Foaia poporului, 1897 (Anul 5, nr. 1-52)

1897-02-14 / nr. 6

Anul V Nr. 6 Sibiiu, Duminecă, 2/14 Februarie 1897 Prețul abonamentului: Pe un an..........................3 fl. (6 coroane). Pe o jumătate de an . . . 1 fl. 50 cr. (3 coroane). Pentru România 15 lei anual. Abonamentele se fac la„Tipografia“,soc. pe acţiuni, Sibiiu. Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc in biroul administraţiunii (strada Poplăcii nr. 15.) — Telefon nr. 14. Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Totul dela stat. Săptămâna trecută dieta maghiară a votat pentru teatrele maghiare suma de 494 mii de floreni, adecă aproape un ju­mătate de milion. Nu voim să arătăm că aceasta e o obraznică nedreptate, când din banii țerii să dă numai pentru scopuri maghiare, căci aceasta e știut de mult. Voim însă să scoatem la iveală, că teatrele maghiare au lipsă de ajutor, numai cu proptele din partea statului să pot susţinea, căci alt­cum pier. Şi oare numai cu teatrele e aşa? Oare numai acestora li­ se dă ajutor din partea statului? Dacă cercetăm cu luare aminte lu­crurile, vom vedea că nu numai cu tea­trele, dar­ cu toate Întreprinderile şi aşe­­zămintele maghiare este aşa. Poporul maghiar in toate afacerile şi Întreprinde­rile sale să razimă pe stat. Dela stat cere totul, dela stat aşteaptă totul, în­tocmai ca un moşneag neputincios, care singur din puterea sa nu e în stare să ducă la îndeplinire nici un lucru. La noi ori­ce să începe şi să face din partea Maghiarilor să face cu ajuto­rul şi sprijinul statului, car’ unde acesta lipseşte, lucrurile dau indărăpt şi nici o treabă nu să ajunge. Se întemeiază o reuniune agrono­mică maghiară — ea cere şi capătă aju­torul statului, căci altcum nu poate da înainte; teatrele maghiare, precum am vă­zut, au ajutor bănesc dela stat, şcoalele maghiare asemenea; „kulturegylet“-urile cer ajutoare dela stat, căci altcum ma­­ghiarisarea stă baltă. Săcuii n’au fost în­destul sprijiniţi din partea statului, ur­marea este că sânt decăzuţi şi Biksics, dimpreună cu alţi şovinişti, strigă în gura mare după ajutor de la stat pe seama lor; statul face colonisări printre Români, co­loniştii maghiari la rîndul lor se razimă pe stat şi acesta trebue să-­i ajute, căci altcum se prăpădesc. Statul dă câteva mii de fl. ajutor teatrului maghiar din Cluj, dar’ toţi aceşti bani să papă fără de a fi îndestulitori, şi deputatul Clujenilor Hegedus a cerut în dietă dela ministru, ca să ia statul tea­trul din Cluj, adecă să-’l ţinem noi din banii ţerii, ori­cât ar costa, căci altcum lâncezeşte — car’ ministrul a făgăduit. Şi aşa mai departe. Pildele de felul acesta sânt nenumărate; fiecare din noi ştim câte una: ici să ajută o şcoală din partea statului, colo o cabină sau o în­trunire din partea comitatului sau a var­­meghiei, ici o foaie ungurească, colo o în­treprindere, căci altcum sânt de perit. Şi ca să nu ni­ să impute, că am grăi neadevăr sau că am mări lucrurile, dăm ceea­ ce zice în privinţa aceasta o foaie de frunte maghiară. „Bud. Hirlapu In nnul seu dela 23­ a lunei trecută: „E fapt netăgăduit — zice foaia — că noi aşteptăm totul dela stat, în aşa măsură, încât şi fostului ministru Baross ’i­ s’a părut, că mergem prea departe şi anii trecuţi la exposiţia din Timişoara a zis, că e primejdioasă această direcţie, acea­stă pornire“. Adeverită odată aceast­a, ea ne arată că Maghiarii, ori­cât să laudă din gură şi prin gazetele lor, nu pot sta pe picioa­rele