Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)

1920-09-26 / nr. 40

Pag. 2 FOAIA POPORULUI Timişoara Bănatului ori Chişineul Basa­rabiei. Cerem, deci, anchete asupra adevăra­telor stări în agricultură şi economia de vite, în industria mare şi mică, cum şi în comerţ, înainte­­de ce se­­dau moui ordonanţe sau se fac legi pentru întreg cuprinsul ţării. Aşa se face doar în toate ţările mo­derne de azi. Oamenii interesaţi sunt tot­deauna ascultaţi, apoi legiuitorul se pune pe lucru, după care urmează mai totdeauna o lege, ce aduce şi mulţumire, nu numai critică sau delăturarea ei în curând, după cum se întâmplă cu multe legi de-ale noa­stre. Nicolae Bratu­ împroprietărirea, împărţirea pământului pentru ţărani în vechiul regat, începând de Duminecă, 19 Septembre, se fac în vechiul Regat parcelările şi îm­părţirea pământurilor la săteni. Cea din­­tâîu parcelare şi împărţire s’a făcut în sa­tul Gurbăneşti din judeţul Ilfov, lângă Bu­cureşti, împărţirea a fost făcută de însuşi ministrul-preşedinte generalul Averescu în prezenţa mai multor miniştri şi bărbaţi de frunte ai ţării. S’au ţinut cu acest prilej mai multe vorbiri însemnate şi s’a trimis" telegrame de adâncă mulţumită şi supunere glorio­sului nostru Rege Ferdinand I. Tot cu prilejul acesta al începerii de împărţire a pământului, guvernul a adre­sat un călduros apel către săteni, în care-i îndeamnă să cumpere bonurile (obligaţii) de împroprietărire. Sătenii după putinţă vor putea cumpăra bonuri până la suma de 3.000 Lei, primind în schimb pământ până la 5 hectare. * Din cele de sus vedem, că în vechiul regat împărţirea pământului a ajuns mai departe, ca în Ardeal. Să sperăm, că şi la noi se vor lua lucrările mai cu dinadinsul; doar legea de espropriare e din toamna trecută votată de Marele Sfat dela Sibiu. Urn­ează numai, ca legea să fie acum vo­tată — ceea ce prea mult întârzie — şi de Camera dela Bucureşti. Aci însă ar trebui să se mai facă unele îndreptări cu privire la păşunate şi alte câteva schimbări ceva mai lărgite cu privire la pământul ce cade sub d­espropriere etc. Asupra acestora vom mai scrie la timpul său. Ş­i Răvaş politic. Polonia. Frontul polono-rus începe să devină din nou mai viu. Luptele devin tot mai în­focate şi ştirile despre biruinţele armate­lor poloneze se îmulţesc cu fiecare zi. In zilele din urmă polonezii au înaintat spor­nic, au cucerit oraşe şi cetăţi făcând o mulţime de prinsonieri şi capturând un în­semnat material de războiu. Luptele­­acestea nouă şi înverşunate au un caracter de ofen­­sivă polonă, care însă e fm mai mult de o în­semnătate politică decât strategică, deoare­ce târguelile de pace din oraşul Riga se fac cu multe nădejdi de izbândă. Polonii stă­­ruesc să câştige prin biruinţele de pe front la târguelile de pace, să silească pe trimişii bolşevici să grăbească cu încheierea păcii. •Şi apucătura aceasta se vede că-şi are succe­sele deoarece bolşevicii se arată a fi dor­nici de încheierea păcii, dacă nu va fi şi la ei numai o apucătură, pregătind în taină o nouă contra­ofensivă, pe care o şi pre­vesteşte unele ziare din Berlin. Şi se ştie că Germanii sunt bine informaţi asupra scopurilor şi intenţiunilor bolşevice, doar sunt prieteni de cruce.­­ Neînţelegerile dintre polonezi şi lit­­vani sunt pe cale de a fi aplanate definitiv. Rusia. Armata bolşevică e în retragere bă­tută de polonezi. Ştirile privitoare la prin­derile indurate pricinuesc în Moscova şi în Petrograd mari turburări, îndeosebi în Moscova turburările au luat proporţii re­voluţionare. Au fost sângeroase lupte pe străzi. In Moscova, guvernul încearcă să mulţumească pe cei nemulţumiţi cu făgă­­dueli că refac armata, că reorganizarea trupelor e aproape­­gata şi că vor începe o nouă şi puternică contraofensivă. In aceeaş vreme bolşevicii sunt nevoiţi să lupte şi cu armata ordinei de sub con­ducerea generalului Wrangel din sudestul Rusiei şi cu ucrainienii răsculaţi. Şi în atâ­tea părţi şi cu atâţia duşmani e­­greu să lupţi şi e şi mai greu să împaci toate îsbuc­­nirile de nemulţumire, toate răscoalele din interiorul ţării. Germania. Naţiunea germană e într-o mare înfri­gurare de muncă. Se sileşte ca prin o mun­că întinsă să-şi recâştige raza avută, dar nu uită în aceeaş vreme să-şi caute fie în ascuns fie pe faţă prietini pentru ca la vreme cu prilej să sară asupra neamurilor vecine, francezi şi poloni, cu cari anevoie se poate împăca în sufletul ei. Acum dorul Germaniei e­­să stăpânească cel puţin aerul dacă mările nu le poate stăpâni. In acest scop face legături cu Danemarca, cu Elve­ţia pentru a statornici