Flamura, iulie 1970 (Anul 18, nr. 1752-1778)

1970-07-01 / nr. 1752

k t Ca LA ÎNCEPUT DE SEMESTRU De azi am pășit în ultimul se­mestru al actualului cincinal, pe­rioadă ce se caracterizează prin­­tr-o concentrare maximă a efor­turilor spre finalizarea unei ac­tivități prodigioase desfășurate de-a lungul a patru ani și jumă­tate, timp în care, sub conduce­rea partidului au fost inițiate o seamă de măsuri menite să ducă la perfecționarea conducerii, pla­nificării și organizării economi­ei, la stimularea gîndirii și ca­pacității creatoare; începem a­­ceastă a doua jumătate a anului după șase luni de muncă la cea mai înaltă tensiune. Colectivele întreprinderilor, tuturor unită­ților economice din județul nos­tru au răspuns cu o angajare to­tală chemării conducerii de partid de a înlătura într-o perioadă cit mai scurtă efectele negative pro­vocate de marile calamități na­turale ce s-au abătut în această primăvară asupra țării, plină de elan a colectivelor Munca din intreprinderile industriale, per­severența pentru organizarea su­perioară a producției, pentru mai deplina folosire a mașinilor și instalațiilor, creșterea compe­tenței și exigenței organizațiilor de partid in conducerea activi­tății economice se concretizează intr-un bilanț rodnic. Planul pro­ducției globale industriale a fost îndeplinit cu 4 zile înainte de termen, ceea ce a permis ca în cele 6 luni unitățile industriale să producă suplimentar bunuri materiale ce întrec 85.000.000 lei. Succesele siderurgiștilor, ale constructorilor de mașini, ale minerilor și forestierilor, ale tu­turor muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor, demne de întreagă su­mă, reflectă totodată imen­sul potențial tehnic, material și uman de care dispune industria județului nostru. Pornind de la indicatorii atinși, în următoarea perioadă este ne­cesar să concentrăm întreaga a­­tenție spre valorificarea a rezervelor. Zilele cînd deplină asupra țării s-au năpustit descătușat inimi, au viiturile au scos din adincul conștiinței umane ini­țiative îndrăznețe să stimulăm pe mai departe fiecare idee nouă, fiecare propunere constructivă. Rezultatele dobindite, îmbucurătoare, nu pot oricît de constitui un motiv de automulțumire, de scădere a căutărilor „novatoare, mai ales că există încă multe po­sibilități de creștere a producției pe seama sporirii productivită­ții muncii. Siderurgiștii de la Oțelu Roșu, ca să dăm numai un singur exemplu, trebuie să-și propună ca o sarcină de onoare, de conștiință muncitorească, re­cuperarea incă în această lună a restanțelor la producția de oțel. Faptele ultimelor zile realismul unui asemenea dovedesc anga­jament. Examinări exigente ale activi­tății sunt necesare și în unitățile industriei alimentare, ale Direc­ției județene de industrie loca­lă, unde alături de anumite gre­utăți, s-au manifestat carențe în organizarea producției și a mun­cii, în folosirea capacităților de producție și a timpului de mun­că. O atenție specială se cere a­­cordatâ terminării investițiilor. Atît beneficiarii cit și executan­ții vor trebui să-și concentreze întreaga atenție finalizării o­­biectivelor, în așa fel incit pînă la sfirșitul anului să intre în funcțiune toate lucrările cu ter­men de predare. Sarcina este cu atit mai stringentă, cu cit pe prima jumătate a anului sînt u­­nele rămîneri în urmă, n-au fost atinse stadiile fizice preconizate. Ținînd seama de contribuția pe care este chemat s-o aducă jude­țul nostru în realizarea unor im­portante obiective