Foaia Noastră, 1967 (Anul 11, nr. 1-24)
1967-07-15 / nr. 14
CURS DE PERFECŢIONARE PENTRU PEDAGOGI în dorinţa de a ajuta metoda de predare la şcolile cu limba de predare română sau slovacă, secţia judeţeană, cu aprobarea Ministerului, a făcut posibil ca să se organizeze la Békéscsaba cite un curs de perfecţionare pentru pedagogii români şi slovaci. La cursurile slovacilor au predat profesori din Bratislava, iar la cele de gramatică şi literatură română doi profesori de la Institutul Pedagogic de 4 ani din Seghedin, Mihai Cosma şi Gheorghe Petruşan, ca metodişti Iuliu Baróthy de la şcoala din Kétegyháza (cursul superior) şi soţia lui Iosif Csala (cursul inferior). Prelegerile au început cu o scurtă prezentare a scriitorilor români contemporani şi a operelor lor mai de seamă cu prezentarea mai amplă a activităţii de poet şi de prozator a lui Tudor Arghezi făcută de către profesorul Gheorghe Petruşan. La orele de gramatică profesorul Mihai Cosma a insistat mai mult asupra problemelor de limbă ivite în felul de a vorbi a românilor din ţara noastră cu deosebită privire la terminologie şi topică influenţate de limba maghiară. Cei doi metodişti: profesorul Iuliu Baróthy şi tovarăşa Csala au ţinut prelegeri de gramatică şi literatură urmate de discuţii la care a participat şi tov. referent principal Tibor Fekete din partea Ministerului Culturii. Dintre cadrele didactice venite la acest curs de o săptămînă, cele mai multe s-au prezentat la cuvînt şi şi-au spus păsurile. Ce probleme au la şcoală, ce a fost de folos pentru ei şi ce să se aibă în vedere ca în anii viitori să profite şi mai mult de cele auzite la acest curs organizat după cum l-a conceput tov. Marius Turcu şi Uniunea. Tuturor celor care au pus întrebări sau au abordat unele probleme de ordin general le-a răspuns tov. Tibor Fekete, afirmînd că statul nostru, indiferent de numărul unei naţionalităţi conlocuitoare, fiecăreia îi asigură deplină egalitate în drepturi. A încheiat făcîndu-i însă atenţi pe cei prezenţi, să nu confunde egalitatea în drepturi cu separatismul. I. GYULA Lucrări de gospodărie comunală Lucrările de construcţie a reţelei de apeduct din oraşul Gyula — pentru care s-a alocat în total o sumă de 52 milioane de forinţi — au început încă în 1964. Conform proiectelor originale, finisarea lucrărilor s-a preconizat pentru sfîrşitul anului 1968, în urma acestor lucrări oraşul Gyula va deveni primul oraş in ţară unde fiecare casă va avea apeduct. Lungimea totală a conductelor depăşeşte 100 de km, prin care apa proaspătă va ajunge şi în cele mai îndepărtate locuinţe sau curţi ale oraşului. Lucrările de construcţie s-au desfăşurat într-un ritm favorabil încă de la început. Despre aceasta am discutat cu András Nádházi, preşedintele întovărăşirii formată pentru ducerea la îndeplinire a acestor planuri. — Avem noroc că giulanii îşi iubesc din cale-afară oraşul. Acei ingineri, tehnicieni, oameni de conducere la diferite organe care au ajuns de la Gyula la Budapesta sau în alte părţi ale ţării ne-au ajutat cu devotament. Proiectele, de pildă, au fost întocmite prin muncă obştească, datorită acestui fapt lucrările au putut fi începute mult înainte de termen. în plus, anul trecut, cu prilejul congresului partidului s-au luat multe angajamente, s-au format brigăzi complexe, care au ajutat multilateral construcţia. Au adus rezultate favorabile şi întrecerile în muncă. Disciplina în muncă a fost exemplară. Toată lumea s-a