Flamura, martie 1970 (Anul 18, nr. 1693-1696)

1970-03-28 / nr. 1696

VIAȚA CULTURALĂ­ Recentul Festival al teatrelor a făcut bilanțul a două stagiuni­­ de activitate rodnică a patruzeci­­ de instituții artistice profesio­niste din țara noastră, bilanț ca­re ne bucură, dar care ne invită și la anumite comentarii. Aces­tea, se adresează în aceeași mă­sură esteticului și eticului, auto­rului dramatic și creatorului de spectacol. In ce măsură reper­toriile teatrelor noastre oglin­desc prefacerile profunde din viața României socialiste, în ce m­ăsură spectacolul se adresea­ză, prin toate funcțiunile sale, omului din stat pe care dina­mismul constructiv l-a transfor­mat în întregime în om politic activ ? Dezbrăcați de hainele personajelor, cei de pe scenă se comportă în viață la nivelul ideilor pe care le promovează ? Acum cîțiva ani s-a remarcat un proces de revitalizare a dra­mei istorice naționale, proces care se baza pe găsirea tradi­țiilor de continuitate politică și spirituală ale poporului român din cele mai vechi timpuri și pe­rezolvă în ședințele fulger, iar tovarășii dramaturgi și-au uitat eroii de altădată, înnobilînd cu sentimente frumoase personaje existente sau inexistente cu hla­mide și iatagane. Și iată cum, o problemă la prima vedere doar estetică își capătă dimen­siunea ei etică. Prin ce este pre­zent artistul creator, cum re­ceptează el fenomenele vieții sociale, problemele care pre­ocupă „cetatea” în care sălăș­luiește ? Și deplasîndu-se către instituția care-l ocrotește, tea­trul, ne vom pune cu legitimă dreptate aceeași întrebare. Prin ce mijloace am reușit să inci­tăm talentul unui dramaturg cu­noscut încît acesta să ne ofere un conflict contemporan de in­teres major pentru „cetatea" în care domină central impozanta noastră clădire de educație prin artă ? Oare conflictele din re­pertoriul nostru, problemele pe care le dezbatem pe scenă nu sînt cu prea mult în afara sau sub dimensiunea conflictelor și problemelor omului de pe stra- SLUJITORII SCENEI ca în zilele noastre. Fenomenul a fost apreciat, teatrele l-au consemnat în spectacole valoroa­se, publicul a venit și a aplau­dat cu convingere, cu satisfac­ție. Dar iată că de atunci, ca tun medicament care nu necesi­ta prescripția medicului, piesa de filieră istorică, întîi a asal­tat și acum sufocă organismul nostru teatral. Un secretar lite­rara îmi mărturisea că ar pu­tea reconstitui parodic „Trecute vieți de doamne și domnițe" a lui C. Gane punînd cap la cap domnitorii ascunși în vraful de maculatură din biroul său. Ac­torii s-au postisit de personaje cu barbă și caftan, publicul devenit imun, fenomenul la un­­ moment dat pozitiv, s-a trans­format într-o fugă de realitate. in urmă cu aproape douăzeci­­ de ani, textele despre contempo­raneitate se scriau mai ușor căci problemele care ne frămîntau, conflictele care existau se ex­teriorizau prin torța împrejură­rilor, cu duritate chiar. Cum era și firesc, societatea a evo­luat în mod obiectiv istoric, tex­tele respective nu se mai joacă și au fost trecute uneori cu autori cu tot în patrimoniul do­cumentar. La Reșița însă copiii celor din „Cetatea de foc“ tot si­­derurgiști au rămas, șarjele se scot și astăzi cu aceeași plăcu­tă emoție. Dar problemele po­tențialelor personaje de teatru s-au deplasat către interior, con­flictele de muncă nu se mai dă ? Sîntem în stare să facem referate peste referate pentru a cîștiga dreptul să reprezentăm cu brio un succes accidental ca­re surprinde cu strictețe și co­respunde în întregime