Flamura, martie 1970 (Anul 18, nr. 1693-1696)
1970-03-28 / nr. 1696
VIAȚA CULTURALĂ Recentul Festival al teatrelor a făcut bilanțul a două stagiuni de activitate rodnică a patruzeci de instituții artistice profesioniste din țara noastră, bilanț care ne bucură, dar care ne invită și la anumite comentarii. Acestea, se adresează în aceeași măsură esteticului și eticului, autorului dramatic și creatorului de spectacol. In ce măsură repertoriile teatrelor noastre oglindesc prefacerile profunde din viața României socialiste, în ce măsură spectacolul se adresează, prin toate funcțiunile sale, omului din stat pe care dinamismul constructiv l-a transformat în întregime în om politic activ ? Dezbrăcați de hainele personajelor, cei de pe scenă se comportă în viață la nivelul ideilor pe care le promovează ? Acum cîțiva ani s-a remarcat un proces de revitalizare a dramei istorice naționale, proces care se baza pe găsirea tradițiilor de continuitate politică și spirituală ale poporului român din cele mai vechi timpuri și perezolvă în ședințele fulger, iar tovarășii dramaturgi și-au uitat eroii de altădată, înnobilînd cu sentimente frumoase personaje existente sau inexistente cu hlamide și iatagane. Și iată cum, o problemă la prima vedere doar estetică își capătă dimensiunea ei etică. Prin ce este prezent artistul creator, cum receptează el fenomenele vieții sociale, problemele care preocupă „cetatea” în care sălășluiește ? Și deplasîndu-se către instituția care-l ocrotește, teatrul, ne vom pune cu legitimă dreptate aceeași întrebare. Prin ce mijloace am reușit să incităm talentul unui dramaturg cunoscut încît acesta să ne ofere un conflict contemporan de interes major pentru „cetatea" în care domină central impozanta noastră clădire de educație prin artă ? Oare conflictele din repertoriul nostru, problemele pe care le dezbatem pe scenă nu sînt cu prea mult în afara sau sub dimensiunea conflictelor și problemelor omului de pe stra- SLUJITORII SCENEI ca în zilele noastre. Fenomenul a fost apreciat, teatrele l-au consemnat în spectacole valoroase, publicul a venit și a aplaudat cu convingere, cu satisfacție. Dar iată că de atunci, ca tun medicament care nu necesita prescripția medicului, piesa de filieră istorică, întîi a asaltat și acum sufocă organismul nostru teatral. Un secretar literara îmi mărturisea că ar putea reconstitui parodic „Trecute vieți de doamne și domnițe" a lui C. Gane punînd cap la cap domnitorii ascunși în vraful de maculatură din biroul său. Actorii s-au postisit de personaje cu barbă și caftan, publicul devenit imun, fenomenul la un moment dat pozitiv, s-a transformat într-o fugă de realitate. in urmă cu aproape douăzeci de ani, textele despre contemporaneitate se scriau mai ușor căci problemele care ne frămîntau, conflictele care existau se exteriorizau prin torța împrejurărilor, cu duritate chiar. Cum era și firesc, societatea a evoluat în mod obiectiv istoric, textele respective nu se mai joacă și au fost trecute uneori cu autori cu tot în patrimoniul documentar. La Reșița însă copiii celor din „Cetatea de foc“ tot siderurgiști au rămas, șarjele se scot și astăzi cu aceeași plăcută emoție. Dar problemele potențialelor personaje de teatru s-au deplasat către interior, conflictele de muncă nu se mai dă ? Sîntem în stare să facem referate peste referate pentru a cîștiga dreptul să reprezentăm cu brio un succes accidental care surprinde cu strictețe și corespunde în întregime tragediilor unei societăți de consum străine nouă, dar nu reușim să stîrnim pana niciunui autor autohton cu întrebările și căutările concetățenilor noștri. Constantin Nottara, propovăduia acum 40—50 de ani teoria artistului schimnic, ce nu trebuie zărit ciondănindu-se în piață cu lăptarul, pentru a putea fi crezut cînd oficiază de pe scenă mari sentimente. Viața a depășit teoria marelui nostru înaintaș. Artistul a ieșit în stradă, dar iată că puține sînt indicile că apariția lui in colectivitate e conștientă, că meseria lui a devenit civilă. Și asta într-o epocă în care „cetatea" l-a ales să-i reprezinte interesele în înalte foruri legislative și executive. Prin ce ne justificăm dragi colegi, încrederea ce ni s-a acordat ? Cum putem să ne transformăm profesiunea în artă și prin ce mijloace această artă îi va interesa pe cei care au semnat și semnează cu efortul lor continuu chipul de azi al României socialiste ? RADU BOROIANU regizor d hiibiibristicii Serbare școlară la Forotic Avanpremieră la... vacanța de primăvară, pionierii și școlarii din Forotic, au prezentat, recent, un frumos spectacol pe scena căminului cultural din localitate. Și-au dat concursul a numeroși soliști și instrumentiști din rîndul elevilor : Gheorghe Rodica, Rozalia Gîrcu, corul condus de învățătorul Iulian Topală, echipa de dansuri populare românești și germane condusă de Ștefanica Gîru și Pavel Rusu, micii gimnaști instruiți de Victoria Ușvat și Mariana Oravițan. O impresie bună a făcut și sceneta din piesa de teatru „Fratele meu Culai", de Dan Tărchila. FLAMURA 2 lesa BBBaKaH HMMBBH ES Ctitorie de lumină la Carașova Pe scena cu iz de scîndură abia jeluită, în fața a peste 600 de tineri și mistnici veniți