Foaia poporului, 1924 (Anul 32, nr. 1-52)

1924-04-27 / nr. 17

Anul 32­1 Coaz On. Asoc. pentru Literatura Română Str. Şaguna 6 Loco UNUI EXEMPLAR 2 LEI mineră, 27 Aprilie 1924 No. 17 Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională poli­­tică­ poporală înfiinţată la anul 1892 Apare în fiecare Duminecă PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an.................... . . Lei 100,­— Pe o jumătate de an . . . . Lei 50.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (Lângă poştă) Adresa telegrafică: „Foaia Poporului­ INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 5 Lei pentru fiecare publicare înviere în învălmaşagul frământărilor, cari alcă­­tuesc viaţa zilelor de astăzi, învierea Mântui­torului, praznicul praznicelor, formează şi tre­buie sâ formeze pentru cel ce nu trăieşte nu­mai cu trupul, o zi de odihnă, care îi dă prilej de reculegere sufletească. Zi de zi, în viaţa noastră, suntem plini de sbucium în lupta pentru câştigarea celor tre­buimioase vrerii, pentru apărarea împotriva celor ce ne vreau răul şi, vai, nu arareori pen­tru a face înşine râu deaproapelui nostru. Ce uşor ne-ar fi să biruim şi în lupta din afară, ca şi în lupta împotriva râulu­i din sufletul nostru, dacă am avea pururea în suflet pilda Celui ce a suferit pentru mân­tuirea noastră, căutând sa se scoată neamul omenesc din stricăciune la nestricăciune. • A venit mai întâiu la poporul, în sânul căruia trup s’a făcut. De cei mari a fost primit însă cu hulă, iar când s’a împlinit vre­mea, aceştia au ştiut să câştige de partea lor pe Romanul străin, ca să-şi bată joc de Hristos, să-l chinuească şi să-l omoare pe cruce. Zadarnice ,au rămas fărădelegile lor, căci Mântuitorul a înviat a treia zi şi cu el împreună a înviat şi legea m­­ântuirii sufleteşti, care e legea creştinească. Aceasta a cucerit pământul şi acolo, unde stăpâneşte cu adevă­rat sufletele, ea e mângâierea celor năcăjiţi, întărirea celor slăbiţi, arma de împăcare a celor învrăjbiţi. Adâncindu-ne cât de cât în frumoasele, m­ângăitoarele şi înălţătoarele povestiri ale Evangheliei, care ne arata patimile Mântuito­rului, şi cel ce traeşte, în cursul anului, cu gândul înstrăinat de" învăţătura mântuitoare a celui Răstignit, nu poate să nu găsească o mică asămănare între patimile Răscumpără­torului nostru şi între năcazurile Vieţii noastre zilnice, când aceasta ne sflim să o ducem luptând contra răului, a patimilor cari ne stăpânesc prea des şi a atacurilor pe cari le îndreptează deaproapele împotriva noastră, chiar şi când vrem binele. De câte ori însă înd­rumătorul sufletului nostru va fi viaţa şi învăţătura Celui ce a pătimit pentru noi, de câte ori din stricăciunea în care ajungem vom căută să ieşim cu ajutorul învăţături Evan­gheliei, şi noi vor şii învia şi dujmanul va ră­mânea de ruşine. Trăim vremuri grele, nu pentru că ne-­ar l­ipsi cele necesare vieţi­i trupeşti, ci­ mai ales pentru că nu căutăm cele trebuincioase curăţeniei vieţii sufleteşti. Ură­ şi zavistie, asuprirea deaproapelui, lăcomia după avere fără muncă multă, chiar hoţia, batjocorirea celor sfinte şi alte păcate de moarte par a se înstăpâni tot mai mult între noi. Le ve­dem, la noi şi La alţi­i, le condamnăm, dar par’că tot nu e chip de­a eşî din aceasta stricăciune la nestricăq-;.une. Şi oare care să fie pricina acestei stări triste şi întristătoare? Suntem tot noii. Căci ne-­ăm obişnuit să căutăm pricina tuturor rele­lor în cei ce ne stăpânesc, dle’a cari aşteptăm îndreptarea tuturor relelor. Nie­,am obişnuit să vedem răul tot numai în deaproapele no­stru, fără să luăm în teamă, că şi noi, cei nemulţumiţi cu stările de astăzi, ne abatem adeseori de la învăţătura Celui ce a coborît pe pământ ca să ne scoată din stricăciune la ne­­stricăciune. Să începem deci îndreptarea fiecare cu noi înşine. Şi