Flamura, octombrie 1970 (Anul 18, nr. 1830-1856)

1970-10-27 / nr. 1852

ANUL XVII Nr. 1852 MARȚI, 27 OCTOMBRIE 1970 4 PAGINI: 30 BANI VIZITA PREȘEDINTELUI NICOLAE CEAUȘESCU LA WASHINGTON Sosirea La Casa Albă WASHINGTON 2S (Agerpres).­­ Trimișii speciali transmit : Vizita președintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, în Statele Uni­te ale Americii a cunoscut ieri un moment deosebit. Răspunzînd in­vitației președintelui Richard Nixon, și a soției sale Patricea Nixon, președintele Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, sínt, începînd de ieri, oaspeții Casei Albe. Șeful statului român este însoțit de Dumitru­­ Popescu membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Națio­nală, și Corneliu Mănescu, minis­trul afacerilor externe. . Casa Albă a­ pregătit înalților­ oaspeți români o primire oficială, potrivit ceremonialului rezervat șe­filor de stat. Pe străzile și bule­­vardele din jurul reședinței pre­ședintelui Statelor Unite ale Ame­­ricii, în întreaga zonă ce cuprinde sediile instituțiilor Administrației federale er­au arborate drapele de stat ale României și S­U­A. Inte­resul suscitat de sosirea la Casa Albă a șefului statului român­ și-a găsit o expresie elocventă în at­mosfera solemnă, caracteristică marilor evenimente, marilor întîl­niri la nivel înalt. In parcul Casei Albe, la locul prevăzut pentru ce­remonia primirii, dominat de im­punătorul obelisc închinat memo­riei lui George Washington, au venit să întîmpine și să salute pe președintele Ceaușescu mii de ce­tățeni ai capitalei Statelor Unite, purtînd stegulețe românești și a­­mericane. Un număr neobișnuit de mare de ziariști, fotoreporteri, ca­­meramani reprezentînd principale­le cotidiene, agenții de presă inter­naționale, societăți de radio și te­leviziune, jurnale cinematografice de actualități căutau să-și asigure locurile cele mai bune pentru a surprinde fiecare secvență semni­ficativă a solemnității primirii. Garda de onoare era aliniată pe gazonul din fața podiumului, fan­fara în ținută festivă și zeci de ofițeri cu drapelele celor două state încadrau aleile de acces la locul ceremonialului. In jurul orei 10:15 (ora locală), lângă podium au sosit secretarul Departamentului de Stat, William Rogers și soția, amiralul Thomas Moorer, președinte al Comitetului mixt al șefilor de stat major, cu soția, Walter Washington...prima­­rul orașului, cu soția, Martin Hil­­lenbrand asistent al secretarului de stat pentru problemele euro­pene, Leonard Meeker, amba­sadorul S.U.A. la București, cu so­ția, Gilbert Hahn jr., președintele Consiliului districtului Columbia, cu soția, ambasadorul Guillermo Sevilla-Sacasa, decanul corpului diplomatic din Washington, cu so­ția. Erau, de asemenea, prezenți Dumitru Popescu, Corneliu Mănes­­cu, Maria Groza, vicepreședinte al Marii Adunări Naționale, Corneliu Bogdan, ambasadorul României la Washington, membri ai Ambasadei române ora 10,25. Pe cer apare elicop­terul prezidențial, venind de la Williamsburg, la bordul căruia se afla președintele Nicolae Ceaușescu, și soția sa, Elena Ceaușescu. In timp ce trompeții dau onorul, sosesc la locul ceremoniei pre­ședintele Richard Nixon și soția sa, Patricea Nixon. După ce au coborât din elicopter, înalții oaspeți români, însoțiți de șeful protocolului Statelor Unite, Emil, Mosbacher, urcă într-o limu­zină pe care sunt arborate fanioa­nele celor două țări. Sunt parcurse aleile parcului, flancate de ofițeri ce poartă în bandulieră drapelele de stat ale României și­­ S.U.A. și care dau