Foaia Noastră, 1967 (Anul 11, nr. 1-24)

1967-07-15 / nr. 14

CURS DE PERFECŢIONARE PENTRU PEDAGOGI în dorinţa de a ajuta me­­toda de predare la şcolile cu limba de predare română sau slovacă, secţia judeţeană, cu aprobarea Ministerului, a fă­cut posibil ca să se organizeze la Békéscsaba cite un curs de perfecţionare pentru pe­dagogii români şi slovaci. La cursurile slovacilor au predat profesori din Bratislava, iar la cele de gramatică şi lite­ratură română doi profesori de la Institutul Pedagogic de 4 ani din Seghedin, Mihai Cosma şi Gheorghe Petruşan, ca metodişti Iuliu Baróthy de la şcoala din Kétegyháza (cursul superior) şi soţia lui Iosif Csala (cursul inferior). Prelegerile au început cu o scurtă prezentare a scriitori­lor români contemporani şi a operelor lor mai de seamă cu prezentarea mai amplă a activităţii de poet şi de pro­zator a lui Tudor Arghezi fă­cută de către profesorul Gheorghe Petruşan. La orele de gramatică pro­fesorul Mihai Cosma a insis­tat mai mult asupra proble­melor de limbă ivite în felul de a vorbi a românilor din ţara noastră cu deosebită pri­vire la terminologie şi topică influenţate de limba maghia­ră. Cei doi metodişti: profeso­rul Iuliu Baróthy şi tovarăşa Csala au ţinut prelegeri de gramatică şi literatură urmate de discuţii la care a partici­pat şi tov. referent principal Tibor Fekete din partea Mi­nisterului Culturii. Dintre cadrele didactice venite la acest curs de o săp­­tămînă, cele mai multe s-au prezentat la cuvînt şi şi-au spus păsurile. Ce probleme au la şcoală, ce a fost de fo­los pentru ei şi ce să se aibă în vedere ca în anii viitori să profite şi mai mult de cele auzite la acest curs or­ganizat după cum l-a con­ceput tov. Marius Turcu şi Uniunea. Tuturor celor care au pus întrebări sau au abordat une­le probleme de ordin general le-a răspuns tov. Tibor Fe­kete, afirmînd că statul nos­tru, indiferent de numărul unei naţionalităţi conlocui­toare, fiecăreia îi asigură de­plină egalitate în drepturi. A încheiat făcîndu-i însă atenţi pe cei prezenţi, să nu confunde egalitatea în drep­turi cu separatismul. I. GYULA Lucrări de gospodărie comunală Lucrările de construcţie a re­ţelei de apeduct din oraşul Gyula — pentru care s-a alocat în total o sumă de 52 milioane de forinţi — au început încă în 1964. Con­form proiectelor originale, finisa­rea lucrărilor s-a preconizat pen­tru sfîrşitul anului 1968, în ur­ma acestor lucrări oraşul Gyula va deveni primul oraş in ţară un­de fiecare casă va avea apeduct. Lungimea totală a conductelor depăşeşte 100 de km, prin care apa proaspătă va ajunge şi în cele mai îndepărtate locuinţe sau curţi ale oraşului. Lucrările de c­onstrucţie s-au desfăşurat într-un ritm favorabil încă de la început. Despre aceasta am discutat cu András Nádházi, preşedintele întovărăşirii formată pentru ducerea la îndeplinire a acestor planuri. — Avem noroc că giulanii îşi iubesc din cale-afară oraşul. Acei ingineri, tehnicieni, oameni de conducere la diferite organe care au ajuns de la Gyula la Budapesta sau în alte părţi ale ţării ne-au ajutat cu devota­ment. Proiectele, de pildă, au fost întocmite prin muncă ob­ştească, datorită acestui fapt lucrările au putut fi începute mult înainte de termen. în plus, anul trecut, cu prilejul congre­sului partidului s-au luat multe angajamente, s-au format brigă­zi complexe, care au ajutat multi­lateral construcţia. Au adus re­zultate favorabile şi întrecerile în muncă. Disciplina în muncă a fost exemplară. Toată lumea s-a mirat