trage­diilor unei societăți de consum străine nouă, dar nu reușim să stîrnim pana niciunui autor au­tohton cu întrebările și căută­rile concetățenilor noștri. Constantin Nottara, propovă­duia acum 40—50 de ani te­oria artistului schimnic, ce nu trebuie zărit ciondănindu-se în piață cu lăptarul, pentru a pu­tea fi crezut cînd oficiază de pe scenă mari sentimente. Viața a depășit teoria marelui nostru înaintaș. Artistul a ieșit în stradă, dar iată că puține sînt indicile că apariția lui in colec­tivitate e conștientă, că meseria lui a devenit civilă. Și asta într-o epocă în care „cetatea" l-a ales să-i reprezinte interese­le în înalte foruri legislative și executive. Prin ce ne justificăm dragi colegi, încrederea ce ni s-a a­­cordat ? Cum putem să ne trans­formăm profesiunea în artă și prin ce mijloace această artă îi va interesa pe cei care au semnat și semnează cu efortul lor continuu chipul de azi al României socialiste ? RADU BOROIANU regizor d hiibiibristicii Serbare școlară la Forotic Avanpremieră la... vacan­ța de primăvară, pionierii și școlarii din Forotic, au prezen­tat, recent, un frumos specta­col pe scena căminului cultu­ral din localitate. Și-au dat concursul a numeroși so­liști și instrumentiști din rîn­­dul elevilor : Gheorghe Rodi­­ca, Rozalia Gîrcu, corul condus de învățătorul Iulian Topală, echipa de dansuri populare ro­mânești și germane condusă de Ștefanica Gîru și Pavel Rusu, micii gimnaști instruiți de Victoria Ușvat și Mariana O­­ravițan. O impresie bună a fă­cut și sceneta din piesa de teatru „Fratele meu Culai", de Dan Tărchila. FLAMURA 2 lesa BBBaKaH HMMBBH ES Ctitorie de lumină la Carașova Pe scena cu iz de scîndu­­ră abia jeluită, în fața a peste 600 de tineri și mist­­nici veniți pentru prima oa­ră în așezămîntul de cultură nou construit, s-a consumat duminică evenimentul inau­gural al Căminului cultural din Carașova. Prezența ma­sivă a sătenilor este explica­bilă : aproape fiecare dintre ei a pus o cărămidă la teme­lia noii ctitorii de lumină, durînd pentru sine și pen­tru urmași un lăcaș, în care poate întîlni seară de seară activități care să satisfacă nevoile spirituale, să îmbo­gățească cu noi valori tra­diționalul potențial etnogra­fic și folcloric local , înălțat în mijlocul comu­nei, căminul îmbină armo­nios, elementele frumosului cu utilul. Construcție moder­nă, acesta oferă, prin dotă­rile materiale de care dis­pune, variate posibilități de intensificare a muncii cul­tural-educative de masă. Sa­la de spectacole, cu dimen­siuni impresionante, poate găzdui 400 de spectatori la toate genurile de activități: programe și întreceri artisti­ce, spectacole complexe de teatru, reprezentații de fil­me, iar anexele — bibliote­ca cu sala ei de lectură, clu­bul, sala de jocuri distracti­ve, spațiile destinate stației de radio-amplificare, lărgesc cadrul în care crașovenii își pot petrece instructiv și plă­cut timpul liber. Cititorului care nu are imaginea reală a căminului, i-o putem con­tura numai prin cifra inves­tiției alocate pentru con­strucția acestuia, care trece de un milion lei. Este meri­tul comuniștilor, al deputa­ților și — de ce n-am spu­ne-o — îndeosebi al cra­­șovencelor harnice și îndră­gostite de frumos, care prin munca zilnică au contribuit la întregirea lăcașului. Pe mulți dintre ei — deputații Petru Corca, Nicolae Sorea, Petru Curiac, Mihai Mirul, Petru Bocșan, Ion Beța, să­­tencele Maria Baica, Ana Păuța, meșterii locali Leo­pold Iaspec, Marian și Petru Hațegan, Petru Miloș, Ma­rian Curiac sau