Flamura, mai 1970 (Anul 18, nr. 1703-1726)

1970-05-31 / nr. 1726

2 Ateneul Tineretului INTRE CERINȚE ȘI REALITATE Au trecut două luni de cînd la Reșița și-a deschis porțile nouă instituție cultural-educativă , destinată tinerei generații : Ate­neul Tineretului. Creat în scopul antrenării tineretului la o mai in­tensă, organizată, vie și interesan­tă activitate instructivă — recre­ativă, proaspăta instituție a în­registrat unele succese demne de subliniat Carnavaluri ale elevi­lor din școli, ale tinerilor munci­tori și intelectuali din municipiu, seri cultural - distractive, ac­tivități de club, expuneri pe di­verse teme de politică internă și externă, pe probleme de etică, știință și cultură generală, con­cursuri sportive și artistice, sunt forme și mijloace care au poten­țat deja interesul multor tineri. Se vădește din munca de pînă acum că, în general, acțiunile ini­țiate tind să răspundă gusturilor artistice și preferințelor distracti­ve specifice vîrstei. Pe această linie se înscriu — deși puține în­că — audițiile de muzică ușoară și populară, ciclurile de expu­neri, între care și cel în curs de desfășurare „Teatrul de-a lungul secolelor“, realizat cu concursul directorului Teatrului de stat, E­­mil Bejan, ca și unele spectacole de divertisment cu implicații e­­ducative, așa cum a fost cel al Liceului nr. 2 sau cel sportiv, de joi seara. Sunt, firește, în atenția Ateneului și alte forme antre­nante de activitate cu tineretul: seri dansante, joi ale tineretului, înjghebarea unor formații artis­tice precum și a unor formații ar­tistice proprii și a unor cercuri de inițiere în diferite ramuri tehnice. Acest ultim gen de activitate a fost inaugurat prin deschiderea unui cerc pentru fotoamatori, ca­re să constituie nucleul de mai tîrziu al unui cineclub. Fără a diminua realizările de început ale Ateneului, o analiză mai atentă a programelor elabo­rate, dar și a activităților desfă­șurate în lunile aprilie și mai, a­­testă că instituția mai are multe de făcut pentru a atinge scopul­­ pentru care a fost creată. O dova­dă este și faptul că unele forme importante­ de activitate în edu­carea tinerei generații, cum ar fi, de pildă, cartea și filmul, au fost oarecum neglijate. O singură manifestare literară pe luna mai­­ și după opinia noastră nu cea mai bine aleasă: prezentarea romanului „D­e­c­a­m­e­r­o­n­u­l“ de Boccacio), care nici nu s-a ținut și o alta privitoare la cartea social­­politică pentru tineret, reflectă o mentalitate eronată în ceea ce privește forța de influențare pe care o poate avea cartea în for­marea tineretului pentru viață. In acest domeniu, ar putea fi or­ganizate șezători literare, întâl­­niri cu scriitorii, concursuri lite­rare pe tema unor cărți care dez­bat probleme ale adolescenței și ti­nereții—prietenie, dragoste, răs­pundere socială. Pe de altă parte, la Reșița se discută mult despre muzica clasică și rolul ei în socie­tatea modernă. Oare, Ateneul Ti­neretului nu ar putea face mai mult decit și-a propus pînă acum în această privință ? Ne gîndim între altele, la un ciclu de audi­ții de muzică simfonică, însoțite de explicații, care ar cultiva inte­resul și gustul pentru acest gen de artă cultă. Diversificarea acti­vităților presupune, evident și o ancorare mai puternică în reali­tate a expunerilor și dezbaterilor social-politice. In perioada ime­diat următoare, de interes major ar fi o dezbatere etică privind Contribuția tineretului reșițean la refacerea grabnică a rănilor pri­cinuite economiei naționale de calamitățile naturale din această primăvară. Dacă rezultatele activității Ate­neului Tineretului nu înt­re mă­sura entuziasmului cu care s-a pornit la drum, aceasta se datorește faptului că forurile