Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)
1920-09-26 / nr. 40
Pag. 2 FOAIA POPORULUI Timişoara Bănatului ori Chişineul Basarabiei. Cerem, deci, anchete asupra adevăratelor stări în agricultură şi economia de vite, în industria mare şi mică, cum şi în comerţ, înaintede ce sedau moui ordonanţe sau se fac legi pentru întreg cuprinsul ţării. Aşa se face doar în toate ţările moderne de azi. Oamenii interesaţi sunt totdeauna ascultaţi, apoi legiuitorul se pune pe lucru, după care urmează mai totdeauna o lege, ce aduce şi mulţumire, nu numai critică sau delăturarea ei în curând, după cum se întâmplă cu multe legi de-ale noastre. Nicolae Bratu împroprietărirea, împărţirea pământului pentru ţărani în vechiul regat, începând de Duminecă, 19 Septembre, se fac în vechiul Regat parcelările şi împărţirea pământurilor la săteni. Cea dintâîu parcelare şi împărţire s’a făcut în satul Gurbăneşti din judeţul Ilfov, lângă Bucureşti, împărţirea a fost făcută de însuşi ministrul-preşedinte generalul Averescu în prezenţa mai multor miniştri şi bărbaţi de frunte ai ţării. S’au ţinut cu acest prilej mai multe vorbiri însemnate şi s’a trimis" telegrame de adâncă mulţumită şi supunere gloriosului nostru Rege Ferdinand I. Tot cu prilejul acesta al începerii de împărţire a pământului, guvernul a adresat un călduros apel către săteni, în care-i îndeamnă să cumpere bonurile (obligaţii) de împroprietărire. Sătenii după putinţă vor putea cumpăra bonuri până la suma de 3.000 Lei, primind în schimb pământ până la 5 hectare. * Din cele de sus vedem, că în vechiul regat împărţirea pământului a ajuns mai departe, ca în Ardeal. Să sperăm, că şi la noi se vor lua lucrările mai cu dinadinsul; doar legea de espropriare e din toamna trecută votată de Marele Sfat dela Sibiu. Urnează numai, ca legea să fie acum votată — ceea ce prea mult întârzie — şi de Camera dela Bucureşti. Aci însă ar trebui să se mai facă unele îndreptări cu privire la păşunate şi alte câteva schimbări ceva mai lărgite cu privire la pământul ce cade sub despropriere etc. Asupra acestora vom mai scrie la timpul său. Şi Răvaş politic. Polonia. Frontul polono-rus începe să devină din nou mai viu. Luptele devin tot mai înfocate şi ştirile despre biruinţele armatelor poloneze se îmulţesc cu fiecare zi. In zilele din urmă polonezii au înaintat spornic, au cucerit oraşe şi cetăţi făcând o mulţime de prinsonieri şi capturând un însemnat material de războiu. Lupteleacestea nouă şi înverşunate au un caracter de ofensivă polonă, care însă e fm mai mult de o însemnătate politică decât strategică, deoarece târguelile de pace din oraşul Riga se fac cu multe nădejdi de izbândă. Polonii stăruesc să câştige prin biruinţele de pe front la târguelile de pace, să silească pe trimişii bolşevici să grăbească cu încheierea păcii. •Şi apucătura aceasta se vede că-şi are succesele deoarece bolşevicii se arată a fi dornici de încheierea păcii, dacă nu va fi şi la ei numai o apucătură, pregătind în taină o nouă contraofensivă, pe care o şi prevesteşte unele ziare din Berlin. Şi se ştie că Germanii sunt bine informaţi asupra scopurilor şi intenţiunilor bolşevice, doar sunt prieteni de cruce. Neînţelegerile dintre polonezi şi litvani sunt pe cale de a fi aplanate definitiv. Rusia. Armata bolşevică e în retragere bătută de polonezi. Ştirile privitoare la prinderile indurate pricinuesc în Moscova şi în Petrograd mari turburări, îndeosebi în Moscova turburările au luat proporţii revoluţionare. Au fost sângeroase lupte pe străzi. In Moscova, guvernul încearcă să mulţumească pe cei nemulţumiţi cu făgădueli că refac armata, că reorganizarea trupelor e aproapegata şi că vor începe o nouă şi puternică contraofensivă. In aceeaş vreme bolşevicii sunt nevoiţi să lupte şi cu armata ordinei de sub conducerea generalului Wrangel din sudestul Rusiei şi cu ucrainienii răsculaţi. Şi în atâtea părţi şi cu atâţia duşmani egreu să lupţi şi e şi mai greu să împaci toate îsbucnirile de nemulţumire, toate răscoalele din interiorul ţării. Germania. Naţiunea germană e într-o mare înfrigurare de muncă. Se sileşte ca prin o muncă întinsă să-şi recâştige raza avută, dar nu uită în aceeaş vreme să-şi caute fie în ascuns fie pe faţă prietini pentru ca la vreme cu prilej să sară asupra neamurilor vecine, francezi şi poloni, cu cari anevoie se poate împăca în sufletul ei. Acum dorul Germaniei esă stăpânească cel puţin aerul dacă mările nu le poate stăpâni. In acest scop face legături cu Danemarca, cu Elveţia pentru a statornici