Flacăra Iaşului, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 7196-7221)

1969-11-22 / nr. 7214

. anul XXVI, Nr. 7214 SIMBRIA 22 NOIEMBRIE 1969 4 PAGINI 30 BANI în unităţile rămase în urmă cu arăturile de toamnă Nu numai tractoriştii sunt de vină! Cine e agricultor ştie, de bună seamă, ce Înseamnă arătura de toamnă. Intr-un ogor care a primit o astfel de lucrare, culturile de primăvară găsesc un pat germinativ aşezat şi afinat, fertilizat într-­o bună măsură din res­turile vegetale şi, in plus, o magazie de apă cu debit de alimentare bogat, capabilă să reziste şi In lunile sece­toase. Trebuie de arătat Insă că, tn pofida acestui adevăr bine cunoscut azi de orice membru cooperator, mai sunt în judeţul nostru unităţi agricole unde conducerile şi specialiştii subapreciază importanţa arăturii de toamnă, la 21 noiembrie mai erau de atat, in multe cooperative agricole, mari suprafeţe de teren. O situaţie destul de ciudată, anacronică chiar. Dar cu jumătăţi de măsură nu poate fi remediată situaţia actuală. In cooperativele agricole codaşe la acest capitol de lucrări, se invocă de către conducerile respective, ca ■ Printre glugile de porumb, munca tractoriştilor nu poate fi efici­entă ■ Un preşedinte care nu ştie nimic despre arături ■ Mă­suri ce se impun: front larg de lucru mecanizatorilor şi toate trac­toarele la arături motive, starea tehnică slabă a unor trac­toare sau seceta care a întărit mult solul, la C.A.P. Lungani, de exemplu, preşedintele Vasile Grigoraş spu­nea că numai cu 14 din cele 20 tractoare ale secţiei nr. 6 a I.M.A. Tg. Frumos nu poate face faţă volumului de lucrări, trebuindu-i pentru încheierea arăturii încă 30 zile lucrătoare. Decit atîta aritmetică trasă de păr, mai bine conducerea cooperativei s-ar îngriji de impulsiona­rea lucrărilor prin mobilizarea integrată a forţelor exis­tente. La C.A.P. Uricani, pe data de 20 noiembrie, mai erau de arat 40 la sută din suprafeţele planificate. Dar ceasul arăta ora 9,30 şi tractoarele nu erau ieşite la cîmp. Mihai Miron, şeful secţiei nr. 7 de la I.M.A. Holboca, mobilizase tractoriştii la o dereticare prin curtea neîngri­jită a secţiei, plină de maşini, piese şi butoaie. Bună-i şi curăţenia prin curte, dar credem că mai util ar fi fost ca în aceste ultime zile de toamnă tractoarele să fi lucrat din plin la arături. Acest lucru ar fi fost necesar şi pen­tru faptul că din cele 15 tractoare ale secţiei, numai 9 acţionează la arat, două lucrînd la transporturi, restul fiind defecte. Nici la cooperativa agricolă din satul Vinători, co­muna Popricani, treaba la secţia I.M.A., condusă de Toa­­der Cusutură, nu era în perfectă regulă. Şeful secţiei lip­sea, fiind plecat la Iaşi, iar mecanizatorul desemnat să se ocupe de alimentarea cu carburanţi şi lubrifianţi a tractoarelor încă nu venise la treabă la ora 8 diminea­ţa. Stăm de vorbă cu mecanizatorii M. Teşcu şi C-tin Bulancea, lingă tractoarele lor inactive. — Chiar dacă am pleca mai de dimineaţă la treabă, — ne spun ei — mare lucru n-am face, căci cîmpul e încă în bună măsură ocupat cu strujeni de porumb. Pentru a ne crea front de lucru, am improvizat din șa­­siurile unor discuitoare două mijloace de transport me­canice cu care degajăm terenul. Treaba nu merge nici așa, căci de multe ori n-are cine să Încarce. Ieri, pe o tarla din satul Cuza, erau la încărcat doar două femei... După cum se vede, o argumentaţie cit se poate de edificatoare, dar să fie intr-adevăr aceasta situaţia? L-am aşteptat cu