Flamura, mai 1970 (Anul 18, nr. 1703-1726)
1970-05-31 / nr. 1726
2 Ateneul Tineretului INTRE CERINȚE ȘI REALITATE Au trecut două luni de cînd la Reșița și-a deschis porțile nouă instituție cultural-educativă , destinată tinerei generații : Ateneul Tineretului. Creat în scopul antrenării tineretului la o mai intensă, organizată, vie și interesantă activitate instructivă — recreativă, proaspăta instituție a înregistrat unele succese demne de subliniat Carnavaluri ale elevilor din școli, ale tinerilor muncitori și intelectuali din municipiu, seri cultural - distractive, activități de club, expuneri pe diverse teme de politică internă și externă, pe probleme de etică, știință și cultură generală, concursuri sportive și artistice, sunt forme și mijloace care au potențat deja interesul multor tineri. Se vădește din munca de pînă acum că, în general, acțiunile inițiate tind să răspundă gusturilor artistice și preferințelor distractive specifice vîrstei. Pe această linie se înscriu — deși puține încă — audițiile de muzică ușoară și populară, ciclurile de expuneri, între care și cel în curs de desfășurare „Teatrul de-a lungul secolelor“, realizat cu concursul directorului Teatrului de stat, Emil Bejan, ca și unele spectacole de divertisment cu implicații educative, așa cum a fost cel al Liceului nr. 2 sau cel sportiv, de joi seara. Sunt, firește, în atenția Ateneului și alte forme antrenante de activitate cu tineretul: seri dansante, joi ale tineretului, înjghebarea unor formații artistice precum și a unor formații artistice proprii și a unor cercuri de inițiere în diferite ramuri tehnice. Acest ultim gen de activitate a fost inaugurat prin deschiderea unui cerc pentru fotoamatori, care să constituie nucleul de mai tîrziu al unui cineclub. Fără a diminua realizările de început ale Ateneului, o analiză mai atentă a programelor elaborate, dar și a activităților desfășurate în lunile aprilie și mai, atestă că instituția mai are multe de făcut pentru a atinge scopul pentru care a fost creată. O dovadă este și faptul că unele forme importante de activitate în educarea tinerei generații, cum ar fi, de pildă, cartea și filmul, au fost oarecum neglijate. O singură manifestare literară pe luna mai și după opinia noastră nu cea mai bine aleasă: prezentarea romanului „Decameronul“ de Boccacio), care nici nu s-a ținut și o alta privitoare la cartea socialpolitică pentru tineret, reflectă o mentalitate eronată în ceea ce privește forța de influențare pe care o poate avea cartea în formarea tineretului pentru viață. In acest domeniu, ar putea fi organizate șezători literare, întâlniri cu scriitorii, concursuri literare pe tema unor cărți care dezbat probleme ale adolescenței și tinereții—prietenie, dragoste, răspundere socială. Pe de altă parte, la Reșița se discută mult despre muzica clasică și rolul ei în societatea modernă. Oare, Ateneul Tineretului nu ar putea face mai mult decit și-a propus pînă acum în această privință ? Ne gîndim între altele, la un ciclu de audiții de muzică simfonică, însoțite de explicații, care ar cultiva interesul și gustul pentru acest gen de artă cultă. Diversificarea activităților presupune, evident și o ancorare mai puternică în realitate a expunerilor și dezbaterilor social-politice. In perioada imediat următoare, de interes major ar fi o dezbatere etică privind Contribuția tineretului reșițean la refacerea grabnică a rănilor pricinuite economiei naționale de calamitățile naturale din această primăvară. Dacă rezultatele activității Ateneului Tineretului nu între măsura entuziasmului cu care s-a pornit la drum, aceasta se datorește faptului că forurile tutelare — comitetul municipal și județean ale U.T.C. — nu au găsit cele mai adecvate soluții pentru asigurarea unei baze materiale menite să favorizeze diversificarea manifestărilor spirituale ale tinerilor. Se impune urgentarea rezolvării unor probleme de ordin tehnico-material (amenajările din interiorul localului, achiziționarea de aparatură audio-vizuală modernă, a articolelor trebuitoare cercului de foto amatori etc.), care deși sunt în curs, cunosc totuși un ritm prea lent. Am mai adăuga și necesitatea unei cât mai largi popularizări a activităților în masa tinerilor, începînd de la un program-afiș cuprinzător și atractiv, pînă la folosirea fiecărei modalități de informare eficientă. Sondarea opiniei tinerilor asupra a ceea ce ar dori să găsească la Ateneul lor, se înscrie ca o altă cerință esențială pentru face ca fiecare acțiune inițiată să a meargă în pas cu exigențele relevate ale epocii noastre. E neîndoielnic că vitalitatea, pasiunea și fantezia specifice tinereții vor onora din plin dezideratele unei activități bogate în conținut, antrenante, utile tuturor celor care trec pragul Ateneului. NICOLAE CATANA Casa de cultură a sindicatelor găzduiește cea mai reprezentativă expoziție de cusături, broderii, țesături și obiecte de artizanat realizate de pionierii și elevii din județ. Ea înglobează peste 300 de exponate (selecționate de un juriu exigent) și reprezintă 40 de școli precum și cercurile celor trei case pionierești — Reșița, Caransebeș, Oravița. Fantezia materializată în cusături naționale, în broderii și țesături, în obiecte lucrate din lut sau din lemn, redă cu multă fidelitate elemente de etnografie tradițională, specifice diferitelor zone folclorice din județ. Am remarcat contribuția la această expoziție inițiată de Consiliul județean al pionierilor, a membrilor cercurilor din Oțelu Roșu, (cu deosebire Școala generală nr. 1), Casei pionierilor din Caransebeș, Școlii generale din Glimboca, a pionierilor din Carașova, Naidăș, Teregova, Marga, spre a da doar cîteva exemple. Reșițenii aduc un plus de frumusețe prin participarea cercurilor de pirogravură și celui de artizanat, prin obiectele de artă decorativă. I I I GEORGE NICOLOVICI O da őtiii fier Inima bună a omului e ca o pasăre veșnică. Zboară pe ramuri in fiece pom. Respiră in frunzele pomului atinge și leagă omul cu om. Dacă s-a frint un copac, zăgazul s-a rupt și vine puhoiul și pe obrazul de luncă frumos pălmuiește jalnic noroiul; iar icoanele gliei cu flamuri de griu se îneacă in patimi bețive de rîu. Dacă speranța pe-o cracă, se zbate cu spaimă că se îneacă. Atunci pasărea inimii omului bun, coboară din cuib de alun și zboară de-asupra cirhpiilor din matca urgiilor, cu țipătul iute al milei să-și ardă aripile în flacăra zilei, să fie cenușe pe-a omului vatră, să se înalțe cu hornuri de piatră. Pasărea inimii cu aripi de scrum, se făcu stîncă, unealtă și pumn plină de ardere și goală de frig, tremurind crincea cu pieptul in dig pe malul de inimi ce repede bat în trupul străjer de aprig bărbat. Pasărea țării cu aripi de granit să apere pămîntul iubit. PLATON PARDĂU ! fiii unii Undeva sunt munții, ca o insulă aproape de cer rotunjită, acolo încep apele și frunza și primăvara care palpită. Acolo, printre arborii suri ai clipei imense și albastre trec tăietorii de păduri, ei, securile noastre. Umblă și taie și lasă o altă pădure in urmă, o pădure ce crește fierbinte din chipul lor de mătasă. Cu rădăcinile se amestecă pe rînd cînd coboară-n pămînt de păduri, undeva sunt munții ca o insulă, o insulă cu arbori calzi și puri. I Cronica de cenaclu Purtînd titlul de largă semnificație și rezonanță „Literatura Cetății de