Flamura, ianuarie 1971 (Anul 18, nr. 1909-1933)

1971-01-16 / nr. 1920

i t 2­9 „Spre pustiii-i înaltă și izolată, unde au stat schimnicii din milenii — in asemenea zile limpezi privesc păstorii din tot cuprinsul țării... Calea păstorilor coboriți la pășunile cîm­­piilor s-a întins pină in hotarul unde ciobanii ii puteau ve­dea. Acolo in urmă era obîrșia neamului. Ceahlăul era Dom­nul din veac". (MIHAIL SADOVEANU). Aflat prin părțile muntoase ale Moldovei, multă vreme am șovăit pină a începe o ascensi­une pe Ceahlău. Și nu pentru dificultățile diverselor trasee alpine aflate in aria de 250­ ki­lometri pătrați ai muntelui. Petrecusem, pină atunci, nenu­mărate zile intre tancurile ce­țoase ale Făgărașului, masiv mult mai înalt și mai dur, sau ale Pietrei Craiului, o creastă i­naltă cu povîrnișuri rapide și cu abrupte cvasi­verticale. In fata Ceahlăului, însă, mă cu­prindea sfiala. Căci dincolo de aspectul său de cetate geologi­că, Ceahlăul este ca o filă den­să de istorie ; mai mult, este ca o cetate a istoriei. Numele său, cuprinzând sonuri hohotite, al­tele plesnite, altele moi ca o mingi­ere, desemnind în limba localnicilor, pe Vulturul miei­lor, cea mai mare zburătoare de pradă din­ munții românești, este rostit, chiar și in vorbirea grăbită a trigovetului, cu înce­tineala și sfiirea cu care au trecut unele cuvinte in vocabu­larul tabu. Zeitatea nu trebuie strigată, căci s-ar putea să se intrupeze. Si astfel, incet, încet, In jurul muntelui s-au tesut le­gende. Unele păgine, altele hrănite din izvoare istorice. De înălțime nu prea mare (cel mai înalt vîrf al său — Toaca — atinge de abia 1­004 metri), Ceahlăul a devenit co­roana de pe fruntea Moldovei, datorită masivității și mai ales așezării sale , jur împrejur nici o creastă muntoasă nu se ri­dică pină deasupra norilor ca el. Reduit natural, înconjurat din toate părțile de ape adinei și slobozite in curgere rapidă prin ripe și prăpăstii care în­­spăimintă, cu o serie de păduri dispusă ca un brîu, sub coroa­nele căreia întunecimea consti­tuie o stare, pe platforma go­­­lașă, mai întotdeauna în neguri, un relief ruiniform, a cărui bi­zarerie reduce verbul la șoaptă temătoare. Ceahlăul a fost din timpuri străvechi, prin contrast cu aspectul său, un loc de a­­șezare stabilă și de refugiu, încă cu nouă mii de ani înain­tea erei noastre, o ceată de vî­­nători mezolitici și-a durat va­tră in poiana „La Scaune" la peste 1­300 de metri altitudine ; coastele mai dulci ale munte­lui și poienele sale ferite de viituri au continuat a fi locuite fără întrerupere. Domnitorii și marii sau micii dregători ai Sucevei și apoi ai Iașului, cetă­țile de scaun ale Moldovei, și-au impins pină în inima muntelui cetele de vinătoare, găsind aici rarități cinegetice. Ei au ridicat, la baza muntelui, tir­­guri și ctitorii bogat înzestrate cu averi și odoare din aur și pietre scumpe. La 1­639, un frate al voievodului Vasile Lupu­, hatmanul Gheorghe și apoi ur­mașii săi și boierii Cantacuzini au inălțat, la locul numit Han­gu, o biserică și un palat pe care le-au înconjurat cu ziduri puternice de piatră. Au să­pat tainițe adinei și lungi hrube pină în inima muntelui, spre a se ascunde de urgia nă­­valelor din șesurile tătărești, sau de minia curții domnești. Aici, în sinclinalurile de gre­sie de la nivelul superior al Ceahlăului, ursitoarele, după ce au dăruit-o cu toate