cînd prima fază a lucră­rilor s-a încheiat. Azi e ceva fi­resc că reţeaua de apeduct îm­pîn­­zeşte trei sferturi din teritoriul oraşului. După finisarea lucrări­lor uzina de apă va asigura zil­nic 6200 metri cubi de apă con­sumatorilor, în cele din urmă tov. Nádházi ne-a mai informat că s-au ter­minat lucrările de construcţie a castelului de apă cu o capacitate de 1000 metri cubi de apă, cu o investiţie de 3,5 milioane de florinţi. La acest castel de apă au fost aplicate pentru întîia oară în Ungaria metodele inginerului József Toma, proiectant laureat al premiului Kossuth. R. A. *■ PLANUL UNEI NOI CASE DE ODIHNĂ Conducătorii centrului pe ţară al Uniunii meşteşugarilor (KIOSZ) au petrecut mai multe zile în oraşul Gyula, luînd parte la adu­narea­ plenară a micilor meşte­şugari din localitate. Cu acest prilej au făcut cunoştinţa cu ac­tivitatea de export, munca şi problemele Uniunii. Au vizitat şi băile din cetate. Apa terma­lă, precum şi mediul înconjură­tor prielnic pentru odihnă i-a impresionat mult pe oaspeţii din Capitală. In urma propunerii de­legaţiei — care a fost acceptată de conducerea centrului pe ţară al Uniunii — s-a luat hotărîrea pentru a construi o casă de odih­nă pentru 50 de persoane. Sfatul popular orăşenesc le pune cu plăcere la dispoziţie terenul po­trivit. Elaborarea proiectelor va începe în curînd. Pentru micii meşteşugari Gyula va deveni în viitor un centru de recreare, ofe­rind posibilitate de odihnă pen­tru 1200 de persoane pe an. FOAIA NOASTRĂ POPAS LA GYULA Am sosit la Gyula, în plin se­zon turistic. Această împrejurare a făcut posibil să fac unele constatări in parte îmbucură­toare, în parte negative. Am mai scris de nenumărate ori despre străduinţele conducă­torilor oraşului de a transforma această localitate într-un centru turistic şi intr-o localitate bal­neară. Şi pe acest teren anii ce au trecut sunt marcaţi prin reali­zări de seamă şi demne de toată lauda. în acest domeniu, pe pri­mul loc se situează băile din ve­cinătatea cetăţii medievale, cu apele lor termale şi tămăduitoare. Aceste băi constituie o adevărată perlă a acestui colţ de ţară, mai sărac în păduri şi vegetaţie dă­tătoare de răcoare. Mercurul din termometru urca­se peste 30 de grade, deşi încă erau cîteva zile pînă să vină luna lui Cuptor. Arşiţa soarelui era aproape insuportabilă. Suferise şi omul şi animalele. M-am instalat în microhotelul cel nou din imediata vecinătate a ştrandului. Pînă la bazinele ştrandului, străjuite de copaci seculari, este o distanţă de a­­proape o sută de paşi. Bazinele au fost tixite de cei care au ve­nit să se apere împotriva zădu­fului în apa călduţă a băii. To­­tu-i frumos, totu-i bun. Dar ca să treci canalul Crişului care desparte hotelul de teritoriul ştrandului, trebuie să faci un ocol destul de mare. După decla­raţia directorului hotelului, se proiectează construirea unui po­­duleţ vizavi de hotel, care ar ser­vi exclusiv pentru trecerea oas­peţilor găzduiţi la ei. Se proiec­tează , dar în sezonul actual nu se mai realizează, după cum sunt încă foarte multe de făcut şi în jurul hotelului. Aspectul din ju­rul hotelului este de-a dreptul dezolant. Lipseşte un loc pentru parcarea automobilelor. Loc ar fi destul, numai că „lipseşte ca­pacitatea” necesară pentru exe­cutarea lucrărilor de amenajare. Locul destinat unei grădini de vară este năpădit de buruienii deşi este îngrădit cu un zid de piatră avînd şi flori. Este ade­vărat că microhotelul trebuia construit la repezeală pentru că singurul