Flacăra Iaşului, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 7555-7579)

1971-01-26 / nr. 7574

Incurn Insului Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul XXVII, nr. 7574 Marţi, 26 ianuarie 1971 pagini, 30 bani ! DACA S-AR FI­­ RESPECTAT DISCIPIINA­­ MUNCII­ REZUITATE1E­­ AR FI FOST SI MAI BUNE ■ ! La cooperativa agricolă din Podu-Iloaiei, planul pro­ducţiei globale pe anul 1970 a fost îndeplinit în propor­ţie de 84 la sută, iar cel al veniturilor băneşti de 75 la sută. De ce? Răspunsul a fost dat de participanţii la discuţiile purtate in cadrul adunării generalei de dare de seamă care a avut loc într-una din zilele trecute. Fără îndoială că şi cooperativa agricolă din Podu-Iloaiei a avut de suferit din cauza condiţiilor climatice nefavorabile ale anului trecut, însă dezbaterile din adunare au­­subliniat că producţiile pierdute de pe terenurile inundate puteau fi recuperate dacă lucrările de întreţinere şi de recol­tare de pe restul suprafeţelor s-ar fi făcut la timp şi de calitate, dacă animalele ar fi fost mai bine îngrijite şi furajate. . De pe cele 38 de hectare cu sfeclă de zahăr, de e­­xemplu, au fost scoase 611 tone de recoltă, ceea ce în­seamnă peste 16.000 de kg. la hectar. O recoltă relativ bună. Dar, se putea obţine mult mai­­mult dacă toate su­prafeţele ar fi fost prăşite la timp. Sfecla de pe 68 de ari situaţi pe un şes, cu pămînt roditor, n-a fost prăşit nici măcar, o data. Iată cum s-a pierdut recoltă. La floarea-soa­­relui, producţia obţinută de pe cele 300 de hectare a fost de numai 1.320 de kg, cu 180 de kg sub prevederile de plan. Nivelul producţiilor de la brigadă. la brigadă a di­ferit foarte mult. .In timp ce brigada a VI-a din Podu- Iloaiei a obținut 1.570 de kg., brigada din Budăi n-a rea- Adunarea generală de la C.A.P. Podu-Iloaiei liza­ nici măcar 1.000 de kg. la hectar. Din discuţii s-au desprins două lucruri ,şi anume că nerealizarea­­produc­ţiilor planificate a fost influenţată de indisciplina m­ani­­festată în muncă de unii membri cooperatori, de lipsă de răspundere faţă de calitatea muncii prestată­­de unii bri­gadieri, şefi de echipă, cooperatori. — Noi, cei din brigada a V-a­­■—, spunea brigadierul Dumitru Lăzărescu — am scos aproape 4.000 de kg. de porumb boabe la hectar, de pe întreaga suprafaţă. Re­colte bune la această cultură au obţinut şi celelalte bri­găzi. Aşa se face că media pe cooperativa agricolă, de 3.172 de kg., este mult mai mare decit producţia plani­ficată. Veniturile noastre ar fi fost cu mult sporite dacă reuşeam să obţinem asemenea rezultate şi la sfecla de zahăr, şi la floarea-soarelui. Dar cum să obţii producţii bune cînd unii cooperatori n-au înţeles că trebuie, să iasă la prăşit, la strînsul recoltei, atunci cînd este nevoie ? Se apropie primăvara şi vom ieşi diin nou la munca cîmpului. Să răspundem cu toţii prezent la fiecare lucrare şi atunci cind e nevoie. Nu mai tîrziu sau de loc! Nu e totul să participi la treabă, să prăşeşti, să re­coltezi. In balanţa producţiilor trage foarte mult calita­tea muncii depuse. N-am realizat producţiile prevăzute la unele cul­turi, spunea şefa de echipă Elena Manole. Vinovaţi sun­tem­ noi că n-am prăşit la timp şi mai ales că n-am prăşit bine peste tot. Aplicarea acordului global va face ca fie­care să fie răsplătit după munca prestată şi calitatea ei. Consiliul de conducere va trebui să asigure toate con­diţiile îndeplinirii sarcinilor de plan. In prezent, în uni­tatea noastră mai sunt de atat circa 200 de hectare. A­­vînd în vedere