foc“, întîlnirea cenaclurilor literare din Caransebeș și Reșița — care a avut loc acum trei zile — a constituit o manifestare importantă în cadrul săptămînii cultural-artistice „Cînd Dezbaterile care au urmat, au relevat calitățile și scăderile poeziilor citite, consituind un util prilej de reflecție asupra creației locale. Criticul Cornel Ungureanu și-a exprimat satisfacția de a asculta o poezie cu numeroase note autentice, adolescentină tipică vîrstei în care e prezent un bogat arsenal metaforic la Stela Cora, Olga Nagy și Iosif Imbri și o poezie de substanță baladescă (Mircea Birșilă, Ion George Șeitan), vădind sensibilitate, emoție și o persis „Din cinece ce nu mai mare6 Grigore Popiți la 70 de ani Au pocnit mugurii și au țișnit, adevărate flamuri de verdeață, frunzele în codrii Almăjului. Procesiunea primăverii vestește reluarea unui nou ciclu al vieții. Undeva la Pătaș ori la Dalboșeț, pe acele mirifice plaiuri, se ridică și acum, asmuțind același ecou al bunilor și străbunilor noștri, oile la sălaș. Și poate că în serile care vor urma, atunci cînd o umbră ușoară se întinde peste văi și dealuri, un cioban își va desprinde fluierul de la brîu legănîndu-și dorul, neștiind că astfel omagiază pe septuagenarul poet Grigore Popiți, uica Grigore cum îi spunem noi, un rapsod și al acestor pămînturi, ce-i drept desprins de mult de ele, cu rafinamentul intelectualului, dar cu sensibilitatea rămasă intactă de-a lungul atîtor decenii. Grigore Popiți s-a născut în Pătaș la începutul acestui veac. In timpul primului mare război urmează cursurile Institutului pedagogic român din Caransebeș, înscriindu-se astfel printre puținii copii înșcolați ai Almăjului. Timp de un deceniu lucrează in învățămintul profesional, în școala de Ucenici C.F.R. la Cluj și Timișoara. Debutul în literatură și-l face in revista Cronica ilustrată, în 1922. Fire de boem incorigibil, dar în același timp entuziast propagator al culturii în satele bănățene. Ca director al Arhivelor statului, Grigore Popiți iși descoperă o nouă pasiune care-i va urmări toată viața, concurînd, de cele mai multe ori, poezia. Și astfel se nasc acele „Date și documente bănățene”, o însemnată și competentă contribuție la cunoașterea istoriei Banatului. Anul 1932 înseamnă pentru Grigore Popiți primul volum de poezii : „Glasul sufletului și al trupului“, care, se distinge, în compania altor lucrări ale genului, printr-o tentă modernistă, cu un vizibil efort (remarca aparține lui Ovidiu Papadima) de a depăși simbolismul avind ca punct de sosire suprarealismul. Păstrînd accente ale poeziei romantice, sub despotismul căreia au trăit generații întregi de poeți de după Eminescu, Grigore Popiți își anunță, intr-unul din capitolele cărții, tema de predilecție — poezia vieții păcurarilor. Cum mai spuneam, poetul n-a fost un înrobit al versului, lăsindu-se furat de conștiința înfăptuirii altor lucruri atît de imperios necesare locuitorilor acestui ținut. Și astfel poezia a așteptat răbdaire, poate mustrîndu-l pe poet, cind, de fapt, ea se simțea stăpinâ in sufletul lui. în anul 1934 vede lumina tiparului un nou volum „Cintece din fluier a primit cu o unanimă satisfacție nu numai de către bănățeni. Credincios sie Însuși, uitînd tentațiile începutului, Grigor Popiți se reîntoarce spre strămoși la izvoarele poeziei populare de care însă se distanțează net prin rafinament. Eliberarea i-a adus poetului Grigore Popiți o nouă tinerețe. A trăit intens evenimentele, le-a cîntat în versuri înflăcărate, publicînd în Scrisul bănățean, mai tîrziu Orizont, în ziarele Drapelul Roșu din Timișoara, Flamura din Reșița, în suplimentul „Generații” la studioul de radio