mirat cînd prima fază a lucrărilor s-a încheiat. Azi e ceva firesc că reţeaua de apeduct împînzeşte trei sferturi din teritoriul oraşului. După finisarea lucrărilor uzina de apă va asigura zilnic 6200 metri cubi de apă consumatorilor, în cele din urmă tov. Nádházi ne-a mai informat că s-au terminat lucrările de construcţie a castelului de apă cu o capacitate de 1000 metri cubi de apă, cu o investiţie de 3,5 milioane de florinţi. La acest castel de apă au fost aplicate pentru întîia oară în Ungaria metodele inginerului József Toma, proiectant laureat al premiului Kossuth. R. A. *■ PLANUL UNEI NOI CASE DE ODIHNĂ Conducătorii centrului pe ţară al Uniunii meşteşugarilor (KIOSZ) au petrecut mai multe zile în oraşul Gyula, luînd parte la adunarea plenară a micilor meşteşugari din localitate. Cu acest prilej au făcut cunoştinţa cu activitatea de export, munca şi problemele Uniunii. Au vizitat şi băile din cetate. Apa termală, precum şi mediul înconjurător prielnic pentru odihnă i-a impresionat mult pe oaspeţii din Capitală. In urma propunerii delegaţiei — care a fost acceptată de conducerea centrului pe ţară al Uniunii — s-a luat hotărîrea pentru a construi o casă de odihnă pentru 50 de persoane. Sfatul popular orăşenesc le pune cu plăcere la dispoziţie terenul potrivit. Elaborarea proiectelor va începe în curînd. Pentru micii meşteşugari Gyula va deveni în viitor un centru de recreare, oferind posibilitate de odihnă pentru 1200 de persoane pe an. FOAIA NOASTRĂ POPAS LA GYULA Am sosit la Gyula, în plin sezon turistic. Această împrejurare a făcut posibil să fac unele constatări in parte îmbucurătoare, în parte negative. Am mai scris de nenumărate ori despre străduinţele conducătorilor oraşului de a transforma această localitate într-un centru turistic şi intr-o localitate balneară. Şi pe acest teren anii ce au trecut sunt marcaţi prin realizări de seamă şi demne de toată lauda. în acest domeniu, pe primul loc se situează băile din vecinătatea cetăţii medievale, cu apele lor termale şi tămăduitoare. Aceste băi constituie o adevărată perlă a acestui colţ de ţară, mai sărac în păduri şi vegetaţie dătătoare de răcoare. Mercurul din termometru urcase peste 30 de grade, deşi încă erau cîteva zile pînă să vină luna lui Cuptor. Arşiţa soarelui era aproape insuportabilă. Suferise şi omul şi animalele. M-am instalat în microhotelul cel nou din imediata vecinătate a ştrandului. Pînă la bazinele ştrandului, străjuite de copaci seculari, este o distanţă de aproape o sută de paşi. Bazinele au fost tixite de cei care au venit să se apere împotriva zădufului în apa călduţă a băii. Totu-i frumos, totu-i bun. Dar ca să treci canalul Crişului care desparte hotelul de teritoriul ştrandului, trebuie să faci un ocol destul de mare. După declaraţia directorului hotelului, se proiectează construirea unui poduleţ vizavi de hotel, care ar servi exclusiv pentru trecerea oaspeţilor găzduiţi la ei. Se proiectează , dar în sezonul actual nu se mai realizează, după cum sunt încă foarte multe de făcut şi în jurul hotelului. Aspectul din jurul hotelului este de-a dreptul dezolant. Lipseşte un loc pentru parcarea automobilelor. Loc ar fi destul, numai că „lipseşte capacitatea” necesară pentru executarea lucrărilor de amenajare. Locul destinat unei grădini de vară este năpădit de buruienii deşi este îngrădit cu un zid de piatră avînd şi flori. Este adevărat că microhotelul trebuia construit la repezeală pentru că singurul