că toamna a fost destul de lungă, ne în­trebăm : cum de-a mai rămas atîta de arat? Nu cumva şi în rîndul unor tractorişti s-a strecurat indisciplina ? Ţăranii cooperatori din Podu-Iloaiei apreciază efortu­rile mecanizatorilor, contribuţia lor substanţială la pro­ducţiile obţinute. Dar, aşa cum a arătat şi Elena Manole, ca şi alţi vorbitori, nu toţi tractoriştii au înţeles să facă întotdeauna lucrări de calitate, să se încadreze cu exe­cutarea acestora în epoca optimă. Bine ar fi fost ca me­canizatorii, în frunte cu şeful secţiei, Vasile Dascălu, să fi fost prezenţi la adunarea generală să audă părerea cooperatorilor despre munca lor, să-şi spună părerea des­pre activitatea cooperatorilor, fiindcă tot anul au lucrat împreună. Mecanizatorii au lipsit cu toţii, cu toate că au fost invitaţi să participe la adunarea generală. Gheorghe STEJARI) (continuare tp­aati- a *­») 1966-1970—UN CINCINAL RODNIC, O PUNTE TRAINICĂ PENTRU VIITOR U. F. S. —pion al chimiei româneşti Aprilie 1969, început de primăvară. Un­deva, în inima unor hale plămădite din beton şi sticlă, după un travaliu relativ scurt, se năşteau primele cantităţi din miraculoasa „In­nă de aur“. Pe platforma industrială ieşeană o nouă unitate economică, rod al cincinalu­lui 1966—1970, viguros pion al industriei chi­mice româneşti, primea botezul intrării în funcţiune. Uzina de fibre sintetice se conecta astfel, cu şase luni mai devreme decât era prevăzut, în circuitul economic. Au trecut aproape doi ani, răstimp în care oamenii de aici s-au străduit să înnobileze cu valenţe de prestigiu proaspăta marcă înre­gistrată la organismele internaţionale de specialitate de la Haga — TEROM. Şi in­tr-adevăr, marca s-a dovedit un ideal mesager al competenţei şi ingeniozităţii, priceperii şi hărniciei poporului nostru. Conştienţi că bogatul palmares, obţinut pe frontul bătăliei economice, se cere in perma­nenţă îmbogăţit, rînd pe rînd, oamenii uria­şelor retorte din moderna uzină au urcat noi trepte pe scara optimului economic. In pagina a XlI-a a ziarului pre­zentăm citeva imagini si cifre gră­itoare din activitatea acestui pres­tigios colectiv ieșean. Etapele I și a ll-a 1969-1970 Etapele a lll-a și a IV-a 1971-1975 De la o etapă la alta a crescut eficienta fiecărui leu investit. Primii pași cu patinele (instantaneu la patinoarul ș.rândului din Iași). Foto : L. STRATULAT — coresp. Proletari din toate tarile, uniţi-va! Probleme deschise în învăţămîntul liceal fără frecvenţă învăţămîntul liceal fără frec­venţă cuprinde un însemnat nu­măr de elevi, marea lor majo­ritate tineri încadraţi în produc­ţie care doresc să-şi comple­teze studiile şi să-şi ridice ni­velul de cultură generală şi de specialitate. Recenta sesiune de examene de la secţiile fără frecvenţă a demonstrat că, în ciuda ameliorărilor aduse in ultimii ani, pregătirea elevilor este în multe cazuri deficitară, nesatisfăcătoare. O treime din­tre elevi dacă promovează în­­tr-o sesiune de examene. Chiar cei ce obţin medii de trecere la toate obiectele nu depăşesc îndeobşte valoarea notelor limi­tă de 5 şi 6. Cîteodată, unii profesori — coborînd ştacheta exigenţei — sînt tentaţi să a­­dopte, în cele din urmă, o ati­tudine îngăduitoare faţă de a­­numiţi elevi care sesiuni de-a rîndul n-au izbutit să promo­veze examenul, numai ca „să scape o dată de ei". Studiul fără frecvenţă, menit să îmbunătăţească gradul de cultură al poporului, duce la o simţitoare creştere a numărului celor care termină liceul. De aceea, faptul că el mai conti­nuă pe alocuri să