nerăbdare la sediul cooperativei pe tov. Va­sie Alexandrescu, preşedintele unităţii, pentru explicaţii asupra problemei ridicate de tractorişti. Aşteptare inu­tilă, căci preşedintele nu era de loc în temă. Nu ştia nimic în legătură cu arăturile de toamnă, cît era pla­nificat de a­se­ara, cît se executase, unde lucrau trac­toarele, de ce cooperativa Vinători figura codaşă pe si­tuaţia Direcţiei agricole judeţene. Intr-un cuvint, omul parcă ar fi fost străin de cooperativă şi chiar de loca­litate. Cum se poate aşa ceva tovarăşi îndrumători de la U.J.C.A.P. ? Iată, aşadar, că nu numai tractoriştii sunt de vină. P. COSTIN întreprinderea nr. 14 instalaţii-montaje Iaşi 2,3 milioane de lei economii suplimentare la preţul de cost Constructorii instalatori de la întreprinderea nr. 14 insta­­laţii-montaje din Iaşi au reali­zat în primele 10 luni ale aces­tui an economii la preţul de cost, peste cele planificate, de 2,3 milioane de lei. Economiile s-au localizat în special la ma­noperă şi materiale, iar printre subunităţile fruntaşe în acest domeniu se numără şantierele nr. 141 şi 142. La C. A. P. Cristeşti au fost terminate araturile de toamna Mecanizatorii din secţia nr. 9 de la I.M.A. Paşcani, con­dusă de Petru Moraru, care lucrează la Cooperativa agri­colă ’,din Cristeşti, au terminat arăturile de toamnă pe toate suprafeţele mecanizabile. Toto­dată, membrii secţiei au reali­zat pînă la 10 noiembrie un venit de 970.000 de lei faţă de 950.000 de lei planificat. In prezent, mecanizatorii din secţia nr. 9 ajută la efectuarea lucrărilor, alte cooperative a­­gricole. Totodată, au fost în­cepute şi reparaţiile la maşinile agricole care vor fi folosite în campania din primăvara anului viitor. MIHAI DASCALU mecanic A­dmiterea la doctorat Intre 15—30 ianuarie 1970 va avea loc admiterea la doc­torat pentru anul universitar 1969/1970. înscrierile se fac între 15—30 decembrie a.c. la instituţiile de învăţămînt su­perior şi la institutele şi cen­trele de cercetare ale Acade­miei Republicii Socialiste România şi Academiei de Şti­inţe Medicale, la care este organizat doctoratul. Cei in­teresaţi pot primi la aceste instituţii informaţii privind condiţiile de admitere, specia­lităţile la care se organizea­ză, disciplina de admitere la fiecare specialitate, tematica disciplinei, data ținerii exa­menului sau colocviului. Proletari din toate țarile, unifi-va Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Imagine d­in atelierul de proiectare a structurilor de rezistență, de la Institutul de proiectări pentru industria chimică organică de sinteză, medicamente și fibre sintetice — filiala Iași. Nave româneşti pe mările şi oceanele lumii De la sectorul de telecomu­nicaţii intercontinentale al Di­recţiei generale a navigaţiei civile „Navrom", aflăm că, în prezent, pe mările şi oceanele lumii se află peste 50 de nave româneşti, ce efectuează dife­rite transporturi. Astfel, car­goul „Dobrogea", avînd la bord 500 de tractoare româneşti, mai are de parcurs circa 1 000 de mile pină in portul de des­tinaţie Madras ; spre Buenos Aires se îndreaptă „Petroşeni“ cu 10 000 tone de ciment, iar de la Rotterdam s-a confirmat sosirea lui „Anina", cu produ­se furnizate de Combinatul si­derurgic din Galaţi. De ase­menea, s-a consemnat că la Triest a ajuns nava „Piteşti" cu aproape 1 000 tone de alu­miniu livrat de cunoscuta u­­zină din Slatina. Totodată, alte nave aparţi­­nînd „Navrom"-ului sosesc zil­nic în portul de reşedinţă Constanţa. O serie de vase