tutelare — comitetul municipal și județean ale U.T.C. — nu au găsit cele mai adecvate soluții pentru asigurarea unei baze ma­teriale menite să favorizeze di­versificarea manifestărilor spi­rituale ale tinerilor. Se impune urgentarea rezolvării unor pro­bleme de ordin tehnico-material (amenajările din interiorul loca­lului, achiziționarea de aparatură audio-vizuală modernă, a artico­lelor trebuitoare cercului de foto amatori etc.), care deși sunt în curs, cunosc totuși un ritm prea lent. Am mai adăuga și ne­cesitatea unei cât mai largi popu­larizări a activităților în masa tinerilor, începînd de la un pro­­gram-afiș cuprinzător­­ și atractiv, pînă la folosirea fiecărei modali­tăți de informare eficientă. Sondarea opiniei tinerilor asu­pra a ceea ce ar dori să găsească la Ateneul lor, se înscrie ca o altă cerință esențială pentru face ca fiecare acțiune inițiată să a meargă în pas cu exigențele r­ele­vate ale epocii noastre. E neîndo­ielnic că vitalitatea, pasiunea și fantezia specifice tinereții vor onora din plin dezideratele unei activități bogate în conținut, an­trenante, utile tuturor celor care trec pragul Ateneului. NICOLAE CATANA Casa de cultură a sindicatelor găzduiește cea mai repre­zentativă expoziție de cusături, broderii, țesături și obiecte de artizanat realizate de pionierii și elevii din județ. Ea în­globează peste 300 de exponate (selecționate de un juriu exi­gent) și reprezintă 40 de școli precum și cercurile celor trei case pionierești — Reșița, Caransebeș, Oravița. Fantezia ma­terializată în cusături naționale, în broderii și țesături, în obiecte lucrate din lut sau din lemn, redă cu multă fidelitate elemente de etnografie tradițională, specifice diferitelor zone folclorice din județ. Am remarcat contribuția la această expo­ziție inițiată de Consiliul județean al pionierilor, a membri­lor cercurilor din Oțelu Roșu, (cu deosebire Școala generală nr. 1), Casei pionierilor din Caransebeș, Școlii generale din Glimboca, a pionierilor din Carașova, Naidăș, Teregova, Marga, spre a da doar cîteva exemple. Reșițenii aduc un plus de frumusețe prin participarea cercurilor de pirogravu­ră și celui de artizanat, prin obie­ctele de artă decorativă. I I I GEORGE NICOLOVICI O da őtiii­ fier Inima bună a omului e ca o pasăre veșnică. Zboară pe ramuri in fiece pom. Respiră in frunzele pomului atinge și leagă omul cu om. Dacă s-a frint un copac, zăgazul s-a rupt și vine puhoiul și pe obrazul de luncă frumos pălmuiește jalnic noroiul; iar icoanele gliei cu flamuri de griu se îneacă in patimi bețive de rîu. Dacă speranța pe-o cracă, se zbate cu spaimă că se îneacă. Atunci pasărea inimii omului bun, coboară din cuib de alun și zboară de-asupra cirhpiilor d­in matca urgiilor, cu țipătul iute al milei să-și ardă aripile în flacăra zilei, să fie cenușe pe-a omului vatră, să se înalțe cu hornuri de piatră. Pasărea inimii cu aripi de scrum, se făcu stîncă, unealtă și pumn plină de ardere și goală de frig, tremurind crincea cu pieptul in dig pe malul de inimi ce repede bat în trupul străjer de aprig bărbat. Pasărea țării cu aripi de granit să apere pămîntul iubit. PLATON PARDĂU ! fi­ii un­ii Undeva sunt munții, ca o insulă aproape de cer rotunjită, acolo încep apele și frunza și primăvara care palpită. Acolo, printre arborii suri ai clipei imense și­ albastre trec tăietorii de păduri, ei, securile noastre. Um­blă și taie și lasă o altă pădure in urmă, o pădure ce crește fierbinte din chipul lor de mătasă. Cu rădăcinile se­ amestecă pe rînd cînd coboară-n pămînt de păduri, undeva sunt munții ca o insulă, o insulă cu arbori calzi și puri. I Cronica de cenaclu Purtînd titlul de largă semnifi­cație și rezonanță „Literatura Ce­tății de foc“, întîlnirea