Timișoara. Activitatea sa de creator a trăit aceeași perfectă simbioză cu istoria despre care vorbeam la început. Contribuția sa în acest domeniu este prețuită de specialiști în frunte cu cercetătorul I. D. Suciu ca și de neofiți. De aceea astăzi, cînd mă trudesc să aștern aceste modeste floricele de cerneală, vorba unui coleg de breaslă, parcă nu-mi vine să cred că uica Grigore a împlinit 70 de ani. Și parcă-l aud citiindu-mi cu glas tare dedicația pe care mi-a scris-o pe volumul „Cintece din fluier” reeditat în 1968 de Editura pentru literatură « „Inimile noastre bat uneori tumultuos sau misterios, alteori maiestuos sau gingaș ca și Semenicul nostru. De multe ori se unduiesc odihnitor ca Neargănul printre frumusețile Văii Almăjului. Aici este izvorul talentului nostru“ ION MARIN ALMA.JAN Aspect de la expoziția de pictură deschisă la Casa de cultură a sindicatelor tecul Bîrzavei“ organizată la Reșița. Din Caransebeș au participat George Suru, Nichifor Mihuță, Al. Horvath, Stela Cora, Mircea Bîrsilă, Ion George Șeitan, Ana Băiescu, Gh. Munteanu. Asociația Scriitorilor din Timișoara a fost reprezentată la întîlnire de Alexandru Jebeleanu, Sorin Titel, Ion Velican, Cornel Ungureanu și Virgil Bradin. La începutul întâlnirii un grup de pionieri au oferit oaspeților flori și au citit din creațiile copiilor-poeți reșiteni tență a lecturii. In același timp, criticul timișorean a avertizat asupra pericolului influențelor neasimilate și a necesității travaliului poetic ,în vederea eliminării unor banalități. Poetul Alexandru Jebeleanu a remarcat diversitatea temelor și a modalităților prozodice, subliniind nivelul general apreciabil al creațiilor citite de cei șase autori și încercarea de a scrie modern, de a promova versul liber. Menționînd creația lui George Nicolovici cu motive filozofice, dar și cu mai multe generații. Prozatorul Sorin Titel a sesizat un amalgam de influențe, prea ușor vizibile, în cele mai multe din poeziile citite, considerîndu-l pe Iosif Imbri un temperament poetic mai puternic, mai stăpîn pe vers. Prozatorul timișorean a solicitat tinerilor din Cele două cenacluri literare să-și propună țeluri poetice ridicate, condiție sigură a autodepășirii artistice. Prozatorul Ion Velican a insistat asupra analizei pe text a poeziilor citite in cenaclu, acest mod fiind deosebit de folositor autorilor. Tînărul poet Virgil Bradin a apreciat nivelul creației poetice a membrilor celor două cercuri, scoțînd în evidență talentul lui Mircea Bîrsilă, pe care l-a invitat să citească la cenaclul „Hyperion“ de la Universitatea din Timișoara, Velișcu Boldea — directorul Casei județene a creației populare — a solicitat o dezbatere critică severă, singura modalitate de a asigura un climat creator activității cercurilor literare, iar prof. Nicolae Ișfan a opiniat pentru urmărirea și promovarea talentelor tinere din județ. Prezența activă și deosebit de rodnică, sub aspectul aprecierilor critice și a orientării creației literare în viitor, a scriitorilor din Timișoara, constituie un moment important în viața cenaclurilor literare din județ. C. IONESCU înclinație spre parodie a lui Ion George Șeitan și Olga Nagy, Alexandru Jebeleanu și-a exprimat dorința de a cunoaște poeți din Fantezia... mîinilor îndemâatice ! Emoție și structură poetică 11=3 ca c=i *=> ca 1=1 ca ac IOC3QQC3 Compozitorul MIRCEA NEAtGU despre: PROBLEME ALE MUZICII CORALE — Circulă de cîțiva ani ideea că genul coral și-a pierdut din viabilitate, punctul de vedere ?