însu­șirile fizice și cu cele mai a­­lese virtuți, au ascuns-o de o­­chii muritorilor pe Panaghia, cea de care Soarele s-a îndră­gostit. Și, pentru că zăbovea mai mult decit se cuvine pes­te aceste locuri, ciuntind din ființa Nopții, aceasta s-a plins Cerului de apostazia Soarelui. Cerul l-a pedepsit să fie în­conjurat de neguri, iar Pana­ghia a plîns pînâ și-a simțit trupul una cu stinca, de atunci numită a Panaghiei, între anii 1330—35, unii din­tre răzeși au ridicat pe coasta nord-estică schitul Durau, pe care marele Nicolae Tonitza, împreună cu studenții săi de la Bellearte, l-au pictat prin­ a­­nii 1920—1921, în jurul schi­tului și al micului cătun care se formase, au apărut apoi câ­­teva case-muzeu, adăpostind o bogată colecție etnografică, din lemn și piatră, oglindind o­­cupațiile de căpetenie ale lo­cului — păstoritul și lemnărița). Și tot aici, amplificind rezo­nanța numelui pină la dimen­siuni d­e epopee, la poalele Ceahlăului, atrăgînd apele Bis­triței și Bicazului, constructo­rii epocii noastre au înălțat pri­ma mare uzină din istoria in­dustrială a socialismului : Hi­drocentrala „V.I. Lenin“. Lacul de acumulare de la Jilia­, a umplut valea și a silit așeză­rile să se urce pe noi ampla­samente, prilejuind artiștilor Mihu Vulcănescu și Traian Bră­­deanu expoziția permanentă de pictură, desen și gravură care completează complexul muze­istic Durău cu imagini din ceea ce au fost satele de pe fundul actual al lacului. Monument al naturii, prin e­­xistența Zadei — singurul co­nifer din țară care-și pierde frunza in timpul iernii — floarei de colt, a unor animale a­rare și prețioase — ursul car­patin, uisul, jderul, cocoșul de munte, cerbul, mistrețul — Ceahlăul ascunde priveliști demne de orice efort, ușurat, in parte, de existenta a patru cabane confortabile : 7 Noiem­brie, Dochia, Izvorul Muntelui, Bicaz și a grupului de vite de la Durau, precum și a nume­roase stîne din cuprinsul mun­telui, totdeauna bucuroase de oaspeți. In fiecare an are loc „sărbă­toarea muntelui", o rămășiță a vechilor nedei, la care se a­dună oameni de prin toate sa­tele Moldovei de munte. Unii, porniți cu două-trei zile îna­inte din nord, se întîlnesc sus, pe platoul Dochiei, pentru un praznic folcloric, cu obiceiuri a căror vechime e greu de stabilit. Iată pentru ce Ceahlăul este primul montan al României, pentru ce ocupă un loc apar­te în programul excursiilor din tara noastră. NICOLAE ȘARAMBEI Ceahlăul - Curiozități Curiozități - PICTURĂ ELECTRONICĂ Nu se mai pictează cu banalele unelte ale marilor maeștri! Se caută metode noi. De exemplu, pictura electro­nică, invenție a francezului Jacques Polin, care si-a ales drept mecena pe industriașul Mario Sciaki Polin își creeaza capodoperele cu ajutorul unui dispozitiv electronic care pro­iectează o rază cu temperatura de 2 OOOOC. Topind contururile bucăților de metal, raza le dă forme bizare și in același timp le colorează. Dispozitivul nu funcționează decit un vid, iar artistul este protejat de o cuirasă ermetică. „Procesul crea­tor" consistă in apăsarea diverselor butoane ale tabloului de comandă. Potin și-a botezat operele „abstress" („abstracțiu­ne" plus „electroni"). Publicitatea îl ajută, „prizele" vinsin­­du-i-se la prețuri intre 2 000 și 5 000 de franci. IMBATABILELE FEMEI Unul din ultimele bastioane Inabordabile ale femeilor brita­nice a fost cucerit