cenacluri­lor literare din Caransebeș și Reșița — care a avut loc acum­­ trei zile — a constituit o mani­­festare importantă în cadrul săp­­tămînii cultural-artistice „Cînd Dezbaterile care au urmat, au relevat calitățile și scăderile poe­ziilor citite, consituind un util prilej de reflecție asupra creației locale. Criticul Cornel Ungureanu și-a exprimat satisfacția­ de a asculta o poezie cu numeroase note au­tentice, adolescentină tipică vîrstei în care e prezent un bogat arse­nal metaforic la Stela Cora, Olga Nagy și Iosif Imbri și o poezie de substanță baladescă (Mircea Bir­­șilă, Ion George Șeitan), vădind sensibilitate, emoție și o persis­ „Din cin­ece ce nu mai mare6 Grigore Popiți la 70 de ani Au pocnit mugurii și au țișnit, adevărate flamuri de verdeață, frunzele în codrii Almăjului. Pro­cesiunea primăverii vestește re­luarea unui nou ciclu al vieții. Undeva la Pătaș ori la Dalboșeț, pe acele mirifice plaiuri, se ridi­că și acum, asmuțind același ecou al bunilor și străbunilor noștri, oile la sălaș. Și poate că în serile care vor urma, atunci cînd o um­bră ușoară se întinde peste văi și dealuri, un cioban își va desprin­de fluierul de la brîu legănîndu-și dorul, neștiind că astfel omagiază pe septuagenarul poet Grigore Popiți, uica Grigore cum îi spunem noi, un rapsod și al acestor pă­­mînturi, ce-i drept desprins de mult de ele, cu rafinamentul in­telectualului, dar cu sensibilitatea rămasă intactă de-a lungul atîtor decenii. Grigore Popiți s-a născut în Pă­taș la începutul acestui veac. In timpul primului mare război ur­mează cursurile Institutului peda­gogic român din Caransebeș, în­­scriindu-se astfel printre puținii copii înșcolați ai Almăjului. Timp de un deceniu lucrează in învăță­­mintul profesional, în școala de U­­cenici C.F.R. la Cluj și Timișoara. Debutul în literatură și-l face in revista Cronica ilustrată, în 1922. Fire de boem incorigibil, dar în același timp entuziast propagator al culturii în satele bănățene. Ca director al Arhivelor statu­lui, Grigore Popiți iși descoperă o nouă pasiune care-i va urmări toată viața, concurînd, de cele mai multe ori, poezia. Și astfel se nasc acele „Date și documente bănățene”, o însemnată și compe­tentă contribuție la cunoașterea istoriei Banatului. Anul 1932 în­seamnă pentru Grigore Popiți primul volum de poezii : „Glasul sufletului și al trupului“, care, se distinge, în compania altor lucrări ale genului, printr-o tentă moder­nistă, cu un vizibil efort (remarca aparține lui Ovidiu Papadima) de a depăși simbolismul avind ca punct de sosire suprarealismul. Păstrînd accente ale poeziei ro­mantice, sub despotismul căreia au trăit generații întregi de poeți de după Eminescu, Grigore Popiți își anunță, intr-unul din capitolele cărții, tema de predilecție — poe­zia vieții păcurarilor. Cum mai spuneam, poetul n-a fost un înro­bit al versului, lăsindu-se furat de conștiința înfăptuirii altor lucruri atît de imperios necesare locuitori­lor acestui ținut. Și astfel poezia a așteptat răbdaire, poate mustrîn­­du-l pe poet, cind, de fapt, ea se simțea stăpinâ in sufletul lui. în anul 1934 vede lumina tiparului un nou volum „Cintece din fluier a primit cu o unanimă satisfacție nu numai de către bănățeni. Cre­dincios sie Însuși, uitînd tentații­le începutului, Grigor Popiți se reîntoarce spre strămoși la izvoare­le poeziei populare de care însă se distanțează net prin rafina­ment. Eliberarea i-a adus poetului Grigore Popiți o nouă tinerețe. A trăit intens evenimentele, le-a cîntat în versuri înflăcărate, pu­­blicînd în Scrisul bănățean, mai tîrziu Orizont, în ziarele Drapelul Roșu din Timișoara, Flamura din Reșița, în suplimentul „Generații” la studioul de radio Timișoara. Activitatea