româneşti execută transporturi pentru diferite alte state, printre care Uniunea Sovietică, Marea Bri­­tanie, Franța, R.F. a Germa­niei, Suedia. . . (Agerpres). ­limatul de mumă nu este prielnic îndeplinirii planului de producţie însemnatul volum de inves­tiţii care se execută In fiecare an in tara noastră impune şi o creştere corespunzătoare a necesarului de materiale de construcţii, printre care şi că­rămida. întreprinderea de in­dustrie locală „Progresul” tu­telează două fabrici de cără­midă (Holboca şi Ciurea) care, prin toată activitatea ce o des­făşoară, nu au reuşit să se ridice la nivelul ________ cerinţelor actua­le în acest dome­niu, majoritatea indicatorilor eco­nomico - financiari fiind nerealizaţi. Considerăm că nu planul de pro­ducţie este prea mare, sau nive­­lul de dotare cu utilaje ar fi scăzut, aşa cum apre­ciază unii salariaţi din între­prinderea noastră. Cauzele tre­buie căutate în climatul de muncă necorespunzător ce e­­xistă la aceste fabrici, în spe­cial la Ciurea, în activitatea nesatisfăcătoare a oamenilor cu sarcini în acest domeniu, unde mai persistă încă multe neajunsuri de ordin organiza­toric, tehnologic, disciplinar şi gospodăresc. In cele ce ur­mează mă voi referi la cîteva deficienţe şi cauzele lor su­biective, localizate la Fabrica Ciurea. Dacă în acest an la Fabrica de cărămizi Ciurea calitatea produselor a lăsat de dorit, iar cantitatea de rebuturi a depăşit toleranţele admise, a­­poi aceste lucruri au fost ge­nerate atit de activitatea ne­corespunzătoare.--desfăşurată­ în­ 1968, cind se impunea pregă­tirea condiţiilor producţiei a­­nului 1969 (argilă mac­erată în cantităţile necesare), cît şi de neajunsurile anului 1960, prin­tre care şi faptul că unii din­tre muncitori nu respectă pro­cesul tehnologic. Bunăoară, alimentatorii nu dozează bi­ne apa de amestec, rebutînd cantităţi­­ însemnate de cără­­midă care trec a doua oară prin prese, ceea ce diminuează capa­citatea acestora şi, bineînţeles, producţia realiza­tă pe schimburi. Vagonetarii, la rîn­­dul lor, nu asigu­ră transportul rit­mic, fapt ce în­trerupe funcţionarea conti­nuă a preselor, iar banche­­tatorii nu aşează în mod or­ganizat cărămida pe toată su­prafaţa­­ şoproanelor, situaţie care generează nefolosirea in­tegrală, a suprafeţelor de us­care (peste 20 la sută). Toate neajunsurile sus-amin­­tite îşi au geneza şi in at­mosfera nesănătoasă ce exis­tă aici. S-a remarcat, în spe­cial în ultimul­ timp, existen­ţa unor relaţii neprincipiale, netovărăşeşti, între oamenii cu anumite responsabilităţi (Const. Mazurchievici, şeful echipei de utilaje, Ilie Buştiuc, tehni­cianul de la ardere, Const Sîrbu, maistrul de la pre­se, N. Axei, şeful secţiei ş.a. In unele compartimente de ac­tivitate se colaborează prea puţin. Este elocventă in acest sens situaţia tehnicianului de la ..ardere (life Buştiuc)* şefilor­­de tură de la presare (Const. Sîrbu si Const. Bor­­deianu), care, prin neconjuga­­rea eforturilor, generează transporturi încrucişate ale vagonetilor, blocarea liniilor decauville, timpi neproductivi. Nicolae RUSU inginer şef adjunct la I.I.L. „Progresul", Iaşi (continuare in pag a 3-a) La Fabrica de cărămizi Ciurea La Iaşi a intrat în funcţiune Staţia mecanică de reparat utilaje pentru construcţii în clişeu , hala unde se repară utilaje şi se confecţionează piesele de schimb. Foto: G. paul TM ■ in pagina a 4-a Lucrările sesiunii O. N. U. „Apollo-12“se îndreaptă spre Pacific cu „vînt de la pupa“ Ce semnifică o medalie