reprezinte o cenuşăreasă a sistemului de în­­văţămînt apare drept un feno­men nefiresc. Care să fie cau­zele unei asemenea situaţii? Factorul hotăritor în pregăti­rea şcolară îl constituie — se ştie — studiul individual al ele­vului însuşi. Dar la secţiile fără frevenţă unii tineri nu-şi onorea­ză calitatea de liceeni, negli­jează propria pregătire pentru viaţă, pentru producţie (nu ne­apărat pentru un anume exa­men), nu fac tot ce depinde de ei pentru a-şi însuşi cunoştin­ţele. Mai mult, revendicînd o falsă tradiţie, unii pun semnul egalităţii între fără frecvenţă şi fără exigenţă şi socotesc insti­tuţiile de învăţămnt la care sunt înscrişi nişte simple oficii de e­­liberat acte de studii. Nu puţini sunt şi aceia care înlocuiesc stu­diul serios, aprofundat, cu o lectură grăbită şi superficială a manualului, efectuată cîteva zile înaintea sesiunii. Rezultatul? La examene — piatra de încercare a condiţiei lor de elevi — nu posedă un minim de cunoştinţe cerute de programa analitică. Unii dintre ei trec, cu toate a­­cestea, clasa, eventual folosind şi anumite forme destul de rafi­nate de fraudă pedagogică (co­piat, suflat), şi ajung in pragul absolvirii liceului, însă cu un bagaj de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi la nivel de... şcoala generală. Sub orice critică s-au prezentat la examen, de pildă, la comisia din care am făcut parte în recenta sesiune (Liceul agricol Iaşi): Ioan Găinuţă (sa­lariat la Centrul de selecţie U­­ricani), Vasile Gîrjan (Circum­scripţia veterinară Erbiceni), Const. Ertache (I.A.S. Bucium), Lucia Nechita (Liceul Podu-Iloa­iei), Antonica Stimeriu (I.G.M. laşi), Mihai Radu (Şcoala pro­fesională Holboca), Steliana Gimbuţă (Liceul Tg. Frumos), Elena Iordache (C.A.P. Bivolari) etc. In aceste condiţii, prezenta­rea la bacalaureat, in faţa unei comisii exigente, competente, devine un „prag" aproape im­posibil de trecut, ceea ce pre­judiciază şi pe candidat şi pe examinatorii lui de-a lungul a­­riilor de studii. Reuşita la examene e uneori forţată prin sistemul de „pile". In unele părţi e aproape un lu­cru obişnuit ca în preajma si in perioada examenelor fără frec­venţă să dea tîrcoale şcolii mu­­safiri nepoftiţi, care caută pe Val. C. NESTIAN (continuare in pag. a 2-a1 ■ Şcoala-o cenuşăreasă? ■ La ce duce goana după acte fără acoperire ■ Cînd sprijinirea elevilor rămîne un deziderat şedinţa Consiliului de Stat In ziua de 25 ianuarie a.c. a avuit loc la Palatul Republi­cii şedinţa Consiliului de Stat, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Con­siliului de Stat. In afara membrilor Consi­liului de Stat, la şedinţă au participat ca invitaţi tovară­şul Iosif Banc, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, mi­niştri, conducători ai altor or­gane centrale de stat şi pre­şedinţi ai unor comisii per­manente ale Marii Adunări Naţionale. Din Împuternicirea Consi­liului de Miniştri, tovarăşul Coreliu­ Mănescu, ministrul afacerilor externe, a prezentat spre adoptare proiectul de de­cret pentru ratificarea Trata­tului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Polonă, semnat la Bucureşti, la 12 no­iembrie 1970, precum şi pro­iectul de decret pentru ratifi­carea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutua­lă dintre Republica Socialistă, România şi Republica Popu­lară Bulgaria, semnat la Sofia, la 19 noiembrie 1970. Tovarăşul Mihai Dalea, pre­şedintele Comisiei pentru po­litică externă a Marii Adunări Nationale, a prezentat rapoar­tele comune ale comisiilor pentru politică externă, pen­tru