naționale, unor produse de mare complexi­a­tate, este nevoie ca toate între­prinderile, și în mod special u­­­nitățile aparținătoare Grupului de uzine Reșița, să-și concentre­ze forțele spre realizarea în ter­men a fiecărui sortiment, fie că e vorba de un agregat complex, fie de un subansamblu, sau de o piesă forjată sau turnată. Semestrul pe care-l începem este important și prin faptul că, în această perioadă, urmează să pregătim condițiile materiale tre­cerii la noul cincinal, fundamen­tat pe Directivele Congresului al X-lea al partidului. Și cum cea mai bună pregătire este realiza­rea treptată a indicatorilor văzuți, să sprijinim hărnicia pre­talentul oamenilor muncii cu mă­și suri tehnico-organizatorice chib­zuite, care să vizeze cele mai vi­tale sectoare. Sărbătorirea „Zilei învățătorului Ieri, la Reșița și în alte cî­teva orașe din județul nostru, au avut loc adunări festive consacrate „Zilei învățătoru­lui“, sărbătoare tradițională închinată celor care, cu pa­siune și dăruire, își dedică e­­nergia­­ și cunoștințele crește­rii și instruirii tinerei gene­rații. In reședința de județ festi­vitățile s-au desfășurat în sa­la de spectacole a Casei de cultură a sindicatelor, în pre­zența cadrelor didactice din municipiu și a celor din lo­calitățile învecinate, educato­rii, învățătorii, profesorii fiind felicitați cu căldură de către tovarășul Ion Stercocea, membru al biroului Comitetu­lui județean de partid, prim­­secretar al Comitetului mu­nicipal Reșița al P.C.R. pen­­tru rezultatele bune dobîn­­dite în procesul ducativ din anul instructiv-e­­școlar cent încheiat. Emoționant re­a fost și momentul cînd, după salutul adus de reprezentan­ții organelor locale, pionierii, făcîndu-se ecoul tuturor șco­larilor, au mulțumit din ini­mă partidului pentru grija deosebită pe care le-o poartă, aducînd, în același timp, un cald elogiu cadrelor didacti­ce. u r La nivelul angajamentului Cu Constructorii de motoare Diesel din Reșița, înregis­trează zi de zi noi fapte de muncă revelatoare în întrecerea pentru depășirea angajamentelor suplimentare. Pînă acum, ei au reușit să devanseze graficul de execuție, livrînd un a­­vans trei motoare pentru locomotivele Diesel-electrice.­­ Luminătorii din Oțelu Roșu înscriu și in continuare pe graficul întrecerii producții sporite. In luna iunie au dat in plus 120 tone laminate mijlocii și ușoare, 180 tone tablă mijlocie și groasă, 4 tone tablă subțire. Cu aceste realizări, cantitatea de laminate date peste plan de la începutul anu­lui se ridică la 1­6­00 de tone.­­ Colectivul Uzinei de construcții metalice și mașini a­­gricole din Bocșa, răspunzin­d solicitărilor din partea unor județe din zonele calamitate și-a concentrat întreaga aten­ție devansării termenelor de livrare la podurile rulante și macaralelor turn. Aici s-au realizat 8 asemenea instalații față de 6 prevăzute. Cu acestea, numărul macaralelor de 40 și 100 tone metri date peste plan în acest an se ridică la nouă. Ieri, Șahinșahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi Aryamer, împreună cu președintele Consiliu­lui de Stat Nicolae Ceaușescu, au vizitat Craiova După cum este cunoscut, timp de două zile, Șahinșahul Iranului soția sa au fost oaspeți ai litora­și­mului Mării Negre. Marți, împreună cu președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, Șahinșahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr a vizitat Craiova. Au sosit, de asemenea, la Craiova vicepreședintele Consiliu­lui de Stat, Emil Bodnaraș, și