de aur Pămintul acestei ţări a zămislit ar­bori peste care a­­nii trec fără să-i îndoaie, iar primă­­verile vin aducînd noi vlăstare ce se înalţă alături, la fel de drept şi de mîndru. Este o i­­magine, care nu poate să nu-ţi a­­pară în minte cind vezi silueta profe­sorului dr. docent Gheorghe Alexa, străbătînd culioa­­rele Institutului po­litehnic, cind îi ză­rești tîmplele ar­gintate, singura mărturie că savan­tul aproape octo­genar a trecut prin ninsorile anilor. „Profesorul mai tu­turor profesorilor de azi de la Facultatea de chimie in­dustrială a Politehnicii­­ ieşe­ne" - cum a fost denum­it pe bună dreptate într-o re­­centă scrisoare de felicitare adresată de actualii colegi, a trăit nu de mult un eve­niment ce încununează o ca­rieră de circa 54 de ani consacrată învăţâmintului şi în egală măsură activităţii de cercetare ştiinţifică. In luna septembrie, în saloanele ho­telului Kensington Palace din Londra, cu ocazia Congresu­lui al X-lea al Uniunii inter­naţionale a Societăţilor chi­­miştilor pielari, i s-a acordat de­ către Asociaţia franceză a inginerilor, chimiştilor şi tehnicienilor din industria de pielărie, medalia de aur pe 1968 pentru merite deosebite în cercetarea din acest do­meniu, precum şi pentru par­ticiparea activă la viaţa şti­inţifică internaţională. In acele clipe de profundă e­­moţie şi de responsabilitate faţă de patria şi poporul pe care le reprezenta, omul de ştiinţă român a spus prin­tre altele: „Consider că a­­ceastă distincţie se adresea­ză şi colaboratorilor mei, in­ginerilor chimişti pielari ca­re lucrează în fabricile noas­tre, in institutele de cercetări şi învăţămînt”. De la mii de kilometri distanţă deci, şi în faţa unei asistenţe de per­sonalităţi ale ştiinţei mon­diale, cei din patrie cu ca­re lucrează, vlăstarele ce s-au dezvoltat în preajma sa ani de-a rîndul şi cu care şi-a împletit năzuinţele spre lumină, nu au fost date ui­tării. Este aici doar o mar­că de modestie sau înainte de toate atitudinea unui în­temeietor de şcoală ştiinţifică ce a dat ţării noastre o ple­iadă întreagă de cercetă­tori şi de cadre necesare industriei de pielărie, punînd temelia învăţâmintului supe­rior şi a cercetării ştiinţifice in acest domeniu? înclinăm mai ales pentru ultima ipo- Elena PIETRARU­ (continuare in pag. a 3-a) Miliţia v-a sesizat. Ce măsuri aţi luat? Din senin, liniştea a fost tulburată. Curioşii se adună repede la locul incidentului. Un om provoacă scandal. Răc­nete, ameninţări, injurii, refuz de legitimare. Scene penibile, care din ne­fericire mai există. Scene de pe urma cărora suferă atît făptaşul, cit şi ceilalţi, obli­gaţi să asiste, obligaţi să-l su­porte. De cele mai multe ori, auto­rii întristătorului şi zgomoto­sului intermezzo sunt oameni certaţi cu normele de convie­ţuire socială, maniaci ai scan­dalului, beţivi înveteraţi, in­divizi fără căpăt­i. Dar nu întotdeauna, ori­cît ar părea de curios. Se­ intim­­plă uneori ca oameni cu fa­­milie, serviciu, cu ceea ce se numeşte „o situaţie“, să tulbu­re grav ordinea publică. Ce măsuri se iau in asemenea cazuri ? Lucrătorul din cadrul secţiei pază, şi ordine a Mi­liţiei municipiului, constatînd infracţiunea, aplică o amendă a cărei mărime variază in funcţie de gravitatea tulbură­rii liniştii publice şi a atitu­dinii pe care o are cel amen­dat faţă de organele miliţiei. Ne-am întrebat dacă atîta este de-ajuns, dacă cel care calcă normele convieţuirii so­ciale îşi va schimba atitudi­nea imediat după achitarea a­­menzii. Ne-am