Foaia Noastră, 1961 (Anul 5, nr. 1-24)
1961-01-01 / nr. 1
Girare Meştere neîntrecut, Ger al lui Undrea — pe geamuri Fă-mi o sorcovă din ramuri De argint cu flori de lună Şi un clopot care sună, Glas de prunci Şi joc de lunci. Să urez, să sorcovesc Umărul muncitoresc; Să-i urez şi să-i ajung Visul lui veghiat la strung; Să-i urez să-i fie casa Cum îi patria — frumoasă! Meştere neîntrecut, Fă-mi harapnic cu fuior Să trăznesc de-un pluguşor; Fă-mi şi mai puternic graiul, Munţii să-l audă, plaiul, Să ureze la plugari Pe la colective mari. Auzit-am şi-am trăit, Cînd în vremi s-a sorcovit Pe la cei cu cheag şi seu, Nu la cei cu traiul greu. Şi cînd s-a urat la cei Împănaţi cu aur, grei; Azi, uratu-i la strungari, La plugari, la cărturari. Ei sínt munca şi bogaţii; Muncii lor — sínt împăraţii. RADU BOUREANU FOAIA HOASTRA ORGANUL UNIUNII DEMOCRATICE A ROMÎNILOR DIN UNGARIA Anul V. Nr. 1. — Duminică, 1 ianuarie 1961. 8 pagini 60 fill. JUBILEU... A trecut un an plin de succese, de cînd la marginea oraşului Giula a fost fixată tăbliţa proaspăt vopsită: „Giula, oraş cooperativizat”. Mulţi îşi amintesc că după cel de-al VII-lea Congres al Partidului, postul de radio maghiar şi presa au salutat Giula, ca primul oraş colectivizat, în acele săptămîni chiar şi în cele mai ascunse colţuri din lumea cătunelor era forfotă mare, ca intr-un adevărat furnicar. Conducătorii organizaţiilor de partid şi ai sfaturilor populare, muncitori de fabrică, membri vechi ai gospodăriilor colective, vizitau lumea cătunelor, discutînd de multe ori pînă în zorii zilei cu ţăranii care au păşit pe drumul cel nou. în centrele cătunelor situate la mai mulţi km. de oraş, s-au format una după alta noile gospodării colective. Dar chiar şi după intrarea în colectiv, gospodarii erau frămîntaţi de mii şi mii de gînduri. Au întrebat unul de la altul, ori de la conducători, cum o să fie de acum înainte! Ce se întîmplă cu parcelele mici nearate încă, ce despăgubiri vor primi pentru semănăturile de toamnă, pentru îngrăşările efectuate, cîte vite pot rămîne în gospodăria lor proprie, cum vor vinde în viitor laptele din gospodăriile lor, doar nu o să aibă timp de mers la piaţă. Discuţiile care au ţinut pînă noaptea tîrziu, erau pline de îngrijorare, dar cu sosirea primăverii s-au apucat cu toţii de lucru. Acum, cu ocazia jubileului de un an, să vedem cum au reuşit în colectiv, ce au dat statului şi la ce se pot aştepta membrii? De fapt bilanţul final încă nu e gata, dar un lucru e cert: atît membrii vechi, cît şi cei noi din gospodăriile colective din Giula şi-au făcut pe deplin datoria: în muncile sezoniere au fost totdeauna fruntaşi. Noua gospodărie colectivă „Cîmpul verde”, de exemplu, a semănat pîinea anului viitor — prima pe plasă, în hotarul celor opt gospodării colective, pe șase mii de iugăre înverzeşte grîul de toamnă. Au vîndut printre altele, 1000 vagoane de sfeclă de zahăr, au livrat 250 de vagoane zarzavat proaspăt, din care o mare parte pentru export au rezervat pentru efectivul comun de vite 380 de vagoane de nutreţuri concentrate. Pe anul 1961 au încheiat contracte pentru a livra statului peste şase mii de porci graşi, din care o treime va fi dată de gospodăriile individuale. In anul 1960 au învestit 13 milioane forinţi pentru construcţii, au fost ridicate numeroase grajduri