ofi­cialitățile române atașate pe lîngâ șeful statului iranian — Constantin Stătescu, secretar al Consiliului de Stat, Pavel Silard, ambasadorul României la Teheran, general-loco­­tenent Constantin Popa, locțiitor al șefului Marelui Stat Major, pre­cum și Ardeshiz Zahedi, ministrul afacerilor externe al Iranului, Sul­­tan Sanandaji, ambasadorul Iranu­lui la București și alte persoane iraniene care-l însoțesc pe Șahin­­șah. Drapele ale celor doua țâri îm­podobeau străzile străvechii ce­tăți a banilor, iar portretele Șahin­­șahului și al soției sale erau ex­puse in vitrinele magazinelor. Și, bineînțeles, subiectul la ordinea zi­lei al volubilelor craioveni era so­sirea în urbea lor a celor doi șefi de stat. Discuțiile se centrau inva­riabil asupra semnificației intîlni­­rii dintre șeful­ statului român și șeful statului Iranian, asupra bu­nelor relații statornicite între Iran și România. România și Iranul au un limbaj comun în foarte importante probleme ale contemporaneității : respectarea suveranității și indepen­denței, respectul reciproc, colabo­rare reciproc avantajoasă. Ani­mate de dorința de a sluji cauza înțelegerii în viața internațională România și Iranul acționează pen­tru cooperarea și prietenia între popoarele lumii și oferă prin ceea ce întreprind în planul relațiilor bilaterale, un model de colaborare intre state cu orînduiri sociale di­ferite. Exprimînd sentimentele de ade­vărată prietenie și stimă ale în­tregii populații a acestui mare oraș al țării, care este Craiova, zeci de mii de cetățeni i-au întîmpinat în­ vizita lor pe suveranul Iranului și pe președintele Consiliului de Stat cu explozive manifestări de bu­curie, cu flori, cu urale. Constantin Băbulău, președintele Consiliului popular al județului Dolj, primarul municipiului Cra­iova, Ion Zăvăleanu, precum și alte notabilități locale prezente la ae­roport au adresat Șahinșahului și președintelui Consiliului de Stat urări de bun venit pe meleagurile oltenești. O gardă militară prezintă onorul. Un grup de copii oferă Maiestății Sale, Șahinșahului Ira­nului, Mohammad Reza Pahlavi, Aryamehr, și președintelui Nicolae Ceaușescu buchete de flori, m­­uralele și aplauzele craiove­­nilor veniți în întîmpinare la ae­roport, cortegiul oficial se în­dreaptă spre oraș. (Continuare în pag. a IV-a) Astăzi, 1 iulie, in jurul orei 9,45 , posturile noastre de radio și te­­­­leviziune vor transmite plecarea din Capitală a Maiestăților Lor Imperiale — Șahinșahul Iranu­lui, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr și împărăteasa Fa­rait. (Agerpres) Termen de predare ’ 70 întors din ancheta întreprinsă timp de două săptămîni pe șan­tierele I.J.C.M.-ului, am încercat să sintetizez rezultatele investi­gațiilor, referind constatările la obiectivul central care stă acum în fața constructorilor, grăbirea ritmului de execuție la obiecti­vele cu termen de predare 1070. Principala noastră concluzie con­stă în aceea că la fiecare din șan­tiere sînt largi posibilități de spo­­rire a producției. Rămînerile în urmă din semestrul întîi se da­­toresc în mai mică măsură ace­lei vehiculate idei, precum că sarcinile sunt supradimensiona­te, și mai mult carențelor care persistă în organizarea și con­ducerea procesului de producție i aprovizionarea greoaie cu mate­riale — de zidărie, de instalații, de finisaj — insuficienta preocu­pare a cadrelor tehnice, înce­­pînd cu maiștrii și pînă la condu­cătorii de șantiere, pentru orga­nizarea unui flux tehnologic ra­țional, pentru execuția