hotel din oraş a fost închis din cauza unor renovări generale. Totuşi ceea ce s-a făcut trebuia făcut cu o mai mare chibzuială. Retuşuri ulterioare ar mai putea ajuta, dacă ele n-ar întîrzia. După o zi meditaţie şi contemplări asupra unor probleme ce îşi aşteaptă rezolvarea şi vlăguit de zăpuşeală, seara te culci în dorinţa de a te odihni. Insă noaptea giulană are tainele ei care nu prea te lasă să-ţi închizi ochii şi să dormi liniştit. Seria întîmplărilor începe prin ioncertul broaştelor care şi-au găsit un adevărat paradis al lor în apa canalului Crişului cu o curgere foarte lentă. Orăcăitul lor durează ore întregi. Dar iată că atenţia ta este îndreptată spre un alt pericol. Ascultînd neputincios orăcăitul oarecum monoton al broaştelor, deodată te încremeneşti de bîzîitul subţire, cu nuanţă metalică al ţînţarilor. Ei se află în permanente zboruri de recunoaştere şi de colectare... a sîngelui, începe o vînătoare enervantă după ţînţari. Pe la miezul nopţii te biruie somnul, rămîi prada ţînţarilor. Se pune întrebarea justificată: de ce nu sînt stîrpiţi fără cruţare aceşti sugători necruţători? Directorul hotelului precizează că nu toţi oaspeţii sînt de acord să se împrăştie praf insecticid în camera lor, neputîndu-i suferi mirosul. Fiind preocupat de această problemă, am citit cu foarte mare interes articolul apărut în numărul de 1 iulie al ziarului Magyar Nemzet, care vorbeşte despre lupta şi apărarea împotriva ţînţarilor în timpul verii. Un reprezentant al centrului de combatere a epidemiilor din Capitală a declarat — printre altele — că acţiunea de nimicire a ţînţarilor începe la un număr oarecare de înţepături. Dacă într-o oră nu eşti înţepat mai mult de zece ori, aceasta încă este suportabil, iar dacă numărul înţepăturilor depăşeşte acest număr, stîrpirea este recomandabilă. Nefiind iniţiat în această direcţie, în microhotelul din Gyula n-am făcut nici o numărătoare a înţepăturilor suferite de mine, astfel n-am putut veni în ajutorul direcţiunii hotelului cu sfaturile necesare. Avînd în vedere că tot în jurul băilor din Gyula, pe malul lacului de la zidurile cetăţii se vor construi alte hoteluri, care vor găzdui oaspeţi din ţară şi din străinătate cu sutele şi cu miile, trebuie luate măsuri corespunzătoare, cu sau fără numărătoare, ca aceste vietăţi atît de neplăcute pentru om să fie nimicite. Oraşul Gyula găzduieşte în timpul verii o serie de manifestări ca: reprezentaţiile teatrale pe scena din aer liber din cetate, congresul internaţional al esperantiştilor, o întrecere pe ţară de înmănunchiere şi de legare a florilor etc. etc. La construirea noilor hoteluri trebuie avut în vedere şi faptul că la Gyula, staţiune climaterică, vor veni şi oameni suferinzi care nu vor putea urca etajele hotelului, iar în cele două hoteluri din oraș nu există ascensor. Am fost martorul ocular unei scene cînd un bătrîn a fost ajutat de personalul hotelului să urce pînă la etajul I. Sau, o femeie mai în vîrsta a coborît tot de la etajul întîi cu ajutorul unei alte femei, dueîndu-se la baie. Dacă în cele de mai sus am enumerat un mănunchi de lipsuri supărătoare, aceasta am făcut-o din impacienţă. Da, dintr-o impacienţă sănătoasă, care tinde la înlăturarea acestor lipsuri. De fapt sunt încă multe de făcut, dar ele să se facă, pentru ca oaspeţii care vin la Gyula să poată găsi aici o odihnă reconfortantă. GY. KOVÁCS Se construiește noul stăvilar pentru vapoare pe canalul principal de