onorul. Pe ambele părți ale traseului, sute și sute de oa­meni salută cu căldură pe distinșii oaspeți. Limuzina oficială se oprește în fața intrării de sud a Casei Albe, în apropierea podiumului special amenajat pentru această ceremo­nie. Președintele Richard Nixon și soția sa, Patricea Nixon, ies în întimpinarea președintelui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena Ceaușescu. Cei doi președinți își string mîna cu cordialitate. Pa­tricea Nixon oferă un buchet de trandafiri roșii soției șefului sta­tului român, Elena Ceaușescu. La rugămintea fotoreporterilor, cei doi președinți se opresc cîteva cli­pe, fotografiindu-se împreună. Președintele Nixon îl conduce a­­poi pe președintele Ceaușescu spre podiumul de onoare. Intr-un ca­dru solemn, fanfara intonează im­nurile de stat ale României și Sta­telor Unite. Garda de onoare în­clină drapelul federal și steagurile celor 50 de state ale S.U.A., în timp ce răsună 21 de salve de ar­tilerie în cinstea președintelui României In continuare, șeful statului ro­mân, Nicolae Ceaușescu, însoțit de președintele Richard Nixon, trece în revistă garda de onoare alcă­tuită din detașamente­ ale princi­palelor arme. Cei doi președinți salută în momentul trecerii lor prin fața drapelelor Este primită _____________. •_ *­ __________ (Continuare <n pag. a IV-a) U.C.M.R.— Colectivul de constructori ai motoarelor locomotivelor Diesel-electrice, se pregătesc să realizeze încă in acest cincinal cel de-al 1.000-lea motor. In foto . Șeful de echipă Mih­ai Banescu și lăcătușul Petru Drăghia verifică distribuția motorului. In oglinda CONȘTIINȚEI Mărturisesc că titlul articolu­lui de față mi-a fost sugerat, de rîndurile unei scrisori venite de departe, tocmai de prin păr­țile Țării de Sus a Moldovei. „Am aflat că soțul meu, Ion Bîgu, care de un an de zile a dispărut de acasă — ne scrie cu mina tremurîndă de emoția gestului, Maria Bigu, dintr-un sat din județul Neamț — este angajatul întreprinderii miniere Moldova Nouă (locu­iește in ba­raca nr. 11), de unde primește un salar fruroos, dar risipește banii pe chefuri, trăiește in con­cubinaj cu o femeie, u­itînd cu totul că are acasă de întreținut doi copii, pe Mînistta de 1n ani și Neculai de 1­­ani­.. Și cum va veni o nouă iarnă. Din păcate, asemenea scrisori au sosit la redacție și de prin părțile județului nostru. Ele­­ sînt revelatoare privind atitu­dinea unor părinți — ce ușor și simplu este să-ți zici ,­părin­ A doua turbină hidraulică a plecat la Porțile de Fier In cursul zilei de ieri au plecat spre Porțile de Fier ulti­mele subansamble ale celei de a doua turbine hidraulice de 178 MW fabricată la Uzina constructoare de mașini din Reși­ța. Sîmbătă constructorii reșițeni au livrat beneficiarului prin­cipalul subansamblu — butucul rotorului — care cîntărește peste 90 de tone pentru transportul căruia uzina de vagoane din Arad a construit un vagon special pe 20 de osii. Documentația turbinei, care are o greutate totală de pes­te 2 000 de tone. Inclusiv dispozitivele de execuție au fost ela­buiari Șl CACTUL OLU ale S.UU1U1 In vederea construirii, celor trei turbine hidraulice pen­tru hidrocentrala de la Porțile de Fier, secția de mecanică grea a fost reconstruită și reutilată cu agregate de perfor­manță care să permită prelucrarea pieselor de mare tonaj și gabarit. Printre acestea se află două strunguri Carusel care pre­lucrează piese cu un diametru de 18 metri, o mașină de fre­zat profilul paletelor și altele. În prezent, constructorii de la U.C.M.R. lucrează la cea de