împărtășiți — Nu sunt de acord cu această idee. La concursurile pionierilor și școlarilor s-au prezentat formații corale la un nivel artistic foarte ridicat. Aceasta demonstrează că profesorii de muzică au înțeles importanța ansamblului coral în viața școlii. Repertoriul lor a fost bogat și variat. Observația este valabilă și pentru formațiile artistice de amatori, unde au existat cadre bine pregătite și pasionate de a duce mai departe tradiția artei corale românești. In acest sens, putem remarca unele formații cum sunt cele din Lugoj, Ploiești, Pitești, Leordeni, Ardusat, Caransebeș, Bocșa, Mercina și Igriș. Publicul din Alba Iulia, care a participat la concertul susținut recent de formația corală „Ion Vidu“ din Lugoj, a umplut sala pînă la refuz, aplaudînd cu căldură minute în șir. Secretul succesului este la îndemîna tuturor: formația corală din Lugoj a prezentat un repertoriu foarte variat ca gen și stil, concertul ridicîndu-se la un nivel artistic înalt pre — Ce ne puteți spune desFestivalul coral zonal „Ion Vidu“ de la Lugoj și cum apreciați participarea cărășenilor la această manifestare 7 — în vederea stimulării pe mai departe a formațiilor corale de amatori din țara noastră, în luna iunie vor avea loc patru festivaluri corale zonale de amatori în centrele: Pitești, „L.G. Kiriac”, Suceava, „Ciprian Porumbescu“ , Brașov, „George Dima“ și la Lugoj „Ion Vidu“. La Lugoj și-au anunțat participarea pînă în prezent 32 de formații corale valoroase din mai multe județe ale țării, ceea ce atestă interesul pentru tradiția corală bănățeană. Considerăm că formația corală din Bocșa este reprezentativă pentru această zonă a țării și participarea ei la festivalul de la Lugoj va constitui, fără îndoială, un succes. Este de apreciat faptul că formația corală din Mercina și-a exprimat adeziunea de a participa la festival, dar din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute în regulament în ceea ce privește structura repertoriului, în care se cere o varietate de genuri și stiluri, ea nu va fi prezentă pe scena acestei emulări. — Cum vedeți structura ideală a repertoriului unui cor sătesc ? — In primul rind, repertoriul unui cor sătesc trebuie alcătuit, ținînd seama de posibilitățile tehnice și de interpretare ale formației respective. In al doilea rînd, dirijorul trebuie să-și alcătuiască repertoriul din lucrări cu o tematică cit mai variată și cuprinzătoare, din care să nu lipsească cintecul patriotic, contemporan, lucrări din literatura corală clasică românească și universală precum și prelucrări din folclorul local._ Credeți in viitorul dirijorului-țăran, atât de frecvent altădată In Valea Carașului ? — In trecut dirijorul-țăran a fost un fenomen cu totul particular, reușind să atingă un anumit nivel al interpretării artistice, printr-o mare dăruire și o însușire mulțumitoare a tehnicii dirijatului. In zilele noastre însă, dirijorul trebuie să corespundă unor exigențe considerabil sporite, privind pregătirea sa profesională de specialitate. Din păcate, nu mai există o preocupare constantă pentru descoperirea și îndrumarea, în cadrul instituțiilor de învățămînt artistic popular, a țăranilor dotați, care să devină conducători și animatori de coruri sătești. în acest sens, Comitetul județean pentru cultură și artă Caraș-Severin și Casa județeană a creației populare ar putea întreprinde acțiuni privind descoperirea unor elemente talentate din rîndul tinerilor țărani și care, urmînd cursurile școlii populare de artă, ar prelua cu succes bagheta înaintașilor. De asemenea, unele dintre aceste elemente, deosebit de înzestrate, după o instruire muzicală corespunzătoare, ar putea îndrumate spre instituții muzicaile superioare, conservatoare și institute pedagogice de trei ani. — Apropo de corul din Reșița, să fie acest gen perimat în mediul citadin ?tea — Este regretabil că activitavaloroasei formații corale muncitorești a Reșiței (care, după cite știu, în 1972 împlinește 100 de ani de activitate artistică) în ultimii ani a lăsat de dorit și participarea ei la concursurile republicane a fost mult sub nivelul exigențelor actuale. Dorim ca în viitorul cel mai apropiat, această formație să-și intensifice activitatea, căreia să-i dea un caracter permanent, îmbogățindu-și repertoriul cu lucrări valoroase pe măsura posibilităților ei potențiale. De asemenea, este neplăcut să aflăm că în programul Festivalului coral zonal „Ion Vidu“, de la Lugoj, formația nu figurează, lipsind de la această manifestare artistică de prestigiu a țării noastre. — Cor sau grup vocal pe scena căminului cultural ? — Nu sunt împotriva grupului vocal, cu mențiunea ca acesta să întrunească condițiile privind realizarea artistică a repertoriului abordat. Mă refer în primul rînd la selecția unor voci valoroase și bine îndrumate, care să satisfacă pretențiile publicului. In acest sens, Casa județeană a creației populare va trebui să-și orienteze activitatea înspre asigurarea unui repertoriu de calitate creat de specialiști cu o foarte bună pregătire profesională, solicitând unor compozitori de prestigiu lucrări inedite ale genului: înființarea unor astfel de formații este salutară, numai în măsura în care există certitudinea realizării unei ținute artistice. Constituirea de grupuri vocale nu poate fi un motiv de a nu organiza colective corale puternice. Oricum , Casa județeană a creației populare va trebui să intensifice activitatearmațiilor corale, orientîndu-le activitatea înspre asigurarea unui repertoriu format din lucrări ale compozitorilor clasici și contemporani, precum și lucrări inspirate din folclorul muzical bănățean. Concertele realizate pe această structură de repertoriu, pot fi concerte model, prezentate în cadrul unor întâlniri și schimburi de experiență menite să ridice pe noi trepte mișcarea corală din această parte a țării. Convorbire consemnată de ION CRIȘAN FLAMUR A — 1.726 NICOLAE IRIMIA — Oravița. După cum știți, v-am publicat. Din ceea ce ne-ați trimis in ultimul timp am reținut cîteva imagini frumoase, dar și o diluare a sentimentului, datorat alăturării de versuri inegale. Mai trimiteți I N. M. BRIBETE — Reșița. Temele, sunt generoase, dar pînă la literatură e un drum foarte lung. Ceea ce ne-ați trimis e o proză banală și pe alocuri incoerentă și agramată LEON BOHATIR — Caransebeș. Intențiile satirice sunt salutare, epigrama insă iși are rigorile ei prozodice, vreo realizare artistică Despre minimă nu poate fi vorba in rindurile trimise de dv. UN ANONIM -- Reșița. Rindurile trimise de dv., cu oarecari adrese umoristice, sunt... anonime. De aceea, alegem a doua soluție propusă de dr. VALENTIN P. LAȚCU - Reșița. Se desprinde din poezia trimisă o temă dar neexprimată liric. Urmărind claritatea ideilor și a sentimentelor, dar și stilul, așteptăm, noi versuri. PAULA CRISTEA — Reșița. Versificație corectă in intenția de rondel „Vine primăvara“ și oarecari frumuseți în cealaltă poezie. Altfel, imagini comune și unele rime șchioape. SANDU RAICOVICI — Reșița. un meșteșug de rime și lamentația romanțioasă din „Trei note jucăușe“ nu se constituie poezie adevărată. ISAC ISAC — Slatina Timiș Expresia modernă din „Imn prezenței din mine“ și „Sărutul“ vădesc influențe neasimilate. Trimiteți-ne un grupaj concludent! MIHAI DESPI - Reșița Cronică rimată, aglomerare de vorbe și substantive fără poezie. ZAHARIA NICOLICEA - Pîrvova. „Mica poezie“ a. dv nu îndeplinește condițiile pentru publicare, însăilări ocazionale și naive de album familial. I. C. 4