ireproșa­bilă a fiecărei lucrări, pentru fo­losirea integrală a timpului de lucru. Asistența tehnică este spo­radică, și ea intervine atunci cînd se constată omisiuni în do­cumentații. Prezentînd concluziile noas­tre, am solicitat opinia ingineru­lui Eftimie Lungu, directorul În­treprinderii județene de construc­­ții-montaj asupra cauzelor care le-au generat, precum și a mă­surilor care trebuie aplicate pen­tru a recupera întîrzierile. Iată, succint, dialogul purtat. — Sîntem în ajunul unui nou semestru. Cum apreciați evoluția întreprinderii pe pe­rioada trecută ? — Din datele preliminare re­zultă că pe semestrul întîi reali­zăm 45 la sută din planul anual și 50 la sută din cel de locuințe. Stadiile fizice sînt rămase în ur­mă. Ancheta ziarului, care pen­tru noi a constituit un ajutor, a relevat unele cauze. Aș încerca să aduc în discuție și alte pro­bleme, sau să dezvolt pe cele atinse doar tangențial. — V-am ruga chiar. — Se afirma într-un articol că în trimestrul întii s-a avansat lent. Lucrurile așa stau, dacă a­­vem în vedere stadiile fizice la obiectivele pentru 1970. Dar­ să nu uităm că în cele trei luni am lucrat intens la finisaje. Or, da­că în acel timp puteam monta panouri, azi eram într-o altă si­tuație. — Argumentul dumnea­voastră are însă o valabilitate limitată. — Da. M-am referit la Reșița, deoarece aici este ponderea lu­crărilor. Apoi, cu toate că am trimis delegați peste tot, nu lu­crăm decât cu 70 la sută din e­­fectiv. O problemă mai puțin dezbătută este aceea a sectoru­lui de mecanizare. La ora actua­lă acesta este depășit de pro­bleme și ne preocupă găsirea u­­nor soluții pentru a îmbunătăți întreținerea utilajelor. Ținînd seama că avem sarcini ce întrec posibilitățile­ noastre, că suntem­ dispersați în multe localități, plus carențele interne de care s-a vorbit, și pe care încă nu le-am putut elimina, și că între­prinderea e totuși tînără și n-a avut o organizare corespunzătoa­re, e nevoie de timp pentru a înlătura lipsurile. — Desigur, nici nu ne-am imaginat că peste noapte se vor rezolva toate. Dar cu­ timp trebuie ? Faptele contrazic in­tențiile bune: măsurile con­tinuă să fie aplicate, cu în­cetinitorul. Și iată cel mai re­cent exemplu. Luni, 22 iunie, cind eram la Caransebeș, s-a comunicat prin teleconferin­­ță: miine vine o echipă să monteze covorul P.V.C. A­­cest miine a durat practic o săptămână. De ce ? Să tre­cem peste aceste anomalii și să informăm opinia publică despre măsurile preconizate pentru redresarea situației. — In semestrul pe care-l în­cepem, vom iniția mai multe acțiuni pentru întărirea disci­plinei tehnologice. De aseme­nea, avem în atenție terminarea așa ziselor codițe — finisaje de la­­ lucrările mai vechi — pen­tru a ne putea concentra atenția asupra obiectivelor cu termen 70. — In ancheta noastră au fost făcute mai multe propu­neri concrete. Cum vedeți realizarea lor cit mai opera­tivă ? — Multe din ele au o aplica-EUGEN FIERARI (Continuare in pag. a 3-a) - Avem nevoie de timp pentru a înlătura lipsurile - Desigur, dar cu­ ? Convorbire cu ing. EFTIMIE LUNGU, directorul întreprinderii de construcții montaj U.C.M. Reșița . Se montează un nou transformator pentru magistralele electrificării țării. Orașul d­e pe clisură(I) Spectacol tulburător, orașul de la intrarea Dunării în ța­ră constituie o veritabilă car­te de vizită a dinamicii cu ca­re se transformă locurile aces­tui pămînt: o frumusețe pură, plină de solemnitate, care fa­ce „să stea și Dunărea un loc“, cum le place