a treia turbină, a cărei execuție se află într-un stadiu avan­sat. f De curând la secția laminoare a C.S.R. a intrat în funcțiune un nou agregat: mașina automată de îndreptat bare, de mare productivitate, în clișeu , operatorul HASLER IOSIF, la pupitrul de comandă. Foto : M. POPESCU Colaborare armo­nioasă între cercetători . Intr-un recent articol des­pre munca de cercetare în com­binat se avansa ideea potrivit căreia capacitatea unei între­prinderi de a căuta, de a asimila și introduce in fabricație tot ceea ce este nou, constituie un factor esențial al viabilității sa­le în timp. Cum vedeți dum­neavoastră această problemă și, dacă acceptați punctul de vedere, în ce măsură pot parti­cipa specialiștii unei întreprin­deri la progresul tehnic ? — întrebarea devine actuală în măsura in care avem în vedere că mărirea eficientei economice nu este numai o problemă a contabi­lilor, a economiștilor. Aș îndrăzni să spun că eficiența unei unități industriale depinde de activitatea specialiștilor săi, de preocuparea lor pentru a promova noul. In ac­tualul proces de diversificare și creștere a complexității producției sporește importanța planului teh­nic, a planului de cercetări. Azi, munca de concepție se desfășoară atît în direcția soluționării probleme imediate, izvorâte unor anumite nevoi de moment cit din și de dezvoltarea în perspectivă. — Vă cunoaștem preocupări­le de cercetător, dar și spiritul practic. De aceea, dacă doriți să ancorăm ideile expuse în contextul activității combina­tului, ca unitate de bază a cen­tralei. — Spuneam că la creșterea efi­cienței sunt chemați să participe și oamenii din concepție. Contribu­ția lor poate porni din două di­recții : asimilarea unor produse care să valorifice la un nivel su­perior materia primă; în cazul nostru ar fi vorba de introducerea in fabricație a unor mărci de ote­luri superioare, de calitate, slab aliate sau înalt aliate, sau găsirea unor tehnologii care să ducă la reducerea consumurilor, și chiar la înlocuirea unor materiale. — După cine cunosc, la com­binat s-a acționat asupra ambe­lor căi și încă cu eficiență. — îmi pare bine că mă scutiți pe mine de o asemenea apreciere. Poate aș fi mai rezervat, deși sunt argumente contrarii. In anii ac­tualului cincinal o mare parte din cercetări au fost concentrate spre reducerea cheltuielilor de fabri­cație. Participarea noastră constă în găsirea unor soluții de redu­cere a consumurilor de materiale. Și in sectoarele de aglomerare și furnale am găsit căi ce au contri­buit la reducerea consumului de cocs, la aglomerator cu 4 la sută și la furnale cu 13 la sută. In sec­torul oțelărie s-a urmărit îmbună­tățirea calității cărămizilor pentru oale de turnare, ridicarea nivelului calitativ a unor categorii de oțe­luri, prin asigurarea unei granula­ții fine austenitei etc., în ace­lași timp am acționat și pentru diversificarea producției. In planul tehnic pe anul 1970, de pildă, au fost cuprinse o serie de­­ sarcini privind asimilarea unor mărci de oteluri, noi produse laminate bare trase necesare industriei cons­­i­tructoare de mașini, și celorlalte ramuri ale economiei naționale din țara noastră. De altfel, a și fost realizată șina tip 54 și o eclisă ne­cesară acestui tip de șină, a în­ceput să se toarne frecvent oțel pentru fabrica de roți și boghiuri de la Balș, a fost asimilată fabri­cația oțelului hexagonal de dimen­siuni mici pentru laminorul de profile ușoare de la C.S.R., bare laminate, rotunde și hexagonale din oțeluri aliate. —­­Sîntem în perioada cînd pregătim