hotel din oraş a f­ost închis din cauza unor renovări generale. Totuşi ceea ce s-a­ fă­cut trebuia făcut cu o mai mare chibzuială. Retuşuri ulterioare ar mai putea ajuta, dacă ele n-ar în­­tîrzia. După o zi meditaţie şi con­templări asupra unor probleme ce îşi aşteaptă rezolvarea şi vlă­guit de zăpuşeală, seara te culci în dorinţa de a te odihni. Insă noaptea giulană are tainele ei care nu prea te lasă să-ţi în­chizi ochii şi să dormi liniştit. Seria întîmplărilor începe prin i­oncertul broaştelor care şi-au găsit un adevărat paradis al lor în apa canalului Crişului cu o curgere foarte lentă. Orăcăitul lor durează ore întregi. Dar iată că atenţia ta este în­dreptată spre un alt pericol. As­­cultînd neputincios orăcăitul oa­recum monoton al broaştelor, deodată te încremeneşti de bî­­zîitul subţire, cu nuanţă meta­lică al ţînţarilor. Ei se află în permanente zboruri de recunoaş­tere şi de colectare... a sîngelui, începe o vînătoare enervantă du­pă ţînţari. Pe la miezul nopţii te biruie somnul, rămîi prada ţînţarilor. Se pune întrebarea justifica­tă: de ce nu sînt stîrpiţi fără cruţare aceşti sugători necruţăto­ri? Directorul hotelului precizea­ză că nu toţi oaspeţii sînt de acord să se împrăştie praf insec­ticid în camera lor, neputîndu-i suferi mirosul. Fiind preocupat de această pro­blemă, am citit cu foarte mare interes articolul apărut în numă­rul de 1 iulie al ziarului Magyar Nemzet, care vorbeşte despre lupta şi apărarea împotriva ţîn­ţarilor în timpul verii. Un repre­zentant al centrului de combate­re a epidemiilor din Capitală a declarat — printre altele — că acţiunea de nimicire a ţînţarilor începe la un număr oarecare de înţepături. Dacă într-o oră nu eşti înţepat mai mult de zece ori, aceasta încă este suportabil, iar dacă numărul înţepăturilor depăşeşte acest număr, stîrpirea este recomandabilă. Nefiind ini­ţiat în această direcţie, în mi­crohotelul din Gyula n-am făcut nici o numărătoare a înţepături­lor suferite de mine, astfel n-am putut veni în ajutorul direcţiunii hotelului cu sfaturile necesare. Avînd în vedere că tot în ju­rul băilor din Gyula, pe malul la­cului de la zidurile cetăţii se vor construi alte hoteluri, care vor găzdui oaspeţi din ţară şi din străinătate cu sutele şi cu miile, trebuie luate măsuri corespunză­toare, cu sau fără numărătoare, ca aceste vietăţi atît de neplăcute pentru om să fie nimicite. Oraşul Gyula găzduieşte în timpul verii o serie de manifestări ca: repre­zentaţiile teatrale pe scena din aer liber din cetate, congresul internaţional al esperantiştilor, o întrecere pe ţară de înmănun­­chiere şi de legare a florilor etc. etc. La construirea noilor hote­luri trebuie avut în vedere şi faptul că la Gyula, sta­ţiune climaterică, vor veni şi oameni suferinzi care nu vor pu­tea urca etajele hotelului, iar în cele două hoteluri din oraș nu există ascensor. Am fost marto­rul ocular unei scene cînd un bătrîn a fost ajutat de persona­lul hotelului să urce pînă la eta­jul I. Sau, o femeie mai în vîrsta a coborît tot de la etajul întîi cu ajutorul unei alte fe­mei, dueîndu-se la baie. Dacă în cele de mai sus am enumerat un mănunchi de lip­suri supărătoare, aceasta am fă­­cut-o din impacienţă. Da, dintr-o impacienţă sănătoasă, care tinde la înlăturarea acestor lipsuri. De fapt sunt încă multe de făcut, dar ele să se facă, pentru ca oaspeţii care vin la Gyula să poată găsi aici o odihnă reconfortantă. GY. KOVÁCS Se construiește noul stăvilar pentru vapoare pe canalul prin­cipal de răsărit. Noul