Foaia poporului, 1897 (Anul 5, nr. 1-52)
1897-02-14 / nr. 6
Anul V Nr. 6 Sibiiu, Duminecă, 2/14 Februarie 1897 Prețul abonamentului: Pe un an..........................3 fl. (6 coroane). Pe o jumătate de an . . . 1 fl. 50 cr. (3 coroane). Pentru România 15 lei anual. Abonamentele se fac la„Tipografia“,soc. pe acţiuni, Sibiiu. Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc in biroul administraţiunii (strada Poplăcii nr. 15.) — Telefon nr. 14. Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Totul dela stat. Săptămâna trecută dieta maghiară a votat pentru teatrele maghiare suma de 494 mii de floreni, adecă aproape un jumătate de milion. Nu voim să arătăm că aceasta e o obraznică nedreptate, când din banii țerii să dă numai pentru scopuri maghiare, căci aceasta e știut de mult. Voim însă să scoatem la iveală, că teatrele maghiare au lipsă de ajutor, numai cu proptele din partea statului să pot susţinea, căci altcum pier. Şi oare numai cu teatrele e aşa? Oare numai acestora li se dă ajutor din partea statului? Dacă cercetăm cu luare aminte lucrurile, vom vedea că nu numai cu teatrele, dar cu toate Întreprinderile şi aşezămintele maghiare este aşa. Poporul maghiar in toate afacerile şi Întreprinderile sale să razimă pe stat. Dela stat cere totul, dela stat aşteaptă totul, întocmai ca un moşneag neputincios, care singur din puterea sa nu e în stare să ducă la îndeplinire nici un lucru. La noi orice să începe şi să face din partea Maghiarilor să face cu ajutorul şi sprijinul statului, car’ unde acesta lipseşte, lucrurile dau indărăpt şi nici o treabă nu să ajunge. Se întemeiază o reuniune agronomică maghiară — ea cere şi capătă ajutorul statului, căci altcum nu poate da înainte; teatrele maghiare, precum am văzut, au ajutor bănesc dela stat, şcoalele maghiare asemenea; „kulturegylet“-urile cer ajutoare dela stat, căci altcum maghiarisarea stă baltă. Săcuii n’au fost îndestul sprijiniţi din partea statului, urmarea este că sânt decăzuţi şi Biksics, dimpreună cu alţi şovinişti, strigă în gura mare după ajutor de la stat pe seama lor; statul face colonisări printre Români, coloniştii maghiari la rîndul lor se razimă pe stat şi acesta trebue să-i ajute, căci altcum se prăpădesc. Statul dă câteva mii de fl. ajutor teatrului maghiar din Cluj, dar’ toţi aceşti bani să papă fără de a fi îndestulitori, şi deputatul Clujenilor Hegedus a cerut în dietă dela ministru, ca să ia statul teatrul din Cluj, adecă să-’l ţinem noi din banii ţerii, oricât ar costa, căci altcum lâncezeşte — car’ ministrul a făgăduit. Şi aşa mai departe. Pildele de felul acesta sânt nenumărate; fiecare din noi ştim câte una: ici să ajută o şcoală din partea statului, colo o cabină sau o întrunire din partea comitatului sau a varmeghiei, ici o foaie ungurească, colo o întreprindere, căci altcum sânt de perit. Şi ca să nu ni să impute, că am grăi neadevăr sau că am mări lucrurile, dăm ceea ce zice în privinţa aceasta o foaie de frunte maghiară. „Bud. Hirlapu In nnul seu dela 23 a lunei trecută: „E fapt netăgăduit — zice foaia — că noi aşteptăm totul dela stat, în aşa măsură, încât şi fostului ministru Baross ’i s’a părut, că mergem prea departe şi anii trecuţi la exposiţia din Timişoara a zis, că e primejdioasă această direcţie, această pornire“. Adeverită odată aceasta, ea ne arată că Maghiarii, oricât să laudă din gură şi prin gazetele lor, nu pot sta pe picioarele