sa de creator a trăit aceeași perfectă simbioză cu isto­ria despre care vorbeam la înce­put. Contribuția sa în acest do­meniu este prețuită de specialiști în frunte cu cercetătorul I. D. Su­­ciu ca și de neofiți. De aceea astăzi, cînd mă tru­desc să aștern aceste modeste flo­ricele de cerneală, vorba unui co­leg de breaslă, parcă nu-mi vine să cred că uica Grigore a împli­nit 70 de ani. Și parcă-l aud citiin­­du-mi cu glas tare dedicația pe care mi-a scris-o pe volumul „Cintece din fluier” reeditat în 1968 de Editura pentru literatură « „Inimile noastre bat uneori tu­multuos sau misterios, alteori ma­iestuos sau gingaș ca și Semenicul nostru. De multe ori se unduiesc odihnitor ca Neargănul printre frumusețile Văii Almăjului. Aici este izvorul talentului nostru“­­ ION MARIN ALMA.JAN Aspect de la expoziția de pictură deschisă la Casa de cultură a sindicatelor tecul Bîrzavei“ organizată la Re­șița. Din Caransebeș au participat George Suru, Nichifor Mihuță, Al. Horvath, Stela Cora, Mircea Bîrsilă, Ion George Șeitan, Ana Băiescu, Gh. Munteanu. Asocia­ția Scriitorilor din Timișoara a fost reprezentată la întîlnire de Alexandru Jebeleanu, Sorin Ti­tel, Ion Velican, Cornel Ungureanu și Virgil Bradin. La începutul în­tâlnirii un grup de pionieri au o­­ferit oaspeților flori și au citit din creațiile copiilor-poeți reșiteni­ tență a lecturii. In același timp, criticul timișorean a avertizat a­­supra pericolului influențelor ne­asimilate și a necesității travaliu­lui poetic ,în vederea eliminării unor banalități. Poetul Alexandru Jebeleanu a remarcat diversitatea temelor și a modalităților prozodice, subliniind nivelul general apreciabil al cre­ațiilor citite de cei șase autori și încercarea de a scrie modern, de a promova versul liber. Mențio­­nînd creația lui George Nicolovici­­ cu motive filozofice, dar și cu mai multe generații. Prozatorul Sorin Titel a sesi­zat­ un amalgam de influențe, prea ușor vizibile, în cele mai multe din poeziile citite, conside­­rîndu-l pe Iosif Imbri un tempe­rament poetic mai puternic, mai stăpîn pe vers. Prozatorul timișo­rean a solicitat tinerilor din Cele două cenacluri literare să-și pro­pună țeluri poetice ridicate, con­diție sigură a autodepășirii artis­tice. Prozatorul Ion Velican a insis­tat asupra analizei pe text a poe­ziilor citite in cenaclu, acest mod fiind deosebit de folositor autori­lor. Tînărul poet Virgil Bradin a apreciat nivelul creației poetice a membrilor celor două cercuri, scoțînd în evidență talentul lui Mircea Bîrsilă, pe care l-a invitat să citească la cenaclul „Hyperion“ de la Universitatea din Timișoara, Velișcu Boldea — directorul Casei județene a creației populare — a solicitat o dezbatere critică severă, singura modalitate de a asigura un climat creator activi­tății cercurilor literare, iar prof. Nicolae Ișfan a opiniat pentru ur­mărirea și promovarea talentelor tinere din județ. Prezența activă și deosebit de rodnică, sub aspectul­­ aprecierilor critice și a orientării creației li­terare în viitor, a scriitorilor din Timișoara, constituie un moment important în viața cenaclurilor li­terare­ din județ. C. IONESCU înclinație spre parodie­ a lui Ion George Șeitan și Olga Nagy, Ale­xandru Jebeleanu și-a exprimat dorința de a cunoaște poeți din Fantezia... mîinilor îndemâ­atice ! Emoție și structură poetică 11=3 ca c=i *=> ca 1=1 ca ac IOC3QQC3 Compozitorul MIRCEA NEAtGU despre: PROBLEME ALE MUZICII CORALE — Circulă de cîțiva ani ide­­ea că genul coral și-a pierdut din viabilitate, punctul de vedere ?