proprii, că sunt slabi la putere, şi ar lâncezi, dacă statul nu­­i-ar ajuta în chip însemnat. Căuşele acestui lucru zac în şovi­nism, adecă în închipuirea, că ei sânt mai pe sus de toate şi de toţi şi nu urmarea, că voind să aibe totul pe mână, încet cu încetul pe noi naţionalităţile, ne-au scos de peste tot locul, ne-au exchis din viaţa publică. Şovinismul, care e frate dulce cu în­gâmfarea fără seamă, dând în chip neier­tat numai Maghiarilor sprijinul statului şi desmerdându-’i, ’i-a desvăţat de a sta pe picioarele proprii şi ’i-a dedat a aştepta totul de la stat. Iată unde duce patima pe om! Ce va fi însă cu acest popor când nu va mai fi gugulit din partea statului ? Ce va fi atunci, când statul, împăr­ţind în măsură dreaptă ajutoarele şi spri­jinul seu între toţi cetăţenii de­o­po­trivă, silit va fi a trage dela Maghiari o parte din ajutoarele şi binefacerile, de cari azi se bucură numai ei, poporul ales?... Atunci să-’i vedem ţiindu-’şi locul, cum ni-’l ţinem noi, în mijlocul primej­diilor, prigoniţi şi huiduiţi. Tare ne te­mem, că atunci va fi vai de capul lor, în causa naţională. Am pomenit pe la sfîrşitul anului trecut, că o foaie de frunte din Italia II. Tempo a scris mai mulţi articoli despre causa naţională a noastră. Despre unul din aceşti articoli, însemnata foaier a Li­­gei „Liga Romană“ scrie: II Tempo din Roma scoate în numărul seu de la 24 ianuarie un frumos şi aspru ar­ticol despre politica de apăsare, ce au întro­­dus-o Maghiarii împotriva Românilor şi a ce­lorlalte naţionalităţi din Ungaria. Articolul e întitulat: Menzogna e Verità — 11 Liberalismo dei Magi­ari, (Minciună şi adevăr. — Liberalismul Maghiarilor). Au­torul arată, cât de fals şi mincinos este aşa zisul liberalism maghiar, aşa de mult cântat şi înălţat la cer din partea acelora, cari nu cu­nosc falsitatea şi apucăturile mişeleşti ale ace­stor asupritori, cari strigând libertate, fac o statornică apăsare asupra conştiinţelor, batjo­coresc drepturile cele mai sfinte şi întrebuin­ţează cele mai tiranice mijloace. Pentru a întări zisele sale, ziarul numit citează între alte dovezi, datele publicate și de noi, despre osândirile neomenoase ale Româ­nilor în cei din urmă 2 ani. Maghiarisarea — mai nainte de toate. »M. Hírlap dela 31 Ianuarie n. scrie în fruntea foii un articol .Pentru maghiarism'1 si face următoarea mărturisire: I »Ungaria e o ţeară bună, o ţeară fru­moasă, dar’ îşi are partea sa anumită, că cel mai însemnat lucru al statului ar fi ma­ghiarisarea. Aceasta este ţinta şi lucrarea noastră statornică, în care nu e iertat să lân­cezim nici când. Nu e iertat să dispreţuim, să aruncăm ori să slăbim nimic în ce băgăm de seamă putere şi destoinicie de maghiarisare­. E de însemnat, că până când mai na­inte Maghiarii tăinuiau, că au de scop a ne maghiarisa, acum când se dovedeşte că ma­ghiarisarea nu dă înainte, vin şi o mărturisesc. Stăpânitorii noştri. ii. Al doilea lucru petrecut îa dieta maghiară, care e vrednic să-­l ştim, de­oare­ce ne arată pornirile stăpânitorilor noştri, e desbaterea asupra votului uni­versal, în ţerile culte, cu constituţie, adecă unde cetăţenii fac înşişi legile prin tri­mişii lor, numiţi deputaţi, bărbaţii frun­taşi şi conducători să insuiesc a lărgi dreptul de alegere asupra cât să poate de mulţi cetăţeni. Numai aşa să poate zice, că legile, ce se fac, sânt isvorite din voinţa poporului. Dreptul acesta de votare, estins a­supra tuturor cetăţenilor.

Next