recent. Este vorba de Ordinul Bath care de la 1 ianuarie va putea fi acordat și reprezentantelor sexului fru­mos. Faimoasa distincție in­trodusă în 1­725 de George I este o recompensă atribuită britani­cilor civili sau militari pentru servicii aduse statului în dome­niul vieții civile. O FEMEIE CU GREUTATE ... D-na Jean Lyra din New York și-a dat în judecată soțul de care se despărțise de 3 luni pe motiv că pensia alimentară ca­re îi fusese fixată nu-l ajungea nici pentru mâșcare. Misiunea judecătorului nu va fi prea u­­șoară : d-na Lyra este o femeie “i inaltă de 1,85 și cîntărește .. • 1 200 kg. LONGEVITATEA FĂRĂ TRATAMENT­ ­ D-na Valerie Cowan din New­­ York a decedat la vîrsta de 85­­ de ani și a lăsat medicului său­­ curant în îngrijirea căruia s-a aflat timp de 50 de ani, o valiză încărcată. Mare a fost însă de­cepția constantului cînd deschi­­zînd valiza a găsit înăuntru toa­te rețetele oferite de el pacientei, de-a lungul a jumătate de secol, toate rămînind nefolosite . IN CĂUTAREA LUI YETI Masah­iko Taniguchi, funcțio­nar la­­ televiziunea japoneză, in vârstă de 32 de ani, convins de existența lui „Yeti“ — omul ză­pezilor — și-a pus în joc întrea­ga avere pentru o expediție in Nepal, in cursul căreia este con­vins că va putea filma pe acest locuitor al înălțimilor. „Yeti“ este o verigă care lipsește lanțul ce leagă maimuțele antro­m­ poide de om, a declarat temera­rul antropolog amator. Dacă fil­mele pe care le voi aduce vor confirma această teorie, Yeti va fi numit probabil „Himalayan­­tropus Taniguchinsis“. Pleca­ra expediției este prevăzută pentru ianuarie 1971. Intre timp, în a­­propierea craterului vulcanului Etna au fost descoperite niște amprente lăsate, afirmă unii, de înfricoșătorul om al zăpezilor — Yeti. Urmele care au fost fotogra­fiate au o lungime de 1,50 m, iar amprenta piciorului drept are doar trei degete. Presupușii pași ai lui Yeti au fost descope­riți în jurul observatorului vul­­canologic situat la 3­150 m lingă craterul Etnei. S-ar putea, deci, ca Taniqueni să-și schimbe direcția cercetări­lor. 80 MILIARDE Copiii născuți în cursul acestui an, dacă vor atinge vîrsta de 80 de ani, vor trebui să împartă pamintul și atmosfera îm­preună cu alte 15—20 miliarde de oameni, față de 3,6 miliar­de cu­ sunt in prezent, a informat un reprezentant al Agenției suedeze pentru dezvoltare. O asemenea stare de lucruri va exista dacă creșterea medie a ratei nașterilor de­­ la sută va fi atinsă pină în anul 2000 in toate țările din lume. Dacă această creștere este men­ținută in continuare, globul pămintesc va trebui să „susțină", peste 250 de ani, o populație de 80 miliarde de oameni. PEISAJ REAL SAU DE BASM ? Foto : EMIL MATEIAȘ L Arborele genealogic al scoarței pămîntești Acad. V. Bondarciuk, geolog ucrainean, afirmă că din punct de vedere geologic Pămîntul este o planetă tinără aflată în stadiu de dezvoltare. Acest punct de vedere, apreciat pină în prezent ca fiind controver­sat, este susținut de savant intr-o carte a sa consacrată trecutului geologic al Pămîntu­­lui. După părerea lui Bondarciuk, in viitor vor apărea noi con­tinente in mijlocul oceanului. Deja se pot constata „embrioa­­ne" ale lor concretizate în con­solidarea, contopirea insulelor aflate la nord de Australia. Potrivit teoriei provenienței scoarței pămîntești susținute de­­ Bondarciuk, în epoca formării­­ sale, Oceantul mondial acoperea­­ uniform suprafața planetei. Nu­­­­mai ici-colo se înălțau din apă 1 insulițe de origine vulcanică.