împărtășiți — Nu sunt de acord cu această idee. La concursurile pionierilor și școlarilor s-au prezentat for­mații corale la un nivel artistic foarte ridicat. Aceasta demon­strează că profesorii de muzică au înțeles importanța ansamblu­lui coral în viața școlii. Reper­toriul lor a fost bogat și variat. Observația este valabilă și pen­tru formațiile artistice de ama­tori, unde au existat cadre bine pregătite și pasionate de a duce mai departe tradiția artei corale românești. In acest sens, putem remarca unele formații cum sunt cele din Lugoj, Ploiești, Pitești, Leordeni, Ardusat, Caransebeș, Bocșa, Mercina și Igriș. Publicul din Alba Iulia, care a participat la concertul susținut recent de formația corală „Ion Vidu“ din Lugoj, a umplut sala pînă la re­fuz, aplaudînd cu căldură minu­te în șir. Secretul succesului este la îndemîna tuturor: formația corală din Lugoj a prezentat un repertoriu foarte variat ca gen și stil, concertul ridicîndu-se la un nivel artistic înalt pre — Ce ne puteți spune des­Festivalul coral zonal „Ion Vidu“ de la Lugoj și cum apreciați participarea cărășe­­nilor la această manifestare 7 — în vederea stimulării pe mai departe a formațiilor corale de amatori din țara noastră, în luna iunie vor avea loc patru festiva­luri corale zonale de amatori în centrele: Pitești, „L­.G. Kiriac”, Suceava, „Ciprian Porumbescu“ , Brașov, „George Dima“ și la Lu­goj „Ion Vidu“. La Lugoj și-au anunțat participarea pînă în pre­zent 32 de formații corale valo­roase din mai multe județe ale țării, ceea ce atestă interesul pen­tru tradiția corală bănățeană. Considerăm că formația corală din Bocșa este reprezentativă pentru această zonă a țării și participarea ei la festivalul de la Lugoj va constitui, fără în­doială, un succes. Este de apre­ciat faptul că formația corală din Mercina și-a exprimat adeziunea de a participa la festival, dar din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute în regulament în ceea ce privește structura repertoriu­lui, în care se cere o varietate de genuri și stiluri, ea nu va fi pre­zentă pe scena acestei emulări. — Cum vedeți structura ide­ală a repertoriului unui cor sătesc ? — In primul rind, repertoriul unui cor sătesc trebuie alcătuit, ținînd seama de posibilitățile teh­nice și de interpretare ale forma­­ției respective. In al doilea rînd, dirijorul trebuie să-și alcătuiască repertoriul din lucrări cu o tema­tică cit mai variată și cuprinză­toare, din care să nu lipsească cin­tecul patriotic, contemporan, lucrări din literatura corală cla­sică românească și universală pre­cum și prelucrări din folclorul local._ Credeți in viitorul diri­jorului-țăran, atât de frecvent altădată In Valea Carașului ? — In trecut dirijorul-țăran a fost un fenomen cu totul parti­cular, reușind să atingă un anu­mit nivel al interpretării artisti­ce, printr-o mare dăruire și o în­sușire mulțumitoare a tehnicii dirijatului. In zilele noastre în­să, dirijorul trebuie să corespun­dă unor exigențe considerabil sporite, privind pregătirea sa profesională de specialitate. Din păcate, nu mai există o preocu­pare constantă pentru descoperi­rea și îndrumarea, în cadrul in­stituțiilor de învățămînt artistic popular, a țăranilor dotați, care să devină conducători și anima­tori de coruri sătești. în acest sens, Comitetul județean pentru cultură și artă Caraș-Severin și Casa­ județeană a creației popu­lare ar putea întreprinde acțiuni privind descoperirea unor ele­mente talentate din rîndul tine­rilor țărani și care, urmînd cursu­rile școlii populare de artă, ar prelua cu succes bagheta înainta­șilor. De asemenea, unele dintre aceste elemente, deosebit de în­zestrate, după o instruire muzica­lă corespunzătoare, ar putea îndrumate spre instituții muzica­­i­le superioare, conservatoare și institute pedagogice de trei ani. — Apropo de corul din Re­șița, să fie acest gen perimat în mediul citadin ?