Petru Gheor­­ghița — i-am revăzut în mo­mentul cînd bucuria inaugu­rării inunda sala. Părtași la aceasta s-au făcut, de altfel, reprezentanți ai organelor lo­cale de partid și de stat — tovarășii Nicolae B­u­șui, prim-vicepreședinte al consi­liului popular județean,­­ Ion Maidét și Ion Floare, vice­președinți, Mihai Deleanu, vicepreședinte al C.J.C.A., a­i întreprinderilor care au spri­jinit finalizarea construcției, I.C.M.M.R., I.M.A. A­nina etc. Festivitatea a fost dublată și de un debut promițător al artiștilor amatori, care, se vor face crainici ai culturii, ai mesajului în­frățirii dintre români și crașoveni în cîn­­tec, ca și în muncă, învred­­nicindu-se a răsplăti grija pe care partidul și statul nos­tru o poartă tuturor celor ce trudesc pe străbuna vatră românească. N. CATANA NOUL CĂMIN CULTURAL DIN CARAȘOVA. Mîine are loc vernisajul expoziției Nicolae Brana După recenta expoziție a ce­lor 3 plasticieni timișoreni ca­re s-au făcut prezenți cu lu­crări în foaierul Casei de cul­tură, mîine, sub egida Comite­tului județean pentru cultură și artă și a Casei de cultură a sindicatelor, va avea loc ver­nisajul unei noi expoziții de acest gen , expune, de aceas­­­­tă dată, cunoscutul pictor și­­ grafician bucureștean, Nicolae­­ Brana. Un merit al organiza­to­­­­rilor este și invitarea criticului­­ de artă Horia Horea pentru a­­ prezenta, în noua expoziție, fața reșițenilor. » Pe teme istorice La Bocșa și Reșița au avut loc, luni și marți, două intere­sante expuneri pe teme istori­ce. In fața unui numeros au­ditoriu, tovarășul Ion Arde­­leanu, membru corespondent al Academiei de Științe Socia­le și Politice, director adjunct al Muzeului de istorie a parti­dului, a mișcării revoluționa­re și democratice din România, a vorbit despre unele proble­me privind Istoria Partidului Comunist Român și Istoria României. - - \ Opera Română de stat pe scena reșițeană Ieri­șoază Opera Română de stat din București a onorat, printr-un recital extraordi­nar de canto și balet, iubitorii acestei arte din Reșița. Cu un bogat program de arii din o­­perele Boema, Carmen, Tosca, Răpirea din Serai, canțo­nete, prelucrări de folclor, ba­let, recitalul început la orele 20, în sala s-a bucurat Casei de cultură, de un deosebit succes. Au participat: Zenai­­da Palu, artistă a poporului, Iliana Iliescu, Elena Dacian, Eugenia Moroveanu, Nicolae Rafael, Marin Ștefănescu și alți valoroși interpreți ai sce­­­nei noastre lirice. In mijlocul auditorului Ca urmare a măsurilor de intensificare a activității de răspîndire a cunoștințelor cul­­tural-științifice, săptămîna a­­ceasta au fost prezenți în mij­locul auditoriului din mai multe localități ale județului nostru, oameni de știință și cultură de prestigiu. Bunăoară, la clubul minier din Anina, dr. Sorin Stănescu, de la Institu­tul de cercetări oncologice Bu­curești, a vorbit despre „Su­gestie, telepatie și hipnoză“­­ la clubul din Oțelu Roșu dr. Milu Adreescu, de la același institut, a vorbit despre „Ge­netică și omul anului 2000“ , iar la clubul A.C.M.M.A., cu concursul acelorași cercetători s-a desfășurat un interesant simpozion pe teme ale medici­­nei viitorului. <T­attrLe Mă doare piatra, mă tulbură piatra Nevăzută din care am venit, Cu tăcerile și răcerile mele, Floare de piatră, Mă nasc eu oare de piatră Și înfloresc sub picioare de piatră ? Purtat sunt duios spre eterna vatră Dimpreună cu tăcerea și răcoarea pietrei acele Pe care toți o durăm Pînă la dorul arsului infinit al patriei. ION GEORGE ȘEITAN Caransebeș

Next