Flacăra, ianuarie-martie 1970 (Anul 19, nr. 1-13)

1970-03-28 / nr. 13

Miercuri, 25 martie 1970, a avut loc deschiderea lucrărilor sesiunii Marii Adunări Naţionale. Pe ordinea de zi au figurat urmă­toarele puncte: Proiectul Legii organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat; Proiectul Legii privind asigurarea şi controlul calităţii produselor; Proiectul de Lege privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, cu privire la activitatea inter­naţională a Republicii Socialiste România în anul 1969, altfel, deosebit de interesant. Tehnologia acestui modern tip de fabrică de cărămidă şi produse ceramice permite exploatarea re­giunilor bogate în argilă fină cu un minimum de braţe. Ca să fabrici anual 30 000 000 de cără­mizi sau înlocuitori de cărămidă nu va fi nevoie de mai mult de 30 lucrători , aproape toate operaţiunile fiind automatizate şi mecanizate, dirijarea lor fă­­cîndu-se de la pupitrul de co­mandă. Şi aceasta în timp ce la multe din cărămidăriile existente azi, cu o producţie mai mică decît o va avea noua fabrică, se folosesc cel puţin 200-250 de oameni. — In afară de toate acestea — ne spune alt specialist în dome­niul construcţiilor, tov. George Vlasie, inginer-şef al întreprin­derii de construcţii-montaj nr. 5, întreprindere care de altfel con­duce şi lucrările de ridicare şi montare a noii fabrici — pro­dusele noii întreprinderi vor fi de o calitate superioară. Carac­teristicile fonice şi termice de­osebite ale noilor tipuri de cără­midă vor face ca zgomotul şi temperaturi­le excesive să nu trea­că prea uşor prin zidurile unor viitoare apartamente. De ase­menea — adaugă d-sa — s-au prevăzut mijloace de evitare a spargerii şi risipirii cărămizii în timp ce este transportată de la fabrică spre şantierul de con­strucţie (aşa cum uneori se în­­tîmplă) prin expedierea ei în con­­teinere speciale. Ca pentru orice produs de preţ de care trebuie să avem grijă... F. URSEANUU Dragostea, invincibila forţă a iubirii, se recomandă între altele şi printr-o calitate de ordin prac­tic. Amorul, ca să dăm cuvîntul lui Moliére, «îi face pe oameni inventivi». Ei bine, iată un exemplu des­prins din cotidianul zilelor noastre. La marginea oraşului Székesfe­hérvár (R.P.U.), un singur băr­bat — arhitectul, sculptorul, pic­torul şi poetul Bory Jeno — con­struieşte cu braţele un castel în mărime naturală. O clădire mo­numentală ridicată la scara rea­lităţii într-un răstimp de 40 de ani; un castel-cetate în sensul strict al cuvîntului, cu ziduri înalte, încheiate în turnuri de apărare, decorate cu bastioane şi sprijinite de contraforturi. Mo­bilul principal al acestui travaliu herculean: dragostea neţărmu­rită a unui bărbat pentru soţia sa. Că lucrurile corespund adevă­rului, că artistul Bory, decedat in 1950, a adus acest suprem oma­giu nevestei sale o dovedesc, între altele, inscripţia de la in­trarea castelului, însemnările sale publicate postum, cît mai cu seamă sutele de statui şi picturi care împodobesc grădinile şi in­terioarele castelului, opere de artă care reprezintă, invariabil, în bronz, lut şi acuarelă, chipul soţiei iubite. Un exemplu apoteotic despre puterea, energia şi inventivitatea îndrăgostitului, despre ceea ce azi numim în mod curent: dra­goste adevărată, «potrivire de caracter», înţelegere, prietenie şi aşa mai departe. Dar ca să re­venim la proza amărăciunii zil­nice vom cita în continuare aceste rînduri «banale» desprinse din jurnalul arhitectului Bory: «...N-am înţeles şi nu voi înţe­lege vreodată cum pot doi oameni Soţia artistului, la vîrsta de 80 de ani (fotografie realizată în 1968), şi o imagine din tine­reţe (aleasă din sutele de pic­turi şi sculpturi găzduite în incinta cetăţii), dăltuită şi tur­nată în bronz cu 50-60 de ani în urmă, să divorţeze. Iertaţi-mi naivita­tea, dar probabil că strămoşii mei pe scară filogenetică au fost, pe­semne, porumbei, leoparzi sau pelicani». Ei da, se mai întîmplă... Pro­babil că artistul Bory nu s-a gîn­­dit niciodată să divorţeze, deoa­rece nu şi-a ales nevasta între două coniacuri şi nici nu s-a gîn­­dit s-o părăsească pentru alta mai tînără, cu buletin de capitală şi patru roţi virtuale pe obliga­ţiuni C.EJC. Liviu MAIOR despre dragoste, inventivitate şi fete frumoase cu obligaţiuni cec După moartea arhitectului Bory Jenő, castelul din Székesfe­­hérvár a fost transformat îr­ muzeu. o importantă rezervaţie naturală O întinsă suprafaţă împădurită din judeţul Maramureş a fost declarată în ultimul timp rezer­vaţie naturală. Astfel, pe o su­prafaţă de 2 700 hectare, situată în partea de sud-vest a muntelui Pietrosul Mare, o serie de specii rare de plante alpine, cum sunt laleaua neagră, floarea de colţ, smîrdarul sau laleaua galbenă vor fi ocrotite prin lege. De aceeaşi atenţie se bucură şi o serie de vieţuitoare rare din zona alpină şi subalpină, cum sunt cocoşul de mesteacăn, al cărui efectiv a cres­cut considerabil în ultimul timp, şi păstrăvul, care populează astăzi lacurile glaciare din această zonă. Concomitent cu ocrotirea spe­ciilor existente s-au întreprins acţiuni stăruitoare pentru aco­modarea unor animale rare. Ast­fel, după o perioadă de aclimati­zare de aproape cinci ani, în a­­ceastă rezervație s-au dobîndit primii cinci iezi de capră neagră.­ ­

Next