moderne, coşare pentru cîte zece vagoane de porumb, sălaşuri pentru purcei. Brigada de construcţii a gospodăriei colective „Cîmpul verde” a construit şi un birou compus din trei camere şi o sală culturală. Membrii gospodăriilor colective din Giula au trecut cu succes examenul primului an. Cu toate că vara a fost secetoasă, iar toamna au căzut multe ploi, cele opt gospodării colective pot împărţi membrilor lor cîte 31 de forinţi în medie pentru o unitate de muncă. In noua gospodărie colectivă „József Attila”, situată între cele două Crişuri, înfiinţată în cea mai mare parte de membrii de naţionalitate romînă, în primul an se va împărţi membrilor peste 40 de forinţi pentru o unitate de muncă. Paralel cu întocmirea socotelilor finale, în toate gospodăriile colective se întocmesc şi planurile pentru anul viitor. Folosind experienţele bune de pînă acum, membrii gospodăriilor colective din Giula, unguri, romîni şi germani, se pregătesc pentru un an nou şi mai bogat. Printre cei CARE NUMĂRĂ ANII... Anul nou întotdeauna a fost şi este un prilej de privire în trecut şi de scrutare a viitorului. Povara anilor ce au trecut este simţită mai ales de oamenii mai bătrîni. Am făcut acum, în pragul anului nou, o vizită la azilul de bătrîni din Giula, unde sînt îngrijiţi peste 550 de bătrîni, bărbaţi şi femei, veniţi aici din diferite părţi ale ţării. Cei mai mulţi sunt aduşi din capitală, dar mulţi dintre ei — aproape o sută — sunt din judeţul Békés. Conducătorul acestei instituţii de asistenţă socială este Stifter Ferenc, om cam între două vîrste, şi după cum am putut constata în cursul vizitei mele, este foarte activ şi punctual. Din cuvintele unora dintre bătrîni, cu care am stat de vorbă, a reieşit că în general este iubit şi stimat de cei îngrijiţi. Bătrînii sînt găzduiţi în fosta cazarmă din piaţa Kossuth, o clădire veche cu un etaj. In această clădire este instalat azilul de bătrîni. Sălile şi coridoarele sînt curate şi cu mobilier modest. Aruncînd o privire prin fereastră, în curte văd o mare cantitate de cărbune de calitate bună. Aceasta înseamnă că sînt aprovizionaţi şi cu combustibil. Bătrînii au nevoie de căldură, ei rabdă mai greu frigul. Sălile azilului sînt bine încălzite şi după mărimea acestor săli, găzduiesc cîte 4—6, sau chiar pînă la zece persoane. La femei curăţenia e mai mare, ceea ce este şi evident, sălile de dormit par mai prietenoase. O bătrînă cu accent german îmi arată fotografiile fiicei ei vitrege, pe care o iubeşte mult, apoi fotografiile nepoţilor. Vorbind, se înduioşează de propriul ei destin, începe să spună şi să spună, cum a fost viaţa ei. O altă bătrînică îşi acuză copiii că sînt fără inimă, pentru că au părăsit-o. Toţi şi toate au cîte ceva de plîns din trecut, dar toţi simt şi înţeleg că regimul nostru a făcut mult pentru ei, i-a scutit de grija zilei de mîine şi le-a asigurat un trai liniştit. Totuşi în preajma anului nou sînt purtaţi cu gîndul în trecut şi regretă ceva: ... tinereţea. 1. IVANUS NICOLAE LABIŞ Şi cît alb pe-a fără! Valuri de scîntei. Iarna-n lume zboară-n Săniile ei. Trece iara, baba, Peste codrul tot. Urşii dorm cu laba Strînsă lingă bot. Q cipălil De omăt prea mare Crengile se rup. Negre-s pe cărare Urmele de lup. Dar sub geamul serii Crini lingă bujori, Visul primăverii, Aprinzînd în flori.