un nou cincinal. In lumina celor discutate, ce nou­tăți sînt de notat ? — Pentru perioada 1971 — 1975 sînt prevăzute în continuare sar­cini în ceea ce privește asimilările unor noi mărci de oțeluri cu co­ Convorbire cu ing. AUREL IEREMIA, director tehnic la CS.A­­racteristici superioare care să răspundă cerințelor impuse de be­neficiari, asigurînd prin aceasta competitivitatea produselor româ­nești pe piața mondială. Această sarcină pusă în fața noastră va trebui să constituie pentru colec­tivele de concepție, pentru între­gul colectiv din combinat, un fac­tor de mobilizare a capacităților și a forțelor pentru rezolvarea ei. — Din răspuns am desprins că pe lângă certitudinea privind realizarea sarcinilor, există unele carențe ce trebuie înlătu­și­rate. — Atunci cînd m-am referit la nevoia de mobilizare am avut in vedere că în viitor vor trebui so­luționate din timp diversele aspec­te legate de caracteristicile noilor produse. Anul acesta, datorită fap­tului că nu s-au clarificat de la început toate problemele legate de colaborarea cu alte uzine, condi­țiile tehnice ale produselor nu am putut rezolva încă unele poziții din planul tehnic. Așa, de pildă, încă nu este definitivat la ce di­mensiuni să livrăm tabla pentru căști. Sau cazul tablei tip Corten. Asimilarea acestui produs a fost cerut de M. I.C. M. pentru fabricația vagoanelor. Ținînd seama de utilitatea ei, a fost pre­văzută în planul tehnic pe 1970. Dar acum aflăm că uzina de va­goane Arad nu mai solicită res­ Discuție consemnată de EUGEN FIERARU (Continuare în pag. a 11-a) te"­­ — care nesocotesc cele­­ mai elementare norme de con­duită morală față de propria familie, fug cu lașitate nedem­nă de la obligațiile ce le in­cumbă noțiunea de „mamă“ și „tată". „Noi, vecinii — ne scrie un grup de cetățeni din Caran­sebeș — am rămas de-a drep­tul cutremurați de atitudinea iresponsabilă a acestor tineri părinți (N.R., e vorba de Elena și Dimitrie Jebereanu, cu ulti­mul domiciliu pe strada Cazăr­mii, nr. 7), față de soarta celor trei copii ai lor, dintre care cel mai „mare" nu are mai mult de 7 ani, iar cel mic, la 30 noiem­brie a.c. va împlini un an ! Mama și-a părăsit copiii, ca­minul pentru a intra in relații intime cu un muncitor construc­tor, iar tatăl lor a imitat-o ime­diat, mutîndu-se la o concubi­nă. Minorii au rămas astfel în seama bunicilor ... Nimic nu poate să fie mai revoltător decit să afli aseme­ne lucruri urile, fapte nedem­ne prin care unii părinți — la fel ca pasărea disprețuită, cu­cul — își părăsesc proprii co­pii, pentru a căuta o fericire iluzorie în altă parte, o fericire meschină, egoistă, de-o clipă in detrimentul altora, a celor multi. Este un adevăr de necontes­tat că nici soarele verii, nici alte temperaturi înalte nu pot substitui vreodată căldura pă­rintească, acel sentiment de deplină siguranță și mulțumire pe care-1 trăiesc cei mici, cinci în apropierea lor se află cei care te-au dat cel mai de preț dar, viața ! Pentru copiii minerului din Moldova Nouă, Ion Bîgu, a șo­ferului de la I.I.L. „Tehnolema” Caransebeș. Dimitrie Jebereanu, a taxatoarei de pe autobuz al I.G.O.C.