problemele de apărare și juridică ale Marii Adunări Nationale, care au dezbătut și au avizat favorabil aceste pro­iecte de decrete, primite spre examinare din partea Consi­liului de Stat. A luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedin­tele Consiliului de Stat . „După cum este cunoscut — a spus preşedintele Consiliu­lui de Stat — Tratatul de prie­tenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica So­cialistă România şi Republica populară Polonă, semnat la 12 noiembrie 1970, este rezulta­tul relaţiilor bune dintre Ro­mânia şi Polonia, al faptului că între ţările noastre există vechi legături de prietenie şi colaborare care, în anii socia­lismului, au cunoscut o dez­voltare puternică. Tratatul nu face decât să consemneze a­­ceastă realitate, creînd baza juridică pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor de colaborare şi prietenie dintre România şi Polonia. De asemenea, Tratatul de prietenie, colaborare şi asisten­ţă mutuală dintre Republica Socialistă România şi Republi­ca Populară Bulgaria oglindeşte relaţiile de bună vecinătate şi de colaborare îndelungată din­tre ţările noastre. Această co­laborare şi prietenie s-a dove­dit Întotdeauna trainică ; ea s-a manifestat in lupta comună pentru scuturarea jugului stă­­pînirii străine, pentru indepen­denţă naţională şi socială. In anii construcţiei socialiste prie­tenia şi colaborarea dintre Ro­mânia şi Bulgaria se dezvoltă pe o treaptă nouă şi putem spune că relaţiile de astăzi sunt deosebit de cordiale şi a­­micale. Ele se bazează pe do­rinţa comună de a contribui la cimentarea legăturilor dintre statele noastre şi dintre toate statele din Balcani, la trans­formarea acestei părţi a lumii într-o zonă a păcii şi colaboră­rii. Ambele tratate, atît cel cu Polonia, cit şi cel cu Bulga­ria, sînt rezultatul politicii consecvente a partidului şi gu­vernului României socialiste de dezvoltare a relaţiilor de cola­borare şi cooperare cu toate statele socialiste ; noi vedem în întărirea colaborării şi coo­perării multilaterale cu toate ţările socialiste baza trainică a asigurării progresului fiecă­rui stat socialist, a întăririi e­­conomice şi ridicării bunăstării fiecărui popor, a dezvoltării in­dependente a fiecărei naţiuni so­cialiste şi, totodată, temelia consolidării necontenite a în­tregului sistem socialist mon­dial. Ratificarea acestor tratate de către Consiliul de Stat aşează pe baze trainice, pentru încă o perioadă de 20 de ani, rela­ţiile dintre România, pe de o parte şi Polonia şi Bulgaria pe de altă parte , avem convinge­rea că aceasta contribuie la cauza asigurării securităţii in Europa, la dezvoltarea colabo­rării şi prieteniei între toate statele lumii. Iată de ce propun Consiliului de Stat să aprobe în unanimi­tate şi să ratifice aceste Tra­tate“. Consiliul de Stat a adoptat în unanimitate decretul privind ratificarea Tratatului de prie­tenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica So­cialistă România şi Republica Populară Polonă, precum şi de­cretul privind ratificarea Tra­tatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Re­publica Socialistă România şi Republica Populară Bulgaria. In continuare, Consiliul de Stat a adoptat, pe baza dezba­terii proiectelor respective, ur­mătoarele decrete: decretul privind autorizarea şi funcţio­narea în Republica Socialistă România a reprezentanţelor firmelor comerciale şi organi­zaţiilor economice străine ; de­cretul privind înfiinţarea, orga­nizarea şi funcţionarea Ministe­rului Agriculturii, Industriei