drumuri prin văz­duh şi a le folosi pentru tot feliul de trans­porturi. Tăindu-i-se legăturile cu orientul şi cu coloniile din Africa, Germania lucră să-şi aşeze acum comerciul extern pe alte baze. Nu se­­cunoaşte încă planul ei de a exporta mărfurile ce le fabrică­­ea,­­dar e prea aproa­pe gândul, că ea va nizui să-şi plaseze măr­furile prin Rusia şi cu ajutorul Rusiei prin Azia, Franţa. Preşedintele republicei franceze De­­schanel şi-a dat mulţumită din diregătoria ce ocupă şi anume din pricina boalei de care pătimeşte de vreme mai îndelungată. In vederea alegerii noului preşedinte se va convoca în cursul lunei Octomvre con­gresul electoral. Pregătirile de alegere le va face camera şi senatul împreună cu gu­vernul. Mulţumirea lui Deschanel a pus lu­mea politică franceză într’o vie mişcare. Toţi se întreabă cine va fi urmaşul preşe­dintelui? Eri­ alaltăeri se susţinea că pre­şedintele guvernului dl Millerand va fi cel ce va conduce în urma lui Deschanel soar­­tea ţării franceze. Telegramele din zilele din urmă întăresc părerea aceasta tot mai mult. Senatul şi Camera franceză sunt ho­­tărîte se facă o mare demonstraţie pentru alegerea lui Millerand mai ales din motivul că Franţa are azi nevoie de tei om de fier, de un om iubit şi respectat de toţi cetă­ţenii, de un om cinstit şi cumpănit. Şi cel mai hotărît în acţiuni şi mai cinstit şi iubit de toţi e Millerand despre care toate ga­zetele numai cu laudă scriu. Lui Millerand are să se mulţumească învingerea diplomatică câştigată mai zilele trecute împotriva Angliei şi a Italiei. A­­cestea două ţări plănuiseră să ţînă o con­ferinţă la Geneva cu ascuţiş în contra po­liticii franceze, vrând anume să hotărească schimbarea contractului de pace de la Ver­sailles legat cu Germania. Franţa s-a îm­potrivit acestei dorinţi a Angliei şi Italiei şi a biruit, doar dreptatea era de partea ei. O altă învingere a câştigat Franţa prin faptul că i-a succes să facă legătură de­ arme cu Belgia împotriva Germaniei. Le­gătura aceasta are de scop să se apere una pe alta în cazul că vor fi atacate de nemţi. Anglia. Tulburările din Irlanda nu s’au poto­lit încă. Irlandezii cer ca să li se dea auto­nomie, drepturi pentru ca neamul lor să se poată desvolta liber. Guvernul englez e însă duşman al cererii lor, cu toate ace­stea sunt feluiţi bărbaţi ,de ,stat în­­parlamen­tul englez, cari sprijinesc dorinţa şi si­linţa irlandezilor. In afară de ţara lor, mai au englezii să lupte şi cu răscoalele arabe şi turceşti de prin Azia­ mică. Aici însă luptă împre­ună cu trupele franceze în contra arabilor şi turcilor. In zilele din urmă li-a succes să învingă trupele naţionaliştilor turci, nu­miţi „Kemalişti“, după numele ghinăraru­lui turc Kemal. Faţă cu bolşevicii ruşi, englezii par a fi mai îngăduitori. Voesc anume să între în legături diplomatice cu Rusia bolşevică, în cazul că vor făgădui bolşevicii, că foți vor primejdui neatârnarea polonilor şi că nu vor face în Anglia şi în provinciile ei propagandă bolşevică. Italia. Guvernul italian e în deplină înţele­gere cu guvernul englez în ce priveşte răz­boiul polono-rus. Stărue anume şi guvernul italian­ să se pună în înţelegere cu guvernul sovietic dar sprijinind totodată şi neatârnarea Po­loniei faţă cu bolşevici. Italia asemenea guvernului englez este de părerea ca faţă de învinşi să nu se purceadă cu prea mare asprime. In interiorul ţării guvernul italian se osteneşte în mod cinstit să mulţumească cererile muncitorilor, să introducă sertjire şi linişte binefăcătoare a muncei. Nr. 40 Scăderea preţurilor. In Sibiu lucrul acesta înterge greu, fiindcă negusto­rii saşi se ţin ca scaiul la preţuri urcate. Urmarea este, că şi sătenii din jur fac ace­­laş lucru cu produsele lor. In zilele din urmă se observă însă oarecare muiere a preţurilor pe ambele părţi. Marţi a trecuta grâul cum şi alte produse agricole dăduse bine înapoi în preţ. Desigur aceasta se va întâmpla şi bifui bine în zilele viitoare. In acelaş timp şi negustorii văd, că încăpăţinarea lor viu duce departe. Mereu lasă şi ei din preţuri. La aceasta îi forţează şi legea contra speculei, în baza căreia li­se controlează preţurile. Prin urmare ne putem aştepta cu siguranţă, că preţurile mărfurilor gata vor da mereu înapoi. Bine­înţeles, preţurile mărfurilor vor scădea mereu, nimai dacă sătenii noştri încă aduc la oraşe lemne, bucate, legoume şi poame ieftine. Doar zice o vorbă înţe­leaptă: „O mână spală pe ceealaltă, iar­ amândouă obrazul.“ Să fim deci cu toţii de înţeles şi să contribuim fiecare după putinţă la ieftinirea traiului pe toată lîna.

Next