pentru prima oară în așezămîntul de cultură nou construit, s-a consumat duminică evenimentul inaugural al Căminului cultural din Carașova. Prezența masivă a sătenilor este explicabilă : aproape fiecare dintre ei a pus o cărămidă la temelia noii ctitorii de lumină, durînd pentru sine și pentru urmași un lăcaș, în care poate întîlni seară de seară activități care să satisfacă nevoile spirituale, să îmbogățească cu noi valori tradiționalul potențial etnografic și folcloric local , înălțat în mijlocul comunei, căminul îmbină armonios, elementele frumosului cu utilul. Construcție modernă, acesta oferă, prin dotările materiale de care dispune, variate posibilități de intensificare a muncii cultural-educative de masă. Sala de spectacole, cu dimensiuni impresionante, poate găzdui 400 de spectatori la toate genurile de activități: programe și întreceri artistice, spectacole complexe de teatru, reprezentații de filme, iar anexele — biblioteca cu sala ei de lectură, clubul, sala de jocuri distractive, spațiile destinate stației de radio-amplificare, lărgesc cadrul în care crașovenii își pot petrece instructiv și plăcut timpul liber. Cititorului care nu are imaginea reală a căminului, i-o putem contura numai prin cifra investiției alocate pentru construcția acestuia, care trece de un milion lei. Este meritul comuniștilor, al deputaților și — de ce n-am spune-o — îndeosebi al crașovencelor harnice și îndrăgostite de frumos, care prin munca zilnică au contribuit la întregirea lăcașului. Pe mulți dintre ei — deputații Petru Corca, Nicolae Sorea, Petru Curiac, Mihai Mirul, Petru Bocșan, Ion Beța, sătencele Maria Baica, Ana Păuța, meșterii locali Leopold Iaspec, Marian și Petru Hațegan, Petru Miloș, Marian Curiac sau Petru Gheorghița — i-am revăzut în momentul cînd bucuria inaugurării inunda sala. Părtași la aceasta s-au făcut, de altfel, reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat — tovarășii Nicolae Bușui, prim-vicepreședinte al consiliului popular județean, Ion Maidét și Ion Floare, vicepreședinți, Mihai Deleanu, vicepreședinte al C.J.C.A., ai întreprinderilor care au sprijinit finalizarea construcției, I.C.M.M.R., I.M.A. Anina etc. Festivitatea a fost dublată și de un debut promițător al artiștilor amatori, care, se vor face crainici ai culturii, ai mesajului înfrățirii dintre români și crașoveni în cîntec, ca și în muncă, învrednicindu-se a răsplăti grija pe care partidul și statul nostru o poartă tuturor celor ce trudesc pe străbuna vatră românească. N. CATANA NOUL CĂMIN CULTURAL DIN CARAȘOVA. Mîine are loc vernisajul expoziției Nicolae Brana După recenta expoziție a celor 3 plasticieni timișoreni care s-au făcut prezenți cu lucrări în foaierul Casei de cultură, mîine, sub egida Comitetului județean pentru cultură și artă și a Casei de cultură a sindicatelor, va avea loc vernisajul unei noi expoziții de acest gen , expune, de această dată, cunoscutul pictor și grafician bucureștean, Nicolae Brana. Un merit al organizatorilor este și invitarea criticului de artă Horia Horea pentru a prezenta, în noua expoziție, fața reșițenilor. » Pe teme istorice La Bocșa și Reșița au avut loc, luni și marți, două interesante expuneri pe teme istorice. In fața unui numeros auditoriu, tovarășul Ion Ardeleanu, membru corespondent al Academiei de Științe Sociale și Politice, director adjunct al Muzeului de istorie a partidului, a mișcării revoluționare și democratice din România, a vorbit despre unele probleme privind Istoria Partidului Comunist Român și Istoria României. - - \ Opera Română de stat pe scena reșițeană Ierișoază Opera Română de stat din București a onorat, printr-un recital extraordinar de canto și balet, iubitorii acestei arte din Reșița. Cu un bogat program de arii din operele Boema, Carmen, Tosca, Răpirea din Serai, canțonete, prelucrări de folclor, balet, recitalul început la orele 20, în sala s-a bucurat Casei de cultură, de un deosebit succes. Au participat: Zenaida Palu, artistă a poporului, Iliana Iliescu, Elena Dacian, Eugenia Moroveanu, Nicolae Rafael, Marin Ștefănescu și alți valoroși interpreți ai scenei noastre lirice. In mijlocul auditorului Ca urmare a măsurilor de intensificare a activității de răspîndire a cunoștințelor cultural-științifice, săptămîna aceasta au fost prezenți în mijlocul auditoriului din mai multe localități ale județului nostru, oameni de știință și cultură de prestigiu. Bunăoară, la clubul minier din Anina, dr. Sorin Stănescu, de la Institutul de cercetări oncologice București, a vorbit despre „Sugestie, telepatie și hipnoză“ la clubul din Oțelu Roșu dr. Milu Adreescu, de la același institut, a vorbit despre „Genetică și omul anului 2000“ , iar la clubul A.C.M.M.A., cu concursul acelorași cercetători s-a desfășurat un interesant simpozion pe teme ale medicinei viitorului. <TattrLe Mă doare piatra, mă tulbură piatra Nevăzută din care am venit, Cu tăcerile și răcerile mele, Floare de piatră, Mă nasc eu oare de piatră Și înfloresc sub picioare de piatră ? Purtat sunt duios spre eterna vatră Dimpreună cu tăcerea și răcoarea pietrei acele Pe care toți o durăm Pînă la dorul arsului infinit al patriei. ION GEORGE ȘEITAN Caransebeș