­­ Sub efectul proceselor de pro­­­­­unzime, in Oceanul mondial­­ au apărut treptat noi insule­­ ce-și măreau dimensiunile.­­ Un rol de loc neglijabil in­­ acest proces a revenit oscilațiil­­ tor de temperatură, efectului apei, maselor de aer și, ulterior, organismelor vii care distrugeau­­ sectoare de uscat. După păra­­­­rea lui Bondarciuk, produsele­­ de distrugere spălate de ploi și­­ duse in ocean au umplut cu tim­­­­­pul golurile dintre insule, for­­­­mind așa-numitele arcuri insu­­l­­are, iar mai tîrziu — conti­­­­nente întregi. Acad. Bondarciuk consideră că aceste fenomene continuă și în prezent. \ \ \ I Serial8­­77 COSA NOSTRA“ Menținindu-se mult timp intr-o conspirativitate desavirși­­tă, Mafia americană a devenit astăzi cunoscută în lum­ea în­treagă. Relatări despre teroarea, crimele, jafurile acestei or­ganizații, care nu are mai mult de 5 000 de membri, sunt din ce in ce mai numeroase în paginile ziarelor și revistelor a­­m­ericane și din alte țări. Dar m­ai puțin s-a vorbit despre uriașa putere economică pe care o reprezintă temuta „Cosa Nostra“. Persoane competente din S.U.A. au evaluat venitu­rile acestui gigant al crimei la o cifră care depășește încasă­rile celui mai mare concern industrial din lume — „General Motors“. Mafia americană este in primul rând o organizație de a­faceriști, care se deosebește de celelalte prin faptul că acti­vitatea ei se desfășoară în­ afara legii, scria recent săptămâ­­nal vest gem­an „Die Weltwoche"- Intr-un sens, afirmația nu este de­loc hazardată. Este adevărat, Mafia are drept armă prin­cipală violența Dar nu ca scop in sine, ci numai ca o moda­litate, deosebit de dură, de a înlătura din calea sa dificultățile financiare de orice fel: un partener de afaceri incomod, un concurent supărător, sau chiar un mafiot „nedisciplinat’. Deosebit de îngrijorător pentru guvernul american este, F­L­A­M­U­R­A — 1920 Rebreanu la Caransebeș Probabil că în memoria u­­nora dintre locuitorii vîrstnici ai Caransebeșului mai stăru­ie încă și astăzi amintirea, pe care trecerea timpului n-a iz­butit decit s-o estompeze, intilnirii cu Li­viu Rebreanu . Cînd a descris, la 13 noiem­brie 1931, in orașul de pe Ti­miș, renumele de mare scrii­tor al celui care a dăruit li­teraturii noastre romanul „Ion“ depășise cu mult­ frun­tariile țării. Președinte al Societății scriitorilor români încă din 1925, autor, intre altele, al vo­lumelor „Pădurea spînzurați­­lor“ (1922), „Adam și Eva" (1925), ,,Ciuleandra" (1927). „Crăișonul" (1929) Rebreanu, care lucra pe atunci intens la impresionanta frescă a răs­coalelor din 1907, a găsit cu toate acestea răgazul necesar spre a se intilni cu cititorii săi din Caransebeș. Prozatorul nu se afla atunci pentru m­iția oară in Banat . „Crăișonul", evocarea romanțată a timpu­lui „cind era Horea­­— impă­­rat", fiind început la Lugoj in august 1923 Desfășurată în seara acele­iași zile de noiembrie, expu­nerea sa — „presărată cu un umor fin", după cum obser­va o publicație locală — a cu­prins mai ales confesiuni lite­rare, așa romanelor", numitul „roman al scriitorul îm­păr­­tășindu-le celor prezenți amă­nunte revelatorii in legătură cu geneza unora dintre crea­țiile sale epice. Le va fi vor­bit, desigur, despre țăranul pe care l-a