localnicilor să-și laude orașul. Pe măsură ce te apropii, o­­rașul pare un gigantic briliant, șlefuit cu măiestrie, oglindește în miile de care se unde ale Dunării. Trecînd de Divid, apoi de Belobreșca și Pojeje­­na, ți se deschid de-acum și mai mult in față nu numai panoramicul grandios al ora­șului, dar și construcțiile lui industriale intre care stația de preparare a minereurilor se detașează cu personalitate. Ce­lelalte construcții industriale se află ascunse sub pămint „la vederea“ lămpilor cu car­bid. Pentru că orașul Moldo­va Nouă este orașul minerilor, geografia lui economică capă­tă adevărata valoare cu cit este privit mai în adincime, in raport direct cu bogăția subte­ranului. Nu peste mult timp, între­prinderea minieră va sărbători 5 ani de existență. E mult? E puțin ? Virsta întreprinderii se măsoară — am spune — în milioane de tone minereu ex­tras , în 1970 producția globa­lă și marfă este de 6 ori mai mare decit în anul înființării. Virsta întreprinderii se mă­soară in­capacitatea colectivu­lui de a organiza ci­ mai bine producția, de a utiliza tehno­logii­­ moderne. An de an mi­nele au fost dotate cu utilaje noi, s-a introdus și se extin­de mecanizarea producției în abataje prin folosirea mașini­lor de încărcat și a instala­țiilor de screpere. Se utilizea­ză astăzi cu pricepere și curaj noi metode de susținere a lu­crărilor miniere orizontale și înclinate, prin folosirea pe scară largă a prefabricatelor de beton și metal. Asemenea măsuri au permis creșterea de aproape 3 ori a productivității muncii in abataje față de a­­cum 5 ani. In acest timp orașul s-a de­coltat necontenit, totalizind azi mai bine de 1900 de aparta­mente. I s-au adăugat in plus o cantină-restaurant încăpătoa­re pentru muncitorii mineri și s-a extins rețeaua de deservire a populației: restaurant, cofe­tărie, două complexe comercia­le alimentare, farmacie, maga­zine de produse industriale, complex meșteșugăresc, într-un cuvînt, toate cite sînt necesa­re unei așezări­ urbane moder­ne. Spunînd deci că orașul își a­­re puternic prinse rădăcinile in „subteran“, nu doresc să fo­losesc o metaforă. Pentru că viitorul Moldovei Noi se con­jugă cu rapiditatea cu care se dezvoltă în viitor întreprinde­rea minieră. Și totul spune clar aici că orașul are un vii­tor strălucit. Continuînd rit­mul ascendent de dezvoltare, comparativ cu anul 1970, viito­rul cincinal va înscrie creșteri de producție și mai mari; es­te vorba de dublarea, in acest timp, a capacităților de pro­ducție a minei și a uzinei de preparare. Se știu de pe acum exact căile concrete de realizare a acestui obiectiv. Mai înainte de toate se are în vedere iniție­rea unor măsuri energice pen­tru sporirea producției de mi­nereu la minele existente. Se mai cunoaște precis și „amă­nuntul“ cel mai semnificativ, și anume că producția se poa­te dubla în vechile mine. O spun rezultatele înregistrate, bunăoară, de sectorul 1, ori­zontul 0. înțeleg acest sec­tor este un cimp de experien­ță. Inginerul Gheorghe Sporea și ortacii lui extind cu sirgu­­ință metoda de exploatare in abataje — camera cu surpare artificială a tavanului. Pro­ducția realizată în acest fel necesită cheltuieli mai mici, permite mecanizarea completă a operațiilor de extracție transport, obținerea unei pre­șt­ductivități mărite și se pre­tează cel mai bine la condi­țiile de zăcămint existente în cadrul sectorului. Tot aici se mai aplică și metoda de ex­ploatare in abataje cu ram­­bleere. La drept vorbind, în­tregul sector, datorită