proprii, că sunt slabi la putere, şi ar lâncezi, dacă statul nui-ar ajuta în chip însemnat. Căuşele acestui lucru zac în şovinism, adecă în închipuirea, că ei sânt mai pe sus de toate şi de toţi şi nu urmarea, că voind să aibe totul pe mână, încet cu încetul pe noi naţionalităţile, ne-au scos de peste tot locul, ne-au exchis din viaţa publică. Şovinismul, care e frate dulce cu îngâmfarea fără seamă, dând în chip neiertat numai Maghiarilor sprijinul statului şi desmerdându-’i, ’i-a desvăţat de a sta pe picioarele proprii şi ’i-a dedat a aştepta totul de la stat. Iată unde duce patima pe om! Ce va fi însă cu acest popor când nu va mai fi gugulit din partea statului ? Ce va fi atunci, când statul, împărţind în măsură dreaptă ajutoarele şi sprijinul seu între toţi cetăţenii deopotrivă, silit va fi a trage dela Maghiari o parte din ajutoarele şi binefacerile, de cari azi se bucură numai ei, poporul ales?... Atunci să-’i vedem ţiindu-’şi locul, cum ni-’l ţinem noi, în mijlocul primejdiilor, prigoniţi şi huiduiţi. Tare ne temem, că atunci va fi vai de capul lor, în causa naţională. Am pomenit pe la sfîrşitul anului trecut, că o foaie de frunte din Italia II. Tempo a scris mai mulţi articoli despre causa naţională a noastră. Despre unul din aceşti articoli, însemnata foaier a Ligei „Liga Romană“ scrie: II Tempo din Roma scoate în numărul seu de la 24 ianuarie un frumos şi aspru articol despre politica de apăsare, ce au întrodus-o Maghiarii împotriva Românilor şi a celorlalte naţionalităţi din Ungaria. Articolul e întitulat: Menzogna e Verità — 11 Liberalismo dei Magiari, (Minciună şi adevăr. — Liberalismul Maghiarilor). Autorul arată, cât de fals şi mincinos este aşa zisul liberalism maghiar, aşa de mult cântat şi înălţat la cer din partea acelora, cari nu cunosc falsitatea şi apucăturile mişeleşti ale acestor asupritori, cari strigând libertate, fac o statornică apăsare asupra conştiinţelor, batjocoresc drepturile cele mai sfinte şi întrebuinţează cele mai tiranice mijloace. Pentru a întări zisele sale, ziarul numit citează între alte dovezi, datele publicate și de noi, despre osândirile neomenoase ale Românilor în cei din urmă 2 ani. Maghiarisarea — mai nainte de toate. »M. Hírlap dela 31 Ianuarie n. scrie în fruntea foii un articol .Pentru maghiarism'1 si face următoarea mărturisire: I »Ungaria e o ţeară bună, o ţeară frumoasă, dar’ îşi are partea sa anumită, că cel mai însemnat lucru al statului ar fi maghiarisarea. Aceasta este ţinta şi lucrarea noastră statornică, în care nu e iertat să lâncezim nici când. Nu e iertat să dispreţuim, să aruncăm ori să slăbim nimic în ce băgăm de seamă putere şi destoinicie de maghiarisare. E de însemnat, că până când mai nainte Maghiarii tăinuiau, că au de scop a ne maghiarisa, acum când se dovedeşte că maghiarisarea nu dă înainte, vin şi o mărturisesc. Stăpânitorii noştri. ii. Al doilea lucru petrecut îa dieta maghiară, care e vrednic să-l ştim, deoarece ne arată pornirile stăpânitorilor noştri, e desbaterea asupra votului universal, în ţerile culte, cu constituţie, adecă unde cetăţenii fac înşişi legile prin trimişii lor, numiţi deputaţi, bărbaţii fruntaşi şi conducători să insuiesc a lărgi dreptul de alegere asupra cât să poate de mulţi cetăţeni. Numai aşa să poate zice, că legile, ce se fac, sânt isvorite din voinţa poporului. Dreptul acesta de votare, estins asupra tuturor cetăţenilor.