răsărit. Noul stăvilar face posibil ca prin el să treacă vapoare mai mici și totodată asigură ca nivelul apei să fie uniform 7 ÎNTRE PREZENT ŞI PERSPECTIVĂ E o căldură înăbuşitoare. Pe cer nu se zăreşte nici un nor măcar cu palma. Temperatura s-a ridicat peste 30 de grade. Omul se trage la umbră, plantele se ofilesc de căldură. In biroul cooperativei şi la sfatul popular oamenii se pling de pagubele cauzate de apele de infiltraţie, datorită cărora gospodărirea a devenit nesigură şi mulţi dintre oameni au devenit disperaţi. In comuna Körösszegapáti apele de infiltraţie constituie o serioasă problemă chiar şi în timpul arşiţei de vară. Dar şi alte cooperative din apropierea Crişului au destule necazuri din această pricină. Anul trecut griul cooperativei agricole de producţie „Regiunea Crişului” din Körösszegapáti a fost distrus complet de apele de infiltraţie. Anul acesta griul a reuşit, în schimb sunt periclitate celelalte plante, ba chiar şi stabilitatea gospodăririi, precum şi munca planificată. Din cele 3140 iugăre de pămînt arabil, o suprafaţă de 600 iugăre nu aduce nici o recoltă din cauza pagubelor pricinuite de apele de infiltraţie. Zoltán Szügyi, contabilul-şef ne explică situaţia în oglinda cifrelor. — Nu ne aflăm într-o situaţie de invidiat. Grădinăria, de pildă, care anul trecut a adus rezultate bune, recompensînd pagubele de altă natură, anul acesta abia îşi poate îndeplini planul. Iar grindina nu de mult a scos din rădăcini apoape toate plantele, încercăm să semănăm plante care necesită timp scurt de cultivat, ca măcar în parte să putem compensa pagubele în cultivarea nutreţurilor. Trebuie însă lăsat ogor o suprafaţă considerabilă în care la toamnă se va semăna grîu. Mazărea, floarea soarelui, sfecla de zahăr de pe acum promit o recoltă slabă. In primăvară a făcut pagube apa, iar ceea ce a rezistat nu se dezvoltă, a rămas mult în urmă. Ce înseamnă acest lucru numeric? în cultivarea plantelor se va prezenta o pierdere de circa un milion, un milion şi jumătate de forinţi. Bineînţeles, în urma acestui fapt se va reduce şi creşterea animalelor în lipsa nutreţurilor necesare. Totuşi ce ar putea compensa creşterea animalelor? La această întrebare agronomul Győző Horváth răspunde astfel: — La cele 5000 de curci am mai cumpărat 2500, calculînd că aceste păsări vor asigura un venit de 250 000 forinţi în plus. Ne vom strădui să mărim calitatea în limita posibilităţilor. La fel vom căuta să vindem şi vitele la o greutate mai mare. Numeroasele pagube au dat experienţe triste în Körösszegapáti. Dar oamenii şi-au dat seama că împotriva calamităţilor nu se pot apăra decît printr-o muncă mai organizată şi unire. Conducerea face tot posibilul dar se află într-o situaţie foarte dificilă. Lucru pe care mulţi nu vor să-l înţeleagă. Sunt unii care şi-au pierdut speranţa, dîndu-se la o parte parcă astfel ar putea ajuta. Mersul vremii întotdeauna a avut influenţă asupra agriculturii. Existau şi în trecut ape de infiltraţie şi pagube cauzate de grindină. Mulţi îşi maiaduc aminte că în trecut ce a urmat, unul după altul se vindeau cu toba pămînturile micilor ţărani. Acum însă există bazele. Numai unirea membrilor şi a conducătorilor poate aduce o îmbunătăţire a situaţiei actuale. Fără îndoială, cooperativa a suferit pagube materiale serioase, dar cea mai serioasă pagubă ar fi dacă în urma situaţiei de acum membrii cooperatori şi-ar pierde speranţa şi ar sparge unitatea colectivului. L. SZÜCS