături, la fel de drept şi de mîndru. Este o imagine, care nu poate să nu-ţi apară în minte cind vezi silueta profesorului dr. docent Gheorghe Alexa, străbătînd culioarele Institutului politehnic, cind îi zărești tîmplele argintate, singura mărturie că savantul aproape octogenar a trecut prin ninsorile anilor. „Profesorul mai tuturor profesorilor de azi de la Facultatea de chimie industrială a Politehnicii ieşene" - cum a fost denumit pe bună dreptate într-o recentă scrisoare de felicitare adresată de actualii colegi, a trăit nu de mult un eveniment ce încununează o carieră de circa 54 de ani consacrată învăţâmintului şi în egală măsură activităţii de cercetare ştiinţifică. In luna septembrie, în saloanele hotelului Kensington Palace din Londra, cu ocazia Congresului al X-lea al Uniunii internaţionale a Societăţilor chimiştilor pielari, i s-a acordat de către Asociaţia franceză a inginerilor, chimiştilor şi tehnicienilor din industria de pielărie, medalia de aur pe 1968 pentru merite deosebite în cercetarea din acest domeniu, precum şi pentru participarea activă la viaţa ştiinţifică internaţională. In acele clipe de profundă emoţie şi de responsabilitate faţă de patria şi poporul pe care le reprezenta, omul de ştiinţă român a spus printre altele: „Consider că această distincţie se adresează şi colaboratorilor mei, inginerilor chimişti pielari care lucrează în fabricile noastre, in institutele de cercetări şi învăţămînt”. De la mii de kilometri distanţă deci, şi în faţa unei asistenţe de personalităţi ale ştiinţei mondiale, cei din patrie cu care lucrează, vlăstarele ce s-au dezvoltat în preajma sa ani de-a rîndul şi cu care şi-a împletit năzuinţele spre lumină, nu au fost date uitării. Este aici doar o marcă de modestie sau înainte de toate atitudinea unui întemeietor de şcoală ştiinţifică ce a dat ţării noastre o pleiadă întreagă de cercetători şi de cadre necesare industriei de pielărie, punînd temelia învăţâmintului superior şi a cercetării ştiinţifice in acest domeniu? înclinăm mai ales pentru ultima ipo- Elena PIETRARU (continuare in pag. a 3-a) Miliţia v-a sesizat. Ce măsuri aţi luat? Din senin, liniştea a fost tulburată. Curioşii se adună repede la locul incidentului. Un om provoacă scandal. Răcnete, ameninţări, injurii, refuz de legitimare. Scene penibile, care din nefericire mai există. Scene de pe urma cărora suferă atît făptaşul, cit şi ceilalţi, obligaţi să asiste, obligaţi să-l suporte. De cele mai multe ori, autorii întristătorului şi zgomotosului intermezzo sunt oameni certaţi cu normele de convieţuire socială, maniaci ai scandalului, beţivi înveteraţi, indivizi fără căpăti. Dar nu întotdeauna, oricît ar părea de curios. Se intimplă uneori ca oameni cu familie, serviciu, cu ceea ce se numeşte „o situaţie“, să tulbure grav ordinea publică. Ce măsuri se iau in asemenea cazuri ? Lucrătorul din cadrul secţiei pază, şi ordine a Miliţiei municipiului, constatînd infracţiunea, aplică o amendă a cărei mărime variază in funcţie de gravitatea tulburării liniştii publice şi a atitudinii pe care o are cel amendat faţă de organele miliţiei. Ne-am întrebat dacă atîta este de-ajuns, dacă cel care calcă normele convieţuirii sociale îşi va schimba atitudinea imediat după achitarea amenzii. Ne-am întrebat dacă aceste cazuri nu ar trebui discutate, in primul rind, in cadrul colectivului în care cel in cauză îşi desfăşoară activitatea, dacă tovarăşii săi de muncă, conducerea unităţii, organizaţia obştească din care face parte nu l-ar putea ajuta mai eficient să înţeleagă gravitatea faptei comise, necesitatea imperioasă ca asemenea abateri să nu se repete. Asemenea cazuri nu ar putea constitui o pildă şi pentru ceilalţi membri ai colectivului ? Din discuţia pe care am avut-o cu tov. căpitan Ioan Botez, şeful secţiei pază şi ordine din cadrul Miliţiei municipiului Iaşi, a reieşit că această latură a problemei, ţinând de influenţa binefăcătoare a colectivului asupra individului, nu numai că nu a fost neglijată, dar a stat permanent în atenţia secţiei. Concret, acest deziderat se realizează astfel: după încheierea procesului-verbal de contravenţie, miliţia trimite o adresă oficială conducerii Întreprinderii sau instituţiei în care lucrează cel ce a făcut obiectul procesuluiverbal, adresă care cuprinde pe scurt fapta săvîrşită, atitudinea respectivului faţă de organele de miliţie, amenda fixată , se cere popularizarea cazului şi comunicarea măsurilor care se vor lua pentru prevenirea unor asemenea fapte. Ne-am propus să urmărim cîteva asemenea adrese oficiale ale miliţiei, ecoul pe care l-au trezit, măsurile care le-au atras. Cu adresa nr. 47952 din 22 octombrie a.c., Miliţia municipiului sesiza conducerea Uzinei metalurgice că Vasile Giurgiu, vopsitor la această uzină, a provocat scandal la o oră tîrzie şi a tulburat grav liniştea publică la poarta Spitalului nr. 1, deranjind bolnavii, insultînd personalul de serviciu. A fost amendat cu 500 de lei. Am căutat la registratura Uzinei să vedem la cine a ajuns adresa şi ce măsuri s-au luat, dar am avut surpriza să constatăm că nu a fost înregistrată. Funcţionara de la registratură ne-a comunicat că plicurile care poartă antetul miliţiei sunt trimise nedesfăcute la serviciul personal ! Iată cum o optică ciudată transformă o obişnuită corespondenţă intr-un „mare secret", iar plicurile respective sunt manevrate cu grijă şi tratate de parcă ar avea pe ele menţiunea : „strict confidenţial" sau „strict secret" ! In aceste condiţii, pas de mai găseşte vreun act de acest fel la Uzina metalurgică. La serviciul personal se ştia totuşi de existenţa acestei hirta, dar nu se ştia dacă s-a luat vreo măsură. Mai precis, am aflat că se aştepta ocazia unei viitoare şedinţe de sindicat cu care prilej poate că ar fi bine să se discute şi cazul de mai sus (!). La aceeaşi uzină, miliţia a trimis încă din 29 mai a.c. (cu nr. 42944) o adresă în care se vorbea despre atitudinea scandaloasă a unui oarecare Mihai Minghel. Am fost asiguraţi că un om cu numele acesta nu există in uzină, dar nici pină azi nu s-a comunicat acest lucru miliţiei ca să-i dea de urmă în altă parte ! Iată deci cum s-a irosit o acţiune menită a pune pe cei care au săvîrşit infracţiuni sub duşul rece al opiniei colectivului din care fac parte ! Probabil avem de-a face cu o optică potrivit căreia dacă un om se comportă relativ bine la locul de muncă, nu ne interesează ce face după ce a părăsit incinta uzinei! S-ar părea că aceeaşi optică are adepţi şi la I.T.I., de unde nici pină astăzi nu s-a primit răspuns cu privire la măsurile luate împotriva vatmanului Vasile Aldea, care a provocat scandal în cofetăria „G. N. IONESCU (continuare în pag. a 3-a)