-ului,­­ Elena Jebereanu, și nu numai pentru ei, trebuie să recunoaștem deschis că va veni cît, de curînd o nouă iar­nă, mai „rece", sigur, toate cele de pînă acum, decit și asta, datorită atitudinii de ires­ponsabilitate morală și socială manifestată de așa zișii lor părinți. Oricît de greu ne-ar fi să descriem asemenea fapte, puțin caracteristice marii majorități a părinților din societatea noas­tră socialistă, o facem totuși cu certitudinea că cei în culpă, indiferent de locurile unde se află acum, de „combinațiile“ lor amoroase de moment, vor înțelege, cel puțin în ultimul ceas, că au greșit profund, atît față de proprii lor copii, cît și față de ei înșiși. Se întîmplă, însă, ca în zilele acestea, premergătoare lunilor de iarnă, să primim la redacție și scrisori din partea unor pă­rinți bătrîni, care ne descriu comportările nedemne ale co­piilor crescuți de ei — oameni în toată firea, dar cu inimă de piatră. In urmă cu cîteva săptămâni am primit o asemenea scrisoa­re de la Maria Iacobici-Drago­­mir, în vîrstă de 71 de ani, din CONSTANTIN GALESCU (Continuare in pag. a II-a) „Și va veni o nouă­ iarnă" Din zori și pina seara TOATE FORJELE LA CULES ȘI SEMĂNAT în ultimele patru zile in coope­rativele agricole de producție s-au însămînțat doar 36 de hectare și s-a cules porumbul de pe 127. De bună seamă, una din cauzele aces­tui ritm scăzut de lucru o consti­tuie vremea, care, in aceste zile a fost instabilă. Dar a da vina numai pe acest factor nu cores­punde intrutotul realității. Atît vineri, cît și sîmbătă și d­­minică, o bună parte din zi timpul a fost frumos și se putea lucra în cîmp. Chiar dacă nu s-a putut semăna din­ cauza terenului moale, cu­lesul porumbului se putea efectua la numai cîteva ore după înceta­rea ploii. Această afirmație este întărită, de altfel, de rezultatele din unele unități. Cooperatorii de la Căvăran au strîns în aceste zile recolta de pe 24 de hectare cu porumb, cei de la Sacu de pe 22, la Zorlențu Mare de pe­­ 30, la Zla­­tița de pe 10, la Dalboșeț de pe 32. Se pune, în mod firesc, între­barea : au fost alte condiții meteo­rologice la Iaz, unitate vecină cu cea de la Căvăran ? De ce nu au lucrat în aceste zile cooperatorii de la Iaz, care mai au de cules 55 de hectare din totalul de 80 cultivate cu porumb ? Aceeași întrebare este valabilă și pentru cooperatorii de la Păltiniș, care au cules doar 33 la sută din su­prafața de porumb, Duieu 22 la sută, Remetea Pogonici 36 la sută, Bozovici 34 la sută Eftimie Mur­­gu, 23 la sută, Macoviște 28 la sută și Mercina 31 la sută. Faptul că pînă duminică, la ni­velul județului, porumbul s-a cu­les numai pe 56 la sută din supra­față trebuie să dea serios de gân­­dit tuturor lucrătorilor din agri­cultură astfel ca în zilele urmă­toare să fie mobilizate toate forțe­le, incit, să se folosească la maxi­mum fiecare oră bună de lucru, încît recolta de porumb să ajungă cît mai repede în hambare. Aceleași eforturi se cer și la e­­fectuarea insămințărilor nă. Cele peste 7 000 de de toam­hectare care mai sint de însămînțat în co­operativele agricole de producție reprezintă aproape o pătrime din totalul suprafeței planificate. Timpul fiind de acum destul de înaintat, efectuarea cît mai grab­nică a semănatului pe această su­prafață nu mai poate fi amînată. Exemplul cooperatorilor de la Sacu, care au semănat în această perioadă 18 ha, realizind 426 ha din totalul de 500 planificate, do­vedește că acolo unde a existat preocupare și interes, s-au desfășurat, în ciuda lucrările vremii, aproape normal. Intrucît de aici înainte nu se poate aștepta o îmbunătățire subs­tanțială a vremii, pentru asigura­rea recoltei actuale și viitoare este necesar ca peste tot organi­zațiile de partid, consiliile popu­lare comunale, consiliile de con­ducere ale C.A.P., specialiștii, să întreprindă cele mai adecvate mă­suri pentru efectuarea grabnică a lucrărilor de semănat și strîngerea recoltei. ing. AL. POPOVIC! 1

Next