întrebat dacă aceste cazuri nu ar trebui dis­cutate, in primul rind, in ca­drul colectivului în care cel in cauză îşi desfăşoară activita­tea, dacă tovarăşii săi de mun­că, conducerea unităţii, organi­zaţia obştească din care face parte nu l-ar putea ajuta mai eficient să înţeleagă gravitatea faptei comise, necesitatea im­perioasă ca asemenea abateri să nu se repete. Asemenea ca­zuri nu ar putea constitui o pildă şi pentru ceilalţi membri ai colectivului ? Din discuţia pe care am a­­vut-o cu tov. căpitan Ioan Bo­tez, şeful secţiei pază şi ordi­ne din cadrul Miliţiei muni­cipiului Iaşi, a reieşit că a­­ceastă latură a problemei, ţi­­nând de influenţa binefăcătoa­re a colectivului asupra indivi­dului, nu numai că nu a fost neglijată, dar a stat permanent în atenţia secţiei. Concret, a­­cest deziderat se realizează astfel: după încheierea proce­­sului-verbal de contravenţie, miliţia trimite o adresă oficia­­lă conducerii Întreprinderii sau instituţiei în care lucrează cel ce a făcut obiectul procesului­­verbal, adresă care cuprinde pe scurt fapta săvîrşită, ati­tudinea respectivului faţă de organele de miliţie, amenda fi­xată , se cere popularizarea ca­zului şi comunicarea măsurilor care se vor lua pentru preve­nirea unor asemenea fapte. Ne-am propus să urmărim cîteva asemenea adrese ofici­ale ale miliţiei, ecoul pe care l-au trezit, măsurile care le-au atras. Cu adresa nr. 47952 din 22 octombrie a.c., Miliţia munici­piului sesiza conducerea Uzi­nei metalurgice că Vasile Giurgiu, vopsitor la această uzină, a provocat scandal la o oră tîrzie şi a tulburat grav liniştea publică la poarta Spi­talului nr. 1, deranjind bolna­vii, insultînd personalul de serviciu. A fost amendat cu 500 de lei. Am căutat la re­gistratura Uzinei să vedem la cine a ajuns adresa şi ce mă­suri s-au luat, dar am avut surpriza să constatăm că nu a fost înregistrată. Funcţionara de la registratură ne-a comu­nicat că plicurile care poartă antetul miliţiei sunt trimise ne­desfăcute la serviciul perso­nal ! Iată cum o optică ciuda­tă transformă o obişnuită co­­respondenţă intr-un „mare se­cret", iar plicurile respective sunt manevrate cu grijă şi tra­tate de parcă ar avea pe ele menţiunea : „strict confiden­ţial" sau „strict secret" ! In aceste condiţii, pas de mai găseşte vreun act de a­­cest fel la Uzina metalurgică. La serviciul personal se ştia totuşi de existenţa acestei hir­ta, dar nu se ştia dacă s-a luat vreo măsură. Mai precis, am aflat că se aştepta ocazia unei viitoare şedinţe de sindicat cu care prilej poate că ar fi bi­ne să se discute şi cazul de mai sus (!). La aceeaşi uzină, miliţia a trimis încă din 29 mai a.c. (cu nr. 42944) o adresă în care se vorbea despre atitudinea scan­daloasă a unui oarecare Mihai Minghel. Am fost asiguraţi că un om cu numele acesta nu există in uzină, dar nici pină azi nu s-a comunicat acest lu­cru miliţiei ca să-i dea de ur­mă în altă parte ! Iată deci cum s-a irosit o acţiune menită a pune pe cei care au săvîrşit infracţiuni sub duşul rece al opiniei colecti­vului din care fac parte ! Pro­babil avem de-a face cu o optică potrivit căreia dacă un om se comportă relativ bine la locul de muncă, nu ne in­teresează ce face după ce a părăsit incinta uzinei! S-ar părea că aceeaşi optică are adepţi şi la I.T.I., de unde nici pină astăzi nu s-a primit răspuns cu privire la măsurile luate împotriva vatmanului Vasile Aldea, care a provo­cat scandal în cofetăria „G.­ N. IONESCU (continuare în pag. a 3-a)

Next