activită­ții șefilor de brigadă Gheor­ghe Onofrei, Ion Dincă, Con­stantin Ciorbă, Procopie Rădu­­lescu, a pășit de la stadiul de experiența în înțelesul clasic al cuvîntului, la reușită: peste 60 la sută din volumul produc­ției sectorului se obține pe seama abatajelor — cameră surpare, iar restul din abataje cu rambleere. Așadar produc­ția se poate dubla de pe acum in unele puncte de lucru. TUDOR BABAN Tribuna ideilor Am întrebat pe cîțiva oa­meni, foarte diferiți ca profe­siune, ce înțeleg prin perso­nalitate. Am primit, după cum era și firesc, răspunsuri diferite. „O personalitate es­te aceea care se remarcă prin fapte deosebite, folositoare societății“ — conchidea unul. „Doriți să știți ce este o per­sonalitate ? Vă dau cîteva nu­me : Eminescu, Aurel Vlaicu, Enescu“ — remarca altul, pe cînd al treilea Se arăta mirat „Că doar nu sunt eu o perso­nalitate !“ Nu le pot da dreptate nici unuia dintre cei trei interlo­cutori ai mei și găsesc acum prilejul să argumentez de ce. Nu trebuie să căutăm aiu­rea personalitățile și nici să le privim pe acestea (mă re­fer la cele care le-au remar­cat) ca pe icoane de pus pe perete. Incredibil de adevărat, fiecare dintre noi este, in fe­lul său, o personalitate. Prin personalitate trebuie să înțe­legem întregul vieții noas­tre individuale, dezvoltată pe structura noastra biologică, prin adaptarea la mediul so­cial și cultural al comunită­ții din care facem parte. însăși personalitatea este acea treap­tă supremă care ne desparte de animalitate, dîndu-ne, în angrenajul vieții spirituale colective, conștiința propriei noastre valori. Dar persona­litatea nu este un dar etern, ceva imuabil; ea presupune o permanentă dezvoltare, adin­­cire și îmbogățire. Acest lu­cru, susțin sociologii, compor­tă în cursul vieții două etape: prima se consumă între copi­lărie și adolescență, fiind ne­mijlocit rodul educației și al adaptării la mediul social și cultural. In cea de a doua eta­pă intervine inițiativa perso­nală, conștientă și voluntară a tînărului care ajunge la cu­noașterea de sine, în unicita­tea sa corporală și mentală. Fiecare dintre noi, spuneam, este o perso­nalitate, prin to­talitatea trăsăturilor care îl definesc și îl particularizează. Anumite gesturi, frămîntările, capacitatea de înțelegere sînt numai cîteva dintre aceste tră­sături definitorii. Am cunoscut cu cîteva zile in urmă, spuneam, o serie de oameni: unul era profesor, altul oțelar iar al treilea vinză­­tor la un magazin Toți trei sunt tineri, alimentar. Profeso­rul abia isprăvise facultatea și venise entuziasmat să-și ia în primire postul. Mi-a vorbit o după-amiază întreagă despre frumuseșțea meseriei lui și despre datorie. „Sint un tinăr ca oricare altul“, îmi spunea el modest. Nu făptuise nici o ispravă deosebită, obținuse o diplomă și atîta tot. Nl așteap­tă anii desăvîrșirii cunoștințe­lor acumulate pe băncile șco­lilor și, implicit, o continua­re a dezvoltării personalității sale. Oțelarul, un tinăr înalt și bine făcut, lucrează de mai mulți ani și obține in munca sa rezultate foarte apreciate. Este înscris și la Facultatea de drept din București, iar la primele examene a obținut note bune. Il deosebește de co­legii săi de muncă, tineri și ei, pasiunea cunoașterii, acea dorință continuă de perfecțio­nare. Este o personalitate în felul lui, un om care și-a gă­sit drumul pe care și-l consi­deră just în viață și pe care îl urmează neabătut. A treia VASILE BOGDAN (Continuare in pag. a 3-a) In cântarea personalității

Next