drumuri prin văzduh şi a le folosi pentru tot feliul de transporturi. Tăindu-i-se legăturile cu orientul şi cu coloniile din Africa, Germania lucră să-şi aşeze acum comerciul extern pe alte baze. Nu secunoaşte încă planul ei de a exporta mărfurile ce le fabricăea,dar e prea aproape gândul, că ea va nizui să-şi plaseze mărfurile prin Rusia şi cu ajutorul Rusiei prin Azia, Franţa. Preşedintele republicei franceze Deschanel şi-a dat mulţumită din diregătoria ce ocupă şi anume din pricina boalei de care pătimeşte de vreme mai îndelungată. In vederea alegerii noului preşedinte se va convoca în cursul lunei Octomvre congresul electoral. Pregătirile de alegere le va face camera şi senatul împreună cu guvernul. Mulţumirea lui Deschanel a pus lumea politică franceză într’o vie mişcare. Toţi se întreabă cine va fi urmaşul preşedintelui? Eri alaltăeri se susţinea că preşedintele guvernului dl Millerand va fi cel ce va conduce în urma lui Deschanel soartea ţării franceze. Telegramele din zilele din urmă întăresc părerea aceasta tot mai mult. Senatul şi Camera franceză sunt hotărîte se facă o mare demonstraţie pentru alegerea lui Millerand mai ales din motivul că Franţa are azi nevoie de tei om de fier, de un om iubit şi respectat de toţi cetăţenii, de un om cinstit şi cumpănit. Şi cel mai hotărît în acţiuni şi mai cinstit şi iubit de toţi e Millerand despre care toate gazetele numai cu laudă scriu. Lui Millerand are să se mulţumească învingerea diplomatică câştigată mai zilele trecute împotriva Angliei şi a Italiei. Acestea două ţări plănuiseră să ţînă o conferinţă la Geneva cu ascuţiş în contra politicii franceze, vrând anume să hotărească schimbarea contractului de pace de la Versailles legat cu Germania. Franţa s-a împotrivit acestei dorinţi a Angliei şi Italiei şi a biruit, doar dreptatea era de partea ei. O altă învingere a câştigat Franţa prin faptul că i-a succes să facă legătură de arme cu Belgia împotriva Germaniei. Legătura aceasta are de scop să se apere una pe alta în cazul că vor fi atacate de nemţi. Anglia. Tulburările din Irlanda nu s’au potolit încă. Irlandezii cer ca să li se dea autonomie, drepturi pentru ca neamul lor să se poată desvolta liber. Guvernul englez e însă duşman al cererii lor, cu toate acestea sunt feluiţi bărbaţi ,de ,stat înparlamentul englez, cari sprijinesc dorinţa şi silinţa irlandezilor. In afară de ţara lor, mai au englezii să lupte şi cu răscoalele arabe şi turceşti de prin Azia mică. Aici însă luptă împreună cu trupele franceze în contra arabilor şi turcilor. In zilele din urmă li-a succes să învingă trupele naţionaliştilor turci, numiţi „Kemalişti“, după numele ghinărarului turc Kemal. Faţă cu bolşevicii ruşi, englezii par a fi mai îngăduitori. Voesc anume să între în legături diplomatice cu Rusia bolşevică, în cazul că vor făgădui bolşevicii, că foți vor primejdui neatârnarea polonilor şi că nu vor face în Anglia şi în provinciile ei propagandă bolşevică. Italia. Guvernul italian e în deplină înţelegere cu guvernul englez în ce priveşte războiul polono-rus. Stărue anume şi guvernul italian să se pună în înţelegere cu guvernul sovietic dar sprijinind totodată şi neatârnarea Poloniei faţă cu bolşevici. Italia asemenea guvernului englez este de părerea ca faţă de învinşi să nu se purceadă cu prea mare asprime. In interiorul ţării guvernul italian se osteneşte în mod cinstit să mulţumească cererile muncitorilor, să introducă sertjire şi linişte binefăcătoare a muncei. Nr. 40 Scăderea preţurilor. In Sibiu lucrul acesta înterge greu, fiindcă negustorii saşi se ţin ca scaiul la preţuri urcate. Urmarea este, că şi sătenii din jur fac acelaş lucru cu produsele lor. In zilele din urmă se observă însă oarecare muiere a preţurilor pe ambele părţi. Marţi a trecuta grâul cum şi alte produse agricole dăduse bine înapoi în preţ. Desigur aceasta se va întâmpla şi bifui bine în zilele viitoare. In acelaş timp şi negustorii văd, că încăpăţinarea lor viu duce departe. Mereu lasă şi ei din preţuri. La aceasta îi forţează şi legea contra speculei, în baza căreia lise controlează preţurile. Prin urmare ne putem aştepta cu siguranţă, că preţurile mărfurilor gata vor da mereu înapoi. Bineînţeles, preţurile mărfurilor vor scădea mereu, nimai dacă sătenii noştri încă aduc la oraşe lemne, bucate, legoume şi poame ieftine. Doar zice o vorbă înţeleaptă: „O mână spală pe ceealaltă, iar amândouă obrazul.“ Să fim deci cu toţii de înţeles şi să contribuim fiecare după putinţă la ieftinirea traiului pe toată lîna.