stăvilar face posibil ca prin el să treacă vapoare mai mici și totodată asigură ca nivelul apei să fie uniform 7 ÎNTRE PREZENT ŞI PERSPECTIVĂ E o căldură înăbuşitoare. Pe cer nu se zăreşte nici un nor mă­car cu­ palma. Temperatura s-a ridicat peste 30 de grade. Omul se trage la umbră, plantele se ofilesc de căldură. In biroul cooperativei şi la sfatul popular oamenii se pling de pagubele cauzate de apele de infiltraţie, datorită cărora gospo­dărirea a devenit nesigură şi mulţi dintre oameni au devenit disperaţi. In comuna Körösszegapáti ape­le de infiltraţie constituie o se­rioasă problemă chiar şi în tim­pul arşiţei de vară. Dar şi alte cooperative din apropierea Crişu­­lui au destule necazuri din a­­ceastă pricină. Anul trecut griul cooperativei agricole de produc­ţie „Regiunea Crişului” din Kö­rösszegapáti a fost distrus com­plet de apele de infiltraţie. Anul acesta griul a reuşit, în schimb sunt periclitate celelalte plante, ba chiar şi stabilitatea gospodă­ririi, precum şi munca planifica­tă. Din cele 3140 iugăre de pă­­mînt arabil, o suprafaţă de 600 iugăre nu aduce nici o recoltă din cauza pagubelor pricinuite de apele de infiltraţie. Zoltán Szügyi, contabilul-şef ne explică situaţia în oglinda cifrelor. — Nu ne aflăm într-o situaţie de invidiat. Grădinăria, de pildă, care anul trecut a adus rezultate bune, recompensînd pagubele de altă natură, anul acesta abia îşi poate îndeplini planul. Iar grin­dina nu de mult a scos din ră­dăcini apoape toate plantele, încercăm să semănăm plante care necesită timp scurt de cul­tivat, ca măcar în parte să pu­tem compensa pagubele în culti­varea nutreţurilor. Trebuie însă lăsat ogor o suprafaţă considera­bilă în care la toamnă se va se­măna grîu. Mazărea, floarea soa­relui, sfecla de zahăr de pe a­­cum promit o recoltă slabă. In primăvară a făcut pagube apa, iar ceea ce a rezistat nu se dez­voltă, a rămas mult în urmă. Ce înseamnă acest lucru numeric? în cultivarea plantelor se va prezenta o pierdere de circa un milion, un milion şi jumătate de forinţi. Bineînţeles, în urma a­­cestui fapt se va reduce şi creş­terea animalelor în lipsa nutre­ţurilor necesare. Totuşi ce ar putea compensa creşterea animalelor? La această întrebare agronomul Győző Horváth răspunde astfel: — La cele 5000 de curci am mai cumpărat 2500, calculînd că aceste păsări vor asigura un ve­nit de 250 000 forinţi în plus. Ne vom strădui să mărim calitatea în limita posibilităţilor. La fel vom căuta să vindem şi vitele la o greutate mai mare. Numeroasele pagube au dat ex­perienţe triste în Körösszegapáti. Dar oamenii şi-au dat seama că împotriva calamităţilor nu se pot apăra decît printr-o muncă mai organizată şi unire. Condu­cerea face tot posibilul dar se află într-o situaţie foarte dificilă. Lucru pe care mulţi nu vor să-l înţeleagă. Sunt unii care şi-au pierdut speranţa, dîndu-se la o parte parcă astfel ar putea ajuta. Mersul vremii întotdeauna a avut influenţă asupra agricultu­rii. Existau şi în trecut ape de infiltraţie şi pagube cauzate de grindină. Mulţi îşi mai­­aduc a­­minte că în trecut ce a urmat, unul după altul se vindeau cu toba pămînturile micilor ţărani. Acum însă există bazele. Numai unirea membrilor şi a conducă­torilor poate aduce o îmbunătă­ţire a situaţiei actuale. Fără în­doială, cooperativa a suferit pa­gube materiale serioase, dar cea mai serioasă pagubă ar fi dacă în urma situaţiei de acum mem­brii cooperatori şi-ar pierde spe­ranţa şi ar sparge unitatea co­lectivului. L. SZÜCS

Next