A­­limentare, Silviculturii şi A­­pelor , decretul pentru modifi­carea Decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor preţioa­se şi pietrelor preţioase, pre­cum şi decretul pentru mo­dificarea Legii nr. 16/1968 pri­vind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Băncii Române de Comerţ Exterior. Consiliul de Stat a ratificat acordul cu pri­vire la salvarea astronautilor, reîntoarcerea astronautilor şi restituirea obiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic, pre­cum şi Acordul comercial din­tre Republica Socialistă Româ­nia și Republica Volta Supe­rioară. Toate decretele adop­tate au fost în prealabil exami­nate și avizate favorabil de co­misiile permanente de speciali­tate ale Marii Adunări Națio­nale. Consiliul de Stat a rezolvat apoi lucrări curente. Manifestări prilejuite de sărbătorirea Unirii Duminică după-amiază ma­rea Piaţă a Unirii din Iaşi a devenit neîncăpătoare pen­tru masa de oameni ai mun­cii care au venit să asiste la manifestările prilejuite de sărbătorirea Unirii. Atmo­sfera festivă se crease încă de dimineaţă­, cînd, prin di­fuzoarele instalate în Pia­ţă, răsunau cîntece patrio­tice şi melodii populare. După-amiază, fanfara mi­litară şi fanfarele Uzinei mecanice „Nicolina" şi U.F.S. au prezentat un pro­gram de cîntece. In conti­nuare, orchestra de muzică populară „Doina Moldovei" si soliştii vocali Maria Mun­­teanu, Ştefan Pintilie şi Ion Pascu de la Casa de cultură a sindicatelor, precum şi ansamblul folcloric „Doina Carpaţilor" al Casei de cul­tură a tineretului şi studen­ţilor, au interpretat frumoa­se melodii populare româ­neşti. In cadrul programu­lui artistic actorii Valeriu Bobu şi Emil Coşeru, de la Teatrul Naţional „Vasile A­­lecsandri", au recitat „Hora lui Cuza Vodă", pagini din folclor despre Cuza Vodă şi, respectiv, poeziile „Parti­dului" de Nicolae Labiş, „Sub semnul anilor“ de George Lesnea. In încheiere, sub cerul brăzdat de jocul de artificii, fanfara militară a intonat Hora Unirii. In sunetele ei participanţii au încins o ho­ră mare, amintind simbolic semnificaţia momentului înălţător al Unirii. RĂSPUNSUL GUVERNULUI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA LA AIDE-MEMOIRE-UL GUVERNULUI FINLANDEI După cum s-a anunţat­, la sfîrşitul lunii noiembrie 1970, guvernul Finlandei a dat pu­blicităţii un Aide-memoire ca­re sugerează iniţierea unor consultări cu privire la orga­nizarea conferinţei de secu­ritate cu Ministerul Afacerilor Externe al Finlandei, in ve­derea trecerii la schimburi de vederi în această chestiu­ne în­ cadrul unor reuniuni multilaterale la Helsinki. Documentul a fost adus la cunoştinţa guvernului român pe cale diplomatică. La 31 decembrie 1970, gu­vernul Republicii­ Socialiste România a dat guvernului Fin­landei răspunsul verbal de principiu la problemele pre­zentate în Aide-memoire-ul finlandez. La 25 ianuarie 1971, Kaarlo Veikko Makela, ambasadorul Finlandei la București, a fost primit la Ministerul Afacerilor Externe şi i s-a remis răs­punsul scris al guvernului Republicii Socialiste România la Aide-memoire-ul guvernului Finlandei. După ce se subliniază că propunerile conţinute în do­cumentul finlandez au fost e­­xaminate cu atenţie de guver­nul român, un răspuns se a­­rată: „România desfăşoară o in­tensă activitate pentru îmbu­nătăţirea pe toate planurile a relaţiilor de bună vecinătate între toate statele continentu­lui european, pe baza princi­piilor unanim recunoscute ale suveranităţii şi independenţei naţionale, egalităţii în