să luăm pildă dela Mântuitorul, dela ucenicii lui, dela cei mulţi cari au crezut şi au urmat învăţăturile lui într’o vre­me, când lumea eră cu mult mai stricată de­cât astăzi, când stăpânirea era asupritoare, când oamenii erau mai învrăjbiţi unii contra altora, când stricăciunea era mai mare. Nici o parte din viaţa­ pământească a Mântuitorului nu ne arată atât de frumos putinţa îndreptării ş­i a biruinţei răului, ca tocmai învierea Domnului, care a biruit răul. Căci hotărîndu-ne în sufletul nostru de-a urmă învăţăturile lui, şi noi vom simţi, că înviem eşind din stricăciune la nestricăciune. Atunci pe dreptate ne vom putea salută unul pe altul cu mângăitoarea veste a mironosiţelor muieri: Hristos a înviat! Bătrânul, titlul său, el mai reprezintă apoi, prin un­ele persoane, idei mai radicale, ce foarte cu greu se pot înfăptui în viitorul apropiat. Partidul Naţional a cerut deci, ca Ţărăniştii să se orienteze (să lase) mai mult după Naţio­nalişti.­­ In jurul acestor chestii s’au purtat per­tractări în diferite rinduri. De prezent încă se întâmplă acelaş lucru. Să sperăm, că în­ţelegerea mult dorită se va ajunge. Înţele­gerea acestor doua partide ar fi hotărîtoare pentru politica viitoare a ţării. Naţionaliştii au cele mai întinse rădăcini în Ard­eal şi Banat, iar Ţărăniştii în vechiul regat. Lu­crând toţi la­olaltă, ar fi cea mai puternica forţă politică a ţării. Guvernarea ţării le-ar fi sigură. Din stricăciune ia nestricăciune. Naţionaliştii şi Ţărăniştii Intre conducătorii Partidului Naţional şi ai Partidului Ţărănesc sai purtat în dife­rite rînduri pertractări. Scopul era: a ajunge la înţelegere asupra conlucrării laolaltă şi formarea unui guvern comun, sau, dacă s’ar putea chiar, contopindu-se ambele partide în unul singur. La o înţelegere deplină nu s-a ajuns în cursul timpului. Dar aceste partide stau bine între ele. Punctele de deosebire au fost totdeauna cam acestea: Partidul Naţional Român spune, că nu-şi poate schimba titlul său istoric; acest partid e naţional şi democratic, apă­rând interesele tuturor claselor populaţiei. — Partidul Ţărănesc încă vrea să-şi păstreze . Politica în ţară Luând Camera şi Senatul vacanţă, până după întoarcerea Suveranilor noştri în ţară, politica în Bucureşti s’a domolit. Deputaţii şi senatorii au plecat din Capitală. Miniştrii cei mai mulţi încă nu sunt în Bucureşti pe Paşti. Discuţii pol­itice în ultimele zile, s’au purtat mai cu seamă în jurul a două chestii : 1. Pertractările de apropiere între Naţiona­lişti şi Ţărăni­şti; 2. Inţelegerea dintre Par­tidul Naţionalist-Democrat (al dini prof. Ior­­ga) şi grupul Argetoianu (cari s’au rupt din Partidul Poporului al generalului Avenescu). Despre pertractările celor dintâi scriem la alt loc, despre înţelegerea ce se spune că e pe cale între cei din urmă, rămânem mira­ţ­i. Aproape nu ne vine a crede, că naţionalistul şi democratul profesor Iorga să se unească cu marele ciocoiu înbogăţit Argetopanu, care numai politică democrată nu face, când e la adecă (dovadă bonul lui de tezaur şi ţinuta lui Argetoianu când s’a cerut să se pună dare mai mare pe bogătanii ţării etc.).­Mare surprindere a produs la noi în ţară, ţinuta Serbiei în ultimele săptămâni. Gazetele sârbeşti atacă România fără cru­ţare, iar guvernul sârbesc tace. Lumea ro­mânească a început să se întrebe: In ce alianţă mai suntem noi cu Sârbia? încă o dovadă, că în vremurile de azi nu ne putem răzima pe străini, ci, dacă vrem să trăim şi să avem linişte, atunci trebue să ne întărim ţara din toate punc­tele de vedere: armata, ordinea, munca pro­ductivă, banul nostru să aibă valoare mai m­are şi altele. Cu un cuvânt, să ne desme­­tecim, privind graniţele noastre, pe unde a­­vem numai duşmani. De aceea, sa lucrăm mai mult, în cinste şi omenie. Aşa vom a­­junge o ţară puternică.

Next