­tea — Este regretabil că activita­valoroasei formații corale muncitorești a Reșiței (care, du­pă cite știu, în 1972 împlinește 100 de ani de activitate artistică) în ultimii ani a lăsat de dorit și participarea ei la concursurile republicane a fost mult sub ni­velul exigențelor actuale. Dorim ca în viitorul cel mai apropiat, a­­ceastă formație să-și intensifice activitatea, căreia să-i dea un ca­­racter permanent, îmbogățindu-și repertoriul cu lucrări valoroase pe măsura posibilităților ei po­tențiale. De asemenea, este ne­plăcut să aflăm că în programul Festivalului coral zonal „Ion Vi­du“, de la Lugoj, formația nu fi­gurează, lipsind de la această manifestare artistică de prestigiu a țării noastre. — Cor sau grup vocal pe scena căminului cultural ? — Nu sunt împotriva grupului vocal, cu mențiunea ca acesta să întrunească condițiile privind rea­lizarea artistică a repertoriului abordat. Mă refer în primul rînd la selecția unor voci valoroase și bine îndrumate, care să satisfa­că pretențiile publicului. In acest sens, Casa județeană a creației populare va trebui să-și oriente­ze activitatea înspre asigurarea unui repertoriu de calitate creat de specialiști cu o foarte bună pregătire profesională, solicitând unor compozitori de prestigiu lu­crări inedite ale genului: înfiin­țarea unor astfel de formații es­te salutară, numai în măsura în care există certitudinea realizării unei ținute artistice. Constituirea de grupuri vocale nu poate fi un motiv de a nu organiza colective corale puternice. Oricum , Casa județeană a creației populare va trebui să intensifice activitatea­rmațiilor corale, orientîndu-le activitatea înspre asigurarea u­­nui repertoriu format din lucrări ale compozitorilor clasici și con­temporani, precum și lucrări in­spirate din folclorul muzical bă­nățean. Concertele realizate pe a­­ceastă structură de repertoriu, pot fi concerte model, prezentate în cadrul unor întâlniri și schimburi de experiență menite să ridice pe noi trepte mișcarea corală din a­­ceastă parte a țării. Convorbire consemnată de ION CRIȘAN FL­AMUR A — 1.726 NICOLAE IRIMIA — Oravi­­ța. După cum știți, v-am publi­cat. Din ceea ce ne-ați trimis in ultimul timp am reținut cîteva imagini frumoase, dar și o diluare a sentimentului, datorat alăturării de versuri inegale. Mai trimiteți I N. M. BRIBETE — Reșița. Temele, sunt generoase, dar pînă la literatură e un drum foarte lung. Ceea ce ne-ați trimis e o proză banală și pe alocuri incoerentă și agramată LEON BOH­ATI­R — Caran­sebeș. Intențiile satirice sunt salutare, epigrama insă iși are rigorile ei prozodice, vreo realizare artistică Despre mini­mă nu poate fi vorba in rin­­durile trimise de dv. UN ANONIM -- Reșița. Rindurile trimise de dv., cu oarecari adrese umoristice, sunt... anonime. De aceea, alegem a doua soluție propusă de dr. VALENTIN P. LAȚCU - Reșița. Se desprinde din poe­zia trimisă o temă dar neex­­primată liric. Urmărind cla­ritatea ideilor și a sentimente­lor, dar și stilul, așteptăm, noi versuri. PAULA CRISTEA — Reșița. Versificație corectă in intenția de rondel „Vine primăvara“ și oarecari frumuseți în cealaltă poezie. Altfel, imagini comune și unele rime șchioape. SANDU RAICOVICI — Re­­șița. u­n meșteșug de rime și lamentația romanțioasă din „Trei note jucăușe“ nu se con­stituie poezie adevărată. ISAC IS­AC — Slatina Timiș Expresia­ modernă din „Imn prezenței din mine“ și „Săru­tul“ vădesc influențe neasimi­late. Trimiteți-ne un grupaj concludent! MIHAI DESPI - Reșița Cronică rimată, aglomerare de vorbe și substantive fără poe­zie. ZAHARIA NICOLICEA - Pîrvova. „Mica poezie“ a. dv nu îndeplinește condițiile pen­tru publicare, însăilări ocazio­nale și naive de album fami­lial. I. C. 4

Next