drep­turi, neamestecului in treburi­le interne şi avantajului re­ciproc, a respectării dreptului fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta, corespunzător intereselor şi aspiraţiilor sale vitale. In concepţia guvernului R.S. România, securitatea eu­ropeană reclamă un sistem de angajamente clare din partea tuturor statelor, precum şi de măsuri concrete care să ofere fiecărui stat garanţia deplină că se află la adăpost de ori­ce primejdie de agresiune sau de orice alte acte de folosire a forţei sau de ameninţare cu forţa şi să asigure dezvoltarea lor paşnică intr-un climat de destindere, înţelegere şi cola­borare. Pentru înfăptuirea acestui deziderat, după părerea gu­vernului român, în prezent este necesar să se treacă ne­­intîrziat, fără nici un fel de condiţii prealabile, la pregă­tirea practică şi convocarea conferinţei pentru securitate şi colaborare în Europa. Con­sultările întreprinse de guver­nul român îndreptăţesc apre­cierea că sunt întrunite con­diţiile pentru ca, paralel cu continuarea contactelor bila­terale, să se abordeze proble­mele concrete ale pregătirii (continuare în pag. a 4-a) CARNET IEŞEAN Ştiaţi că în judeţul nostru există în parcul mecanizat şi un tractor de aur ? Informaţia aceasta, luată la Început sub formă de glumă, s-a dovedit plnă la urmă... o jumătate de glumă. Căci, mergînd pe fi­rul acestei ştiri ieşite din comun, am dat de tractorul de aur tocmai la Berceşti, proprie­tarul lui fiind nu S.M.A.-ul din localitate, ci Vasi­le Balmuş, un tinerel blond şi timid care, cu amabilitate, a mers la casa părin­tească să ni-1 arate... In „carne şi oase". Era o machetă foarte reuşită. Reprezenta intr-o culoare galben-strălucitoare un trac­­toraş de aur, conferit de Olimpiada tinerilor mecanizatori pe 1970 cîştigătorului pe ţară al acestui frumos şi semnificativ concurs pen­tru cei ce lucrează în mecanizarea agricul­turii. Aşadar, un trofeu obţinut in cadrul unei confruntări la care au participat anul trecut cei mai buni meşteri in această im­portantă meserie. Povestea tractorului de aur poposit din martie trecut tocmai la Belceşti este scurtă dar plină de revelaţii. Mă uit la tinărul din faţa mea care a împlinit abia 23 de primă­veri. Cum ai cîştigat Olimpiada ? Nu ţi-a fost teamă de Întrecere ? — M-am pregătit, m-am concentrat şi am reuşit să intru în ultima selecţie. Ţin minte trofeu preţios că în total rămăsesem 10 care ne disputam tractorul de aur, dar după aceea am rămas deodată numai eu ... Directorul S.M.A.-ului nostru şi colegii m-au felicitat, spunlndu-mi că într-o bună măsură trofeul acesta repre­zintă recunoaşterea meritelor tuturor meca­nizatorilor din judeţ. Şi aşa şi este. Căci unde am învăţat eu meseria ? Mai intîi ca elev al Şcolii profesionale de la Podu-Iloa­iei, apoi ca tractorist şi mecanic de atelier la S.M.A. Belceşti. In plus, mă gîndesc şi la un alt lucru. Oi fi eu bun mecanizator, dar sînt convins că in judeţul nostru mai sînt şi alţii ca mine, dacă nu chiar mai buni. Băieţi care, lucrind pămîntul, au ri­dicat meseria de mecanizator la nivelul li­nei arte adevărate. Ei pot fi întîlniţi la co­operativele agricole Ruginoasa, Bălţaţi, Mo­­vileni, Tătăruşi, ca şi în alte părţi. De a­­ceea, tractorul ăsta de aur cîştigat de mine este trofeul de muncă şi pricepere al tutu­ror mecanizatorilor harnici din judeţ. Iată o adevărată profesiune de credinţă pentru munca grea dar plină de frumuseţi a mecanizatorilor din agricultură — făcută de Vasile Balmuş, cîştigătorul tractorului de aur pe 1970. C. PAPAFIL

Next