surprins in 1907, săru­­t­înd brazda reavănă a ogorului și care i-a sugerat ideea ro­manului „Ion", ca­­ și despre executarea fratelui său Emil, eveniment ale cărui ecouri du­reroase străbat „Pădurea spin­­gurniților". Sau va fi descris, cu o abia simțită nostalgie, în­fățișarea trecătoarei din Iași, ale cărei priviri, dîndu-i im­presia stranie că ar mai fi cu­noscut-o cindva, au devenit și ale eroinei, unică în cele șap­te existențe succesive, din ro­manul „Adam și Eva". Și, ne­apărat, despre truda nopților prelungi, cînd substanța epică, supusă unor tainice metamor­foze, se inveșmîntează în stră­­lucirile artei. Le-a fost dat a­­uditorilor, in toamnă tirzie, seara aceea de privilegiul rar de a se întreține cu personaje­le cărților lui Liviu Rebreanu, chemate de gestul sugestiv și de glasul părintelui lor literar însoțim rememorarea vizitei sale la Caransebeș cu expresia și semnificațiile unui omagiu. AL. BARSESCU Știați rea..!? In luna septembrie se va edita în S.U.A. nuvela „Islands in the stream" („Insule in curent") a scriitorului Ernest He­mingway. Originalul nuvelei a fost găsit între documentele rămase după moartea scriitoru­­lui. Se pare că această nuvelă a fost scrisă prin 1950. Manuscrisul original a fost respectat întocmai, cu excepția unor mici corectări de punctuație, au­torizate de văduva scriitorului. INTR-UN cm* de mediu nutritiv pot trăi de 3—4 ori mai multe microorganisme decit întreaga populație actuală a globului pămintesc. RECENT, s-a descoperit un nou satelit al galaxiei noastre. Este vorba de Norii lui Magellan, considerați până acum o galaxie de sine stătătoare. Calculele profesorului sovietic G Idlis dovedesc precis că acești nori se învîrtesc în jurul galaxiei noastre, de care s-au rupt acum 4 miliarde de ani. LA UN banchet oferit la Londra, meniul servit a fost mai mult decit modest : o bucățică de pepene galben, jumă­tate de portocală și 1X2 g de pui fript. Festivitatea a fost organizată de Societatea pentru combaterea obezității. FIRMA „Monsanto Research Corporation“ din S.U.A. a confecționat prima cafetieră din lume cu combustibil nuclear. 4 I __... .1 _ . 1 * . 1­H . 1‘ 1­X. . 1­X­I. r. „„„ti „I 1 11­­1 .­1 • r. într-un vas de sticlă se află o capsulă cu pereți dubli din oțel inoxidabil, iar în aceasta un izotop radioactiv — pluto­­niu-238. Aparatul poate fierbe cafea timp de 87 de ani fără întrerupere. Se pune doar întrebarea dacă un asemenea a­­parat este neapărat necesar. LA DÜSSELDORF (R.F.G.) s-a construit o macara care poate ridica greutăți de 400 tone la o înălțime de 160 m­. Ea este acționată de un motor cu ardere internă, cu o putere de 210 cp. IN GRUZIA și Azerbaidjan există regiuni în care revin peste 120 de centenari la 100 000 de locuitori. Cifra corespun­zătoare pentru S.U.A. este de 1,5, Franța — 0,7, Anglia — 0,6, Japoia — 0.1. IN R.F. MONGOLA există aproape ‘’00 de vulcani stinși. Ultimii care s-au stins sunt Horghin-Togo, Uran-Togo și Togo-Hairhan. Deosebit de pitoresc este vulcanul Orh-Togo, al cărui crater s-a păstrat intact. La 26 august 1883, vulcanul Krakatau a erupt, aruncînd in atmosferă pină la 32 km înălțime circa 6,5 km­ de praf extrem de fin. Norul de praf a învăluit treptat întregul glob pămintesc și a rămas in aer timp de trei luni. ­ 9 pe lingă aspectul violenței și criminalității, faptul că Mafia inghite, asemenea unui păianjen uriaș, firme din toate ra­murile industriale și comerciale posibile. De unde provin fondurile cu ajutorul cărora „Cosa Nos­tra“ izbutește să se extindă in cercurile de afaceri legale ? Căci nu încape nici o îndoială — „concernul crimei" dispune de fonduri uriașe. Afaceri și întreprinderi ilegale îi furnizea­ză câștiguri enorme. Unii experți le evaluează la cifre ului­toare, care, firește, sunt imposibil de verificat. Numai de pe urma jocurilor de noroc, Mafia încasează 50 00­1 000 000 do­lari anual, deci mai mult decit dublul veniturilor lui „General Motors“ (20 734 000 01­0). Din aceștia, ii rămâne un profit net de 15 miliarde dolari. Traficul de stupefiante și dobinzile ii aduc alte venituri, între 350 milioane și 1 miliard de dolari anual. La acestea se adaugă încasările mai „modeste“ prove­nite din prostituție și din furtul unor birlii de valoare. „Cosa Nostra“ este­ una din cele mai mari „bussines“ din lume, alături de „U.S. Steel, British Petroleum“, „Krupp“, „General Motors“ sau „Fiat“. Dacă Paul Getty, Howard Hu­ghes sau Rockefeller se numără printre cei mai bogați oa­meni din lume, trebuie să adăugăm că ei sunt totodată și cei mai însemnați „plătitori de impozite“. Chiar dacă evaluările specialiștilor ar conține o eroare de ordinul cât­orva miliarde de dolari, este neîndoielnic că ve­niturile „Cosei Nostra“ sunt uriașe. Acești bani încep să fie investiți în ultimul timp într-o măsură tot mai mare in bran­șe noi pentru Mafia cele tradiționale fiind localurile de noap­te , comerțul „en gros" cu carne, vînzarea de automate muzi­cale, ba chiar și transportul gunoiului. De auzind, ea a în­ceput să investească, sau caută să își investească banii in­ ­ IO - speculații funciare, hoteluri, stațiuni balneare, clădiri admi­nistrative și chiar societăți financiare. Micile întreprinde­ri industriale care promit un ciștig rapid atrag, de asemenea, atenția mafioților. Dar infiltrarea în afacerile legale nu este prea simplă. Cișligurile realizate de pe urma jocurilor de noroc și alte activi­tăți ilegale sunt, firește, neimpozabile. Dacă aceste sume se in­vestesc dintr-o dată, intr-o afacere obișnuită, legală, autorită­țile fiscale ar putea începe o serie de cercetări extrem de neplăcute. Dar Mafia își are metodele ei. Pe lângă membrii propriu-ziși ai organizației, își dau „concursul" un mare nu­măr de .,lucrători auxiliari'", de la experții financiari, a că­ror menire este de a găsi mereu noi trucuri, și până la oameni din­­ um­ea baroului. Astfel, pentru a camufla afaceri uriașe, iau naștere mici întreprinderi legale. Autoritățile america­ne se pling, adesea, de faptul că băncile din unele țări occi­dentale, in special din Elveția, nu sunt de loc străine de afa­cerile Mafiei. „Știm cu certitudine, afirma directorul pentru problemele de drept penal din Ministerul Justiției al S U.A., Fred M­­inson, că o bancă din Geneva este locul unde se­fa­c transferuri de fonduri provenite din jocuri de noroc și alte mijloace ilegale“. Banii sunt transportați de un curier in Elveția, de unde se întorc in S.U.A. sub forma inofensivă de împrumuturi oferite de persoane particulare sau firme, străine. Este un mijloc foarte eficient de a plasa banii în afaceri le­gale, fără ca autoritățile fiscale să aibă vreun amestec in această treabă „curat murdară", cum ar spune un cunoscut personaj caragealesc. (Va urma) 1I *

Next